95% din Obiectele Zburătoare Neidentificate sunt aparate secrete ale guvernului ascuns

partea a III-a

Înainte de începerea celui de-al doilea război mondial Germania nazistă a conceput programe secrete de producere a armamantului și a armelor ce îi vor ajută să-și câștige poziția pierdută după WWI. Pentru eficacitate, oamenii ce lucrau la un program nu aveau cunoștință de alte programe, astfel crezând că ei sunt cei ce vor dezvolta arma supremă a Germaniei. Au fost concepute mai multe operațiuni paralele ce includeau tehnologii diferite. Unii specialiști, ca von Braun de exemplu, s-au axat pe crearea unei rachete cu rază lungă de acțiune. Alte programe, după cum am arătat în partea a doua, se concentrau pe crearea de tehnologii alternative, discuri zburătoare sau chiar nave intergalactice, dacă e să dăm crezare anumitor surse.

Proiectarea și construirea acestor aparate părea, la vremea respectivă, de domeniul SF-ului însă germanii au reușit să scoată de pe linia de producție primul avion cu reacție Messerschmitt Me 262, rachetele balistice V1 și V2 iar recent s-a aflat oficial că testaseră cu succes și avionul Horten 2-29, considerat invizibil pe radar. Aceste arme făceau parte din programul oficial al celui de-al treilea Reich și depășeau cu mult tehnologia deținută de către aliați, însă alte proiecte secrete au fost îndepărtate atenției publice. Totuși, există relatări de pe vremea respectivă care afirmă că naziștii dețineau tehnologii mult mai avansate.

Primele indicii au apărut în februarie 1942 când s-a relatat în presa din toată țara că aparate de zbor neidentificate au atacat orașul Los Angeles. N-am să intru acum în detalii, amănunte despre incident sunt destule și povestea este arhicunoscută iubitorilor de OZN și nu numai. Mai târziu, când aliații au debarcat în Europa, apăreau rapoarte ale piloților de avioane despre anumite fenomene, cel puțin ciudate, ce se petreceau pe cer în jurul aeronavelor.

Aceste fenomene au fost denumite „Foo Fighter” de la termenul -feu- care în franceză înseamnă foc. Deși denumirea foo fighter se referea inițial la observațiile unor OZN-uri de către escadrilă americană U.S. 415th Night Fighter, termenul a fost, de asemenea, utilizat frecvent pentru orice observație OZN din această perioadă. Au fost sute de cazuri de raportări ale unor Foo Fighters deasupra Europei occidentale, fiind descrise ca nave de diverse forme, sau pur și simplu, globuri de lumină. Existau teorii cムaceste Foo Fighters erau Wunderwaffen, arma minune a germanilor.

La 13 decembrie 1944, Comandamentul Suprem Aliat din la Paris a emis un comunicat de presă, descriind oficial fenomenul ca o „noua armă germana”. A două zi, ziare că Daily Telegraph, New York Tribune sau New York Times, au publicat materiale în care se afirmă clar: : „ Farfuriile zburătoare sunt arme secrete. O nouă armă germană și-a făcut apariția pe frontul occidental. Piloții U. S. Air Force raportează că sfere de argint survolează Germania, uneori izolate, uneori în formație. Unele par total transparente.”

Odată cu câștigarea războiului aceste fenomene s-au mutat de pe cerul Europei deasupra SUA. Pe 24 iunie 1947, aflat la bordul aeronavei personale, Kenneth Arnold a observat trecând pe lângムel, cu vitezムuluitoare, nouムobiecte zburătoare neindentificate, în formムde „farfurie”. Deși se observムîn poză de mai jos că nu era vorba de farfurii zburătoare, ci mai degrabă de avionul Horten 229. Acesta a fost transportat de către americani la o bază secretă din SUA dupa incheierea razboiului și îmbunătățit.Astfel s-a abătut atenția opiniei publice de la proiectele secrete și am fost direcționați să căutăm mistere pe alte planete când, de fapt acestea aveau o proveniența mai terestră decât am fi crezut.

 Operatiunea Paperclip

Istoria oficială povestește că spre sfârșitul războiului aliații și rușii se întreceau în a cucerii noi teritorii pentru a deține supremația acestora după terminarea conflagrației. Nimic mai neadevărat. Ultimele bătălii nu s-au dat pe câmpul de luptă ci era doar o cursă pentru a pune mână pe tehnologia germană. Aliații și rușii se confruntaseră deja cu o parte a rezultatelor tehnologice ale naziștilor în domeniu militar -avioane cu reacție, rachete și chiar discuri zburătoare. Știau că există proiecte secrete și tocmai asta era cireașă de pe tort. Cei care vor reuși să pună mână pe acei oameni din spatele acestor programe vor deține supremația în deceniile următoare. Pe lângă tehnologia militară, aliații aveau cunoștință de experimente de control mental, cercetări în domeniul medical, aeronautică, electronică, fizică atomică, etc.

În anumite cercuri ale nazismului pierderea războiului era iminentă prin 1944… astfel că anumiți cercetători cu legături în structurile SS au negociat termenii predării punând la dispoziția celor care îi vor „salva” concluziile la care se ajunsese în urmă nenumăratelor experimente și descoperiri. S-a luat decizia de a se predă autorităților americane, deși unii au căzut în mână rușilor sau a englezilor. Pentru că un bombardament asupra bazei din Peenemunde era iminent, zeci de tone de  documente au fost transportate și ascunse în munți, ulterior fiind predate aliaților.

Aproximativ 1600 de oameni de stiintă naziști au fost duși în SUA, după cel de-al Doilea Război Mondial. Majoritatea erau sustinători convinși ai ideilor naziste, ofițeri SS, lideri ai celui de-al treilea Reich și criminali de război. Serviciile secrete ale SUA le-au „curățat” biografiile și CV-urile și, astfel, aceștia au primit cetătenie americană și au fost angajați să lucreze pentru armata SUA sau pentru diferite institute de cercetare.

Un bun exemplu privind modificarea dosarelor este cazul lui Wehrner von Braun. Ofiţer SS, a fost timp de opt ani directorul staţiei de rachete de la Peenemunde şi, sub conducerea lui, au fost produse armele care au devastat Anglia în bombardamentele din 1944-1945. În ciuda acestui fapt, el a fost printre primii recrutaţi de SUA şi angajat de armata americană. Mai mult decât atât, el a devenit celebru la începutul anilor ’60 ca director al centrului spaţial NASA, Marshall Space Flight Center şi este considerat “părintele” programului spaţial al SUA.

Probabil cel mai proeminent medic adus în SUA de proiectul Paperclip a fost doctorul Hubertus Strughold. În timpul războiului, el a fost director al Institutului aeromedical al Luftwaffe (aviaţia nazistă). Naziştii au realizat experimente medicale criminale asupra prizonierilor din lagăre. Una dintre temele specifice de cercetare medicală în aviaţie era legată de influenţa condiţiilor extreme de zbor asupra piloţilor – în lagărul de la Dachau, de exemplu, existau anumite camere depresurizate în care se simulau condiţiile de înaltă altitudine. Deşi nu există dovezi care să îl lege personal pe Strughold de aceste experimente, cariera sa de succes atestă afilierea sa, nu doar formală, la Partidul Nazist. Trecutul nazist al lui Strughold a fost uitat pe baza recomandărilor comandantului JIOA însuşi. După ce a lucrat ani de zile în cadrul SAM – School of Aerospace Medicine, Şcoala de Medicină Aerospaţială – aparţinând de Aviaţia Militară a SUA (US Air Force), Strughold este cunoscut acum ca “părintele medicinii spaţiale”. Biblioteca de la SAM îi poartă numele şi a primit nenumărate distincţii publice în SUA. Exemplele pot continua insa nu acesta este rolul acestui articol.

Goana dupa OZN-uri

Cea mai iubită si mai raspandită ipoteza privind originea OZN-urilor (a celor 5-10% care sfidează orice explicatie) este ca ne confruntam cu o armă secretă… cel putin aceasta este ipoteza imbratisată de către mine. Nu contest faptul că un număr foarte mic de apariții poate fi asemuit cu vizita unor entități de pe altă planetă, însă cred că dacă ar deține tehnologie pentru a străbate universul și-ar permite camuflarea atât de bine încât nu ne-am da seama că se află aici.

Nenumăratele mărturii ale unor oameni care au susţinut de-a lungul timpului că au fost martorii unor apariţii OZN afirmă că “Obiectele Zburătoare Neidentificate” se comportau ca nişte vehicule aeriene formidabile cu nişte calităţi de zbor, care aparent încălcau chiar legile fundamentale ale fizicii. Printre acestea, sunt enumerate adeseori viteza ascensională remarcabilă şi posibilitatea de a face viraje rapid, fără schimbarea vitezei, de parcă pentru ele inerţia nici nu ar exista.

Extratereştrii? Puţin probabil! Şi asta pentru că, fără să fi venit din beznele spaţiului cosmic, “Aerodina lenticulară” a lui Coandă, funcţionând pe baza principiului care-i poartă numele, poate să facă şi ea aceleaşi lucruri.  între anii 1945 şi 1969 Henri Coanda s-a aflat în SUA, unde ar fi lucrat pentru “US Air Force”. Se pare că el a fost implicat şi în anumite programe ale NASA. Dar activitatea sa de atunci a fost atât de “discretă”, încât nici până în ziua de azi nu se ştie, concret, care a fost contribuţia sa la succesele obţinute pe atunci de tehnica aero-spaţială americană. Din câte se pare a fost ceva legat tot de “Aerodina lenticulară”. Ramane totusi celebra fraza spusa de catre marele inventator spre sfarsitul vietii – „Eu am creat farfuria zburatoare!”

Recent a fost dat publicității recrearea avionului Horten 2-29.Cercetătorii americani, folosind tehnologia acestui aparat de zbor remarcabil au reușit construirea bombardierului american B-2. La început testat și îmbunătățit de către americani, Horton a survolat cerul american creând o stare de agitație după ce Kenneth Arnold a apărut pe toate posturile de televiziune și în mai multe ziare naționale povestind și afirmând „această tehnologie nu poate fi pamânteana”. Stim acum cu siguranță că tehnologia exista de câțiva ani iar mai târziu predecesorul B-2 a făcut aceleași valuri în rândul populației care a aflat de existența lui abia la sfârșitul războiului rece.

Un alt candidat la denumirea de OZN în perioada anilor ’70 (perioadă în care au fost semnalate cele mai multe cazuri de apariții a obiectelor zburătoare neidentificate) este SR-71 Blackbird. Programul de cercetare a fost considerat secret de stat pentru mai mult de 40 de ani, fiind declasificat de către CIA în 2007. Avioanele din această clasă au început să fie construite în anii ’50 aducându-se îmbunătățiri periodic. Primul zbor al unui SR-71 Blackbird a a vut loc în 1964 iar primul avion a intrat în componența armatei doi ani mai târziu. Observând formă avioanelor cât și specificațiile lor, mult superioare pentru orice tip de avion de la acea vreme, nu putem să-i învinovățim pe oamenii care, observând astfel de nave, le considerau venite de pe altă planetă.

Mai nou atenția este îndreptată către drone și aparate de zbor secrete dar despre care „informațiile respiră” către publicul larg. Un astfel de exemplu este proiectul X 37-B. Acesta se vrea a fi încununarea tehnologiei de ultima generație. Armată SUA nu a dezvăluit la ce este folosit acest vehicul însă se pare că orbitează de ceva timp în jurul planetei într-o misiune necunoscută. Îndreptarea atenției către civilizații îndepărtate este alt mod prin care ocultiștii își ascund planurile. Tehnologiile deținute de aceștia nu se încadrează în tiparele cunoscute nouă.

Acestea sunt doar câteva exemple pentru a ne face o idee despre proiectele secrete ale guvernelor din anii trecuți și pentru a vedea că de cele mai multe ori ni se induce ideea de a caută în altă curte adevărul, care de fapt se află chiar sub ochii noștri. În paralel cu aceste programe secrete dar convenționale, s-au aflat și programe ultrasecrete care au dezvoltat tehnologii ce depășesc puterea noastră de înțelegere. A afirmă că guvernul din umbră deține baze pe Luna sau pe Marte este considerată o afirmație aberantă, de domeniul hollywoodian, însă adevărul este de multe ori prezentat sub forme neconvenționale.

Voi încerca să prezint în ultima parte a acestei serii tehnologia deținută de către Oculta Mondială și puținele dovezi care au dus la aceste concluzii.

Alte postari similare:

Societățile secrete naziste și construcția primelor OZN-urilor în epoca modernă

Istoria secretă – Maria Orsic, Societățile secrete Vril și Thule

Istoria secreta – Nazistii, OZN-urile si Antarctica