Este personalitatea codificată genetic?


Probabil una din cele mai importate cercetări genetice din ultimele sute de ani este cea care demonstrează că ne asemănăm părinților noștri mai mult decât am vrea să credem sau să admitem. Domeniul emergent al epigeneticii comportamentale (bazat în mare parte pe cercetarea realizată de biologul molecular Moshe Szyf și neurobiologul Michael Meaney referitor la factorii de mediu și psihologici ce afectează formarea și expresia ADN-ului) a scos la lumină câteva aspecte fascinante legat de baza genetică a personalității noastre. Se pare că personalitatea este în mare parte moștenită genetic de la părinți. Însă există și o veste bună: dacă nu îți place ce personalitate ai moștenit, poți să o schimbi cu una care ți se potrivește.

Revoluția epigenetică: este personalitatea genetică?

Dar pentru a putea face acest lucru, trebuie să înțelegi pe deplin ce înseamnă epigenetica. De la descoperirea ADN-ului de către biochimistul elvețian Friedrich Miescher în 1869, comunitatea științifică a crezut că ADN-ul este static, adică amprenta genetică de la naștere rămânea, în esență, aceeași pe durata întregii vieți, motiv pentru care s-a ajuns la ideea populară că este „planul (schița)” unei persoane. În afară de cazul în care erai otrăvit cu chimicale sau radiații, se credea că ADN-ul nu se schimbă.

Cu toate acestea, odată cu continuarea cercetărilor genomului uman, noile descoperiri au dat peste cap ceea ce comunitatea științifică credea că știe despre cum creștem și evoluăm, din celule mici în primele stadii ale dezvoltării fetale.

Cercetările dr. Aharon Razin au demonstrat cum factori externi pot influența expresia ADN-ului mult după ce ne-am născut și chiar pe durata întregii vieți. Acesta a descoperit că corpul atașează grupări de metil sau acetil ADN-ului nostru, ce schimbă structura sa fizică și funcția acestuia în corp, ca răspuns la un număr de factori biochimici. Grupurile de metil condensează spirala de ADN, iar grupurile de acetil o relaxează; combinația descoperită de cercetători produce efecte foarte reale și permanente până când alți factori biochimici influențează ADN-ul și mai mult, ceea ce se poate întâmpla oricând.

Mulți ani s-a crezut că acești factori biochimici sunt în mare parte fizici și, în general, în afara controlului nostru. Cu toate acestea, după o întâlnire întâmplătoare într-un bar din Spania la începutul anilor ’90, urmată de ani de colaborare în cercetarea epigenetică, Szyf și Meaney au descoperit în modul clasic științific – studiind șobolani – că ADN-ul este mult mai maleabil decât se preconiza la început. Atât de maleabil încât comportamentul și, mai specific, personalitatea în sine poate să-l schimbe, fapt ce a ridicat întrebarea „originea personalității este genetică?”

Cei doi au conceput un experiment simplu, dar sofisticat, cu două grupuri de șobolani – un grup crescut de mame atente, iubitoare, și un grup crescut de mame stresate, neatente, neglijente. Cercetătorii au descoperit că în grupul cu pui de șobolani crescuți de mame neglijente ADN-ul din regiunea creierului denumită hipocamp (care reglementează răspunsul la stres) are niveluri ridicate de metil. Metilarea strânge ADN-ul, devenind greu de citit și de replicat în celulă. Cu alte cuvinte, șobolanii crescuți de mame neatente se aflau practic la capătul răbdării. Din cauza strângerii ADN-ului, aceștia nu au putut să formeze atât de mulți receptori glucocorticoizi în hipocamp, ce reduc stresul. În grupul puilor de șobolani crescuți de mame iubitoare nu s-a produs metilarea ADN-ului în hipocamp, motiv pentru care receptorii glucocorticoizi s-au format cum trebuie. Așa cum era de așteptat, acești șobolani erau mult mai calmi, mai sociabili și mai iubitori.

Alte cercetări realizate pe șobolani de către neurologul Eric Nestler de la Școala de Medicină Icahn din New York au demonstrat că și experiențele avute mult după naștere, spre maturitate, pot să afecteze genele șobolanilor și ale puilor lor.

În unul din studii, acesta a pus șoareci masculi cu șoareci mai mari și agresivi timp de 10 zile. La finalul experimentului, șoarecii care au fost agresați au fost retrași din punct de vedere social. Pentru a testa dacă acest efect se poate transmite la următoarea generație, Nestler a luat un alt grup de șoareci agresați și i-a împerecheat cu femele, dar nu i-a lăsat să vină vreodată în contact cu puii. Cu toate că nu au avut niciun contact cu tații lor depresivi, puii au crescut cu o hipersensibilitate la stres. „Nu a fost un efect subtil; puii erau cu mult mai susceptibili să dezvolte semne de depresie”, spune acesta.

Aceste descoperiri subliniază clar că, în mare parte, personalitatea este moștenită genetic; poate fi observată la nivel genetic, iar acest lucru se poate întâmpla la generații consecutive.

După cum se spune, așchia nu sare departe de trunchi.

Genetica personalității: Conexiunea minte-trup

Unii ar spune că e prea îndrăzneț să pui pe seama oamenilor acest tip de moștenire genetică a personalității, însă cercetările și studiile realizate de către biologul Bruce Lipton, printre alții, au demonstrat clar că acest efect nu este unic șobolanilor și, de fapt, este prezent și la oameni într-o manieră mai sofisticată datorită complexității și puterii creierului cu care omul este înzestrat. Lipton a demonstrat că, în cazul oamenilor, factorii epigenetici sunt în mare parte determinați și influențați de ceea ce credem despre noi înșine și despre lumea ce ne înconjoară. Cercetările psiho-neurologice privind dezvoltarea creierului în timpul copilăriei arată că până la vârsta de 6 ani aproape toate credințele pe care le avem de-a lungul vieții de adult au fost formate, marea majoritate dintre acestea fiind învățate de la părinții noștri.

Cu toate acestea, cercetările lui Nestler privind trăsăturile de personalitate moștenite genetic nu s-au oprit aici. Acesta a descoperit, într-un alt studiu, că puii șoarecilor masculi care au fost agresați nu au dat întotdeauna dovadă de anomalii comportamentale, demonstrând că nu suntem mereu limitați la cărțile de joc ce ni se împart. Dacă întrebăm orice psiholog despre credințe, acesta va spune repede că se pot schimba, deși, în funcție de persoană, acest lucru e de multe ori mai ușor de zis decât de făcut.

Și când pare că oamenii de știință au descoperit totul, alte studii legat de mutația epigenetică dezvăluie perspective perturbatoare din natura complexă a interacțiunilor minte-trup, cum ar fi studiul recent publicat în prestigioasa revistă PLOS One, care sugerează că beneficiile asociate cu practica regulată de yoga, meditația și alte tehnici de relaxare influențează ADN-ul nostru foarte ușor.

Cercetătorii de la Institutul Benson-Henry pentru Medicina Minte/Trup din Spitalul General Massachusetts și din Centrul Medical Beth Israel Deaconess au antrenat 26 de participanți adulți (fără experiență anterioară) în diferite tehnici de relaxare precum meditația, mantra (repetarea sunetelor „sacre”) și mindfulness. Participanților li s-au făcut teste de sânge înainte și după 20 de minute de la practica auto dirijată. Analizând peste 22.000 de secvențe de gene diferite, cercetătorii au identificat și măsurat orice schimbare care a avut loc atât pe durata, cât și după practicarea variilor tehnici de relaxare.

Rezultatele nu au fost atât de surprinzătoare pentru cei care au practicat mindfulness sau meditație. Toți cei 26 de participanți au avut schimbări măsurabile în genele pe care cercetătorii le-au identificat ca fiind responsabile sau relaționate cu relaxarea, îmbătrânirea, metabolismul și chiar reacția insulinei. Aceste schimbări au indicat o reacție redusă la stres și au inițiat activitate în telomerul genelor de întreținere, ceea ce înseamnă că practica meditației, mantrei și mindfulness au inițiat schimbări în corp ce au dus la repararea ADN-ului.

În concluzie, chiar dacă ne moștenim personalitatea, putem totuși să ne-o schimbăm. Chiar dacă încă nu este clar până la ce nivel putem să ne controlăm ADN-ul prin factori biochimici și comportamentali, este foarte clar că până și ceva simplu precum un gând sau o credință are efecte ce ne influențează personalitatea și codul genetic.

Traducere de R.S. toate drepturile rezervate.

Sursa: http://www.consciouslifestylemag.com/is-personality-genetic-new-research/

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s