Legea Călușului – Societatea în care cererea drepturilor te costă 600 de mii de euro


articol pozaProfitând de dezastrul aeronautic al companiei aeriene Germanwing, provocat de avionului Airbus A-320, care s-a prăbușit marți în Alpii Francezi, puterea spaniolă de dreapta a trecut prin camere și a aprobat o lege controversată și neacceptată de către populație și opoziție.

Cu voturile “pentru” doar din partea PP-ului (partidul aflat la guvernare – Partidul Popular -) și toată opziția contra, a fost aprobată definitiv joi, 26 martie 2015, Legea de Securitate Cetățeanească (Legea Pentru Securitatea Cetățeanului). Noile norme intră în vigoare din iulie a.c., după nu mai puțin de 16 luni de dezbateri, timp în care proiectul de lege inițial a suferit modificări la unele puncte, ca cel care se referă la „ultrajul contra Spaniei”.

În alte puncte ale legii au fost modificate sumele cu care se sancționează, de exemplu, manifestațiile fără autorizație în fața Congresului; acestea nu vor mai fi sancționate cu maxim 600.000 de euro, ci cu maxim 30.000 de euro. Noua lege spaniolă legalizează de facto violenţele poliţieneşti şi interzice cetăţenilor şi presei să atragă atenţia asupra eventualelor abuzuri. Astfel, dacă nişte poliţişti, într-o manifestaţie spaniolă, bat o manifestantă paşnică, iar cineva filmează şi difuzează asta, cel care a făcut-o riscă o amendă de 30.000 euro.

În final au rămas 44 de motive pentru care un cetățean poate fi amendat cu sume cuprinse între 100 și 600.000 de euro, atâta timp cât nu este infracțiune.

În categoria foarte grav” intră:

(sancțiuni între 30.000-600.000 de euro)

  1. Manifestări neanunțate sau interzise în dreptul infrastructurilor critice. (Parlament, Guvern, sedii oficiale… wtf?)
  2. Fabricarea, depozitarea sau utilizarea armelor sau explozibililor, încălcând reglementările sau fără autorizația necesară sau trecând peste limitele autorizate.
  3. Celebrarea de spectacole publice, perturbând interdicția ordonată de autoritățile competente din motive de securitate publică. (super ambiguu! Posibile abuzuri)
  4. Proiectare de raze luminoase asupra piloților sau conducătorilor mijloacelor de transport care pot produce orbire temporară sau distragerea atenției în urma cărora se produc accidente.

În categoria grav” intră:

(sancțiuni între 601-30.000 de euro)

  1. Pertubarea securității cetățenești în timpul actelor publice, spectacolelor sportive sau culturale, solemnități și oficieri religioase sau alte reuniuni la care asistă un număr mare de persoane.
  2. Perturbări grave ale securității cetățenești în manifestările din fața Congresului, a Senatului și a adunărilor regionale (autonome), chiar dacă nu sunt reunite încă.
  3. Producerea de dezordine în stradă sau blocarea străzii cu baricade.
  4. Împiedicarea oricărei autorități aflate în exercițiul legitim al funcției de a-și îndeplini rezoluțiile administrative sau judiciare. Acest punct sancționează, de exemplu, adunarea persoanelor pentru a împiedica evacuările (din locuințe).
  5. Acțiunile și omisiunile care impiedică sau blochează funcționarea serviciilor de urgență.
  6. Nesupunerea sau rezistența față de autorități, precum și refuzul de a se legitima la cererea autorității sau a agenților.
  7. Refuzul de a dizolva reuniunile și manifestațiile în locuri de tranzit public la ordinul autorităților competente când sunt îndeplinite reglementările articolului 5 din Legea de Reglementare a Dreptului de Adunare (Reuniuni, Manifestații). Printre aceste reglementări se regăsește: “când se produc perturbări ale ordinii publice ce pun în pericol persoane sau bunuri”, ceea ce înseamnă că pot fi sancționați cei care participă la așa-numitele escraches
  8. Perturbarea desfășurării unei manifestații legale.
  9. Intruziunea în infrastructuri critice (care prestează servicii esențiale pentru comunitate), inclusiv survolarea lor, când s-a produs o interferență gravă în funcționarea lor. (elicopterele tv?)
  10. Purtarea de arme interzise sau purtarea sau folosirea armelor neglijent și temerar sau în afara locurilor autorizate pentru folosirea lor.

                      (………………………………………………………………………………………………………………………………………….)

  1. Refuzul inspecțiilor în fabrici, localuri, instituții, îmbarcațiuni și aeronave.

                       (……………………………………………………………………………………………………………………………………………)

  1. Necolaborarea cu Forțele de Securitate în investigarea delictelor sau pentru prevenirea acțiunilor care pot genera riscuri pentru siguranța cetățenească.

                              (………………………………………………………………………………………………………………………………………….)

  1. Utilizarea neautorizată de imagini sau date personale sau profesionale ale autorităților sau membrilor din Forțele și Corpurile de Securitate (?) care pot pune în pericol securitatea personală sau a familiei agenților, din cadrul operațiunilor protejate sau cu riscul eșecului unei operațiuni, cu respectarea dreptului fundamental al informării (legea informației).

În categoria „ușoare” intră:

(sancțiuni între 100-600 de euro)

  1. Organizarea manifestațiillor publice fără comunicarea către autorități, responsabilitatea aparținând organizatorilor.

                      (……………………………………………………………………………………………………………………………………….)

  1. Nerespectarea restricțiilor de circulație pietonală sau a intinerariilor cu ocazia unui act public sau când se provoaca altercații minore în normele de desfășurare.
  2. Lipsa de respect și considerație față de un membru al Forțelor și Corpurilor de Securitate aflat în exercitarea funcției de protecție și securitate.
  3. A face sau a iniția acte care atentează contra libertății și demnitatății sexuale, sau executarea de acte de expunere obscene.

                    (…………………………………………………………………………………………………………………………………………)

  1. Refuzul de a se legitima.

(…………………………………………………………………………………………………………………………………………)

Sursa: http://www.elmundo.es/espana/2015/03/26/551451a6268e3e9d5a8b4571.html

Regimurile totalitare au interzis întotdeauna fotografierea sau filmarea forțelor de ordine, în special în acțiune, însă, în realitate, în orice circumstanță. Spania a trecut prin multe decenii de autoritarism însă, după intrarea sa în Comunitatea Europeană (devenită Uniunea Europeană în 1993) în 1986, la un deceniu după moartea lui Franco, se credea că acea perioadă autoritară e definitiv închisă, în ciuda faptului că mulți nostalgici ai lui Franco au rămas în funcții importante, iar actualul partid aflat la putere, Partidul Popular al lui Mariano Rajoy, își are rădăcinile în franchism (franquismo).

Să nu uităm că aceste tactici au fost experimentate de către comunism, regim cu care suntem familiarizați. Sistemul a fost preluat de către „democrațiile occidentale” și îmbrăcat sub altă formă. Oculta a învățat încet, încet că populația nu se revoltă, ci caută o metodă de a supraviețui. În SUA, spre exemplu, oamenii sunt învățați sub sloganul „If you see something, say something!” să raporteze autorităților orice fel de acțiune a vecinilor ce poate părea suspectă. Pare că Homeland Security a făcut practica în Rusia sau România anilor ’80. La urma urmei, e vorba de „modelul democrației americane” la care visează Europa să ajungă. Nu suntem departe.

După „atentatul” de la Charlie Hebdo țări ca Franța, Marea Britanie, Germania și Spania au luat măsuri drastice de „securitate națională”, măsuri care nu fac decât să ne îngrădească și mai mult drepturile care sunt, în cea mai mare parte, formale. Ce urmează? Până unde vor să ajungă?  Ne-au spus chiar ei. George Bush senior a cuvântat clar și răspicat cum va arata Noua Ordine Mondială. Unii l-au ascultat, alții nu. Sistemul totalitar, de care tot discutăm, e pe cale să declare război populației care își cere drepturile.

Dacă o asemenea lege a fost aprobată în Spania, țara în care societatea civilă e activă, iar manifestațiile împotriva regimului sunt destul de dese, numărul participanților atingând sute de mii de oameni, restul țărilor europene o vor adopta ca pe orice altă ordonanță scoasă din sertar.

Reclame

Libertate pe cartelă


verichip-259x300

Dictatura comunistă ne dădea mâncare în rații pe cartele. Azi, „noua democrație capitalistă” vrea să ne raționalizeze libertatea pe cartelele pre-plătite la serviciile de telefonie mobilă. Aflăm abia după un an că USL-ul a decis în CSAT să se treacă la interceptarea, înregistrarea și urmărirea milioanelor de cartele pre-plătite ale utilizatorilor din România.

Mass-media românești sunt foarte discrete în acoperirea „cazului Snowden”, dar în realitate este vorba de un uriaș scandal internațional care depășește cu mult granițele unui simplu conflict diplomatic. Și ce descoperim? Că chiar și după ce Snowden a dezvăluit lumii întregi că libertățile omului sunt încălcate de serviciile secrete americane – și în mod sigur și de cele ale altor state -, după ce The Guardian este principalul aliat din mass-media al fostului agent CIA, după ce Merkel, Hollande și alți politicieni grei europeni cer socoteală USA pentru activitatea de spionaj asupra unor guverne și instituții din Europa, Dl. Ponta declară senin: „Este o decizie adoptată în luna august a anului trecut de către CSAT şi, de atunci, am progresat în ceea ce priveşte procedurile de implementare, pentru că în acest moment sunt peste 10 milioane de cartele pre-plătite (…). Nu doar că o susţin, eram în CSAT, dacă nu mă înşel era în perioada mandatului interimar al domnului Antonescu, (…) erau toţi miniştrii acolo, şi a fost adoptată această decizie imediat după atentatul din Bulgaria, unde atacatorii au folosit cartele pre-plătite”.

Există un film american (l-am văzut pe HBO), bazat pe o întâmplare reală, în care un om nevinovat este răpit de CIA în Europa și este anchetat mai multe luni, distrugându-i-se viața, pentru că primise un apel necunoscut pe telefonul lui al cărui număr aparținuse înainte, întâmplător, unui om suspectat că era terorist și cu care el nu avea absolut nici o legătură. Vă rog să-l căutați și să-l vedeți. Și să vă mai gândiți apoi dacă vi se pare OK să vă dați CNP-ul atunci o să cumpărați o cartelă pre-pay.

Terorismul nu s-a născut pentru că oamenii simpli au descoperit că nu mai au loc pe lume de oamenii de alte religii, ci din cauza manipulărilor istorice ale oamenilor politici în urmărirea scopurilor lor oculte. Și acum ei vor ca oamenii simpli să plătească pentru asta cu libertatea lor, conform conceptului stupid că „dacă vreți securitate, trebuie să renunați la anumite libertăți”. Nu, asta este doar o cale perfidă de a spori vulnerabilitatea oamenilor pentru a putea fi mai ușor controlați. Eu nu am nimic cu musulmanul, evreul, sau hindusul. Teroriștii din toate taberele și religiile sunt responsabilitatea exclusivă a oamenilor politici și a jocurilor lor care au radicalizat oamenii. Vor să controleze tot. Și astfel, într-o zi, implementarea unui cip în fiecare nou născut va deveni o procedură standard și normală.

Jurnalul.ro via Gandeste.org

Alte postari similare:

Transa colectiva

Iluzia democraţiei

Guvernul Mondial – între conspirație și adevăr

Apocalipsa poate fi controlată !


cum-explica-nasa-apocalipsa-de-pe-21-decembrie-anuntata-de-mayasi-18434673

Umanitatea trebuie să se mobilizeze.

Cum va arăta lumea în viitor? Ați obține o imagine rezonabilă dacă ați încerca să priviți ființele umane din exterior, astfel încât, imaginați-vă că sunteți un observator extraterestru care încearcă să afle ce se întâmplă aici sau imaginați-vă că sunteți un cronicar peste 100 de ani față de momentul prezent- presupunând că vor mai fi cronicari peste 100 de ani, ceea ce nu este evident- și vă uitați în trecut, la ceea ce se întâmplă astăzi. Ați observa ceva destul de remarcabil. Pentru prima dată în istoria speciilor umane, am dezvoltat în mod evident capacitatea de a ne distruge. Acest lucru s-a întâmplat încă din 1945, iar acum, în sfârșit se admite că există mai multe procese pe termen lung, cum ar fi distrugerea mediului înconjurător care conduc spre acceași direcție, poate nu chiar spre distrugere totală, dar măcar la distrugerea capacității de a duce o viață decentă. Mai există și alte pericole, cum ar fi pandemiile, care au legătură cu globalizarea și interacțiunea umană. Așadar, există procese care sunt în desfășurare și instituții active, cum ar fi sistemele de arme nucleare, care ar putea avea afecta grav, sau chiar desființa o existență organizată.

Cum să distrugi o planetă fără să te străduiești prea mult

Întrebarea este: ce fac oamenii în această privință? Nimic din cele de mai sus nu este secret, totul este la vedere. De fapt, trebuie să depui un adevărat efort ca să nu observi. Au existat o serie de reacții. Există cei care încearcă foarte mult să facă ceva în privința acestor amenințări, iar alții care acționează pentru a le amplifica. Dacă s-ar uita la cine sunt aceștia, acest cronicar din viitor sau observator extraterestru ar vedea ceva cu adevărat foarte ciudat. Cele mai slab dezvoltate țări sunt cele care încearcă să depășească sau să lupte cu aceste amenințări, populațiile indigene sau cei care au mai supraviețuit dintre ele, societățile tribale și primele națiuni din Canada. Ei nu discută despre război nuclear, ci despre distrugerea mediului înconjurător și mai ales, ei chiar încearcă să facă ceva în acest sens.

De fapt, peste tot în lume- Australia, India, America de Sud- se duc lupte, uneori războaie. În India se desfășoară un război total împotriva distrugerii mediului înconjurător, în care societățile tribale încearcă să se opună operațiilor de extragere a resurselor, care sunt foarte dăunătoare la nivel local dar și prin consecințele pe care le generează. În societățile în care populațiile indigene au un cuvânt de spus, foarte multe persoane se opun cu putere. Cei mai vocali din țările care au adoptat o poziție fermă referitoare la încălzirea globală sunt în Bolivia, care are o majoritate indigenă și prevederi constituționale care protejează drepturile naturii. Ecuadorul, care de asemenea are o populație indigenă numeroasă, este singurul exportator de petrol pe care îl cunosc al cărui guvern caută sprijin pentru a ajuta la păstrarea acelui zăcământ în pământ, în loc să-l exploateze și să-l exporte- și în pământ este locul acestui zăcământ.

Președintele venezuelean Hugo Chavez, care a murit recent și care a fost ținta glumelor, insultelor și a urii în toată lumea vestică, a participat la o reuniune generală a Națiunilor Unite acum câțiva ani, unde a fost considerat ridicol pentru că l-a numit pe George W. Bush un diavol. De asemenea, a susținut un discurs care a fost destul de interesant. Bineînțeles, Venezuela este un producător important de petrol. Petrolul reprezintă de fapt întregul lor produs intern brut. În acel discurs, el a avertizat despre pericolele folosirii peste măsură a resurselor fosile și a încurajat țările consumatoare să se unească și să încerce să reducă acest consum de resurse fosile. Nu știu dacă știți, el avea parțial origini indiene aborigene. Aceste aspecte ale discursului său de la Națiunile Unite nu au fost vreodată relevate, spre deosebire de lucrurile amuzante pe care le-a făcut.

Așadar, la o extremă avem societățile tribale, formate din indigeni care încearcă să oprească drumul spre dezastru. La cealaltă extremă, avem cele mai bogate și mai puternice societăți ale lumii, cum ar fi Statele Unite și Canada, care se îndreaptă țintit către distrugerea mediului înconjurător cât mai rapid cu putință. Spre deosebire de Ecuador și societățile indigene din întreaga lume, aceste țări doresc să extragă fiecare picătură de hidrocarburi din pământ, în cea mai mare viteză posibilă. Ambele partide politice, președintele Obama, mass-media și presa internațională par să privească în viitor cu un entuziasm deosebit, la ceea ce ei numesc un secol de independență energetică pentru Statele Unite. Independența energetică este un concept aproape fără sens, dar nu contează. Ceea ce de fapt spun ei este: vom avea un secol în care să maximizăm utilizarea resurselor fosile și să contribuim la distrugerea lumii.

Acest lucru este valabil aproape peste tot. Atunci când vine vorba de dezvoltarea de energii alternative, Europa recunoaște că încearcă să facă ceva. În schimb, Statele Unite, cea mai puternică și mai bogată țară din lume este singura națiune printre cele probabil 100 de națiuni relevante care nu are o politică națională de restrângere a utilizării de combustibili fosili, singura care nu are nici măcar obiective referitoare la energia regenerabilă și asta nu pentru că populația nu dorește. De fapt, structurile instituționale blochează schimbarea. Interese care țin de afaceri nu doresc acest lucru și au un rol deosebit de determinant în cadrul acestor politici, astfel încât se produce o mare scindare între opinia publică și politică cu privire la foarte multe probleme, inclusiv referitoare la aceasta.

Acestea sunt lucrurile pe care cronicarul din viitor- dacă va exista unul- le-ar vedea. Ar mai putea de asemenea să citească presa științifică actuală, din care aflăm predicții din ce în ce mai sumbre.

“Cel mai periculos moment al istoriei ”

Cealaltă problemă este războiul nuclear. Se știe de foarte multă vreme că dacă ar exista o primă lovitură din partea unei puteri importante, chiar și fără represalii, probabil că ar distruge civilizația fie și doar din cauza consecințelor pe care le-ar avea o iarnă nucleară care ar urma. Se cunoaște foarte bine acest lucru, astfel încât, pericolul a fost dintotdeauna mult mai mare decât am crezut noi că a fost. Tocmai am aniversat 50 de ani de la Criza Rachetelor din Cuba, care a fost numită cel mai periculos moment al istoriei de către istoricul Arthur Schlesinger, consilierul președintelui John F. Kennedy. Care așa a și fost. A fost un moment foare dificil și nici nu a fost singurul de acest gen. Într-un fel, totuși, cel mai prost aspect al acestor evenimente sumbre este faptul că nu am învățat nicio lecție.

Ceea ce s-a întâmplat în Criza Rachetelor din octombrie 1962 a fost mistificat, astfel încât să pară că au fost foarte multe acte de curaj și înțelepciune. Adevărul este că întregul episod a fost aproape nebunesc. A existat un moment, poate chiar apogeul crizei, în care premierul soviet Nikita Khrushchev i-a scris lui Kennedy cu oferta de a regla conflictul printr-un anunț public de retragere a rachetelor rusești din Cuba și a celor americane din Turcia. De fapt, Kennedy nici măcar nu știa că Statele Unite avea rachete în Turcia la acea vreme. Acestea au fost oricum retrase pentru a fi înlocuite cu mult mai periculoasele submarine nucleare Polaris, care erau invulnerabile.

Aceasta a fost oferta. Kennedy și consilierii săi au analizat-o și au respins-o. La acea vreme, însuși Kennedy estima potențialitatea unui război nuclear la o treime către jumătate, de unde înțelegem că președintele Kennedy era dispus să accepte un risc foarte ridicat de distrugere masivă pentru a stabili principiul că SUA, doar SUA are dreptul la rachete ofensive în afara granițelor, de fapt, oriunde doreste, indiferent de riscul asupra celorlalți și asupra lor, în cazul în care problema scapă de sub control. SUA are acel drept, nu oricine altcineva.

Cu toate acestea, Kennedy a acceptat, totuși, un acord secret de a retrage rachetele pe care deja dorea să le retragă, atâta timp cât acest acord nu devenea public. Khrushchev, cu alte cuvinte, a trebuit să retragă în mod public rachetele rusești în timp ce Statele Unite le-a retras în mod secret pe cele depășite. Mai bine zis, Khrushchev a trebuit să fie umilit și Kennedy a trebuit să-și mențină imaginea de bărbat. Este foarte apreciat pentru acest lucru, pentru păstrarea curajului și a fermității sub amenințare și așa mai departe, dar decizia sa îngrozitoare nu este nici măcar pomenită- încercați să găsiți vreo urmă. Pentru a pune paie pe foc, cu câteva luni înainte de izbucnirea crizei, Statele Unite a trimis rachete nucleare la Okinawa. Acestea erau țintite asupra Chinei în timpul unei perioade de recesiune regională. Oricum, cui îi pasă? Avem dreptul să facem orice dorim oriunde în lume. Aceasta a fost una dintre lecțiile sumbre ale acelei perioade, dar au urmat și altele.

Zece ani mai târziu, în 1973, secretarul de stat Henry Kissinger a declanșat alertă nucleară de gradul zero. A fost modul său de a alerta pe ruși să nu intervină în războiul arabo-israelian care se desfășura atunci și, în mod deosebit, să nu intervină după ce îi informase pe israelieni că ar putea să încalce un armistițiu încheiat între Statele Unite și Rusia. Din fericire, nu s-a întâmplat nimic.

Din nou, zece ani mai târziu, era în funcție președintele Ronald Reagan. Imediat după ce a preluat Casa Albă, el și consilierii săi au ordonat forțelor aeriene să pătrundă în spațiul aerian rusesc pentru a încerca să obțină informații despre sistemele de avertizare rusești- Operațiunea Able Archer. În mod efectiv, acestea au fost false atacuri. Rușii erau nesiguri, unii oficiali la nivel înalt erau îngrijorați că acesta ar putea să fie un pas spre adevăarata lovitură. Din fericire, nu au reacționat, chiar dacă au fost cât pe ce. Situația continuă în acest fel.

Ce se poate înțelege din criza nucleară iraniană și cea nord-coreană

În acest moment, problema nucleară este de regulă pe prima pagină în cazul Iranului și al Coreei de Nord. Există metode de a gestiona aceste crize aflate în desfășurare. Poate că nu ar funcționa, dar măcar am putea încerca. Cu toate astea, acestea nu sunt luate în considerare, nici nu sunt aduse în discuție.

Iranul, de exemplu, este considerat în Vest – nu în lumea arabă, nu în Asia – cea mai mare amenințare a păcii mondiale. Este vorba despre o obsesie vestică, este interesant de văzut care sunt motivele pentru această obsesie, dar nu face obiectul acestei discuții. Există o cale de a gestiona relațiile cu presupusa cea mai mare amenințare la adresa păcii mondiale? De fapt, există câteva. O metodă, una destul de rezonabilă, a fost propusă acum câteva luni la o întâlnire a țărilor nealiniate la Teheran. De fapt, se reitera o propunere care exista deja de mai multe decenii, adusă în discuție mai ales de Egipt și a fost aprobată de Națiunile Unite.

Propunerea se referă la stabilirea unei zone libere de arme nucleare în regiune. Acesta nu ar fi răspunsul la toate, dar ar putea fi un pas înainte semnificativ. De asemenea, există și metode de a acționa în acest sens. Sub auspiciile Națiunilor Unite se urmărea organizarea unei conferințe internaționale în Finlanda în decembrie anul trecut pentru a încerca implementarea planurilor spre acest obiectiv. Ce s-a întâmplat? Nu veți citi despre acest lucru în ziare pentru că nu s-a pomenit nimic decât în presa specializată. La începutul lunii noiembrie, Iranul a fost de acord să participe la întâlnire. Câteva zile mai târziu, Obama a anulat întâlnirea, spunând că nu era momentul potrivit. Parlamentul European a emis o declarație cerându-i să continue, la fel au făcut și statele arabe. Nu s-a rezolvat nimic. Mai mult, s-au întețit sancțiunile împotriva populației iraniene- sancțiuni care nu afectează regimul – și situația probabil se îndreaptă spre război. Cine știe ce se va întâmpla?

În Asia nord-estică se întâmplă același lucru. Coreea de Nord ar putea să fie cea mai irațională țară din lume, este cu siguranță un concurent bun pentru acest titlu. Cu toate astea, e poate un lucru rațional să încerci să înțelegi care sunt motivațiile acestor oameni atunci când acționează irațional. De ce se comportă în modul în care o fac? Ar trebui să ne imaginăm că suntem în locul lor. Să ne imaginăm cum ar fi ca în timpul Războiului Coreean de la începutul anilor 1950, țara noastră să fie distrusă total de către o superputere, care se mai și lăuda cu ceea ce făcea. Imaginați-vă ce urmări avea să lase aceste lucruri.

Rețineți că e posibil ca cei care conduceau Coreea de Nord să fi citit în presa militară de la acea vreme a acestei superputeri unde se explica faptul că, de vreme ce deja totul era distrus în Coreea de Nord, forțele aeriene au fost trimise să distrugă digurile Coreei de Nord, digurile uriașe care controlau rezervele de apă – o crimă de război pentru care oameni au fost spânzurați la Nuremberg. Aceste ziare oficiale vorbeau cu entuziasm despre ce minunat era să vezi apa scurgându-se printre văi, iar asiaticii străduindu-se să supraviețuiască. Ziarele exultau descriind ceea ce pentru acei asiatici însemna niște orori care depășeau orice imaginație. A însemnat distrugerea recoltelor lor de orez, care apoi a dus la înfometarea și moartea lor. Ce magnific! Nu avem amintiri despre aceste lucruri, dar ei le au.

Să ne întoarcem în prezent. Istoria recentă este interesantă. În 1993, Israelul și Coreea de Nord se îndreptau spre încheierea unui acord în care Coreea de Nord să nu mai trimită rachete sau tehnologie militară în Orientul Mijlociu și Israelul va recunoaște acea țară. Președintele Clinton a intervenit și a blocat acest acord. Imediat după aceea, drept represalii, Coreea de Nord a desfășurat o mică testare a rachetelor. Drept urmare, Statele Unite și Coreea de Nord au ajuns la un acord cadru în 1994 care a stopat înarmarea nucleară și care a fost mai mult sau mai puțin onorat de ambele părți. Atunci când George W. Bush a preluat președinția, Coreea de Nord avea probabil o singură armă nucleară și nu mai producea nimic în acest sens. Bush a lansat imediat politica sa militară agresivă, amenințând Coreea de Nord – axa răului – astfel încât Coreea de Nord a reluat programul său de armare nucleară. Până a părăsit Bush Casa Albă, aceștia aveau 10 arme nucleare și un sistem de rachete. Între timp, s-au mai întâmplat și alte lucruri. În 2005, Statele Unite și Coreea de Nord ajunseseră de fapt la un acord în care Coreea de Nord avea urma să încheie orice plan de proliferare a armelor nucleare și rachete. În schimb, Vestul, dar în special Statele Unite, urma să pună capăt oricărei activități agresive (urma să se încheie un pact de non-agresiune).

Era o situație care promitea mult, dar aproape imediat Bush a subminat-o. El a retras oferta și a inițiat programe pentru a obliga băncile să nu se ocupe de nicio tranzacție nord-coreeană, chiar de era perfect legală. Nord-coreenii au reacționat prin reactivarea programelor de înarmare nucleară. Astfel s-au desfășurat lucrurile. Este bine cunoscută metoda adoptată de Statele Unite: dacă faci un gest ostil în defavoarea noastră, vom răspunde cu unul și mai irațional la rândul nostru. Dacă faci un gest împăciuitor, vom răspunde și de asemenea manieră. Acest lucru, bineînțeles că reînvie amintiri din trecut. Ei își amintesc trecutul, astfel încât reacționează într-o formă extrem de agresivă. Ei bine, esența a tot ceea ce se întâmplă și care se vehiculează în Vest este că liderii nord-coreeni sunt extrem de răi. Da, așa sunt. Însă nu e asta întreaga poveste și așa funcționează lucrurile de când lumea.

Nu înseamnă că nu există alternative. Alternativele însă nu sunt luate în considerare. Acest lucru este periculos, astfel încât dacă ne întrebăm cum va arăta lumea în viitor, nu va arăta prea frumos, decât dacă oamenii se hotărăsc să acționeze. Întotdeauna o pot face.

Sursa – Gandeste.org

Alte postari similare:

10 războaie americane şi zece minciuni mediatice planetare

Proiectul Web-Bot – Marea pacaleala

Teoria conspiraţiei sau adevărul ascuns ?

Istoria religiilor – varianta alternativa


The_Heathens_Guide_to_World_Religions_(cover)

Există o istorie ascunsă şi secretă a religiilor? Există adevăruri ascunse dincolo de ceea ce suntem obişnuiţi să credem, teorii şi controverse care să demonteze convingerile care le avem cu privire la dogmele şi credinţele religioase? Cercetările şi investigaţiile din ultimul secol par să ducă la cu totul alte demonstraţii care relevă o parte diferită de ceea ce ştim cu toţii că ar fi adevărat. Biserica şi preoţii par că ne ascund ceva. Din multe cercetări şi studii făcute în ulmii ani, se pare că faptele au stat cu totul altfel pe vremea lui Iisus, dar preoţii – vicleni şi animaţi de motive oculte – au făcut ca lucrurile să pară aşa cum au vrut ei, reducându-i la tăcere pe opozanţi. Dovada? Au condamnat la moarte şi au ars pe rug pe toţi cei care se îndoiau. Una din cele mai detaliate scrieri despre istoria religiilor este în cartea scriitorului David Icke, “Secretul Suprem” din care am selectat fragmente din capitole care le-am considerat a fi mai importante.

Sorii lui Dumnezeu

Nici un alt instrument nu a slujit mai bine Agendei elitelor decât religia. Chiar şi la ora actuală religia controlează minţile a miliarde de oameni şi limitează gândirea Mişcării Patriotice Creştine, deşi aceasta a sesizat multe alte aspecte ale conspiraţiei Frăţiei. Singurul lucru pe care nu îl pot accepta aceştia este faptul că propria lor religie face ea însăşi parte integrantă din marea conspiraţie.
Eu nu doresc în nici un caz să-i condamn pe cei care se autonumesc creştini. Printre ei se numără destui oameni care îşi manifestă prin credinţa lor creştină o spiritualitate plină de iubire. Mă refer aici exclusiv la Instituţia creştinismului şi la îndoctrinarea arogantă pe care a practicat-o în masă, pornind de la incredibil de limitata ei viziune asupra vieţii, care a creat o veritabilă închisoare mentală pentru miliarde de oameni de-a lungul ultimilor 2000 de ani. Toate religiile majore ale umanităţii: hinduismul, creştinismul, iudaismul şi islamul s-au născut în aceeaşi regiune a Orientului Mijlociu şi Apropiat unde au apărut rasa ariană şi liniile genealogice încrucişate reptilo-umane, după marele cataclism de acum aproximativ 7000 de ani. Scopul acestor religii era să limiteze mintea oamenilor şi să controleze emoţiile acestora prin răspândirea sentimentelor de vinovăţie şi de teamă. Toate au avut la bază figura unui „Dumnezeu mântuitor” precum Iisus sau Mahomed, afirmând că numai cei care cred în acesta şi îi urmează poruncile îl pot găsi pe adevăratul „Dumnezeu” şi pot fi mântuiţi. Exact acelaşi lucru îl afirmau preoţii babilonieni despre Nimrod. Controlul maselor prin intermediul religiei a început în Babilon.
Cei care refuzau să creadă în aceste bazaconii erau condamnaţi să ardă pentru totdeauna în focul iadului. Într-un mod cu totul incredibil, miliarde şi miliarde de oameni au căzut de-a lungul timpului în capcana acestei scheme simpliste, lucru valabil inclusiv la ora actuală. Dacă nu ar fi dispuşi să renunţe decât la propria lor minte şi la propria lor viaţă, încă nu ar fi atât de rău, dar ei insistă ca toţi cei din jur să facă acelaşi lucru, iar acest lucru nu mai este normal. Chiar deloc! Întrucât majoritatea cititorilor acestei cărţi vor fi cu siguranţă din rândul creştinilor şi evreilor, voi lua exemplul acestor două religii, demonstrând cum nişte poveşti simbolice au devenit adevăruri literale şi cum manipularea acestora a dat naştere celei mai puternice arme de control în masă inventată vreodată în istoria omenirii.
Pentru a înţelege ce anume se ascunde în spatele apariţiei religiilor, va trebui să vedem care a fost baza primelor religii ale fenicienilor, babilonienilor şi altor civilizaţii mai vechi decât ale acestora. Esenţa acestor religii a fost Soarele. Ierarhia Elitei s-a concentrat dintotdeauna asupra Soarelui, căci, aşa cum am subliniat mai devreme, înţelegea puterea reală a acestuia ca generator de energie electromagnetică care ne afectează viaţa şi comportamentul în fiecare secundă a fiecărei zile. Soarele conţine 99% din materia sistemului solar. Este suficient să vă gândiţi la acest lucru. Cine înţelege aceste cicluri solare şi natura diferită a energiilor pe care le proiectează ele, poate anticipa cum vor reacţiona fiinţele umane la diferite evenimente şi în anumite momente. La fel ca în cazul scripturilor care reprezintă baza tuturor religiilor, religia Soarelui avea două nivele ale cunoaşterii (sau iniţierii). În lumea antică, ierarhia Elitei se concentra asupra Soarelui deoarece ştia că acesta are efecte profunde asupra conştiinţei umane, în timp ce masele adorau astrul solar datorită căldurii şi luminii pe care le primeau de la el şi care influenţau în mod crucial viaţa lor, în special prin faptul că le asigura coacerea unor recolte bogate. În mod similar, un iniţiat al cunoaşterii ezoterice va citi Biblia cu alţi ochi decât creştinul sau evreul mediu. Iniţiatul va recunoaşte simbolismul, numerologia şi codurile ezoterice, în timp ce credinciosul va accepta semnificaţia literală a textului. Altfel spus, acelaşi text are rolul de a permite trecerea pe un nivel superior de cunoaştere în cazul iniţiatului şi de a crea o închisoare mentală pentru masele largi, neiniţiate.

Mare scamatorie!

Înţelegerea marilor religii nu este posibilă fără înţelegerea simbolismului străvechi al Soarelui. Anticii foloseau în special un anumit simbol pentru călătoria anuală a Soarelui. Aşa cum vom vedea în capitolul următor, acesta rămâne şi la ora actuală simbolul fundamental al Frăţiei Babiloniene. El apare atât în ilustraţiile feniciene ale zeiţei Barati cât şi pe stema expresiei britanice a acesteia: Britania. Simbolul constă în împărţirea Zodiacului (cuvânt grecesc care înseamnă cercul animalelor) printr-o cruce care marchează cele patru anotimpuri. În centrul crucii se află Soarele. Din cauza acestui simbolism, foarte multe divinităţi ale anticilor erau născute pe data de 25 decembrie. În emisfera nordică, data de 21-22 decembrie corespunde solstiţiului de iarnă, când Soarele se află în punctul cel mai de jos al puterii sale în ciclul anual. În viziunea strămoşilor noştri, acesta era momentul în care Soarele „moare” din punct de vedere simbolic. La data de 25 decembrie (trei zile mai târziu), Soarele şi-a început deja călătoria simbolică înapoi către apogeul puterii sale din mijlocul verii. De aceea, anticii obişnuiau să spună că soarele „se naşte” pe data de 25 decembrie. După cum vedeţi, Crăciunul creştin nu este decât un festival păgân redenumit, aşa cum sunt de altfel toate sărbătorile creştine. Să luăm de pildă Paştele. În jurul datei de 25 martie (data fixă la care se sărbătorea mai demult Paştele), soarele intră în semnul astrologic al Berbecului sau al mielului. La această dată, anticii obişnuiau să sacrifice miei, convinşi că vor obţine astfel favorurile zeilor, dar mai ales ale zeului-soare, asigurându-şi astfel recolte bogate. Altfel spus, ei credeau că vărsarea sângelui mielului echivalează cu ştergerea păcatelor lor. Babilonienii antici credeau că Tammuz, fiul reginei Semiramida, a fost crucificat cu un miel la picioare, trupul său fiind înmormântat într-o peşteră. Când piatra de la intrarea în peşteră a fost dată deoparte trei zile mai târziu, trupul dispăruse. Cu siguranţă, aţi mai auzit această poveste! O altă manieră în care anticii îşi imaginau simbolic soarele era următoarea: un copil iarna, un tânăr de Paşti, un bărbat extrem de puternic vara, un om trecut de prima tinereţe, care îşi pierde puterile, toamna, şi un bătrân neputincios iarna (până la solstiţiu). Ilustraţia modernă care prezintă fazele evoluţiei omului de la copil la bătrân este o imitaţie a acestui simbol. Într-o altă variantă, soarele se năştea cu plete aurii lungi (razele) care deveneau din ce în ce mai scurte pe măsură ce îşi pierdea puterea, în lunile de toamnă. Să ne reamintim de povestea lui Samson (sau Sam-sun) din Vechiul Testament. Acesta era incredibil de puternic şi avea părul lung, dar şi-a pierdut puterea când părul i-a fost tăiat. Problemele sale au început când a intrat în „Casa Dalilei” – semnul astrologic al Fecioarei, prin care trece soarele în timp ce se apropie toamna. Cu o ultimă zvâcnire a puterii sale, Sam-Soarele trânteşte la pământ doi piloni, care reprezintă un alt simbol clasic al Frăţiei, pe care îl regăsim din Egiptul antic şi până la francmasonii moderni. Legenda lui Samson (Sam-sun) este povestea simbolică a ciclului anual al soarelui. În realitate nu a existat o asemenea Sun – soare, în limba engleză. Din câte înţeleg, în limba ebraică Samson înseamnă chiar „Zeul Soare”.
Pentru creştinii ortodocşi, Iisus este singurul Fiu conceput de Dumnezeu, care a murit pentru iertarea păcatelor noastre. Exact aceeaşi pretenţie au avut-o un lung şir de zei antici, cu mult timp înainte să se audă măcar de Iisus Christos. Expresia „Fiu al lui Dumnezeu” pare să dateze cel puţin din perioada regilor gotici arieni din Cilicia, care îşi asumau titlul de „Fii ai Zeului Soare”, tradiţie adoptată apoi de faraonii din Egipt. Mulţi adepţi New Age îl consideră pe Iisus una cu Sananda, un iniţiat de rang înalt dintr-o ierarhie spirituală care s-a întrupat pentru a infuza pe pământ aşa-zisa energie „christică”. Alţii cred că a fost un extraterestru cu o misiune similară. În sfârşit, sunt unii care afirmă că pretenţia sa de a fi „regele evreilor” se datora faptului că se trăgea din sângele regal al lui David.

Dar oare chiar a existat Iisus? Au existat Moise, Solomon şi regele David? Răspunsul meu este un categoric nu. Nu există dovezi credibile şi incontestabile ale existenţei nici unuia dintre ei în afara textelor biblice, iar acestea nu sunt deloc credibile. Dar cum au apărut ele?

În anul 721 î.Ch., Israelul a fost cucerit de asirieni, iar israeliţii (sau canaaniţii) au fost luaţi în captivitate. Triburile cunoscute de istoria oficială sub numele de Iuda şi Benjamin au supravieţuit timp de mai bine de o sută de ani, înainte de a fi cucerite şi capturate de prietenii noştri, babilonienii, în jurul anului 586 î.Ch. Istoria întreagă care ascundea adevărul a început să fie fabricată în Babilon, capitala antică a preoţimii şi ierarhiei reptilo-ariene, de către preoţii ebraici cunoscuţi sub numele de leviţi.

Vechiul testament

Gândiţi-vă puţin: dacă o Frăţie ar distruge întreaga cunoaştere a lumii antice, inclusiv bibliotecile acelei lumi, ce ar scrie ea în textele ei, istoria reală sau o variantă a acesteia pe care ar dori să o inoculeze în subconştientul colectiv? În timpul şi după şederea lor în Babilon, în care au aflat atâtea lucruri, inclusiv legendele Sumerului, preoţii leviţi au amestecat adevărul (de multe ori simbolic şi acesta) cu fantezia, iar acest amestec a devenit fundamentul Vechiului Testament. Nu „israeliţii” au fost cei care au scris aceste texte. Chiar dacă am accepta existenţa lor, ei ar fi trebuit să fie demult dispersaţi pe vremea când leviţii şi-au înmuiat penele în cerneală. Geneza, Exodul, Leviticul şi Numerele, care împreună alcătuiesc Torah „evreiască”, au fost scrise în totalitate de leviţi sau sub supravegherea acestora, în timpul şi după şederea lor în Babilon. Acest grup de oameni care practicau sacrificiile umane, magicieni negri şi fanatici care obişnuiau să bea sânge, sunt cei care au scris legea morală pe care evreii ar trebui să o urmeze până în zilele noastre. Eu n-aş avea încredere nici să-i întreb cât e ceasul! În schimb, creştinii fanatici iau aceste texte drept Cuvântul lui Dumnezeu! Nu sunt deloc Cuvântul lui Dumnezeu, sunt cuvintele leviţilor, scrise sub directa îndrumare a iniţiaţilor reptilieni pur-sânge sau cu sânge încrucişat din Frăţia Babiloniană. Tăbliţele Sumeriene dovedesc mai presus de orice îndoială că Geneza nu reprezintă altceva decât un text condensat al unor texte sumeriene mai vechi. Legenda sumeriană a Edinului a devenit povestea biblică a Grădinii Edenului. Vă mai amintiţi povestea lui Moise, găsit în stufăriş de o prinţesă egipteană? Exact aceeaşi poveste era relatată de sumerienii-babilonieni cu referire la regele Sargon cel Bătrân.
Povestea lui Moise este o invenţie, cum este şi „captivitatea” în Egipt, povestea Exodului (cel puţin în forma descrisă în Biblie) şi crearea celor 12 triburi prin intermediul lui Iacov. Toate aceste texte au fost scrise de leviţi, ai căror conducători erau iniţiaţi la şcolile misterelor reptiliene din Babilon. Poveştile lor sunt simbolice şi codificate, astfel încât să fie înţelese de iniţiaţi, dar nu şi de mase, care trebuiau să creadă în sensul lor literal. Potrivit leviţilor, Moise a primit legile şi poruncile de la Dumnezeu în vârful unui munte. Regăsim mereu şi mereu acelaşi simbolism al munţilor. Una din explicaţii este legată de faptul că vârful muntelui este mai aproape de simbolul Dumnezeului lor: Soarele. Muntele Sion înseamnă Muntele Soarelui. Chiar şi astăzi, soarele care răsare deasupra munţilor de la răsărit este unul din principalele simboluri ale Frăţiei. Povestea israeliţilor şi a evreilor este în cea mai mare parte o invenţie, un voal în spatele căruia a fost ascuns adevărul. Nici un alt popor nu a fost amăgit atât de tare ca cei care îşi spun „evrei”. Aceştia au fost terorizaţi, folosiţi şi manipulaţi în maniera cea mai grotescă şi mai lipsită de milă de propria lor Elită, pentru a implementa o Agendă pe care marea majoritate a evreilor nici măcar nu o cunosc. Nu există nici un exemplu mai elocvent în acest sens decât maniera în care clanul „evreiesc” al Rothschild-zilor (în realitate reptilieni pur-sânge) a sprijinit cu fonduri, şi nu numai, venirea la putere a naziştilor, lăsându-i pe semenii lor de rang inferior să suporte consecinţele. Povestea levită a Exodului nu este decât o perdea de fum menită să ascundă furtul cunoaşterii „ebraice” din şcolile misterelor egiptene după infiltrarea acestora de către Frăţia Babiloniană. Egiptenii au considerat revelaţia lui „Iehova” o crimă comisă împotriva ştiinţelor sacre.
Istoricul şi iniţiatul francmason Manly P. Hall afirmă că religia de stat din Egipt s-a transformat la un moment dat în magie neagră şi că activităţile spirituale ale oamenilor erau paralizate de obedienţa deplină faţă de dogmele formulate şi impuse de preoţime. Această descriere corespunde perfect modului de manipulare al leviţilor-babilonienilor, respectiv al tuturor religiilor care au apărut ulterior pe baza acestor minciuni, inclusiv creştinismul. Acest aspect este foarte important: iudaismul, creştinismul şi islamul îşi bazează credinţele pe aceleaşi poveşti scrise de leviţi după şederea lor în Babilon. Acesta a fost momentul istoric cheie care avea să permită controlul lumii de atunci şi până în prezent. Cunoaşterea furată de leviţi de la egipteni şi răspândită după şederea lor în Babilon a devenit cunoscută sub numele de Cabala (sau Kabala, Qaballa), termen care provine de la rădăcina ebraică QBL, care înseamnă „de la gură la ureche”. Aceasta este metoda folosită pentru a comunica informaţiile cele mai secrete iniţiaţilor. Cabala este ramura ezoterică a iudaismului, care nu reprezintă altceva decât o acoperire a Frăţiei Babiloniene, la fel ca şi Vaticanul. Cabala este cunoaşterea secretă ascunsă în codurile Vechiului Testament şi ale altor texte din vechime. Iudaismul nu reprezintă decât interpretarea literală a acestor texte. Aceeaşi tehnică este folosită de toate religiile. Un exemplu de codificare levită se referă la numele celor cinci scribi: Garia, Dabria, Tzelemia, Echanu şi Azrel, aşa cum apar acestea în cea de-a doua carte a lui Esdras sau Ezra. Iată care este adevărata semnificaţie a acestor nume:
•Garia: indiciu prin care scribii antici obişnuiau să atragă atenţia că textul este fals sau că are o altă semnificaţie.
•Dabria: cuvinte care alcătuiesc o frază sau un text.
•Tzelemia: imagini, poveste imaginară, sau adevăr indicat într-o formă obscură.
•Echanu: informaţie schimbată sau dublată.
•Azrel: numele lui Esdras/Ezra, la care se adaugă sufixul „el”.
Altfel spus, „lucrarea lui Ezra”.
Acestea sunt cele cinci nume ale „scribilor”, pe care un iniţiat le citeşte ca pe o singură frază coerentă: „Indiciu de avertizare – referitor la cuvintele – imaginate într-o manieră obscură – care au fost schimbate sau dublate – şi care reprezintă opera lui Ezra”. Există o carte intitulată Codul Bibliei care pretinde că a identificat un cod în varianta ebraică a Vechiului Testament care ar prezice viitorul. Dat fiind că unul din aceste coduri prezice asasinarea preşedintelui Kennedy de către Lee Harvey Oswald, îngăduiţi-mi să rămân sceptic în ceea ce priveşte credibilitatea acestei cărţi. Oare chiar mai crede cineva în lumea asta că Oswald l-a ucis pe Kennedy? Abstracţie făcând de această carte, există într-adevăr un cod al Bibliei, accesibil însă numai iniţiaţilor. Autorii Bibliei obişnuiau să inventeze anumite caractere care să corespundă simbolismului lor sau se foloseau de anumite personaje reale, a căror viaţă o falsificau. Iată câteva exemple de coduri din Biblie: una din temele cele mai comune în toate tradiţiile şcolilor misterelor se referă la cei 12 discipoli, cavaleri sau adepţi din jurul unei divinităţi. Numărul 12 este un cod, care simbolizează – printre altele – cele 12 anotimpuri şi cele 12 case zodiacale prin care trece soarele sau „zeul” – simbolizat prin numărul 13. Acesta este numărul sacru „12 + 1”, după cum îl numesc unii oameni, şi aşa se explică recurenţa cu care apar numele 12 şi 13 în toate textele iniţiatice. De pildă, avem 12 triburi ale lui Israel, 12 prinţi ai lui Ishmael, 12 discipoli sau apostoli ai lui Iisus, dar şi ai lui Buddha, Osiris şi Quetzalcoatl. Mai există apoi regele Arthur şi cei 12 Cavaleri ai Mesei Rotunde (care simbolizează cercul zodiacului), Himmler şi cei 12 cavaleri ai ordinului nazist SS, şi femeia (Isis, Semiramida) care poartă coroana cu 12 stele din Cartea Revelaţiilor (Apocalipsa). În Scandinavia şi în nordul Europei avem misterele lui Odin, inspirate de aceeaşi rasă ariană venită din Orientul Apropiat. În această tradiţie există 12 „Drottar-i” care prezidează misterele împreună cu Odin. De fiecare dată avem de-a face cu acelaşi număr 12+1. Toate aceste istorii nu sunt adevărate din punct de vedere literal, ci reprezintă un simbolism folosit de şcolile misterelor. Aceleaşi simboluri sunt folosite astăzi de societăţile secrete ale Frăţiei pe steagurile naţionale, pe însemnele militare, în publicitate şi pe logo-urile companiilor. Una din marile creaţii ale Frăţiei, Uniunea Europeană, are drept simbol un cerc alcătuit din 12 stele. Practic, avem de-a face numai cu numere sacre şi cu elemente de geometrie sacră. Proporţiile tuturor statuilor egiptene, indiferent dacă sunt mari sau mici, reprezintă multipli de 6 şi de 12. Alte coduri numerice din Biblie şi din mistere sunt 7 şi 40. De pildă, în Biblie avem şapte spirite ale lui Dumnezeu, şapte biserici din Asia, şapte lumânări din aur, şapte stele, şapte lămpi de foc, şapte sigilii, şapte trompete, şapte îngeri, şapte tunete şi dragonul roşu din Apocalipsă cu cele şapte capete şi şapte coroane ale sale. Legenda Ierihonului descrie marşul armatei lui Iosua în jurul oraşului timp de şapte zile, însoţit de şapte preoţi cu şapte trompete. În cea de-a şaptea zi ei au înconjurat Ierihonul de şapte ori, iar zidurile oraşului au început să se prăbuşească. În legenda lui Noe, acesta a încărcat arca sa cu şapte perechi din fiecare animal şi cu şapte perechi din fiecare specie de păsări. Între prezicerea potopului şi diluviul propriu-zis s-au scurs şapte zile, şi tot şapte zile au trecut între trimiterea perechilor de porumbei. Arca a atins pământul în cea de-a 17-a zi a celei de-a şaptea luni, iar Noe a părăsit arca în cea de-a 27-a zi. După potop el a atins vârsta de 700 de ani. Multe din numele divinităţilor simbolice, cum ar fi Abraxas al gnosticilor sau Serapis din Grecia aveau şapte litere. Avem apoi numărul 40. Adam a intrat în Paradis la vârsta de 40 de ani; Eva l-a urmat 40 de ani mai târziu. În timpul Marelui Potop a plouat timp de 40 de zile şi 40 de nopţi. Set este luat de îngeri la vârsta de 40 de ani şi nu este văzut timp de 40 de zile. Moise ajunge la Midian la vârsta de 40 de ani şi rămâne acolo timp de 40 de ani. Iosif are vârsta de 40 de ani când Iacov soseşte în Egipt. Iisus se retrage în pustie timp de 40 de zile. Chiar credeţi că Biblia este Cuvântul lui Dumnezeu? Nici vorbă. Ea este scrisă în codul ezoteric al şcolilor misterelor. Literatura arabă a fost scrisă tot de către şi pentru iniţiaţi, dovadă că regăsim în ea aceleaşi coduri. În cele 40 de poveşti din Arbaindt (care înseamnă 40) regăsim pretutindeni numărul 40, iar calendarul lor are 40 de zile ploioase şi 40 de zile cu vânt. Legile arabe se referă constant la numărul 40. O altă serie de cărţi arabe, numite Sebaidt, care înseamnă „şapte”, se învârt exclusiv în jurul acestui număr. Aceste coduri numerice au semnificaţii mult mai profunde decât cele evidente, cum ar fi numărul de zile ale săptămânii sau numărul de luni ale zodiacului.
Între altele, numerele reprezintă frecvenţe vibratorii. Orice frecvenţă rezonează cu un anumit număr, o anumită culoare şi un anumit sunet. Anumite frecvenţe, cu numerele, culorile şi sunetele lor corespondente, sunt extrem de puternice. Simbolurile reprezintă la rândul lor rezonanţe cu anumite frecvenţe şi influenţează subconştientul omului fără ca acesta să-şi dea seama. Aşa se explică prezenţa anumitor simboluri pe însemnele societăţilor secrete, pe steagurile naţionale, pe logo-urile companiilor, în reclamele de publicitate, şi aşa mai departe.
Nu există dovezi istorice ale existenţei unui om numit Moise. El nu apare decât în textele leviţilor şi în alte texte şi comentarii rezultate din acestea. Unii afirmă că acesta ar fi fost numele iniţiatic al faraonului egiptean Arkenaten. Acest lucru este posibil, dar varianta oficială referitoare la Moise nu are o bază istorică. Nu s-a ştiut nimic de povestea lui Moise şi de „blestemele” căzute asupra egiptenilor până când leviţii din Babilon nu au scris povestea Exodului, la câteva secole după perioada în care ar fi trebuit să se petreacă aceste lucruri. Potrivit legendei, toate animalele din Egipt ar fi trebuit să moară de trei ori! Cum or fi reuşit acest lucru – au murit şi au reînviat din nou? Nu a existat o asasinare a primului născut al faraonului egiptean, aşa că Sărbătoarea Paştelui evreiesc (mielului pascal) nu are nici o bază istorică, fiind inventată de leviţi. Referinţa la ungerea uşilor cu sânge de miel nu reprezintă decât un cod al vechiului simbolism al mielului. Nu a existat nici o carte ebraică oficială care să facă vreo menţiune la Pentateuh (legile lui Moise) înainte ca leviţii să ajungă în Babilon. Cât despre captivitatea israeliţilor în Egipt, până şi Deuteronomul îi descrie ca pe nişte „străini”, nu ca pe sclavi, în această perioadă. De unde a apărut atunci numele de Moise? Orice persoană iniţiată care atingea rangul suprem în ierarhia şcolilor misterelor egiptene era numită Muse, Mose sau… Moses. Istoricul egiptean Manetho, care a trăit în secolul III î.Ch., citat de istoricul evreu Josephus, afirmă că a existat un preot în Heliopolis sau ON (Locul Soarelui), care şi-a luat apoi numele de Mosheh sau Moses. Cuvântul Moise (Moses) înseamnă: cel care a fost răpit, care a fost scos din apă, care a fost făcut misionar, ambasador, sau apostol. Marele Preot în templele egiptene era numit EOVE sau EOVA, de unde şi apariţia numelui Iehova. În realitate, limba ebraică este limba sacră a şcolilor misterelor egiptene. Limba secretă a Egiptului era numită CBT sau QBT, fiind mai bine cunoscută astăzi sub numele de coptă. Limba secretă a şcolilor misterelor şi-a luat numele de la OBR sau ABR, care se referea în acele vremuri la trecerea dintr-un loc în altul, adică la un anumit tip de tranziţie. Într-adevăr, scopul tuturor şcolilor originale ale misterelor era tranziţia către iluminare. ABR a devenit apoi Ambres, numele sfintei doctrine rezervate iniţiaţilor, nume care se scria inclusiv: ambric, hebric, hebraic sau… hebrew (n.n. evreiesc). Alfabetul ebraic are 22 de litere, dar cel original, de dinainte de „Moise”, nu avea decât 10, iar adevărata lui semnificaţie nu era cunoscută decât de preoţi.
Ebraicii (sau cel puţin fondatorii lor) nu erau israeliţi sau evrei, ci iniţiaţi ai şcolilor misterelor egiptene. Nu este de mirare că la ora actuală este imposibil să identifici o „rasă” genetică ebraică sau evreiască. Cuvântul cohen, care înseamnă preot la evrei, provine de la cahen, pronunţia egipteană pentru preot şi prinţ. În limba engleză, Moses este numele lui Moise. Chiar şi circumcizia, acea tradiţie exclusiv „evreiască”, era practicată în şcolile misterelor egiptene de cel puţin 4000 de ani. Nici un adept nu putea fi iniţiat până când nu era circumcis. În Egipt nu a existat o religie ebraică, nici o lege ebraică, pentru simplul motiv că nu a existat o „rasă” ebraică. Singura religie era cea egipteană. Religia, limba şi rasa ebraică nu au apărut decât atunci când iniţiaţii misterelor egiptene, cunoscuţi mai târziu sub numele de leviţi, au scos cunoaşterea secretă în afara Egiptului şi au inventat această poveste pentru a ascunde astfel cu ce se ocupau în realitate, interesele cui le slujeau şi de unde proveneau. Termenii „ebraic” şi „iudaism” se traduc practic prin „egiptean”. Aşa se explică – între altele – de ce foloseşte Frăţia chiar şi la ora actuală atâtea simboluri egiptene, inclusiv piramida căreia îi lipseşte piatra din vârf. Aceasta reprezintă un simbol al Marii Piramide de la Gizeh şi al şcolilor misterelor egiptene, deşi ascunde şi alte semnificaţii, mai profunde. La intrarea în templul egiptean unde se ţineau misterele existau două obeliscuri masive. Acestea sunt reprezentate adesea de francmasoni sub forma a doi stâlpi şi apar în toate clădirile proiectate sau finanţate de iniţiaţi. Aceasta este inclusiv explicaţia celor doi stâlpi pe care i-a culcat la pământ Samson. Toţi iniţiaţii din şcolile misterelor primeau un nume iniţiatic, tradiţie care continuă până astăzi în cadrul Frăţiei. O eventuală conexiune cu ebraicii din Egipt ar putea fi legată de invazia populaţiei Hyksos, sau a Regilor Păstori. Istoricul egiptean Manetho descrie invadarea şi cucerirea Egiptului de o rasă ciudată de barbari. Când aceştia au fost respinşi în sfârşit, ei şi-au continuat călătoria prin Siria şi au construit un oraş pe care l-au numit Ierusalim. Hyksos ar putea fi totuna cu tribul numit Habiru, care a venit din fostele ţinuturi ale Sumerului, aşa cum se spune că ar fi făcut şi tribul lui Avraam (conform Vechiului Testament).
Povestea regelui Solomon şi a templului său reprezintă în cea mai mare parte simbolism curat. La fel ca şi în cazul lui Moise, nu există nici o dovadă că ar fi existat un rege cu acest nume. Înainte de scrierea textelor biblice de către leviţi, istoricul grec Herodot (485-425 î.Ch.) a călătorit în Egipt şi a studiat istoria acestuia şi a Orientului Apropiat. El nu a auzit nimic de vreun imperiu al lui Solomon, de exodul în masă al israeliţilor din Egipt sau de distrugerea armatei urmăritorilor egipteni pe malul Mării Roşii. Platon a călătorit în aceeaşi zonă, dar nu a auzit nici el nimic despre aceste subiecte. De ce? Pentru că sunt numai invenţii. Cele trei silabe care alcătuiesc numele lui Solomon: Sol-om-on, sunt nume ale soarelui în trei limbi diferite. Manly P. Hall scrie că Solomon împreună cu soţiile şi concubinele sale simbolizează planetele, lunile, asteroizii şi alte corpuri cereşti din casa sa – sistemul solar. Templul lui Solomon este un simbol al lumii soarelui. În legenda talmudică, Solomon este prezentat ca un maestru magician care înţelegea semnificaţia Cabalei şi putea să alunge demonii. Povestea sa este mai degrabă o expunere a simbolismului cunoaşterii secrete a leviţilor, sub acoperirea poveştii fabricate a „istoriei” ebraicilor. Cartea Regilor şi Cronicile, care povestesc construirea Templului lui Solomon, au fost scrise la 500-600 de ani după ce evenimentele pe care se presupune că le-ar descrie ar fi avut loc.
Exagerările din aceste texte sunt atât de mari încât sunt de-a dreptul hilare. Se afirmă că la construirea templului ar fi lucrat 153.600 de muncitori, timp de şapte ani. Arthur Dynott Thomson a calculat că în epoca noastră, costul unei asemenea lucrări ar fi de 7,9 miliarde de lire sterline! Iar Thomson a scris acest lucru în anul 1872! Oare la cât s-ar ridica el în zilele noastre? Aceste cifre sunt de-a dreptul ridicole, dacă ar fi înţelese într-un sens literal. În realitate, ele trebuie înţelese în sensul lor simbolic. Şi încă ceva: dacă Solomon nu a existat, ce ne-ar face să credem că „tatăl” său, regele David, a existat? Citesc tot felul de cărţi despre existenţa acestuia, dar singura sursă citată este Vechiul Testament scris de leviţi! Nu există nici o altă dovadă. Totul este o escrocherie, la fel ca şi ideea recentă (care face furori în ultimii ani) că linia genealogică a lui Iisus-David a ajuns în Franţa şi a dat naştere dinastiei Merovingienilor. După cum spune savantul şi cercetătorul L.A. Waddell: „Nu există nici o dovadă scrisă, nici o referinţă greacă sau romană, care să ateste existenţa lui Avraam sau a oricărui alt patriarh ori profet evreu din Vechiul Testament. Nu există dovezi că ar fi existat Moise, Saul, Solomon, sau oricare din regii evrei, cu excepţia ultimilor doi sau trei”.
Consecinţele acestui fapt asupra poporului care s-a auto-intitulat „evreu” şi asupra umanităţii în general au fost devastatoare. Legea Mozaică sau Legea lui Moise este legea leviţilor, a reptilienilor pur-sânge şi a celor cu sânge încrucişat din Frăţia Babiloniană. Ea nu are nimic de-a face cu Cuvântul lui Dumnezeu. Torah şi Talmudul, cele două texte care au fost compilate de leviţi în timpul şi după şederea lor în Babilon, reprezintă un veritabil bombardament mental alcătuit din legi extrem de detaliate despre ceea ce trebuie să facă omul în fiecare domeniu de viaţă. Ar fi imposibil ca „Dumnezeu” să fi dat aceste legi în vârful unui munte. Cei care le-au scris au fost leviţii, după care l-au inventat pe Moise, pentru a ascunde acest lucru. De atunci au mai fost adăugate şi alte „legi”, pentru a acoperi astfel toate posibilităţile rămase neexploatate. Paginile acestor texte levite conţin o temă recurentă şi aberantă, de un rasism extrem îndreptat împotriva ne-evreilor, şi necesitatea de a „distruge fără milă” pe toţi cei care încalcă aceste legi, adică exact ceea ce Manly Hall numeşte metodele de operare ale preoţilor care aplicau magia neagră.
Talmudul este probabil cel mai rasist document din câte s-au scris vreodată pe pământ. Iată câteva extrase din el, care atestă cât de departe poate merge aberaţia spirituală:
„Numai evreii sunt oameni; ne-evreii nu sunt oameni, ci vite”. Kerithuth 6b, pagina 78, iebhammoth 61
„Ne-evreii au fost creaţi pentru a le servi evreilor ca sclavi”. Midrasch Talpioth 225
„Actele sexuale cu ne-evreii sunt similare cu actele sexuale cu animalele”. Kethuboth 3b 97
„Ne-evreii trebuie evitaţi mai rău ca porcii bolnavi”. Orach Chalim 57, 6a
„Rata naşterilor ne-evreilor trebuie redusă dramatic”. Zohar 11, 4b
„Ne-evreii care mor trebuie înlocuiţi cu alţii, la fel cum înlocuiţi o vacă sau un măgar”. Lore Dea 377,1
Acest text nu reprezintă însă o simplă expunere grotescă de rasism. Dacă îl citim cu atenţie, regăsim în el însăşi atitudinea reptilienilor draconieni şi a acoliţilor lor faţă de rasa umană. Vă reamintesc că aceste orori nu au fost scrise de iudei sau de „evrei” ca popor. Aceştia sunt ei înşişi victime ale acestor convingeri impuse de autorii lor. Ele au fost scrise de leviţi, reprezentanţii Frăţiei Babiloniene alcătuite din reptilieni şi din rudele lor încrucişate, care nu au o simpatie mai mare faţă de poporul evreu decât a avut-o Adolf Hitler. Aruncarea vinei pe „evrei” este o prostie, dar este exact ce îşi doreşte Frăţia, căci acest lucru îi amplifică enorm posibilitatea de a diviza şi de a guverna, cele două fundamente ale politicii sale de control. La ce orori a condus în timp această manipulare, deopotrivă pentru „evrei” şi pentru „păgâni”! La fel stau lucrurile şi cu legea orală evreiască numită Mishnah, încheiată în jurul secolului II, era noastră. Israel Shahak, un supravieţuitor al lagărului de concentrare de la Belsen, este unul din puţinii oameni din rândurile celor care se pretind evrei, care a avut curajul să demaşte public Talmudul. În cartea sa, Istoria evreilor, religia evreilor, Shahak denunţă nivelul incredibil de rasism pe care este bazată legea „evreiască” (în realitate levită sau a Frăţiei). El povesteşte că în aspectul său extremist, reprezentat de rabinii ortodocşi moderni, această credinţă consideră o ofensă religioasă salvarea vieţii unui păgân, cu excepţia situaţiei în care evreii ar suferi consecinţe neplăcute dacă nu ar proceda astfel. Perceperea de dobânzi la împrumuturile acordate unui alt evreu este nepermisă; în schimb, unui ne-evreu trebuie să i se perceapă o dobândă oricât de mare. Talmudul le cere evreilor să rostească un blestem ori de câte ori trec pe lângă un cimitir păgân, iar dacă trec pe lângă o clădire păgână, să se roage lui Dumnezeu să o distrugă. Evreilor li se interzice să fure unul de la altul, dar legea nu se aplică şi în cazul păgânilor. Există rugăciuni evreieşti care îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru că nu i-a făcut păgâni pe evrei, şi altele care cer moartea imediată a creştinilor. Un evreu religios nu are dreptul să bea dintr-o sticlă de vin, dacă aceasta a fost atinsă de un ne-evreu după ce a fost deschisă. După ce a primit premiul Nobel pentru literatură, scriitorul evreu Agnon a spus la postul de radio al Israelului: „Nu am uitat că ne este interzis să le mulţumim păgânilor, dar acum am un motiv special: aceştia i-au acordat premiul lor unui evreu”. Acestea sunt legile sistemului de credinţe numit „evreu”, cel care se plânge tot timpul şi care condamnă rasismul împotriva evreilor! Însuşi sistemul lor de convingeri este bazat pe rasismul cel mai extrem care a fost întâlnit vreodată pe pământ. Şi totuşi, ei nu se sfiesc să strige: „Antisemiţii!” împotriva tuturor cercetătorilor care se apropie prea mult de adevărul referitor la conspiraţia globală.
Benjamin Freedman, un evreu care îi cunoştea pe sioniştii de rang înalt (sionist provine de la „cel care practică cultul soarelui”) din anii 30-40, a afirmat că expresia „antisemitism” ar trebui eliminată din limba engleză. Iată ce a spus el: „La ora actuală, antisemitismul nu serveşte decât unui singur scop: el este folosit ca o sperietoare. Atunci când evreii simt că cineva se opune adevăratelor lor obiective, ei îşi discreditează victimele numindu-le antisemite pe toate canalele pe care le au la dispoziţie şi care se află sub controlul lor”. Unul din aceste canale este o organizaţie cu sediul în Statele Unite, dar care operează în întreaga lume, cu scopul precis de a-i condamna ca rasişti pe cei care se opun Frăţiei. Numele ei este Liga Anti-Defăimare (ADL). Am fost eu însumi o ţintă a lor, lucru care m-a amuzat şi mi-a confirmat faptul că mă aflu pe calea cea bună. Liga este susţinută inclusiv de nişte sicofanţi ne-evrei, care încearcă să păstreze o imagine pură şi sfântă despre această instituţie. Personal, nu voi lua în serios nici o mişcare „anti-rasistă” de gen „eu sunt mai sfânt decât tine”, decât atunci când aceasta va condamna toate formele de rasism, şi nu doar pe cele care îi convin. Mirosul ipocriziei îmi repugnă. Din fericire, acest rasism levit nu este urmat de marea majoritate a populaţiei evreieşti şi mulţi membri din rândul acesteia s-au revoltat pe faţă împotriva legilor rasiale stricte care le impun să nu se căsătorească decât între ei. Mulţi oameni care se consideră „evrei” sunt crescuţi de mici în cultul fricii, devenind astfel simple păpuşi îndoctrinate ale acestei ierarhii levite atât de vicioase, care s-a metamorfozat între timp mai întâi în farisei, apoi în talmudişti şi în sioniştii extremişti din zilele noastre, controlaţi de rabinii fanatici care aplică „legea” leviţilor din Babilon în numele reptilienilor. Marea majoritate a celor care urmează religiile născute din Vechiul Testament nu cunosc care este adevărata lor origine şi Agenda care se ascunde în spatele lor. Această cunoaştere este privilegiul restrâns al unei Elite minuscule aflată în vârful ierarhiei unei reţele de organizaţii secrete, care a inventat şi manipulează aceste religii, inclusiv pe reprezentanţii lor. Ei nu sunt cu adevărat interesaţi de cei care îi urmează, fie ei evrei, romano-catolici, musulmani, sau ce-or fi. Nici un alt argument nu ilustrează mai perfect farsa pe care o reprezintă toate aceste religii şi rase ca cei care se autointitulează „evrei”.
Aşa cum au arătat chiar scriitorii şi antropologii evrei, nu există o rasă evreiască. Iudaismul este o credinţă, nu o rasă. Întreaga poveste a poporului „evreu” a fost inventată pentru a acoperi o altă realitate. Scriitorul şi cercetătorul evreu Alfred M. Lilenthal a scris: „Nu există nici un antropolog reputat care să nu fie de acord că ideea de rasă evreiască este o prostie la fel de mare ca şi ideea de rasă ariană… Ştiinţa antropologică divide umanitatea în numai trei rase recognoscibile: rasa neagră, cea mongoloidă sau orientală şi cea caucaziană sau albă (deşi unii vorbesc şi de o a patra rasă, cea australoidă)… Membrii Credinţei evreieşti se regăsesc în toate cele trei rase şi în subdiviziunile lor”.
Realitatea este că în interiorul credinţei evreieşti şi a altor culturi se ascunde o rasă care operează sub acoperire, alcătuită din liniile genealogice ale reptilienilor pur-sânge şi hibrizi. Aceste linii genealogice par să fie integrate în aparenţă în aceste credinţe şi culturi, dar scopul lor real este acela de a manipula şi de a controla. Din această categorie făceau parte şi leviţii. Farsa devine şi mai rizibilă, şi mai elocventă pentru perdeaua de fum în care s-a transformat această lume, dacă ţinem seama că majoritatea celor care se pretind evrei la ora actuală nu au nici o legătură genetică cu pământul pe care ei îl numesc Israel. Culmea este că tocmai această legătură a permis înfiinţarea cu forţa a statului modern Israel, în detrimentul poporului arab din Palestina! Alţi scriitori evrei, de talia lui Arthur Koestler şi alţii, au expus această realitate, potrivit căreia toţi cei care au creat şi au populat statul Israel sunt originari genetic din sudul Rusiei, nu din Israel. Nasul coroiat considerat atât de „evreiesc” este o trăsătură genetică întâlnită în sudul Rusiei şi în Caucaz, nicidecum în Israel. În anul 740 e.n., un popor numit khazar a trecut în masă la iudaism. Iată ce scrie Koestler în această direcţie: „Khazarii nu au venit din Iordania, ci de pe Volga. Ei nu au venit din Canaan, ci din Caucaz. Din punct de vedere genetic, ei sunt mai înrudiţi cu hunii, uigarii şi maghiarii decât cu sămânţa lui Avraam, Isaac şi Iacov. Istoria imperiului khazar, care iese treptat la iveală, începe să semene tot mai mult cu cea mai crudă festă pe care ne-a jucat-o vreodată istoria”.
Există două subdiviziuni majore ale aşa-zişilor evrei: şefarzii şi aşkenazii. Şefarzii sunt descendenţi ai evreilor care au trăit în Spania din antichitate şi până în secolul XV, când au fost expulzaţi. Prin anii `60 ai secolului XX, şefarzii au fost estimaţi la un număr total de circa o jumătate de milion, în timp ce aşkenazii numără circa 11 milioane. Aceştia din urmă nu au nici cea mai mică legătură de rudenie cu Israelul, dar ei sunt cei care au invadat Palestina, creând statul Israel sub pretextul că „Dumnezeu” le-a promis lor acest pământ în Vechiul Testament. Cine a scris Vechiul Testament? Preoţii lor, leviţii! Şi cine a scris Noul Testament, care a dat naştere creştinismului? Oamenii controlaţi de aceeaşi forţă care i-a controlat pe leviţi: Frăţia Babiloniană.

Şi acum, vă propun o mică ghicitoare. Despre cine vorbesc în continuare?

S-a născut dintr-o fecioară printr-o concepţie imaculată, în urma intervenţiei Duhului Sfânt. A împlinit astfel o veche profeţie. Când s-a născut, tiranul aflat la putere a dorit să-l ucidă. De aceea, părinţii săi au fost nevoiţi să fugă, pentru a scăpa. Toţi copiii de sex masculin cu vârste de până la doi ani au fost măcelăriţi din ordinul tiranului, care spera astfel să scape de copil. La naşterea lui au fost prezenţi îngerii, dar şi nişte păstori, şi a primit daruri în aur, smirnă şi tămâie. A fost adorat ca mântuitor al oamenilor şi a dus o viaţă morală şi umilă. A realizat miracole printre care s-au numărat vindecarea bolnavilor, dăruirea vederii orbilor, alungarea demonilor şi învierea morţilor. A fost ucis pe cruce, între doi tâlhari. A coborât în iad, dar s-a ridicat din morţi şi s-a ridicat la ceruri.

Noul Testament

Aţi putea crede că este povestea vieţii lui Iisus, dar vă înşelaţi. Aceasta este descrierea zeului mântuitor oriental Virishna cu 1200 de ani înainte de pretinsa naştere a lui Iisus. Dacă doriţi neapărat un zeu mântuitor care a murit pentru iertarea păcatelor noastre, aveţi de ales dintr-o multitudine de semenea personaje care au existat în lumea antică, toate avându-şi originea în aceeaşi rasă ariană şi reptilo-ariană care a provenit din Orientul Apropiat şi din munţii Caucaz. Iată numai câţiva din „Fiii lui Dumnezeu” care joacă rolul principal în legende asemănătoare celei a lui Iisus; aproape toţi au fost adoraţi cu mult timp înainte să se audă măcar de Iisus: Krishna în Hindustan; Buddha Sakia în India; Salivahana în Bermuda; Osiris şi Horus în Egipt; Odin în Scandinavia; Crite în Chaldea; Zoroastru în Persia; Baal şi Taut în Fenicia; Indra în Tibet; Bali în Afganistan; Jao în Nepal; Wittoba în Bilingonese; Tammuz în Siria şi Babilon; Attis în Frigia; Zamolxis în Tracia; Zoar în Bonzes; Adad în Asiria; Deva Tat şi Sammonocadam în Siam; Alcides în Teba; Mikado în Sintoos; Beddru în Japonia; Hesus sau Eros şi Bremrillham la druizi; Thor, fiul lui Odin, la gali; Cadmus, în Grecia; Hil şi Feta în Mandaites; Gentaut şi Quetzalcoatl în Mexic; Monarhul Universal al sibilelor; Ischy în Formosa; Învăţătorul Divin al lui Platon; Cel Sfânt al lui Xaca; Fohi şi Tien în China; Adonis, fiul fecioarei Io, în Grecia; Ixion şi Quirinus la romani; Prometeu în regiunea Caucazului; şi Mohamed sau Mahomet în Arabia.
Cu puţine excepţii, toţi aceşti „fii ai lui Dumnezeu” sau „profeţi” (inclusiv religiile lansate de ei) au provenit din ţinuturile ocupate sau influenţate de popoarele venite din Orientul Apropiat şi din Caucaz, pe scurt, ţinuturile ocupate de arieni şi de reptilo-arieni. Alţi „fii ai lui Dumnezeu” i-au inclus pe Mithra sau Mithras, zeul pre-creştin romano-persan, iar în Grecia şi Asia Mică pe Dionisos şi Bahus. Toţi aceştia au fost fii ai lui Dumnezeu care au murit pentru iertarea păcatelor noastre, născuţi din mame fecioare, şi datele de naştere ale tuturor au fost pe… 25 decembrie! Mithra a fost crucificat, dar s-a ridicat din morţi pe data de 25 martie – de Paşti! Iniţierile în misterele lui Mithra aveau loc în peşteri împodobite cu semnele Capricornului şi Racului, care simbolizau solstiţiile de iarnă şi de vară, respectiv punctul cel mai jos şi cel mai înalt de pe cer al soarelui. Mithra era ilustrat adeseori ca un leu înaripat, simbol al soarelui folosit şi la ora actuală de societăţile secrete. Referirile la leu şi la „lovitura cu laba a leului” care se fac în obţinerea gradului de maestro mason îşi au originea în acelaşi simbolism al şcolilor misterelor. Iniţiaţii în ritul lui Mithra erau numiţi lei şi erau marcaţi pe frunte cu crucea egipteană. Iniţiaţilor de gradul întâi li se punea pe frunte o coroană din aur, care reprezenta sinele lor spiritual. Aceeaşi coroană, care simbolizează razele soarelui, apare pe capul Statuii Libertăţii din Portul New York. Toate aceste ritualuri sunt vechi de mii de ani, din perioada Babilonului şi a legendelor lui Nimrod, ale Semiramidei şi ale lui Tammuz (versiunea corespondentă a lui Iisus). Mithra era considerat zeul-soare sau Fiul lui Dumnezeu care a murit pentru a salva umanitatea şi pentru a-i dărui viaţa eternă. Unul din simbolurile clasice ale lui Mithra a fost leul cu un şarpe încolăcit în jurul trupului său, care ţine cheile cerului. Acest simbolism stă la baza legendei Sfântului Petru care ţine cheile Raiului. Petru era numele Marelui Preot în şcoala misterelor din Babilon. După ce iniţiatul în misterele lui Mithra încheia ritualul, membrii cultului mâncau pâine şi vin, convinşi că se hrănesc cu trupul şi sângele lui Mithra. La fel ca o întreagă listă de zei pre-creştini, Mithra a fost vizitat la naştere de trei înţelepţi care i-au adus daruri de aur, tămâie şi smirnă. Acelaşi lucru l-a afirmat Platon despre maestrul său, Socrate, în Grecia antică.
Creştinismul nu este altceva decât o religie păgână a soarelui, a cărei adorare este condamnată de creştinism! Este simultan şi o religie a astrologiei, deşi chiar Papa condamnă această ştiinţă ca fiind opera „diavolului”! Ia-mă la tine, Doamne, căci aici jos e o nebunie! Desigur, ierarhia bisericii ştie foarte bine aceste lucruri. Ce nu doresc ei este să ştim şi noi! Cultul misterelor lui Mithra s-a răspândit din Persia până în Imperiul Roman şi la un moment dat această doctrină putea fi găsită pretutindeni în Europa. Actualul sediu al Vaticanului din Roma a fost unul din locurile sacre ale adepţilor lui Mithra, iar imaginea şi simbolurile acestuia au fost găsite cioplite în stânci şi pe tăbliţe din piatră în toate provinciile occidentale ale fostului imperiu roman, inclusiv în Germania, Franţa şi Britania. Creştinismul şi biserica romano-catolică au la bază cultul lui Mithra (Nimrod), regele-soare persan-roman, al cărui echivalent indian anterior a fost Mitra. Tammuz sau Adonis, adorat în Babilonia şi Siria, s-a născut de asemenea la miezul nopţii de 24 decembrie. Toţi aceştia au fost „fii ai lui Dumnezeu”.
Horus a fost „fiul” lui Dumnezeu în Egipt. El a derivat din babilonianul Tammuz, fiind la rândul său o sursă de inspiraţie pentru Iisus. Implicaţiile sunt devastatoare pentru credibilitatea bisericii creştine: Iisus a fost Lumina Lumii. Horus a fost Lumina Lumii. Iisus a afirmat că este calea, adevărul şi viaţa. Horus a afirmat şi el că este adevărul şi viaţa. Iisus s-a născut în Betleem, „casa pâinii”. Horus s-a născut în Annu, „locul pâinii”. Iisus a fost Păstorul cel Bun. Horus a fost şi el Păstorul cel Bun. Şapte pescari au urcat în barcă, alături de Iisus. Tot şapte adepţi au urcat în barca lui Horus. Iisus a fost considerat Mielul lui Dumnezeu. Horus a fost considerat şi el Mielul lui Dumnezeu. Iisus este identificat cu crucea. Horus a fost şi el identificat cu crucea. Iisus a fost botezat la vârsta de 30 de ani. Horus a fost botezat şi el la vârsta de 30 de ani. Iisus a fost copilul unei fecioare, pe nume Maria. Horus a fost şi el copilul unei fecioare, pe nume Isis. Naşterea lui Iisus a fost marcată de o stea. Naşterea lui Horus a fost şi ea marcată de o stea. Iisus a predicat în templu la vârsta de 12 ani. Horus a predicat şi el în templu la vârsta de 12 ani. Iisus a avut 12 discipoli. Horus a avut 12 adepţi. Iisus a fost considerat luceafărul de dimineaţă. Horus a primit şi el acelaşi nume. Iisus a fost tentat pe un munte de Satan. Horus a fost tentat pe un munte de Set. Iisus este considerat „judecătorul celor morţi”. Şi în această privinţă are numeroşi competitori. Acelaşi lucru s-a afirmat anterior despre Nimrod, Krishna, Buddha, Ormuzd, Osiris, Aeacus şi alţii. Iisus este numit Alfa şi Omega, cel dintâi şi cel din urmă. La fel au fost numiţi însă şi Krishna, Buddha, Lao-kiun, Bahus, Zeus şi alţii. Lui Iisus i se atribuie miracole precum vindecarea bolnavilor şi ridicarea din morţi. Aceleaşi lucruri le-au făcut însă Krishna, Buddha, Zoroastru, Bochia, Horus, Osiris, Serapis, Marduk, Bahus, Hermes şi alţii. Iisus s-a născut dintr-o linie genealogică regală. La fel şi Buddha, Rama, Fo-hi, Horus, Hercule, Bahus, Perseu şi alţii. Iisus s-a născut dintr-o fecioară. La fel şi Krishna, Buddha, Lao-kiun sau Lao-tse, Confucius, Horus, Ra, Zoroastru, Prometeu, Perseu, Apolo, Mercur, Baldur, Quetzalcoatl şi foarte mulţi alţii.
S-a spus că Iisus va renaşte din nou. Mă tem că cerul va fi destul de aglomerat, căci la fel s-a spus şi despre Krishna, Vishnu, Buddha, Qeutzalcoatl, şi alţii. „Steaua” de la naşterea lui Iisus nu este decât o altă legendă pe care o regăsim într-o multitudine de mituri, mergând cel puţin până la povestea babiloniană a lui Nimrod, care a văzut într-un vis o stea strălucitoare ridicându-se deasupra orizontului. Ghicitorii i-au spus că aceasta prezice naşterea unui copil care va deveni un mare prinţ. Toate aceste poveşti reprezintă reciclarea aceluiaşi mit. Iisus este un personaj mitologic.
Personajul inventat numit Iisus a fost un zeu solar… Lumina Lumii. Aceeaşi expresie: Lumina Lumii, a fost folosită de arieni-fenicieni pentru a-l simboliza pe „adevăratul Dumnezeu unic”, Soarele, cu mii de ani înainte de pretinsa naştere a lui Avraam, cel considerat astăzi creatorul conceptului de Dumnezeu unic. Fenicienii îşi simbolizau şi ei Dumnezeul unic pe „o cruce unică”. Creştinii îl portretizează pe Christos cu un halou în jurul capului. Aceasta este exact maniera în care reprezentau fenicienii razele soarelui în jurul capului zeului lor solar, Bel sau Bil, aşa cum arată coloana feniciană din piatră datând din secolul IV î.Ch. (vezi Figura 14). Soarele era esenţa religiei egiptene. La amiază, când el se afla la apogeul „călătoriei” sale zilnice, egiptenii se rugau „Celui Preaînalt”. Mamele fecioare asociate cu toţi aceşti zei solari au purtat de-a lungul timpului diferite nume, de la regina Semiramida şi Ninkharsag până la Isis, simbolul egiptean al forţei creatoare feminine fără de care nimic n-ar putea exista, nici chiar soarele. În timp, numele foştilor „zei” extratereştri au devenit concepte şi simboluri ezoterice, care au primit diferite nume, în funcţie de eră şi de cultură. Acelaşi lucru s-a întâmplat şi în cazul Evangheliilor. Horus a devenit Iisus, iar Isis s-a transformat în Maria, mama fecioară a lui Iisus – Soarele. Maria este întotdeauna pictată ţinându-l în braţe pe pruncul Iisus, dar şi această imagine este doar o repetare a portretelor egiptene ale lui Isis care îl ţine în braţe pe pruncul Horus (vezi Figura 15). Toţi aceşti oameni nu au existat în realitate. Ei nu reprezintă altceva decât nişte simboluri. Isis a devenit asociată cu semnul astrologic al Fecioarei. La fel şi Maria. Titlurile date lui Isis, de „Stea a mărilor” şi „Regină a cerului”, i-au fost acordate mai târziu şi Mariei, ambele ipostaze avându-şi originea în Babilon, unde regina Semiramida era numită „Regina cerului”.
Creştinismul şi iudaismul nu sunt altceva decât nişte religii babiloniene.
În întreaga lume regăsim aceleaşi religii şi ritualuri ale soarelui: în Sumer, Babilon, Asiria, Egipt, Insulele Britanice, Grecia, Europa în general, Mexic şi America Centrală, Australia… pretutindeni. Aceasta a fost religia universală inspirată de aceeaşi sursă extraterestră cu mii de ani înaintea creştinismului. Adorarea soarelui şi a focului a fost esenţa religiilor indiene, festivalurile acestora marcând ciclul anual al soarelui. Legenda lui Iisus prezintă aceleaşi referiri la astrologie şi la simbolismul şcolilor misterelor. Coroana de spini este ea însăşi un simbol al razelor soarelui, la fel ca şi coroana de pe capul Statuii Libertăţii din Portul New York. Crucea este de asemenea un simbol astrologic al soarelui, aşa cum am arătat anterior, când am vorbit de crucea care împarte cercul astrologic. Leonardo da Vinci, Marele Maestru al Prioriei Sionului (de la Sion = Sun = Soare) a folosit acelaşi simbolism în faimoasa sa pictură a Cinei cea de Taină . El i-a împărţit pe cei 12 discipoli în patru grupe de câte trei, cu Iisus, „Soarele”, în centru. Avem din nou de-a face cu un simbol astrologic pictat de un iniţiat de rang înalt al societăţilor secrete şi al şcolilor misterelor care cunoşteau adevărul. Nu este exclus ca Da Vinci să îl fi pictat pe unul din discipoli ca femeie, pentru a face astfel trimitere la divinitatea feminină Isis, Barati sau Semiramida. Simbolul acestei forţe feminine a devenit litera „M”, de la Maria sau Madonna (Semiramida). Se crede că Iisus s-a născut pe data de 25 decembrie, dată pe care creştinii au preluat-o din tradiţia lui Sol Invictus (Soarele Invincibil), din motive pe care le-am explicat deja. Se afirmă de asemenea că a murit de Paşti, pe o cruce. Este aceeaşi poveste antică, reluată la infinit. Egiptenii şi l-au reprezentat pe Osiris întins pe o cruce, ca un simbol astrologic. În viziunea anticilor, soarele are nevoie de trei zile pentru a învia din „moartea” pe care o suferă pe data de 21/22 decembrie. De câte zile a avut nevoie Iisus, potrivit Evangheliilor, pentru a „învia” din morţi? De trei! De tot atâtea a avut nevoie şi Fiul babilonian al lui Dumnezeu, Tammuz, pentru a învia din morţi. Iată cum descrie Evanghelia lui Luca ce s-a întâmplat atunci când Iisus (Soarele) a murit pe cruce: „Şi era pe la orele şase, când s-a lăsat un întuneric asupra pământului, care l-a acoperit până la orele nouă. Şi soarele s-a întunecat…”. (Luca 23: 44, 45) Fiul/Soarele murise, deci asupra pământului s-a lăsat întunericul. Şi câte ore a durat acest întuneric? Trei. Aceeaşi poveste despre întunericul care s-a lăsat asupra pământului au spus-o despre Krishna hinduşii, despre Buddha budiştii, despre Hercule grecii, despre Quetzalcoatl mexicanii, etc., etc., cu mult timp înainte de Iisus. Când a murit, Iisus a „coborât în iad”, la fel cum au procedat anterior Krishna, Zoroastru, Osiris, Horus, Adonis/Tammuz, Bahus, Hercule, Mercur, şi aşa mai departe. După cele trei zile, el s-a ridicat din morţi, la fel ca şi Krishna, Buddha, Zoroastru, Adonis/Tammuz, Osiris, Mithra, Hercule şi Baldur. Iisus a fost crucificat simbolic de Paşti deoarece acesta reprezintă momentul echinocţiului de primăvară, când Soarele (Iisus) intră în semnul astrologic al Berbecului, al lui Ram sau… al mielului. Mielul pomenit în Cartea Revelaţiei reprezintă acelaşi simbol. În jurul anului 2200 î.Ch., grupul cunoscut sub numele de Preoţii lui Melchisedek au început să-şi confecţioneze şorţurile din lână de miel, tradiţie continuată astăzi de expresia modernă a Frăţiei, francmasonii. Paştele sau echinocţiul este momentul în care soarele triumfă asupra întunericului, îndreptându-se către acea perioadă din an când ziua devine mai lungă decât noaptea. Lumea este restaurată astfel prin puterea Soarelui în momentul renaşterii acestuia, motiv pentru care echinocţiul de primăvară era unul din evenimentele cele mai sacre ale religiei egiptene. Regina Isis era portretizată adeseori cu un cap de berbec, pentru a simboliza astfel abundenţa specifică primăverii, marcată de intrarea în zodia Berbecului. Sărbătoarea Paştelui era la fel de importantă pentru primii creştini ca şi data de 25 decembrie. Legenda lui Mithra afirmă că acesta a fost crucificat şi a înviat din morţi pe data de 25 martie. La ora actuală, data Paştelui nu mai este fixată în prima zi a zodiei Berbecului, dar simbolismul rămâne acelaşi. Ziua religioasă a săptămânii creştine este… duminica (n.n. Sunday în limba engleză), adică SUN-day, ziua soarelui. Bisericile creştine sunt orientate de la est la vest, altarul fiind situat întotdeauna către est. Altfel spus, credincioşii privesc inevitabil către direcţia din care răsare soarele. Nici chiar ouăle de Paşti sau chiflele fierbinţi marcate cu cruce nu reprezintă o tradiţie creştină. Ouăle vopsite erau considerate ofrande sacre în Egipt şi Persia, printre altele.
Când te gândeşti că autorităţile de la Westmintster Abbey au ţinut o dezbatere publică, întrebându-se dacă e cazul să menţină tradiţia pomului de Crăciun, dar fiind că acesta reprezintă un simbol păgân! Păi… întreaga religie este păgână!
Alături de simbolismul soarelui, povestea lui Iisus şi a nenumăraţilor săi predecesori include de asemenea simbolismul iniţierii din şcolile misterelor. Crucea ca simbol religios poate fi întâlnită în toate culturile, de la nativii americani la chinezi, indieni, japonezi, egipteni, sumerieni, popoarele antice din Europa şi din America Centrală şi de Sud. Roata Budistă a Vieţii alcătuită din două cruci suprapuse şi păsările cu aripile deschise sunt folosite ca simboluri ale crucii în nenumărate logouri, însemne ale armatei şi insigne. Una din cele mai vechi forme ale sale este crucea Tau sau Tav, care seamănă cu litera T. Aceasta era crucea pe care erau atârnaţi disidenţii politici în Imperiul Roman, dar şi simbolul zeului druid Hu. Este folosită şi astăzi de francmasoni în simbolul echerului lor. Crux Ansata sau „crucea vieţii” era folosită de egipteni şi avea un arc de cerc adăugat deasupra. Atât Crux Ansata cât şi crucea Tau au fost găsite pe diferite statui şi alte opere de artă din întreaga Americă Centrală. Era asociată cu apa, iar babilonienii o foloseau ca emblemă pentru zeii apei, despre care spuneau că le-au adus civilizaţia. Apropo, despre Naga-şi, zeii reptilo-umani ai Indiei, se spunea de asemenea că trăiesc în apă. Conceptul Dumnezeului mântuitor care moare de dragul umanităţii este un alt simbol străvechi. Religiile indiene aveau o tradiţie a mântuitorului crucificat cu secole înaintea apariţiei creştinismului, tradiţie care s-a născut la arienii din Munţii Caucaz. Personajul „christic” hindus, Krishna, apare în anumite ilustraţii bătut în cuie pe o cruce, la fel ca Iisus mai târziu. Despre Quetzalcoatl se spune că a venit din mare purtând o cruce şi a fost reprezentat la rândul lui ţintuit pe o cruce. În simbolismul şcolilor misterelor, crucea de aur simbolizează iluminarea, cea de argint purificarea, cea dintr-un metal obişnuit reprezintă smerirea, iar crucea din lemn aspiraţia. Cea din urmă este asociată de asemenea cu simbolismul copacului, care apare pretutindeni în antichitate. Numeroase figuri de mântuitori sunt ilustrate ţintuite pe cruci din lemn sau pe copaci. Există mistere păgâne în care adeptul era legat de o cruce sau aşezat pe un altar în formă de cruce, care simboliza moartea trupului, adică a lumii formelor fizice şi a dorinţelor, precum şi trezirea sinelui spiritual. Bătutul cuielor şi curgerea sângelui sunt alte simboluri ale şcolilor misterelor. De fapt, crucificarea lui Iisus reprezintă o alegorie, un eveniment mitologic cu semnificaţii ascunse. Ea nu s-a petrecut în realitate, ci doar trebuie să lase impresia că s-a petrecut. Ce putem spune însă despre învierea din morţi a lui Iisus? Iată ce afirmă Sfântul Pavel despre acest eveniment în prima sa scrisoare adresată corintenilor:
„Dacă nu este o înviere a morţilor, nici Christos nu a înviat, şi dacă Christos nu a înviat, atunci într-adevăr este zadarnică propovăduirea noastră şi este zadarnică şi credinţa voastră. Ba încă suntem descoperiţi şi ca martori mincinoşi ai lui Dumnezeu, fiindcă am mărturisit cu privire la Dumnezeu că l-a înviat pe Christos, când nu l-a înviat, dacă este adevărat că morţii nu învie”.
(1 Corinteni 15: 13-16)
Altfel spus, el afirmă că dacă Iisus nu s-ar fi ridicat fizic din morţi, nu ar fi existat nici o bază pentru religia creştină. În acest caz, mă tem că această religie are probleme serioase. Mai întâi de toate, Evangheliile care povestesc evenimentul învierii prezintă numeroase contradicţii, căci fiecare relatează istoria originală într-o manieră diferită, sau îi schimbă scopul. În al doilea rând, învierea nu reprezintă decât un alt simbol al soarelui, practicat de toate religiile străvechi. Cu mult timp înainte de apariţia creştinismului, persanii aveau un ritual în care un tânăr aparent mort era readus la viaţă. El era numit Mântuitor şi se spunea că suferinţele sale au contribuit la salvarea poporului. Preoţii supravegheau mormântul până la miezul nopţii de echinocţiu, după care strigau: „Bucuraţi-vă, o, iniţiaţi sacri, căci Dumnezeul vostru a înviat din morţi! Moartea şi suferinţele lui v-au mântuit!” Aceeaşi poveste circula în Egipt în legătură cu Horus, sau în India în legătură cu Krishna, cu o mie de ani înainte de Iisus. Biblia afirmă că atunci când se va întoarce pe pământ, Iisus va reveni călare un nor. Cine răsare însă dintre nori? Soarele. Mormântul lui Iisus simbolizează întunericul în care a coborât soarele înainte de renaşterea lui şi aproape toate iniţierile din şcolile misterelor se fac în peşteri, încăperi subterane sau spaţii întunecate. Chiar şi povestea suliţei care a străpuns şoldul lui Iisus pe când se afla pe cruce reprezintă un simbol al şcolilor misterelor. Legenda creştină afirmă că suliţa a fost aruncată de un centurion roman orb pe nume Longinus şi că sângele curs din rana lui Iisus a curs pe ochii acestuia şi i-a vindecat. Longinus s-a convertit instantaneu şi şi-a petrecut restul vieţii spărgând idoli păgâni. Da, sigur!… În primul rând, era imposibil să fii centurion roman dacă erai orb, căci nu ţi-ai fi putut îndeplini îndatoririle. În al doilea rând, regăsim această poveste simbolică şi în alte versiuni anterioare. De pildă, mântuitorul scandinav Baldur, fiul lui Odin, a fost străpuns de o suliţă din vâsc aruncată de Hod, un zeu orb. Data de 15 martie sau Idele lui Marte a fost data la care au murit numeroşi mântuitori păgâni. Scandinavii au consacrat această zi zeului Hod, iar creştinii au proclamat-o mai târziu sărbătoarea „Binecuvântatului Longinus!” Să mori de râs, nu alta!
Simbolul peştelui este o altă temă care transpare în toate Evangheliile şi care reprezintă un simbol al lui Nimrod/Tammuz, tatăl şi fiul din religia babiloniană. Un alt motiv pentru care Iisus a fost eprezentat ca un peşte ar putea avea legătură cu semnul astrologic al Peştilor. Se presupune că în jurul datei când s-a născut Iisus pământul a intrat în casa astrologică a Peştilor. S-a născut astfel o nouă eră, iar Iisus ar fi putut fi simbolul ei.

La ora actuală intrăm într-o altă eră, cea a Vărsătorului, potrivit legii mişcării de precesiune a axei pământului. Când Biblia vorbeşte despre „sfârşitul lumii”, avem din nou de-a face cu o traducere greşită. Cuvântul grecesc aeon a fost tradus prin lume, dar el înseamnă mai degrabă eră sau epocă, nu lume. Prin urmare, nu ne aflăm în faţa unui sfârşit al lumii, ci al unei epoci, Era Peştilor, care a durat 2160 de ani.
Creştinismul nu a înlocuit religiile păgâne, căci este el însuşi o religie păgână. Persanii, care şi-au moştenit credinţa de la sumerieni, egipteni şi abilonieni, cunoşteau simbolurile botezului, confirmării, iadului şi raiului, al îngerilor luminii şi întunericului şi al îngerului căzut. Toate aceste simboluri au fost preluate mai târziu de creştinism, care a pretins că îi aparţin în exclusivitate. În timpul presupusei vieţi a lui Iisus, Frăţia eseniană îşi avea sediul la Qumran, pe coasta de nord a Mării Moarte, sau cel puţin aşa ni se spune. Cercetările lui Brian Desborough demonstrează că acest loc era în acele vremuri o colonie de leproşi şi că esenienii au trăit ceva mai departe de-a lungul coastei, într-un loc mult mai potrivit. Manuscrisele de la Marea Moartă, găsite în peşterile de lângă Qumran în anul 1947, le-au permis cercetătorilor să cunoască mai bine modul de viaţă şi credinţa esenienilor, cu toată opoziţia autorităţilor, care nu doresc ca adevărul să iasă la iveală, punând sub semnul îndoielii versiunea oficială a istoriei.
Manuscrisele au fost ascunse de romani în timpul revoltei iudeilor din jurul anului 70, care a fost înecată în sânge. Au fost descoperite circa 500 de manuscrise ebraice şi aramaice, care includ texte din Vechiul Testament, printre care şi o copie integrală a Cărţii lui Isaia cu câteva secole mai veche decât cea inclusă în Biblie. Există sute de documente care descriu obiceiurile esenienilor şi modul lor de organizare. Ele confirmă că esenienii erau fanatici care respectau invenţiile levite din Vechiul Testament în litera, nu în spiritul lor. Ei îi priveau pe toţi cei care nu gândeau la fel ca ei ca pe nişte duşmani şi se opuneau vehement ocupaţiei romane. Esenienii erau ramura palestiniană a unei secte egiptene încă şi mai extremistă, numită Therapeutae („Vindecătorii”, de unde se trage şi cuvântul modern terapie). Au moştenit cunoaşterea secretă din Egipt şi din întreaga lume antică. Therapeutae şi esenienii foloseau în egală măsură simbolul lui „messeh”, crocodilul „draconian” al Egiptului, cu a cărui grăsime erau unşi faraonii sub autoritatea Curţii Regale a Dragonului. Esenienii aveau o cunoaştere profundă a remediilor, inclusiv a celor halucinogene, folosite în iniţierile şcolilor misterelor şi pentru a intra în stări modificate de conştiinţă. Proprietăţile „ciupercilor sacre” sau ale „plantelor sfinte” făceau într-o asemenea măsură parte integrantă din viaţa organizaţiilor secrete încât preoţii evreieşti purtau chiar o bonetă în formă de ciupercă (vezi Figura 17), confirmând astfel importanţa acestei plante. Aveau chiar ritualuri speciale de pregătire şi folosire a ciupercilor. Până şi ciupercile căpătau conotaţii legate de „Fiul lui Dumnezeu” (dar ce simbol nu căpăta asemenea conotaţii?), fiind asociate cu ciclul solar. Ele erau culese cu mare devoţiune înainte de răsăritul soarelui, numeroase simboluri ale acestui ritual putând fi găsite în Biblie şi în alte texte antice. Ca de obicei, folosirea ciupercilor sacre şi a altor remedii, ca şi cunoaşterea secretă legată de proprietăţile lor, proveneau din cultura anterioară a Sumerului. Therapeutae aveau o universitate înfloritoare în Alexandria, de unde îşi trimiteau misionari pentru a crea noi ramuri şi filiale în întregul Orient Mijlociu. Aceasta este o altă conexiune pe care o putem stabili cu Egiptul şi cu şcolile misterelor.
Esenienii erau adepţi ai lui Pitagora, filozoful şi matematicianul grec care era un iniţiat de rang înalt atât al şcolii egiptene a misterelor cât şi al celei greceşti. Potrivit celui mai faimos istoric al vremii, Josephus, esenienii trebuiau să jure că vor păstra secrete numele puterilor care conduc universul. Acest secret era una din legile tuturor şcolilor misterelor. Esenienii-Therapeutae practicau ritualuri extrem de asemănătoare botezului creştin de mai târziu şi obişnuiau să marcheze frunţile iniţiaţilor cu o cruce. Acesta era simbolul iluminării indicat în Cartea lui Ezechiel din Vechiul Testament, fiind folosit şi în iniţierile misterelor lui Mithra şi ale altor zei solari ai vremii. Esenienii priveau cu dezgust funcţiile corporale naturale, inclusiv sexul, fiind şi în această privinţă precursorii Bisericii Romane, care avea să absoarbă multe din credinţele, terminologia şi practicile lor. Două manuscrise de la Marea Moartă, unul în ebraică şi celălalt în aramaică, conţin ceea ce am putea numi nişte horoscoape, care atestă convingerea că mişcările planetelor influenţează caracterul şi destinul omului. Esenienii practicau astrologia, al cărei simbolism poate fi găsit în toate cele patru Evanghelii şi în Vechiul Testament. Primii creştini, care erau urmaşii esenienilor-Therapeutae, făceau acelaşi lucru, la fel ca şi romanii şi celelalte naţiuni păgâne din jurul Iudeii. Scriitorul Philo, care a trăit în perioada atribuită vieţii lui Iisus, afirmă în lucrarea sa, “Tratat despre viaţa contemplativă”, că atunci când Therapeutae se rugau lui Dumnezeu, ei se întorceau către soare, dar şi faptul că aceştia studiau scripturile sacre pentru a le descoperi semnificaţiile (codurile) ascunse. Adaugă de asemenea că ei meditau asupra secretelor naturii, ascunse în aceste cărţi sacre sub vălul alegoriilor. Exact în acest fel este scrisă Biblia. La ora actuală, acest limbaj secret este folosit în logo-uri, însemnele armelor şi pe steaguri, precum şi în alte însemne ale companiilor şi altor organizaţii controlate de Frăţie.
Tot în legătură cu esenienii poate fi pusă şi existenţa unei societăţi secrete care se regăseşte atât în Vechiul cât şi în Noul Testament, numită secta nazariţilor sau a nazarinenilor. Se spune că anumite personaje din Vechiul Testament, precum Moise sau Samson, ar fi fost membri ai acestei grupări, la fel ca şi Iisus din Noul Testament, fratele său Iacov, Ioan Botezătorul şi Sfântul Pavel. Faptele Apostolilor fac următoarea afirmaţie în legătură cu Pavel: „Am descoperit că omul acesta este o ciumă; pune la cale răzvrătiri printre toţi iudeii de pe tot pământul şi este mai-marele partidei nazarinenilor”. Deşi nici unul din aceste personaje nu a existat cu adevărat, simbolismul nazarinean face trimitere la o conexiune cu o societate secretă, care se regăseşte în întreaga Biblie. Esenienii şi nazarinenii par să fie ramuri diferite ale aceleiaşi secte. Potrivit istoricului iudeu Josephus, esenienii purtau robe albe, în timp ce nazarinenii purtau robe negre, la fel ca şi preoţii lui Isis din Egipt.
Negrul este culoarea Frăţiei Babiloniene care a manipulat întreaga istorie a umanităţii. Nu întâmplător, el a devenit culoarea asociată cu autoritatea (priviţi robele judecătorilor şi ale avocaţilor) şi cu moartea. Reprezintă de asemenea culoarea tradiţională a meseriei de profesor, caz în care robei negre i se adaugă tichia cilindrică având deasupra un dreptunghi, un alt simbol francmason renumit. Cel mai mare miracol al lui Iisus trebuie să fi fost însă însăşi originea sa, căci Nazaretul nu existat deloc la vremea respectivă. Probabil că el a spus: „Să fie Nazaretul! Şi s-a făcut Nazaretul”. În realitate, acest nume nu apare în nici una din hărţile detaliate ale romanilor şi nu este pomenit în nici o carte, scriere sau document al vremii. Cu siguranţă, Iisus nu avea legătură cu o localitate numită Nazaret, ci cu societatea secretă a nazarinenilor. Esenienii-Therapeutae-nazarinenii reprezintă puntea de legătură între Vechiul Testament, Noul Testament şi apariţia creştinismului. Primii creştini au fost numiţi nazarineni înainte de a fi numiţi creştini. Ritualurile Frăţiei Nazarinene pot fi regăsite cu uşurinţă în cele ale Bisericii creştine de astăzi. Astfel, nazarinenii purtau robe negre, la fel ca şi majoritatea clericilor creştini. La Qumran se obişnuia să se practice baia rituală pentru spălarea „păcatelor”, tradiţie care s-a transformat în botezul creştin. În timpul slujbelor obişnuiau să mănânce pâine şi să bea vin, tradiţie care se regăseşte în misa catolică. W. Wynn Westcott a fost fondatorul Ordinului Satanic al Golden Dawn, din Anglia, care avea să joace un rol important în venirea la putere a lui Adolf Hitler şi a naziştilor. El ştia din interior întreaga poveste şi a afirmat în lucrarea sa, Masonul magic, că francmasonii de astăzi se trag din esenieni şi din alte grupuri similare din antichitate. Cuvântul modern prin care îi desemnează arabii pe creştini este nasrani, în timp ce Coranul musulman foloseşte termenul de nasara sau nazara. Aceste cuvinte îşi au originea în termenul ebraic nozrim, care a derivat din expresia nozrei ha-Brit – Păstrătorii Conventului (Contractului). Această expresie era folosită în perioada de timp atribuită vieţii lui Samuel şi lui Samson din Vechiul Testament. Samuel este prezentat ca un lider levit, adică al grupării care a pus la cale întreaga schemă a Bibliei-Talmudului, sub atenta supraveghere a Frăţiei Babiloniene. Conventul este sinonim cu Marea Operă francmasonă a tuturor timpurilor, respectiv cu Agenda de preluare a controlului planetar de către reptilieni.

Liniile genealogice („poporul ales” de zei) şi cunoaşterea secretă sunt simbolizate de „vinul” şi de „viile” pomenite în Biblie şi în nenumărate alte texte şi gravuri ale vremii. Vechiul Testament vorbeşte de „Vinul pe care l-ai adus din Egipt”. Tot aici ni se spune că: „Via Domnului Oştirilor este Casa lui Israel, iar planta plăcută lui sunt oamenii lui Iuda”. Convingerea mea fermă este că linia genealogică implicată aici nu se referă la casa regală a lui David. La urma urmei, acesta nici măcar nu a existat, lucru care confirmă această concluzie. Simbolismul vinului îşi are, ca de obicei, originea în Babilon şi în Egipt. În şcolile greceşti ale misterelor, zeii solari erau Bahus şi Dionisos, cei doi patroni ai viilor. De ce anume depind strugurii pentru a se coace, mai presus decât orice altă plantă? De soare. Vinul şi linia genealogică a lui Iisus sunt două teme care se amestecă cu simbolismul solar, făcând referire clară la liniile genealogice regale şi preoţeşti ale reptilienilor Anunnaki. O altă temă abordată de Noul Testament este nunta din Cana. Nici aceasta nu a fost o nuntă reală, ci un simbol al fuziunii soarelui cu pământul, adică a zeului cu zeiţa. În ţinutul Canaan se obişnuia ca primăvara să se sărbătorească anumite rituri sexuale şi de fertilitate numite „Festivalul căsătoriei din Canaan”. La această nuntă simbolică din Cana, Iisus a transformat apa în vin. Cele două elemente de care au nevoie strugurii pentru a se coace şi pentru a putea fi transformaţi în vin sunt apa pământului şi căldura soarelui. Bahus, fiul grec al lui Zeus şi al fecioarei Semele, este un alt personaj mitic care a transformat apa în vin. Au existat de asemenea ritualuri eseniene legate de vin şi de apă. Esenienii, Therapeutae şi gnosticii erau implicaţi în tot felul de ritualuri secrete, iar povestea lui Iisus nu este altceva decât o alegorie alcătuită din tot felul de simboluri asociate cu soarele, astronomia, astrologia, liniile genealogice, cunoaşterea secretă şi ritualurile şi numele folosite de şcolile misterelor. La fel ca şi Vechiul Testament, Noul Testament este un amestec de fapte reale şi imaginare (acestea din urmă mult mai numeroase), care conţine o sumedenie de coduri şi simboluri intercalate într-o naraţiune care nu poate conduce decât la confuzie şi rătăcire dacă este luată literal. Acest lucru transpare în fraza repetată obsesiv în Noul Testament: „Cine are urechi de auzit să audă”. Cine este iniţiat în cunoaşterea secretă să înţeleagă ce este de înţeles. Cât de spre ceilalţi, care nu sunt iniţiaţi, lăsaţi-i să creadă în prostiile astea.
Nu există dovezi credibile şi incontestabile ale existenţei unui personaj istoric numit Iisus, nici de natură arheologică, nici scrise – nimic. La fel stau lucrurile şi în ceea ce îi priveşte pe Solomon, Moise, David, Avraam, Samson şi nenumărate alte „vedete” biblice. Singurele texte pe care ne putem baza sunt cele levite şi diferitele versiuni ale Evangheliilor. Cât de disperaţi trebuie să fi fost manipulatorii dacă au încercat să introducă o referinţă la Iisus în opera istoricului „iudeu” Josephus, încercând să demonstreze astfel realitatea unei contrafaceri… Există mai mult de 40 de scriitori care au scris cronici despre evenimentele petrecute în această perioadă de timp în Iudeea, dar care nu fac nici o menţiune la Iisus. Să nu existe chiar nici o referire la un om ca el, după tot ce se presupune că a făcut? Philo a trăit în perioada atribuită vieţii lui Iisus şi a scris o istorie a iudeilor care a acoperit integral această perioadă. A locuit chiar în Ierusalim în anul în care ar fi trebuit să se nască Iisus şi când Irod ar fi trebuit să dea ordinul de ucidere a copiilor cu vârste de până la doi ani; şi totuşi, nu face nici o referire la acest eveniment. S-a aflat în Ierusalim când Iisus ar fi trebuit să îşi facă intrarea triumfală în oraş, apoi să fie crucificat şi să se ridice din morţi a treia zi. Ce credeţi că spune Philo despre aceste evenimente? Nimic. Nici un cuvânt. Nici celelalte documente romane ale vremii sau textele scriitorilor greci ori alexandrieni care cunoşteau foarte bine perioada şi ţinutul respectiv nu menţionează nimic despre aceste lucruri.

De ce? Pentru simplul motiv că ele nu s-au petrecut. Întreaga legendă a lui Iisus este o poveste simbolică, împănată de coduri şi simboluri ezoterice şi astrologice, cu scopul de a crea o nouă religie-închisoare pentru mase, pornind de la aceeaşi simbolistică a Frăţiei Babiloniene.

Rasa umană a fost amăgită din nou. A câta oară?

http://libercugetatorul.info/

 Alte postari similare :

Universul nu este constient de existenta ta! Relaxeaza-te !

Controlul mental asupra oamenilor

Vrei schimbare ? Fii schimbarea !!!

Stapanii din umbra

Transa colectiva


manipulation  exclusiv

Motto: 

” Problema noastră nu este nesupunerea civică. Problema noastră este obedienţa civică. Problema noastră este că oamenii din întreaga lume s-au supus ordinelor unor lideri şi milioane dintre ei au fost ucişi din cauza acestei obedienţe. Problema noastră este că oamenii din întreaga lume sunt obedienţi în faţa sărăciei şi înfometării şi prostiei şi războiului şi cruzimii. Problema noastră este că oamenii sunt obedienţi atunci când închisorile sunt pline de hoţi mărunţi şi marii hoţi ne conduc ţara. Asta este problema noastră !”  – Howard Zinn (1922-2010)

Traim intr-o societate plina de paradoxuri in care medicina a avansat enorm dar bolile sunt mult mai numeroase, avem nenumarati experti in toate domeniile, dar si mai multe probleme decat aveam in trecut, avem acces la mai multa informatie, dar totusi atat de putina intelepciune in jur, traim in deplina libertate si totusi suntem atat de inrobiti.

Sistemul este complet corupt! Este corupt din orice punct de vedere: razboaiele sunt pornite intentionat, mancarea ne este otravita cu toxine, apa ne este umpluta cu deseuri toxice, tari intregi sunt ingenuncheate de dragul profitului, doctorii distrug sanatatea, judecatorii isi bat joc de justitie, universitatile distrug cunoasterea, ele nu educa studentii ci le spala creierele, guvernele distrug libertatea, mass-media distruge informatia distorsionand-o dupa anumite interese, in timp ce mare parte din oameni nu admit ca ar exista vreo problema. Teoriile conspirationiste sunt privite ca o gluma buna si nu ca o forma de informare alternativa.

Atata timp cat societatea ramane oarba, preocupata de lucruri marunte, cei de la varf nu au de ce sa se teama. Doar daca incepem sa gandim critic la tot ceea ce ne este bagat pe gat de catre sistem putem face diferenta intre realitatea adevarata si cea virtuala, cu care suntem manipulati. Sistemul este corupt… si nimic din ceea ce facem acum nu-l va schimba. Noi alegeri, proteste, editoriale, miscari de rezistenta, etc. sunt importante in intelegerea faptului ca sistemul este putred, dar nimic din cele enumerate nu va schimba sistemul. Pentru a deveni un obstacol pentru elite trebuie sa actionezi independent, trebuie sa devi independent de sistem. Din punct de vedere fizic, financiar, politic, intelectual si spiritual trebuie sa te indepartezi de controlul lor. Trebuie sa gandesti ca ei …”lasa-i sa demonstreze cat vor atata timp cat isi platesc taxele” – asa gandesc elitele!

Traiti intr-o transa permanenta! Majoritatea oamenilor nu constientizeaza sistemul, ei doar incearcă sa-si gasească locul intr-un sistem existent, fara a fi constienti ca astfel contribuie la dezvoltarea acestuia. Oamenii vin acasa, dau drumul la TV, se lasa prada mesajelor subliminale, isi petrec timpul colectand fleacuri inutile ignorand complet ceea ce se intampla in jurul lor, crezand ca lumea este ceea ce se intampla la televizor sau ce se scrie in ziare si reviste… Tot ceea ce se intampla in jurul nostru se intampla pentru ca noi dam voie sa se intample. O vorba inteleapta spune: „pentru ca raul sa triumfe e de ajuns ca oamenii buni sa nu faca nimic”. In realitatea noastra e de ajuns sa stam cuminti la televizor si sa privim linistiti la show-rile de 2 lei in timp ce se sprey-aza peste tot in lume, in timp ce se preia controlul asupra vietilor noastre. Dar asta nu o sa vezi la stiri… trebuie sa te informezi, trebuie sa faci un efort pentru a afla ce se intampla in jurul tau. Peste cativa ani va va parea rau. Copii vostri vor trebui sa traiasca intr-o societate si mai rea ca aceasta. Va va parea rau ca nu ati facut nimic cand inca se putea…

Traim intr-o societate in care „normalul” este stabilit de catre majoritate acest lucru fiind dezvoltat de catre elite tocmai pentru ca ele se pricep sa imprime in subconstientul colectiv notiunea de „normal”. In urma cu cateva sute de ani normalitatea avea alte repere decat astazi dar servea aceleasi interese. Stabilirea sistemului de normalitate nu este proportional cu idealul de viata. Oamenii aleg sa isi plece capul in fata autoritatilor tocmai pentru ca asa au fost educati. Am fost educati sa invatam si sa tocim, nu sa gandim critic; am fost invatati sa fim supusi legilor, chiar daca aceste sunt impotriva dezvoltarii noastre ca individ; am fost manipulati sa aprobam formele de autoritate, chiar daca atenteaza la libertatile noastre…

Prins in ghearele sistemului omul devine demoralizat (de multe ori pe buna dreptate). Munca asidua, rutina, lipsa de perspectiva, frustrarile alimentate de catre societatea din jur, plictiseala, lipsa unei educatii proprii adegvate, toate contribuie la aceasta demoralizare si adancire a individului in sistem. In locul trezirii colective, majoritatea aleg calea alcoolului, a depresiei, a drogurilor, a muncii, dar foarte putini incearca sa constientizeze sau sa iasa din labirintul realitatii virtuale in care traiesc. Gandirea „logica” cu care am fost invatati sa analizam lumea inconjuratoare nu face decat sa ne indoctrineze cu falsele realitati si sa ne trimita exact spre acele usi de care vrem sa scapam.

Oamenii asteapta un salvator, un mantuitor care sa lupte in locul lor si sa biruie fara ca ei sa-si asume vreo responsabilitate; asteapta ca cei din jurul lor sa faca ceva pentru ca ei sa traiasca mai bine; asteapta, cersesc solutii sau se complac in situatie spunandu-si ca sunt prea mici pentru a face ceva; stau rutinati in realitatea cenusie a muncii si traiesc doar pentru pauzele dintre lucru, week-end-uri libere si concediile de odihna, asteptand, salivand sarbatorile de iarna si de pasti si isi continua linistiti lucrul anost, dintr-un reflex conditionat, asemeni cainelui pavlovian, asteptand momentul suprem al anului: concediul de vara!

Daca pana acum ignoranta a fost cuvantul de ordine, daca realitatea inconjuratoare a fost o simpla stire la TV pentru voi, este momentul sa deschideti ochii, sa nu va mai lasati dusi de val, manipulati si inrobiti. Trebuie sa aveti curajul sa faceti ce trebuie atunci cand ceilalti dau bir cu fugitii! Nu renuntati atat de usor ! Nu fiti indiferenti ! Luati atitudine si spuneti NU !

Alte postari similare:

Cand ne-am pierdut puterea ?

Vrei schimbare ? Fii schimbarea !!!

Controlul mental asupra oamenilor

Iluzia libertatii

Solutii… pentru adormiti

Iluzia democraţiei


177649996

Democraţia a încetat deja să mai fie o realitate. Responsabilii organizaţiilor care exercită puterea reală nu sunt aleşi în mod democratic şi publicul nu e informat în ceea ce priveşte deciziile lor. Raza de acţiune a statelor este din ce în ce mai redusă datorită existenţei unor acorduri economice internaţionale în privinţa cărora care cetăţenii n-au fost nici consultaţi, nici informaţi.

Adevăraţii stăpâni ai lumii nu mai sunt guvernele ţărilor, ci conducătorii grupurilor multinaţionale financiare sau industriale şi ai unor instituţiilor internaţionale „opace” (FMI, Banca Mondială, OCDE, OMC, băncile centrale). Prin urmare, cei care conduc lumea nu sunt aleşi în mod democratic, în ciuda impactului deciziilor lor asupra vieţii populaţiei. Puterea acestor organizaţii se exercită la o dimensiune planetară, în timp ce puterea statelor e limitată la o dimensiune naţională. De altfel ponderea societăţilor multinaţionale în fluxurile financiare a depăşit-o de mult pe cea a statelor.

Suspendarea proclamată şi explicită a democraţiei n-ar fi exclus să provoace o revoluţie. Acesta e motivul pentru care s-a decis menţinerea unei democraţii de faţadă şi o deplasare a puterii reale către alte focare de putere. Cetăţenii continuă să voteze, dar votul lor a fost golit de orice conţinut. Ei votează pentru alegerea unor responsabili care nu mai deţin practic adevărata putere. Tot astfel, deoarece nu mai este nimic de hotărât, programele politice de “dreapta” şi de “stânga” au ajuns să se asemene atât de mult în toate ţările occidentale.

De la începutul anilor ’90 informaţia a dispărut în mod progresiv din media destinată marelui public. Ca şi alegerile, jurnalele televizate continuă să existe, dar ele au fost golite de conţinut. Un jurnal televizat conţine maxim 2-3 minute de informaţie reală. Restul este constituit din subiecte “de revistă”, din reportaje anecdotice, din fapte diverse, din mici bârfe şi reality-show-uri. Analizele jurnaliştilor specializaţi ca şi emisiunile de dezbatere a informaţiilor au fost aproape în totalitate eliminate. Informaţia se reduce de acum doar la anumite segmente din presa scrisă, citită de către o minoritate de persoane. Dispariţia informaţiei este semnul clar că regimul nostru politic şi-a schimbat deja natura.

Responsabilii puterii economice provin aproape în totalitate din aceleaşi cercuri, din aceleaşi medii sociale. Ei se cunosc între ei, se întâlnesc, împărtăşesc aceleaşi idei şi aceleaşi interese. Deci în mod natural ei toţi împărtăşesc aceeaşi viziune a ceea ce ar trebui să fie lumea viitoare ideală (pentru ei). În consecinţă este firesc ca ei să cadă de acord în privinţa unei strategii şi să-şi sincronizeze respectivele acţiuni către obiective comune, inducând situaţii economice favorabile realizării obiectivelor lor.

Organizaţiile multinaţionale private se dotează în mod progresiv cu toate atributele puterii statelor: armate, reţele de comunicaţii, satelite, servicii de informaţii, fişiere ale indivizilor, instituţii judiciare. Etapa următoare – şi ultima – pentru aceste organizaţii ar fi să obţină puterea poliţienească şi militară care corespunde noii lor puteri, creând propriile lor forţe armate, deoarece armatele şi poliţiile naţionale nu sunt adaptate pentru apărarea intereselor acestor organizaţii în lume. La un moment dat, armatelor li se va solicita să devină întreprinderi private, prestatoare de servicii, lucrând pe bază de contract cu statul, ca şi cu orice alt client privat capabil să le plătească serviciile. Dar, în etapa ultimă a planului, aceste armate particulare vor servi intereselor marilor organizaţii multinaţionale şi vor ataca statele care nu se vor plia pe regulile noii ordini economice. Deocamdată acest rol este asumat de armata Statelor Unite, ţara cea mai bine controlată de societăţile multinaţionale. Armatele particulare există deja în Statele Unite si mai nou in Uninunea Europeana.

Banii sunt astazi în mod esential virtuali. Ei au ca singura realitate un sir de 0 si 1 în computerele bancilor. Marea majoritate a comertului mondial are loc fara bani fizici si doar 10% din tranzactiile financiare zilnice corespund unor schimburi economice în “lumea reala”. Pietele financiare ele însele constituie un sistem de creatie a banilor virtuali, a unui profit care nu se bazeaza pe crearea unei adevarate bogatii. Gratie jocului pietelor financiare (care permite transformarea în beneficii a oscilatiilor cursurilor bancare), investitorii avizati pot fi declarati mai bogati , printr-o simpla circulatie a electronilor în computere. Aceasta creatie de bani fara a crea o bogatie economica corespunzatoare este însasi definitia crearii artificiale a banilor. Ceea ce legea interzice falsificatorilor de bani si ceea ce ortodoxia economica liberala interzice statelor este deci posibil si legal pentru un numar restrâns de beneficiari. Daca dorim sa întelegem ce este în mod real banul si la ce serveste el, e sufiecient sa inversam vechea zicala: “ timpul înseamna bani”. Banii înseamnă timp! Banii reprezinta ceea ce permite cumpararea timpului altora, timp care a fost necesar sa se creeze produse sau servicii de consum.

Mondializarea (sau globalizarea) nu este negativă prin ea însăşi. În mod potenţial ea poate să permită stabilirea unei păci mondiale durabile şi a unei mai bune gestiuni a resurselor. Dar dacă ea continuă să fie organizată în beneficiul unei elite şi dacă îşi păstrează orientarea non-liberală actuală, ea nu va întârzia să genereze un nou tip de totalitarism, transformarea completă a fiinţelor umane în mărfuri, distrugerea totală a naturii, forme inedite de robie. Pentru a rezuma, nu putem alege felul de mâncare, dar putem alege sosul. Mâncarea pe care suntem forţaţi s-o consumăm se numeşte “noul sclavagism”, asezonat cu sos picant – de dreapta – sau dulce acrişor – de stânga.

Sursa

Alte postari similare:

Iluzia libertatii

SFÂRŞITUL LIBERTĂŢII UMANE

Controlul mental asupra oamenilor

Energia gratuita – intre conspiratie si adevar


istock_000003028312medium2-238877_630x210

Majoritatea oamenilor cred ca tehnologiile actuale pe care le cunoastem sunt singurele descoperite si singurele care ne pot asigura confortul mult dorit. Desi sunt unele persoane ce cred ca anumite tehnologii sunt detinute de catre anumite servicii secrete si departamente ale apararii din anumite state, acestea ar fi singurele ce ar putea asigura succesul fortelor armate din SUA , Rusia, China sau Marea Britanie. Se spune ca armata SUA este cu vreo 40 – 50 de ani in avans fata de tehnologiile conventionale. Aceste tehnologii secrete sunt doar varful icebergului ce ne sunt ascunse si cei ce au incercat sa puna la dispozitia oamenilor descoperirile lor au platit cu viata de cele mai multe ori.

Atunci cand va ganditi la electricitate va ganditi la Edison; cand va ganditi la radio, va ganditi la Marconi; insa a existat un om, un geniu al electricitatii un om aproape uitat astazi…Un om care a visat sa ofere lumii energie gratuita si nelimitata. Numele lui este Nikola Tesla, pe buna dreptate numit stapanul fulgerului. Progresul omenirii depinde in mod vital de inventii, tinta suprema fiind stapanirea materiei cu ajutorul mintii si domesticirea fortelor naturii in folosul omenirii. Nikola Tesla poatre fi considerat pe buna dreptate un Prometeu modern care a schimbat lumea cu ajutorul electricitatii. Tesla a captat forta cascadei Niagara cu sistemul sau de curent si a facut posibila transmiterea electricitatii in intreaga lume. Tot el a patentat tehnologia comunicatiilor fara fir, care este folosita astazi in transmisiunile radio si TV. telecomanda, neonul, lumina fluorescenta, razele X, rachetele teleghidate, toate sunt mosteniri ale tehnologiei inventate de catre Tesla. Istoria l-a ocolit sau l-a bagat intr-un sertar in care doar anumite persoane au acces. Acest geniu nu numai ca a imaginat tehnologii de tineau de tematica SF-ului, dar le-a pus chiar in practica.Tot el a inventat si sistemul bifazat de curent electric alternativ si a studiat curentul de inalta frecventa. El a construit primele motoare asincrone bifazate, generatoarele electrice, transformatorul electric de inalta frecventa etc. In atomistica, a cercetat fisiunea nucleelor atomice, cu ajutorul generatorului electrostatic de inalta tensiune.

Tot lui îi datorăm şi primul sistem de comunicaţie wireless, primii roboti, prima telecomanda, ideea de vehicul cu decolare verticala ş.a.m.d. „Cand comunicatia fara fir va fi aplicata pe scara larga, pamantul va fi transformat intr-un creier uriaş, capabil sa raspunda in oricare colt al sau”. Aceasta viziune a sa nu a fost realizata nici astazi, la peste 60 de ani de la moartea sa. Nici marile sale realizări privind transmiterea energiei electrice fara fire nu au fost puse în practică. Mileniul acesta este fără îndoială mileniul Tesla.

Utilizarea energiei gratuite ne-ar potoli setea de petrol si de gaze naturale. Aceasta sete epuizeaza bogatiile pretioase ale pamantului intr-un ritm alarmant. Aceasta vana de aprovizionare care s-a constituit pe durata a zeci, chiar a sute de milioane de ani in interiorul scoartei terestre, a fost pompata cu aviditate, fara preocuparea fata de ziua de maine. Extractia si consumul de petrol au crescut de peste trei ori de la inceputul crizei energiei. Aproape jumatate din petrolul disponibil si mai mult de jumatate din gazele naturale au fost deja extrase din cele mai bune zacaminte ale noastre si au fost arse, aproape pe durata unei singure generatii! Chiar daca s-ar dovedi ca aceste rezerve sunt de doua ori mai abundente decat o spun estimarile, vom ajunge la o penurie de petrol catre jumatatea secolului al XXI-lea, iar dupa aceasta data, preturile vor inregistra in mod inevitabil o crestere vertiginoasa.

Unii dintre noi credem ca se pregateste o revolutie, deoarece energia gratuita care ne inconjoara este un rezervor imens de energie nepoluanta si descentralizata; ceea ce va face ca sursele de energie utilizate la ora actuala sa fie considerate ca niste vise urate, preistorice, care ingramadeau deseuri in peisajul care ne inconjoara si care poluau aerul pe care il respiram. Aceasta revolutie ar putea marca data nasterii unei noi paradigme in stiinta si in tehnologie, in comparatie cu care revolutia lui Copernic si revolutia industriala vor parea lipsite de insemnatate.

Dar de aceste descoperiri nu s-au putut bucura majoritatea oamenilor deoarece interesele marilor magnati ce controlau lumea in acea perioada nu coincideau cu planurile geniului ce dorea o lume care sa nu depinda de bani si de marile corporatii. In aceiasi categorie pot fi incadrati si alte persoane. Oameni ce au pus in practica anumite principii descoperite de Tesla sau au inventat alte metode de a beneficia de tehnologiile gratuite.

Raspandirea tehnologiilor de energie gratuita functionale a fost impiedicata de catre elite bogate, guverne, inventatori indusi în eroare, sarlatani, precum si de un public indiferent. Spre sfarsitul anilor 1880, jurnalistii specializati în electricitate si în stiintele asociate preziceau „electricitate gratuita” pentru viitorul apropiat. Descoperirile incredibile legate de natura electricitatii devenisera ceva obisnuit. Niciodata pana atunci nu existase asa un entuziasm în ceea ce priveste viitorul. In mai putin de douazeci de ani urmau sa apara automobile, avioane, filme, înregistrari muzicale, telefoane, transmisiile radio si aparatele de fotografiat. Epoca victoriana ceda locul în favoarea a ceva complet nou. Pentru prima data în istorie, oamenii obisnuiti erau încurajati sa-si imagineze un viitor utopic, îmbogatit de mijloace de transport si de comunicare moderne, precum si de locuri de munca, alimente si locuinte pentru toata lumea. Bolile si saracia urmau sa fie învinse. Viata urma sa devina mai buna si de data asta toata lumea urma sa capete „o felie din tort”.

Ce s-a întâmplat deci? In mijlocul acestei explozii tehnologice, unde au disparut descoperirile din domeniul energeticii? Toate acele emotii legate de „electricitatea gratuita” nu au fost altceva decât rodul unei gandiri exagerat de optimiste pe care „stiinta reala” le-a dezaprobat ulterior? De fapt, raspunsul la aceasta întrebare este „nu”. Mai mult, contrariul este adevarat. Au fost dezvoltate tehnologii energetice spectaculoase, împreuna cu inovatii uimitoare în alte domenii. De atunci s-au descoperit metode multiple de a produce cantitati vaste de energie, la preturi extrem de scazute. Oricum, nici una dintre aceste tehnologii nu a ajuns pe piata de consum, ca si articol comercial. Vom discuta pe scurt despre motivul pentru care lucrurile s-au petrecut astfel.

Dupa cum spune Peter Lindemann in cartea „The Free Energy – Secrets of Cold Electricity”, exista patru forte gigantice care au cooperat pentru a crea aceasta situatie. A spune ca exista si ca a existat o „conspiratie” pentru a suprima aceasta tehnologie conduce doar la o întelegere superficiala a lumii si plaseaza vina, în totalitate, în afara noastra. Alegerea noastra de a ramane ignoranti si inactivi în fata acestei situatii a fost întotdeauna interpretata drept „consimtamant implicit” de catre doua dintre aceste doua forte. Deci, pe langa un „public nesolicitant”, care sunt celelalte trei forte care împiedica folosirea tehnologiei energiei gratuite?

1. Monopolul Financiar

In teoria economica standard exista trei clase de industrie: capital, bunuri si servicii. în prima clasa, capitalul, exista trei subclase: capitalul natural, moneda si creditul. Capitalul natural se refera la materialele brute (o mina de aur, de exemplu) si sursele de energie (precum zacamintele de petrol sau barajul unei centrale hidroelectrice). Moneda se refera la tiparirea „banilor”; aceasta functie este de obicei treaba guvernului. Creditul se refera la împrumutarea de bani cu dobânda si la extensia valorii economice prin depozite bancare. E usor de înteles ca energia functioneaza în economie la fel ca aurul, tiparirea banilor de catre guvern sau acordarea de credit de catre o banca.

In Statele Unite si in majoritatea celorlalte tari din lume exista un „monopol financiar” bine stabilit. Sunt „liber” sa castig cat de multi „bani” vreau, dar voi fi platit doar în bancnotele oficiale. Nu pot face nimic pentru a fi platit in aur sau in vreo alta forma de „bani”. Acest monopol financiar se afla în mainile unui mic numar de banci private, iar aceste banci sunt proprietatea celor mai bogate familii din lume. Planul lor este de a ajunge sa controleze într-un procent de 100% toate resursele de capital ale lumii, controland astfel viata fiecaruia prin disponibilitatea (sau indisponibilitatea) tuturor bunurilor si serviciilor. O sursa independenta de bogatie (un dispozitiv cu energie gratuita) aflata în mâinile oricarei persoane din lume ar ruina pentru totdeauna planurile lor de dominare globala. Adevarul acestor lucruri este usor de vazut.

In prezent economia unei natiuni poate fi încetinita sau accelerata prin marirea sau scaderea dobânzilor. Daca o sursa independenta de capital (energie) ar fi prezenta in economie si orice afacere sau persoana ar putea obtine mai mult capital fara a-l împrumuta de la o banca, atunci manipularea dobanzilor nu ar mai avea acelasi efect. Tehnologia energiei gratuite schimba valoarea banilor. Cele mai bogate familii si furnizorii de credit nu vor nici o competitie. Este asa de simplu. Ei vor sa-si mentina controlul monopolist prezent. Pentru ei, tehnologia energiei gratuite nu este doar ceva de suprimat, ea trebuie interzisa permanent!

Deci cele mai bogate familii si institutiile lor bancare centrale reprezinta prima forta care opereaza pentru a amana disponibilitatea publica a energiei gratuite. Motivatiile lor sunt „dreptul divin de a guverna”, lacomia si nevoia insatiabila de a controla toate lucrurile. Armele pe care le folosesc pentru a forta aceasta amânare includ intimidarea, „experti demistificatori”, cumpararea si ascunderea de tehnologie, uciderea si tentativele de asasinare a inventatorilor si a personajelor implicate, incendierea si o gama larga de stimulente si inhibitori financiari pentru a-i manipula pe posibilii suporteri ai energiei gratuite. Tot ei au promovat acceptarea generala a teoriei stiintifice care afirma ca energia gratuita este imposibila (legile termodinamicii).

2. Guvernele

A doua forta care opereaza pentru a amana disponibilitatea publica a energiei gratuite este reprezentata de guvernele natiunilor. Problema aici nu este legata atat de competitie in domeniul tiparirii banilor cat de mentinerea „securitatii nationale”. Adevarul e ca lumea este o jungla iar oamenii pot fi foarte cruzi, necinstiti si meschini. Este datoria guvernului „sa asigure apararea interna”. Pentru aceasta, „fortele de politie” sunt delegate de ramura executiva a guvernului pentru „a impune legea”. Majoritatea dintre cei care respecta legea fac asta deoarece ei cred ca asa este corect, pentru beneficiul propriu. Exista totusi întotdeauna cativa indivizi care cred ca este în avantajul lor sa nu se comporte conform ordinii sociale general acceptate. Acesti oameni aleg sa opereze în afara legii, fiind considerati razvratiti, criminali, tradatori, revolutionari sau teroristi.

Majoritatea guvernelor au descoperit prin incercari si erori ca singura politica externa care functioneaza cu adevarat in timp este cea numita „dupa fapta si rasplata”. Asta înseamna ca guvernele se trateaza unul pe altul dupa cum sunt tratate. Pe plan international exista o constanta lupta pentru pozitie si influenta, iar grupul „cel mai puternic” castiga! în economie asta se cheama „legea de aur”, dupa care „cel care are aurul face legile”. Exact asa este si în politica. Este vorba pur si simplu de „supravietuirea celui mai adaptat”.
In politica, „cel mai adaptat” a ajuns sa insemne partidul cel mai puternic si care este capabil sa lupte cel mai murdar. Este folosit absolut orice mijloc disponibil pentru a mentine un avantaj asupra „adversarului” – si oricine altcineva este „adversarul”, indiferent daca este considerat prieten sau dusman. Acestea includ: pozitii psihologice insultatoare, minciuna, înselaciunea, spionajul, furtul, asasinarea liderilor, amenintarea cu razboiul, aliante si schimbari de aliante, tratate, ajutor strain si prezenta foitelor militare oricând este posibil.

Placuta sau nu, aceasta este arena în care opereaza guvernele natiunilor. Nici un guvern nu va face vreodata ceva care sa-i dea un avantaj gratuit unui adversar. Niciodata! Asta este sinucidere nationala. Orice activitate, a oricarui individ, dinauntrul sau dinafara tarii, care este interpretata ca oferind orice fel de avantaj unui adversar, va fi considerata o amenintare pentru „securitatea nationala”. întotdeauna!

Tehnologia energiei gratuite este cel mai rau cosmar al unui guvern! Anuntata pe fata, tehnologia energiei gratuite ar initia o cursa a înarmarilor într-o încercare finala de a obtine dominatie si avantaj absolut. Ganditi-va ! Credeti ca Japonia nu s-ar simti intimidata daca China va obtine energia gratuita? Credeti ca Israelul va sta linistit daca Iranul va dobandi energia gratuita? Credeti ca India va permite Pakistanului sa dezvolte energia gratuita? Daca o energie nelimitata ar fi disponibila in starea politica actuala a acestei planete, aceasta va conduce la o regrupare inevitabila a „balantei puterii”. Aceasta ar putea deveni un razboi total pentru a-l impiedica pe „celalalt” sa aiba avantajul puterii si bogatiei nelimitate. Toata lumea o va dori si, in acelasi timp, va dori sa impiedice pe oricine altcineva sa o obtina.

Asadar, guvernele sunt a doua forta care opereaza pentru a amâna disponibilitatea publica a energiei gratuite. Motivatia lor este „autoconservarea”. Aceasta autoconservare opereaza pe trei nivele: 1) prin neacordarea de avantaje unui inamic exterior; 2) prin împiedicarea actiunii individuale (anarhiei) capabila de a provoca eficient puterile politienesti din interiorul tarii; si 3) prin mentinerea veniturilor ce provin din taxarea surselor energetice aflate în uz. Armele lor includ impiedicarea eliberarii de patente din motive de securitate nationala, hartuirea legala si ilegala a inventatorilor prin acuzatii criminale, verificari ale impozitelor, amenintari, urmarirea convorbirilor telefonice, arestari, incendieri, furt al proprietatilor expediate postal si o gramada de alte metode de intimidare care fac imposibila construirea si lansarea pe piata a unei instalatii de energie gratuita.

3. Inselatorie si necinste in cadrul „Miscarii pentru energie gratuita”

A treia forta care opereaza pentru a amana disponibilitatea energiei gratuite este reprezentata de grup de inventatori care se insala si din sarlatani. La periferia descoperirilor stiintifice extraordinare ce constituie tehnologiile reale de energie gratuita se afla o lume întunecata a anomaliilor neexplicate, a inventiilor marginale si a promotorilor lipsiti de scrupule. Primele doua forte au folosit constant mass-media pentru a face publice cele mai rele exemple din cadrul acestui grup, pentru a distrage atentia publicului si pentru a discredita descoperirile reale prin asocierea lor cu fraudele evidente.

In ultimii o suta de ani, au iesit la suprafata zeci de povesti despre inventii neobisnuite. Unele dintre aceste idei au captivat imaginatia publicului într-o asemenea masura încât continua sa existe pana astazi o mitologie despre aceste sisteme. Nume ca Keely, Hubbard, Coler si Hendershot ne vin imediat în minte. Se poate sa existe tehnologii reale în spatele acestor nume, dar nu exista destule date tehnice disponibile publicului pentru a lua o decizie. Aceste nume raman asociate cu o mitologie a energiei gratuite si, oricum, sunt citate de „demistificatori” ca exemple de frauda. Ideea de energie gratuita este totusi adanc înradacinata în subconstientul uman.

Oricum, cativa inventatori cu tehnologii marginale care demonstreaza anomalii utile au exagerat din greseala importanta acestor inventii. Unii dintre acesti inventatori si-au exagerat de asemenea propria importanta. A aparut o combinatie de „febra a aurului” si/sau „complex al lui Mesia” care a distorsionat orice viitoare contributie pe care ar fi putut-o aduce. In timp ce directia de cercetare pe care o urmeaza poate promite mult, ei încep sa vânda entuziasmul drept fapte, valoarea muncii stiintifice scazând mult din acel moment. Exista o seductie puternica dar subtila care poate perverti o personalitate daca individul respectiv crede ca „lumea sta pe umerii lui” sau ca el este „salvatorul” lumii.

Lucruri ciudate li se întâmpla de asemenea oamenilor când cred ca sunt pe cale de a deveni extrem de bogati. Iti trebuie o disciplina spirituala imensa pentru a ramane obiectiv si umil în prezenta unei masini functionale cu energie gratuita. Psihicul multor inventatori a devenit instabil datorita doar credintei lor ca au o masina cu energie gratuita. In timp ce calitatea muncii stiintifice se deterioreaza, unii inventatori dezvolta un „complex al persecutiei” care-i face extrem de defensivi si inabordabili. Acest proces îi împiedica sa dezvolte vreodata o masina reala cu energie gratuita si alimenteaza enorm mitologia fraudelor.

Exista apoi sarlatanii declarati. In ultimii cincisprezece ani, în S.U.A. a existat o persoana care a ridicat înselatoria în domeniul energiei gratuite la nivelul de arta profesionista. In urma acestui fapt a colectat peste 100.000.000 $. I s-a interzis sa faca afaceri în statul Washington si a fost condamnat la închisoare în California, unde se afla si acum. El vorbea întotdeauna despre o variatie a unui sistem real de energie gratuita, îi facea pe oameni sa dea bani în ideea ca vor primi curând un astfel de sistem, dar le vindea de fapt doar informatii promotionale care nu dadeau nici un fel de date reale despre sistemul energetic respectiv. A jefuit fara mila comunitatile crestine si grupari care promovau spiritul civic si patriotic.

Excrocheria obisnuita a acelei persoane consta în contactarea a sute de mii de oameni carora le solicita permisiunea de a plasa o instalatie de energie gratuita pe proprietatile lor. In schimb, ei urmau sa primeasca gratuit energie electrica toata viata, iar compania lui va vinde companiilor locale excesul de energie produs. Dupa ce erau convinsi ca vor primi electricitate gratuita pentru toata viata, oamenii cumparau casete video – care îi faceau si pe prietenii lor sa cada prada inselatoriei. Odata ce ai inteles puterea si motivatiile primelor doua forte despre care am discutat, este clar ca „planul de afaceri” al acestei persoane nu ar fi putut fi implementat. Acest individ a facut probabil mai mult rau miscarii pentru energie gratuita din S.U.A. decat orice alta forta, distrugand increderea oamenilor in aceasta tehnologie.

Prin urmare, a treia forta care amana disponibilitatea publica a energiei gratuite este inselaciunea si necinstea ce isi au sursa chiar în cadrul miscarii. Motivatiile sunt simtul grandorii, lacomia, dorinta de putere si un sentiment fals de autoimportanta. Armele folosite sunt minciuna, inselatoria, excrocheria, autoinselarea si aroganta, combinate cu cunostinte stiintifice dubioase.

4. Un public nesolicitant

A patra forta care opereaza pentru a amana disponibilitatea publica a energiei gratuite este reprezentata de noi, toti ceilalti. Poate fi usor de vazut cat de inguste si josnice sunt motivatiile celorlalte forte, dar aceste motivatii sunt de fapt prezente si in fiecare dintre noi.

La fel ca familiile bogate, nu întretine fiecare dintre noi, în secret, iluzii de falsa superioritate si dorinta de a-i controla pe ceilalti în loc de a ne controla pe noi însine? De asemenea, nu ne-am „vinde”, daca pretul ar fi destul de mare – sa spunem, 1.000.000 $, în mâna, astazi? Sau, la fel ca si guvernele, nu vrea fiecare sa-si asigure propria supravietuire? Daca am fi prinsi în mijlocul unei sali de teatru, pline de lume, nu am intra în panica si nu i-am împinge din calea noastra pe cei mai slabi, în lupta catre iesire? Asemenea inventatorului care se pacaleste pe el insusi, nu am preferat niciodata o iluzie confortabila unui fapt neplacut? Nu ne place sa ne consideram mai importanti decat ne cred altii? Nu ne mai este oare frica de necunoscut, chiar daca acesta promite o mare recompensa?

Vedeti, toate cele patru forte sunt de fapt aspecte diferite ale aceluiasi proces, operand pe nivele diferite ale societatii. In mod real exista o singura forta care împiedica disponibilitatea publica a energiei gratuite si aceea este comportamentul lipsit de o motivatie spirituala al animalului uman.

Dintr-o perspectiva ultima, tehnologia energiei gratuite este o manifestare catre exterior a Abundentei Divine. Ea este motorul economiei unei societati iluminate – in care oamenii se comporta voluntar într-o maniera respectuoasa si civica; in care fiecare membru al societatii are tot ce-i trebuie si nu ravneste la bunurile vecinului; in care razboiul si violenta fizica sunt comportamente sociale neacceptate; in care diferentele dintre oameni sunt considerate placute sau cel putin tolerate.

Aparitia tehnologiei energiei gratuite în domeniul public inseamna rasaritul unei epoci cu adevarat civilizate. Este un eveniment epocal in istoria umanitatii. Nimeni nu poate sa-si asume meritul pentru asta. Nimeni nu se poate imbogati din asta. Nimeni nu poate conduce lumea pe baza ei. Ne forteaza pe toti sa ne asumam responsabilitatea pentru propriile noastre actiuni si pentru autoconstrangerea noastra autoimpusa, cand este necesar. Lumea, asa cum este astazi, nu poate beneficia de tehnologia energiei gratuite fara a fi total transformata în altceva. Aceasta „civilizatie” a atins apogeul dezvoltarii sale deoarece a produs semintele propriei transformari. Animalelor umane nespiritualizate nu li se poate încredinta energia gratuita. Ar face doar ceea ce au facut întotdeauna, adica sa obtina avantaje asupra altora sau sa-i distruga pe ceilalti si pe ei însisi în acest proces.

Cele mai bogate familii din lume au înteles asta de multe zeci de ani. Planul lor este de a trai în „lumea energiei gratuite”, dar sa-i mentina pe ceilalti în starea în care sunt acum. Asta nu este ceva nou. Regii au considerat întotdeauna ca restul oamenilor sunt supusii lor. Ceea ce este nou e faptul ca acum putem comunica intre noi mai bine decat in orice moment din trecut. Internetul ne ofera noua, care suntem cea de-a patra forta, o ocazie de a zdrobi eforturile combinate ale celorlalte forte ce împiedica raspandirea tehnologiei energiei gratuite.

Sansa pentru o societate justa

Ceea ce a inceput sa se intample este faptul ca inventatorii au început sa-si publice rezultatele în loc de a le patenta si de a le pastra secrete. Din ce în ce mai mult, oamenii transmit informatii despre aceste tehnologii prin carti, casete video si pagini de internet. Pe internet mai exista înca foarte multa informatie inutila despre energia gratuita, dar disponibilitatea informatiilor de calitate este într-o crestere rapida. Este imperativ sa incepeti sa strangeti cat mai multa informatie puteti despre sistemele reale de energie gratuita. Motivul pentru aceasta este simplu. Primele doua forte nu vor permite niciodata unui inventator sau unei companii sa construiasca si sa va vanda o masina cu energie gratuita! Singurul mod în care veti obtine una este de a o construi chiar dumneavoastra (sau un prieten de-al dumneavoastra). Aceasta este chiar ceea ce au inceput sa faca in tacere mii de oameni.

Poate ca simtiti ca nu sunteti pregatit pentru asa ceva, dar incepeti acum sa strangeti informatii. Puteti fi doar o veriga dintr-un lant de evenimente în beneficiul altora. Focalizati-va pe ceea ce puteti face acum, nu pe ceea ce mai este inca de facut. Mici grupuri de cercetatori lucreaza la detalii chiar în timp ce cititi aceste rânduri. Multe sunt hotarâte sa-si publice rezultatele pe internet. Noi toti constituim a patra forta. Daca luam o pozitie ferma si refuzam sa ramanem ignoranti si inactivi, putem schimba cursul istoriei.

Actiunea noastra combinata poate produce o schimbare. Numai actiunea comasata reprezentata de aprobarea noastra unanima poate crea lumea pe care o dorim. Celelalte trei forte nu ne vor ajuta sa ne amplasam in pivnita o centrala fara combustibil. Ele nu ne vor ajuta sa fim liberi de manipularile lor. Tehnologia energiei gratuite este totusi aici. Ea este reala si va schimba complet modul in care traim, muncim si ne raportam unii la ceilalti. In final, tehnologia energiei gratuite va face sa fie perimata lacomia si frica inspirate de dorinta de a supravietui. Dar asemenea tuturor exercitiilor de credinta spirituala, trebuie sa manifestam mai întâi generozitatea si încrederea în propriile noastre vieti.

Sursa energiei gratuite este in interiorul nostru. Ea este acea dorinta de a ne exprima liber. Este intuitia noastra ghidata spiritual, care se exprima fara distragere, intimidare sau manipulare. Ea este generozitatea noastra. La modul ideal, tehnologiile energiei gratuite sprijina o societate justa in care fiecare are suficienta mancare, îmbracaminte, adapost, valori proprii si timp liber pentru a contempla semnificatiile spirituale superioare ale vietii. Nu ne datoram unul altuia sa ne infruntam temerile si sa actionam pentru a crea acest viitor pentru copiii copiilor nostri? Poate ca nu sunt singurul care asteapta sa actioneze pe baza unui Adevar superior.

Tehnologia energiei gratuite este aici. Este aici de zeci de ani. Tehnologia comunicatiilor si internetul au sfasiat secretul asternut asupra acestui fapt remarcabil. Oamenii din toata lumea incep sa construiasca dispozitive cu energie gratuita pentru propriul lor uz.
Bancherii si guvernele nu vor sa se intample asta dar nu o pot opri. Instabilitati economice uriase si razboaie vor fi folosite în viitorul apropiat pentru a distrage oamenii, împiedicându-i sa se alature miscarii pentru energie gratuita. In general nu vor exista reportaje de presa despre acest aspect al lucrurilor. Pur si simplu vor exista rapoarte despre razboaie intre natiuni si razboaie civile care vor erupe pretutindeni, conducând la ocuparea de catre fortele O.N.U. de „pastrare a pacii”, a tot mai multor tari.

Societatea occidentala coboara in spirala catre autodistrugere, datorita efectelor acumulate ale coruptiei si lacomiei. Disponibilitatea generala a tehnologiei energiei gratuite nu poate opri aceasta tendinta. O poate doar intensifica. Oricum, daca veti avea un dispozitiv cu energie gratuita, poate ca veti fi intr-o pozitie mai buna pentru a supravietui tranzitiei politice, sociale si economice care este iminenta. Nici un guvern nu va supravietui acestui proces. Intrebarea este: cine va controla în final Guvernul Mondial care va apare – prima forta sau a patra forta? Ultimul Mare Razboi este aproape de noi. Semintele sunt plantate. Dupa aceasta va veni începutul unei civilizatii reale. Unii dintre noi, care vor refuza sa lupte, vor supravietui pentru a vedea rasaritul lumii energiei gratuite. Va provoc sa fiti printre cei care vor încerca !

Peter Lindemann – The Free Energy Secrets of Cold Electricity

http://www.inventatori.ro/view_article.php?id=178

Alte postari similare :

Noua Ordine Mondiala

Proiectul Web-Bot – Marea pacaleala

Mic istoric al atentatelor conducatorilor impotriva oamenilor

Ce sunt produsele bio?


Organic1

Ce înseamnă produse organice, bio sau ecologice?

În sens general, produsele organice sunt acele produse realizate fără utilizarea substanţelor chimice, fără intervenţii genetice şi în armonie cu natura şi mediul înconjurător. În mod uzual, se numesc produse bio/organice/ecologice acele produse certificate în acest sens de un organism de certificare.

Ce este certificarea organică/bio?

Din perspectiva legală, certificarea organică este procesul de certificare a produselor agricole sau a altor tipuri de produse care au legătură cu domeniul agricol: seminţe, carne, mâncare procesată, lactate etc. Condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească un produs pentru a fi certificat organic diferă de la o ţară la alta, însă există un set comun de reguli generale în toată lumea:
– Este interzisă, cu mici excepţii, utilizarea substanţelor chimice artificiale, cum ar fi fertilizatori, pesticide, aditivi alimentari; – Este interzisă utilizarea organismelor modificate genetic; – Este interzisă utilizarea iradierilor; – Pământul utilizat trebuie să fie ferit de substanţe chimice timp de mai mulţi ani înainte de a începe producţia organică; – Producatorii certificaţi trebuie să ţină o evidenţă scrisă a operatiunilor de zi cu zi; – Oricând pot avea loc inspecţii neanunţate ale organismelor de certificare sau ale autorităţilor.
Din perspectiva comercială, certificarea organică poate fi acordată şi de organisme de certificate private, care nu se supun niciunui control al autorităţilor statului şi nici nu trebuie să fie acreditate în vreun fel.

Ce produse se pot certifica organic?

Din punct de vedere legal, se pot certifica doar produsele agricole sau alte tipuri de produse care au legătură cu domeniul agricol: seminţe, carne, mâncare procesată, lactate etc. Din punct de vedere comercial, există certificări ale unor organism private şi pentru alte produse decât cele alimentare, cum ar fi cosmeticele organice, restaurantele, firmele de catering sau textilele.

Ce înseamnă mâncare organică sau produse agricole ecologice?

Produsele agricole bio sunt realizate respectând standardele organice/bio/ecologice naţionale sau europene.

Ce produse agricole şi ce tipuri de mâncare pot fi certificate organic?

Următoarele tipuri de produse pot fi certificate bio: legume, fructe, carne, lactate, mâncare bebe, vinuri, bere, iaurt, prăjituri, produse de patiserie, cereale, pâine, biscuiţi, mezeluri, sucuri, fructe conservate, ceai sau cafea. În producerea lor este interzisă utilizarea substanţelor chimice artificiale, a fertilizatorilor, pesticidelor, a aditivilor alimentari, a organismelor modificate genetic, a radiaţilor cu raze X. Pentru a fi comercializate ca produse ecologice, acestea trebuie certificate.

Cine produce mâncare ecologică?

Oricine vrea acest lucru şi obţine certificarea, inclusiv mici fermieri sau mari exploataţii agricole care vând în hyper-market-uri.
Cine stabileşte standardele de certificare organică pentru mâncare şi produse agricole?
În Uniunea Europeană, standardele produselor agricole bio sunt stabilite prin lege şi este interzisă utilizarea abuzivă a cuvintelor: „organic”, „bio” sau „ecologic”. Pentru produsele certificate bio au fost stabilite sigle distincte, uşor de recunoscut de către consumatori. Printre aceste sigle naţionale se numără:

agricultura-ecologica-3                                                                        UE-2

Dacă un produs se numeşte organic, înseamnă că sigur este aşa?

Doar în ceea ce priveşte agricultura ecologică există obligativitatea legală de a declara organice doar produsele certificate, la cosmetice nu, pentru că certificarea nu este impusă de lege.

Care este diferenţa între organic, bio, eco şi ecologic?

Niciuna. Termenul „organic” se utilizează în spatiul anglo-saxon (vorbitori de engleză): organic food, organic milk, organic expo etc. Termenul „bio” înseamnă acelasi lucru, fiind folosit în special în spaţiul franco-german: agriculture biologique. Si „eco” înseamnă acelaşi lucru. În România, pe sigla de certificare scrie Agricultură Ecologică.

Care este diferenţa între organic/bio, pe de-o parte şi natural?

Din punct de vedere legal, „natural” nu înseamnă nimic, este doar o denumire de marketing. Orice poate fi natural, fără constrângeri legale. Din punct de vedere al certificărilor private, „natural” se foloseşte pentru unele cosmetice, care nu îndeplinesc toate condiţiile pentru a fi organice, este o stare de mijloc, între cosmetice obişnuite şi cosmetice organice.

Există produse organice necertificate?

Da, există, dar legal nu pot fi numite aşa. Este vorba de micii fermierii care produc natural, fără chimicale, dar care nu şi-au certificat produsele. Să cumperi de la aceşti producători este o decizie de încredere, dacă îi cunoşti şi ştii că produc în conditii bune, atunci este în regulă. Doar că aceste produse nu pot fi comercializate cu denumirea „organic”, „bio” sau „ecologic”. Pentru unii producatori, certificarea înseamnă doar birocratie, acte şi cheltuieli.(şi pe bună dreptate)

Ce produse nu pot fi utilizate în fabricarea mâncării organice?

Pesticide, fertilizatori, hormoni de creştere, aditivi sau organisme modificate genetic.

Mâncarea organică procesată poate fi certificată bio?

Da, cu condiţia ca ingredientele din care este făcută să fie organice. Nu este nevoie ca 100% din ingrediente să fie organice, ci un anumit procent care variază de la ţară la ţară.

Cum interpretăm codul de certificare trecut pe produsele agricole organice?

De fiecare dată când este utilizată pe un produs, sigla ecologică a UE este insoţită de numărul de cod al organismului sau al autorităţii de control de care depinde operatorul care a efectuat cea mai recentă operaţie de producţie sau de preparare. Formatul general al numărului de cod este AB-CDE-999, unde AB este codul ISO al ţării în care se efectuează controlul, CDE este un termen care face legatură cu producţia ecologică, precum „bio” sau org” sau „eco”, iar 999 este un număr de referinţă.
Statele membre atribuie un număr de cod fiecărui organism şi fiecărei autorităţi de control al produselor ecologice, care au primit aprobarea de a-şi desfăşura activitatea pe teritoriul lor. Acest număr de cod ar trebui să se regăsească pe fiecare etichetă a unui produs ecologic. Codul este un semn că produsul pe care îl cumpăraţi a fost inspectat de organismul sau autoritatea de control, care garantează că a fost produs sau procesat în concordanţă cu cerinţele Regulamentului UE privind producţia ecologică.
În ceea ce priveşte produsele importate, menţionarea numărului de cod al organismului sau al autorităţii de control este obligatorie numai dacă este utilizată sigla ecologică a UE. Comisia Europeană este responsabilă de atribuirea numerelor de cod organismelor si autorităţilor de control care efectuează inspecţii în afara UE.

Sursa

Alte postari similare:

Pentru sanatatea dumneavostra consumati cel putin 2 litri de apa pe zi ! – FALS !!!

Mituri despre apa îmbuteliată contrazise de specialişti

Despre alimente nesanatoase si organisme modificate genetic

Hrana noastra cea de toate zilele

Aspartam – adevarul din spatele conspiratiei

Despre manipularea colectivă și societatea modernă


images (8)

Ultimul lucru pe care peștele l-ar observa vreodată în habitatul său este apa. În mod similar, cele mai evidente și puternice realități ale culturii noastre umane pare, de asemenea, să fie de nerecunoscut. Societatea vrea oameni slabi și dependenți, pentru că asta dă puterea celor care conduc această lume. Dacă oamenii ar fi cu adevărat liberi și independenți, nu ar avea nevoie de elite sau guvernatori. Omul obișnuit este programat să se supună autorității, să se supună regulilor fără să pună întrebări.

Trebuie să ne conformăm. Suntem programați să ne îndatorăm prin cărți de credit, ipoteci, asigurări, rate. Clasa de jos este programată să fie dependentă de guvern sau să lucreze pentru el. Mănâncă fast-food și devin obezi și diabetici. Cred apoi că înrolarea este scăparea. Fetele sunt programate să rămâna însărcinate devreme. Politica este privită ca o pierdere de vreme, iar timpul este umplut cu distracții. Clasa de mijloc este pregatită pentru job-urile din corporații. Sunt băgați în datorii pentru a avea acces la “visul american”. Programați să vadă în obiecte un statut social, iar mijlocul de a-l avea, prin îndatorare. Excelează la repetarea informațiilor pentru accesul academic, și la vorbe pentru motive politice sau financiare. Corporațiile rup relațiile locale dintre oameni, creând o prăpastie între ei și rădăcinile lor. Sistemul este proiectat special doar pentru ca noi să fim suficienți de capabili să le manevrăm utilajele și să le facem birocrația. Dar nu suficienți de inteligenți pentru a ne pune întrebarea dacă asta este cu adevărat cel mai bun sistem pentru noi.

Societatea noastră produce narcisism patologic în masă. Fascinația față de celebrități. Frica de competiție. Inabilitatea de a crede. Relații personale efemere și superficiale. Cine beneficiază de asta? Puterea colectivă. În adâncul nostru știm că nu ne vom descurca. N-i se introduc “salvatori” care nu vor schimba sistemul sau rezolva problemele. Viitorul nu este sigur. Generația mea va fi prima generație care nu va avea același standard ridicat ca precedenta.

Din păcate așa a fost proiectat să se întâmple. Toată viața am fost programați să ne modelăm alegerile personale conform cerințelor societății. Asta poate veni sub forma autorității părinților, regulilor școlare, presiunile sociale sau legile și reglementările guvernului. Când ajungem adulți suntem deja prizonierii propriilor reglementări. Recunoaștem simptomele: nesiguranța pe noi înșine,lipsa de respect pentru persoana noastră, lipsa motivației personale, lipsa de idei originale. Credem că știm cauza acestor probleme: părinții, sistemul educațional, media, șefu’, etc. În realitate ele sunt victimele aceleiași dinamici.

Pe măsură ce opresiunea acaparează toate sectoarele vieţii, revolta ia forma unui război social. Manifestaţiile reapar, anunţând revoluţia ce va veni. Distrugerea societăţii totalitare de piaţă nu este o chestie de opţiune, ci este o necesitate, într-o lume care se ştie condamnată. Deoarece puterea este pretudindeni, ea trebuie combătută oricând şi oriunde. Reinventarea limbajului, revoluţionarea permanentă a vieţii cotidiene, nesupunerea şi rezistenţa reprezintă elementele cheie ale revoltei împotriva ordinii stabilite. Dar pentru ca din această revoltă să ia naştere o revoluţie, trebuie ca subiectivităţile să se unească într-un front comun. Trebuie să lucrăm la unirea tuturor forţelor revoluţionare. Asta nu se poate face decât pornind de la conştiinţa eşecurilor noastre trecute. Nici reformismul steril, nici birocraţia totalitară nu pot reprezenta soluţii la insatisfacţia noastră. Este necesar să inventăm noi forme de organizare şi de luptă.

Astăzi trăim într-un ocean cu valuri enorme de obsesii ale statutului – materialism, vanitate, egou și consumism. Viețile noastre au devenit foarte definite nu prin gândurile noastre productive, contribuții sociale și bună voință, ci printr-un set de superficialitate, delir de asociații cu țesătura societății noastre, care radiază acum un romantism ieftin, conectat la concurența zadarnică, consumul ostentativ și dependențele nevrotice de multe ori referitoare la frumusețea fizică, statut și bogăție superficială. Într-adevăr, este o conformitate socială deghizată ca individualism, cu virtuți de echilibru, inteligență, pace, sănătate publică și creativitate adevărată lăsate să lâncezească pe margine.

Sursa

Alte postari similare:

SFÂRŞITUL LIBERTĂŢII UMANE

Gândirea de grup

10 factori ce ne tin legati de sistem

HAARP, o armă cutremurătoare


haarp-o-arma-cutremuratoare-92725-1

Seismele din Iran și cele de la granița ruso-nord-coreeană sunt puse de adepții teoriilor conspirației pe seama războiului electromagnetic dus – prin intermediul celebrului sistem HAARP – de Statele Unite.

Pentru a doua oară în mai puțin de o săptămână, două cutremure majore au lovit Iranul în aprilie. Un seism cu magnitudinea 6,2 s-a produs la frontiera dintre Rusia și Coreea de Nord. Pământul s-a zguduit, cu efecte devastatoare, și în mai multe regiuni ale Chinei. Eu nu văd în toate aceste mișcări telurice o simplă coincidență. Atât Iranul, cât și Coreea de Nord, au fost trecute de administrația de la Washington pe celebra „Axă a Răului”, din cauza programelor nucleare pe care le dezvoltă. Iar în lumina multiplicatelor amenințări lansate de la Phenian sau din Teheran, este posibil ca americanii să fi recurs la arma lor secretă: celebrul sistem HAARP (High Frequency Active Auroral Research Program). Un program militar de apărare care poate modifica clima, provoca inundații, tsunami-uri și seisme puternice.

„Teoriile conspirației” au încins Internetul, mai ales după amenințările în lanț ale regimului comunist de la Phenian, care invocau un atac nuclear preventiv împotriva SUA. Mai puțin vocal în ultima perioadă, Iranul rămâne pe agenda îngrijorărilor Washingtonului, după ce experții au dat ca sigur că nu mai e mult până când Teheranul va avea bomba nucleară. Motive suficiente pentru ca americanii să fi recurs la HAARP. Primul seism din Iran, de 6,3, a avut loc la mică distanță de centrala atomică iraniană de la Bushehr. Cutremurul de la frontiera dintre Rusia și Coreea de Nord a avut 6,2 pe Richter și s-a resimțit și la Phenian.

Ionosfera pământului, bulversată

Cei care nu cred în coincidențe au arătat cu degetul spre HAARP, gigantica infrastructură construită de americani în Alaska, la 400 de kilometri de Anchorage. Este vorba de un program pentru crearea de câmpuri electromagnetice, prin care pot fi provocate tulburări ale ionosferei și magnetosferei pământului. Conform specialiștilor, radiațiile emanate de acest sistem sunt în stare să pătrundă sub pământ și să descopere buncăre și tunele ascunse, să întrerupă partea electronică a armelor sau a sateliților cosmici. În plus, sunt elaborate tehnologiile de influențare a atmosferei, care provoacă schimbările meteorologice. Practic, din 1992 și până acum, Statele Unite au experimentat manipularea modificărilor climatice sau explozii în scoarța terestră.

„HAARP este, de fapt, un bombardament al ionosferei cu unde radio extrem de puternice, care afectează diverse zone ale Terrei. Undele electromagnetice revin pe pământ din ionosferă şi penetrează totul pe scoarţă, generând fenomene devastatoare” – Nicholas John Begich, expert în HAARP.

Nu este prima dată când se vorbește de implicarea HAARP în producerea unor dezastre naturale de proporții. În cazul tsunami-ului din Indonezia, din 2004, al uraganului Katrina, din SUA, din 2005, sau al devastatorului cutremur din Haiti, din 2010, s-a spus că de vină ar fi tot „experimentele” americanilor de la baza din Alaska.

Rușii au HAARP-ul lor

 În urmă cu câțiva ani, Parlamentul European a calificat programul american drept „o îngrijorare globală”. Oamenii de știință aduși în fața legislativului UE au explicat că această armă terifiantă are puterea de a da peste cap vremea într-o țară și de a declanșa efecte catastrofale. Rușii au și ei, de peste 20 de ani, un program similar, numit Sura. Se află în centrul Rusiei, în locuri mai ascunse, la 150 km de Nijnii Novgorod. „Sura” aparține Institutului de Cercetare în domeniul radiofizicii.

48 de antene uriașe, „urechea” Pentagonului

Chiar dacă cele mai multe aspecte legate de HAARP sunt ținute secrete, din motive de „securitate națională”, se știe că în 2003 programul dispunea de 48 de antene uriașe, înalte de 20 de metri, legate toate la un emițător de 1 MW. Proiectul final prevede însă instalarea a 360 de antene – 3 megawați, fiecare. Se mai spune că uriașele antene amplasate în Alaska sunt „urechea” imensă prin care Pentagonul reușește să intercepteze comunicațiile din toată lumea. Baza militară de la Gakhona, din nordul SUA, este înconjurată de sârmă ghimpată, întreg perimetrul este păzit de pușcași marini, iar spațiul aerian de deasupra sa este închis oricăror avioane.

Layer 1

sursa

Alte postari similare :

O lume cu un singur creier

Mic istoric al atentatelor conducatorilor impotriva oamenilor

Teoria conspirației, realimentată cu sânge proaspăt

O lume cu un singur creier


shutterstock_1629978-617x416   exclusiv

Motto:

„Universitatile si organizatiile intelectuale din lumea intreaga ar trebui sa opereze ca o politie a gandurilor” – H.G. Wells 1936

In Statele Unite si in intreaga lume are loc o revolutie instituita de manipulatori, ai caror agenti au asimilat filozofia materialista si imorala . Ei pun in aplicare tehnicile de control al mintii, de supraveghere avansata, computerizare si indoctrinare, si alte tehnologii de control uman, care vor face libertatea sa para lipsita de sens si inutila, doar un cuvant in vant iesit din gura unui biet dobitoc controlat mental. Acestia lanseaza noi si noi atacuri asupra vietii oamenilor in fiecare minut. Prin intermediul acestor tehnologii deopotriva noi si vechi, suntem privati de dreptul de a protesta si de a gandi liber. Traditia suveranitatii individuale si ideea de libertate ne sunt sustrase din minte, fiind sterse din cartile de istorie. Si datorita multitudinii de anestezice cu care am fost injectati, nu mai simtim nimic.

Internetul… conexiunea moderna la internet este chiar pericolul pe care il reprezinta controlul gandurilor. Desi la o prima vedere, posibilitatea unui mediu de comunicare egalitar care sa multumeasca atat indivizii cat si gigantii mass media pare ceva nemaipomenit, aparenta libertate a internetului poate fi tranzitorie si iluzorie. Impreuna cu capacitatea de raspandire a informatiei pretutindeni si aproape instantaneu, internetul prezinta si potentialul de a asimila si devora toate sursele majore de informatie de pe planeta. Toate sursele de informatie si comunicare de pe planeta sunt interconectate treptat intr-o unica retea computerizata, oferind ocazia exercitarii unui control nemarginit asupra informatiilor difuzate, conversatiile private si practic a gandurilor oamenilor.
Sa fie internetul folosit pentru o mai mare supraveghere a publicului ? Cine sunt cei care controleaza mediul de propagare a informatiei ? – agentiile secrete, in special cele americane. Daca vi se pare improbabil ca Big Brother sa se preocupe de comunicarea cu cetatenii de rand prin intermediul internetului, aflati ca guvernul american, si nu numai , este implicat in monitorizarea mijloacelor de comunicare la o scara de care nu va imaginati. In 1984 Marea Britanie, Australia, Canada si Noua Zeelanda semnau un document sub denumirea de UKUSA. Acesta stabilea infiintarea Proiectului ECHELON sub forma unor statii de interceptare. Aceste statii scaneaza continutul informatiilor difuzate de mijloacele media electronice din intreaga lume. ECHELON se focalizeaza in principal pe comunicatiile non-militare, civile si de afaceri, inclusiv e-mailuri, convorbiri telefonice etc. Odata cu era satelitilor, s-a creat o retea de paianjen in jurul Pamantului, astfel ca orice conversatie din mediul virtual si telefonic, trece printr-un filtru de verificare a bazelor secrete de supraveghere. Sa presupunem ca oricine poate sa introduca un cuvant cheie intr-un motor de cautare pe internet primind inapoi sute de raspunsuri in cateva sutimi de secunda. Cei de la putere au la dispozitie o tehnica cu mult mai performanta decat un om obisnuit.

In anii ’30, H.G.Wells, agent al serviciilor secrete britanice si teoritician al unei guvernari unice a propus un plan de control al mintii care se pare ca este fructificat in prezent, la inceput de secol XXI, prin crearea internetului. Intr-un discurs tinut in noiembrie 1936 la Institutul Regal de Relatii Externe, Wells a vorbit despre ideea sa referitoare la ceea ce el numea o „Enciclopedie Mondiala” :

„- Vreau sa va vorbesc despre ceva nou, o organizatie sociala, o noua institutie, pe care o vom numi pe moment Enciclopedia Mondiala. Aceasta ar trebui sa reprezinte fundamentul de gandire al fiecarui om inteligent de pe planeta. O asemenea enciclopedie ar putea face ceea ce organizatiile intelectuale, atat de imprastiate si dezorientate, nu reusesc sa faca; i-ar face pe oameni sa se inteleaga unii cu ceilalti; ar fi ca o super-universitate. Ma refer aici practic la un Creier unic… Si, daca ni se indeplineste acest vis, va exercita o influenta foarte mare asupra tuturor celor care sunt la conducerea administratiilor, a celor care controleaza razboaiele, comportamentul maselor, a celor care hranesc, pun in miscare, infometeaza si ucid popoare intregi. O asemenea enciclopedie s-ar putea raspandi asemeni unei retele neuronale, un sistem de control mental la nivel global, conectandu-i pe toti intelectualii lumii prin intermediul intereselor comune si a unitatii cooperante, oferindu-li-se un simt tot mai puternic al propriei demnitati, informand oamenii fara sa recurga la presiuni sau propaganda, ghidandu-i fara sa fie tiranica. – „

Elitele se aproprie de indeplinirea scopului lor. Este posibil sa-l fi atins deja. In prezent guvernele si agentiile secrete nu doar ca sunt capabile sa monitorizeze mesajele transmise prin intermediul computerulului sau a altor medii, ei pot sa vada si raspunsul emotional al electoratului cu ajutorul sondajelor de opinie sau a altor tehnici. Utilizeaza mass-media pentru a ne manipula si pentru a ne spala creierele, pentru a ne modifica opiniile in directia dorita de ei si pentru a ne vinde ca pe niste sclavi spre a profita de noi la maxim. Este evident ca daca cei ce doresc sa fie liberi nu fac nimic cat mai repede in urmatorii ani, elita conducatoare va atinge controlul total asupra mintii si trupului intregii omeniri. Trebuie sa demascam natura controlului totalitar, tehnologia de manipulare si agentii sai. Trebuie sa ne ferim de eventualele atentate viitoare la libertatea si umanitatea noastra.Trebuie sa punem capat controlului maselor in cursul vietii noastre… sau astfel de articole vor fi interzise in viitorul nu prea indepartat.

Articol editat, inspirat din cartea – CONTROLUL MASELOR, Ingineria Constiintei Umane de Jim Keith.

Alte postari similare:

Controlul mental asupra oamenilor

Solutii… pentru adormiti

Statul Orwellian

Ziua în care clasa de mijloc se va ridica


Orgosolo-revolution-francaise

Contrar credinţei populare, nu săracii şi nefericiţii sunt cei care fac revoluţiile în Occident, ci clasa de mijloc. A fost cazul în toate revoluţiile, începând cu Revoluţia Franceză, dar poate doar cu excepţia Revoluţiei din Octombrie, care a fost o lovitură de stat într-o situaţie de extremă dezordine politică.

Şi când decide această clasă de mijloc să înceapă revoluţia? În primul rând, nu este vorba despre clasa de mijloc în ansamblu, şi nici măcar de un grup organizat, sau de o comunitate, ci de liderii clasei de mijloc, cei care astăzi câştigă alegerile în Europa şi sunt trataţi de iresponsabili (fiindcă nu fac parte din clasa politică tradiţională geriatrică), dar care se revelează deodată a fi nu numai populari, ci de asemenea surprinzător de eficienţi.

Cetățeni de mâna a doua

În cazul clasic al Revoluţiei Franceze, rolul de avangardă revoluţionară a fost jucat de avocaţi, antreprenori, angajaţi ai administraţiei publice de la vremea respectivă şi de o parte din ofiţerii armatei. Factorul economic era important, dar nu primordial. Elementele declanşatoare ale mişcării revoluţionare au fost în primul rând lipsa de deschidere în viaţa publică, precum şi imposibilitatea de avansare socială. Atunci când aristocraţia a încercat să limiteze cu orice preţ influenţa avocaţilor şi oamenilor de afaceri, aceasta a condus la revoluţie. În toată Europa, cu excepţia cuminţicăi Anglii, noua clasă de mijloc, cu cetăţeni de categoria a doua, nu era în măsură să-şi croiască propria soartă.

Cum a rămas cu discriminarea astăzi? Ea este diferită şi asemenea deopotrivă. Desigur, aristocraţia nu mai monopolizează procesul decizional, dar bancherii, speculatorii bursieri şi cadrele superioare care câştigă sute de milioane de euro, împing deoparte cu măiestrie clasa de mijloc, care suferă consecinţe severe. Cipru este cel mai recent exemplu, şi foarte grăitor.

Dominația fosilelor

Dar există multe alte exemple. Să luăm de exemplu academicienii, care nu numai în Polonia, ci şi în întreaga Europă, tremură pentru locurile lor de muncă, mai ales dacă au ghinionul de a preda materii declarate de slabă utilitate de către Uniunea Europeană, statele membre şi multinaţionalele care dictează pieţei muncii.

În Slovacia, de exemplu, ştiinţele umaniste au fost practic nimicite, astfel încât specialiştii în istorie, gramatică, etnografie sau logică pot să-şi facă griji serioase. În curând, vor urma şi alte categorii profesionale. Precum şi funcţionarii administraţiei publice, al căror număr a crescut enorm în trecut. Este vina lor? Bineînţeles că nu. Şi ce poate face un funcţionar concediat cu 15 de ani de experienţă, care a cunoscut întotdeauna siguranţa locului de muncă? Probabil că nu mare lucru. La fel pentru tinerii absolvenţi lăsaţi pe marginea drumului pieţei muncii, precum şi pentru artişti, jurnalişti şi alte meserii fragilizate de sectorul digital.

Revoluţiile sunt zămislite din excluderi, profesionale, decizionale, şi din deficitul democratic. Precum şi din dorinţa de a abate bariera generaţională, sau cu alte cuvinte dominaţia moşilor.

Într-adevăr nu este o coincidenţă faptul că liderii Revoluţiei Franceze aveau în jur de 30 de ani, în timp ce vârsta medie a celor prezenţi la Congresul de la Viena (1815), care a restabilit orânduiala conservatoare în Europa, era de peste 60 de ani. Conducătorii europeni de astăzi au în mare parte între cincizeci şi şaizeci de ani, dar, având în vedere progresele medicinei, este probabil ca în 20 de ani, dna Merkel şi domnii Cameron, Tusk, şi Hollande să se învârtească încă pe lângă cârmă. Doar dacă nu sunt măturaţi de o revoluţie.

Strigătul revoluției

Toate căile de evoluţie ale actualei clase de mijloc, majoritar tânără, sunt blocate fie de miliardari, fie de bătrâni, sau în orice caz persoane care par astfel în ochii celor de 25 de ani. Această situaţie este explozivă. Greşim crezând că tinerii porniţi împotriva sistemului, dar lipsiţi de limbajul obişnuit al partidelor politice şi al mişcărilor politice structurate, nu vor putea ajunge la o revoltă organizată. Revoluţiile nu s-au făcut niciodată în numele unei anumite măsuri, ca de exemplu o supraveghere bancară mai strictă, ci fiindcă într-un moment dat nu se mai putea trăi astfel. Revoluţiile, în opoziţie totală cu metodele partidelor politice, nu folosesc limbajul politic. Revoluţiile ţipă, urlă, sunt prin natură dezordonate, şi pârjolesc pe unde trec.

Deci vrem sau nu o revoluţie? Pentru mine, probabil că nu, pentru că revoluţia înseamnă distrugere totală înainte de construirea unei noi ordini. Şi totuşi, politicienii noştri încă nu-şi dau seama că stau cu şezutul pe un butoi cu pulbere. Ei nu înţeleg, prea năuciţi de ideea fixă care-i obsedează: să se întoarcă la stabilitatea de acum zece, sau chiar treizeci de ani. Ei nu ştiu că în Istorie nu există întoarcere în urmă iar intenţiile lor corespund prea bine expresiei lui Karl Marx: Istoria se repetă, dar ca o farsă.

presseurop.eu

Statul Orwellian


544208_379582212149105_1705318115_n

Intotdeauna am considerat SUA un experiment. In paralel cu acest experiment s-au mai desfasurat si altele. Scopul a fost de a combina concluziile in ceva concret, ceva ce va pune stapanire definitiv pe omenire. Daca in Statele Unite, cei aflati in spatele experimentului au mizat pe libertatea de care beneficia individul, in alte parti ale lumii se punea accentul pe panica si control. Nazismul si comunismul au fost alte piese principale in stabilirea centralizarii puterii intr-un singur pilon central. Tehnicile folosite de catre cei din urma erau diametral opuse celor de peste ocean, tocmai pentru a se vedea reactia oamenilor la aceste tratamente. Si s-a vazut … omul este docil.

Daca tratamentul este asigurat de cu regularitate, oamenii nu se pot organiza in opozitii, nu pot comunica unii cu ceilalti de teama opresiunii si a tradarii . Dupa „caderea” blocului comunist s-a aflat ca o prea mare parte a populatiei facea rapoarte secrete catre militiile locale. In aceiasi categorie intra si nazismul. Hitler a inteles foarte bine ca e mai usor sa mobilizezi oamenii impotriva a ceva decat pentru ceva. Astfel si-a creat armatele civile care au terorizat oponentii sistemului inca dinainte de a veni la putere. Cei mai multi au inteles ca au doar doua optiuni, sunt de partea lui sau morti.

Tot mai multi oameni ( nu doar adeptii teoriei conspiratiei ) sunt de acord ca exista un complot ascuns si la vedere pentru o centralizare a puterilor. In Europa este oficial de mult faptul ca se doreste ca toate statele comunitare sa fie vasale Parlamentului European. Un fel de ev mediu modernizat. Globalizarea la nivel planetar s-ar realiza astfel in decursul a ( cel putin ) o suta de ani. Statele mai dezvoltate isi vor disputa locul in randul din fata iar restul vor sta umile la coada listei pana cand numele de stat independent va dispare din dictionarele limbilor.

Insa in ultima perioada lucrurile se misca prea repede…cel putin in SUA. Nu a trecut mult timp de la promulgarea si punerea in aplicare a legii ce prevede interzicerea detinerii armelor de calibru mare in „cel mai democratic” stat al lumii. Evenimentele din Boston par sa pregateasca un control si mai mare asupra cetatenilor de rand, iar panica nu face decat ca acestia sa nu riposteze deloc. Elietele au invatat din sistemele precedente cum sa combine nevoia de libertate a individului cu frica de autoritai si s-a ajuns la …democratie capitalista.

Evenimentele din ultimele saptamani confirma banuielile multor persoane ca ne indreptam sigur catre un stat de tip Orwellian. Supravegherea se va face mai agresiv si in mod oficial, controlul fiind facut „pentru siguranta cetateanului”. Populatia deja a inceput sa se comporte ca cei din regimurile comuniste, conduita civica atingand cote de record. In ultimele luni firmele private de securitate au achizitionat armament militar mai mult decat suficient si in mod suspect, iar multi au fost cei ce s-au intrebat impotriva cui o sa-l foloseasca.

Sa nu uitam de Posse Comitatus – legea federala a SUA ce nu permite armatei sa actioneze pe teritoriul tarii. Modificata in 1981, legea da voie doar Garzii Nationale sa asigure ordinea in stare de urgenta. Deocamdata !

Un popor de oi merită un guvern de lupi !


186900gdi_libertate_financiara

Trecem prin clipe grele. Realitatea pe care o trăim sfidează bunul simţ, logica, raţiunea, sănătatea mintală. Preocupaţi de supravieţuire, alergăm buimaci şi derutaţi după niscai resturi de la masa bogaţilor, pentru a ne îngriji de noi şi de apropiaţii noştri. În furnicarul bezmetic în care ne mişcăm, am uitat să privim în jur pentru a-i observa pe cei care ne controlează mintea şi raţiunea. De peste două decenii România este privită ca un vânat profitabil, ca un „pământ al făgăduinţei”. Impostorii politicii din România, umile slugi postdecembriste, servile Înaltei Porţi a Noii Ordini Mondiale, au distrus Ţara şi ne-au dat înapoi cu un secol, practicând ca politici de stat, minciuna, genocidul economic, jaful şi crima împotriva poporului român.

Democraţia, o simplă iluzie

Astăzi, la un secol de la prima cruntă mare încrâncenare a lumii, ne aflăm într-un altfel de război planetar. Prinsă în colimator, pe post de ţintă a „radarelor” şi dronelor inamice, România a fost târâtă într-un război invizibil, nedeclarat. Un război fără convenţii, fără reguli, fără limite, un război de cotropire şi îndobitocire, mai dur, mai distrugător decât cel al cizmei sovietice din anii ’40-’50. Un grup „elitist” de oameni super-bogaţi, super-potentaţi, a cărui existenţă este atent ocultată, se erijează în dumnezeii Noii Ordini Mondiale.

Mulţi dintre dumneavoastră poate că nici nu aţi auzit de aşa ceva sau, dacă da, consideraţi a fi rodul „teoriei conspiraţiei”. Inexact! Minuţios pregătit şi experimentat, a fost construit un diabolic păienjeniş cu mii de interconexiuni, prin intermediul căruia „licuricii” planetei manipulează omenirea după bunul lor plac şi interes. Grupul „Bilderberg”, F.M.I., Banca Mondială, Council of Foreign Relations – C.F.R. (Consiliul pentru Relaţii Externe), Comisia Trilaterală…, doar câteva din principalele „instrumente” organizaţionale. Complotiştii acaparării controlului total al planetei urzesc distrugerea statelor naţionale, apoi unirea rămăşiţelor acestora în conglomerate statale asemenea U.E.

Manipulare si minciună

În mod continuu, suntem agresaţi cu spectacole electorale de proastă factură, regizate în interesul „baronilor” şi „mogulilor”, interpretate de nişte papagali incompetenţi, sfertodocţi şi necinstiţi, care se rotesc la butoanele de comandă. „Pâine şi circ!” Asta ni s-a servit în permanenţă după decembrie 1989! Priviţi şi dumneavoastră!

Aceiaşi „actori”, traşi parcă la o rotativă imbecilă, au trecut, încă o dată, cu circul electoral prin târgurile şi oraşele patriei. E vremea să înţeleagă aceşti „coate goale” că nu au ajuns acolo pentru a-şi etala, în faţa camerelor de televiziune, ceasurile din aur, inelele ostentative, costumele de firmă, cravatele şi ordonanţele emise împotriva propriului popor, ci pentru a rezolva problemele extrem de dureroase ale românilor, pentru a permite renaşterea sentimentului naţional, sedat şi atrofiat la ordinele „licuricilor” planetei, aceşti „dumnezei” de conjunctură.

Istoricul Florin Constantiniu a riscat să atingă orgoliul unanim, afirmând: „Românii sunt un popor de oi conduşi de un guvern de lupi.”Afirmaţia a stârnit nemulţumiri, însă, din păcate, a grăit mult adevăr. Mai aproape de realitate, generalul Gheorghe Văduva susţine că românii sunt „o turmă de oi mânată de nişte ciobani tâmpiţi, într-o prăpastie”, dar, în continuare, îşi exprimă optimismul, argumentând: „Ne vom trezi la timp, nicio grijă, şi ne vom păstra ţara aşa cum e acum, pentru că aşa e mai bine şi pentru Europa şi pentru noi şi pentru pământul ăsta. […], sper că ne vom maturiza după ce am traversat o perioadă extrem de grea, un examen cumplit… Ar trebui ca şi politicienii să înţeleagă că vremea clanurilor care se bat pentru putere, precum ţiganii, a apus şi că sunt reprezentanţii acestui popor, slugile acestuia…”

Trezirea oamenilor

Eu spun că a sosit momentul să scoatem capul din nisipul în care am fost îngropaţi vreme de aproape un sfert de secol! Nu mai putem trăi în umbra amintirilor şi a poveştilor când în România se putea Trăi, nu Supravieţui. Automatismele îndelung experimentate asupra noastră, imbecilizarea prin mass-media, tentativele hedoniste de relaxare şi de tumefiere a senzorilor noştri de alertă, de ignorare a răului absolut, care ne strâng nemilos în cercul de oţel al globalizării trebuiesc spulberate.

Ştiu că se poate! Piesele de puzzle ale „jocului” hegemonist trebuiesc identificate, puse la locul potrivit, astfel încât imaginea rezultată să deschidă ochii românilor, şi, ca o sirenă de alarmă, să sune trezirea Neamului Românesc, înainte de a fi prea târziu, pentru a ne apăra şi păstra curate şi intacte Ţara şi Neamul. Pentru că în România mai trăiesc, încă, Oameni!

Acesta este un extras editat dintr-un eseu, publicat pentru prima dată la Agero Stuttgart

Alte postari la tema:

Solutii… pentru adormiti

Cand ne-am pierdut puterea ?

Sfaturi practice pentru a rezista manipulărilor

Schimbarea vine de la voi, sau de la ei ?


light-bulb.sxchu_

Este sistemul actual cel mai bun sistem ? Exista ceva mai performant ce zace in ideologiile ganditorilor nonconformisti care sa redea speranta umanitatii ? Putem noi oare schimba paradigma actuala, cu una pe masura cerintelor tuturor ? Putem oare sa ne ridicam si sa strigam ca nu ne convine cum suntem condusi ? Avem oare curajul acesta ? Stim sa facem diferenta intre anumite masuri luate pentru bunastarea noastra si manipulari ale elitelor ? Suntem oare convinsi ca revolutiile ideologice care au dus la aceasta societate, au venit din randul oamenilor de rand ? Sau au fost impregnate in mentalitatile colective ce au dus la „schimbari” de-a lungul istoriei ? Suntem siguri ca actualele indoctrinari nu fac altceva decat sa ne impinga catre o schimbare majora ? Suntem convinsi ca vrem aceasta schimbare, ba chiar, stim ce fel de schimbare va fi ? V-ati pus vreodata intrebarile astea ?

Incepand cu anii ’70, filmele science-fiction incepeau sa patrunda in casele oamenilor. Seria Star Trek prezenta o lume utopica, in care toata lumea ar fi vrut sa traiasca. Fara sisteme monetare, fara grija viitorului material si fara sisteme politice ce se zbateau sa iasa din impas sau sa se compromita intre ele fara razboaie intre neamuri etc. Populatiei ii era clar ca acei oameni erau cu adevarat fericiti. Se gasise solutia care sa asigure bunastare, pace si prosperitate. Privind in urma observam ca acesta a fost un prim pas in manipularea populatiei in acceptarea noului. Toate se petreceau dupa cel de-al treilea razboi mondial. Un razboi atomic devastase rasa umana dar se regrupase mai si inviase asemeni pasarii Pheonix. Mesajele subliminale prezentate in film si succesul extraordinar pe care l-a avut filmul a facut ca Elita sa poata actiona in liniste. Am ales acest film doar ca un mic exemplu pentru a intelege cum se desfasoara lucrurile din spatele cortinei. Seria originala a filmului isi incepea epopeea in 1966 si a continuat sa fascineze oamenii pana in prezent.

La 10 Octombrie 1984 isi avea premiera in Marea Britanie filmul „O mie noua sute optzeci si patru”. Capodopera prezenta un viitor vazut de catre scriitorul George Orwell, ce a scris romanul intre anii 1944 – 1948. viziunea acestuia despre viitor era oarecum diferita. Desi un razboi atomic se intamplase, urmarile erau radical diferite fata de viziunea lui Gene Roddenberry in Star Trek. Aceasta lume are tot o singura sursa a puterii – Partidul. Partidul hotaraste cine a existat, cine exista si cine va exista. Partidul hotaraste ce si cum a existat, exista si va exista. Partidul hotaraste ca dintr-odata cineva sau ceva care a existat, de fapt nu a existat. Si acel cineva sau ceva dispare în „gaurile de memorie” pentru totdeauna. De aceea, trecutul este permanent rescris in functie de comandamentele Partidului. In Oceania totul este o minciuna. O viata noua şi fericita. Dragostea este o iluzie. Increderea şi solidaritatea sunt niste iluzii. Toata lumea va trada pe toata lumea mai devreme sau mai tarziu. Orwell a demascat utilizarea limbii ca mijloc de dominare, control, spalare a creierelor si imbecilizare de catre regimurile totalitare. Cine controleaza limbajul, controleaza gandirea oamenilor. „Cine controlează trecutul controlează viitorul. Cine controlează prezentul controlează trecutul”.

La prima vedere se observa o mare discrepanta intre cele doua metode de manipulare dar daca le combinam obtinem ceva asemanator cu ceea ce se va concluziona in viitorul apropiat. Tehnologia din Star Trek s-a facut simtita inca de la aparitia primului telefon mobil iar despre tehnicile de manipulare brutala folosite in comunism suntem toti la curent. Combinand aceste concepte ajungem la o societate controlata prin toate metodele posibile. Intimitatea noastra este grav incalcata prin tot ceea ce tehnologia ne-a pus la dispozitie: prin camere video, prin telefonul mobil, prin telefonul fix, prin calculator, prin e-mail, prin Facebook, prin Google, Street View, prin accesarile tale de pe net, prin cardurile tale, prin GPS, camere de supraveghere, etc.

Si acum intrebarile de mai sus capata un alt inteles. Viitorul va fi la fel de sumbru ca in viziunea lui Orwell pentru a se dezvolta in societatea utopica atat de mult asteptata.De asta o sa aiba grija generatia viitoare. Insa daca invatam din greselile trecutului putem sa facem o lume mai buna pentru copii nostri. O sa va prezint un citat de George Carlin, citat care se poate pune in aplicare in majoritatea familiilor. Iar daca vrem sa producem o schimbare, sa incepem cu copii nostri:

– Nu este important să faci copiii să citească. Copiii care vor vrea să citească vor citi. Copiii care vor vrea să învețe să citească o vor face. Mult mai important decât să înveți copiii să citească este să chestioneze ceea ce citesc. Copiii trebuiesc învățați să chestioneze orice. Să chestioneze tot ceea ce citesc și tot ceea ce aud. Copiii trebuie să învețe să chestioneze autoritatea. Părinții nu-i învață niciodată să pună la îndoială autoritatea, pentru că părinții sunt ei înșiși “autoritatea”. Nu vor să-și submineze propriile prostii în propria casă. Copiii trebuiesc avertizați că vor întâlni multe prostii de acum încolo. Cel mai bun lucru pe care-l poți face este să le spui cum este viața în această țară. Este despre o grămadă de prostii care trebuiesc detectate și evitate. –

” Natura nu a creat nici stapani nici sclavi. Iar eu nu doresc nici sa dau, nici sa primesc legi.” – Denis Diderot

Alte postari la tema:

Stapanii din umbra

Cand ne-am pierdut puterea ?

De ce vor Elitele să reducă populaţia

Iluzia libertatii


8245_626649970695148_1781188871_n    exclusiv

”Războiul e pace. Libertatea este sclavie; Ignoranţa e putere”, George Orwell

Suntem bombardati zi de zi cu mesaje despre libertate, democratie, egalitate . Media face tot posibilul sa ne informeze despre regimurile totalitariste ca o comparatie cu faptul ca noi traim intr-o lume libera. Suntem invatati de mici ca avem puterea sa ne decidem singuri soarta iar drepturile noastre sunt respectate si garantate de catre stat. Avem chiar dreptul de a ne alege conducatorii in majoritatea situatiilor si tot ce trebuie sa facem in continuare este sa muncim. Dreptul la intimitate este garantat in toate statele democtatice la fel ca dreptul la libera exprimare. Oare?

In primul rand tarile si-au pierdut suveranitatea. In momentul in care esti inglobat in datorii, te supui vointei celui ce practic te detine. Chiar daca nu oficial, toate legile ce vor fi promulgate vor fi dictate de catre noul stapan. Sistemul a fost creat in asa masura incat fara arme sau armate, fara pierderi omenesti, fara opunerea populatiei sau a claselor conducatoare, toate tarile sa fie datoare unui sistem economic. Cei aflati in spatele sistemului vor fi numiti in continuare „Elita”. Acestia au experimentat de-a lungul secolelor forme de manipulare asupra populatiilor si au convenit ca iluzia libertatii este cea mai buna. SUA a fost cel mai reusit experiment si l-au folosit ca model pentru UE, pentru ca mai tarziu sa fie folosit la nivel global. In urma cu cava timp Elita a hotarat ca este timpul sa distruga tarile Europei. Sub pretextul cresterii economice si diminuarii puterii Statelor Unite ale Americii, Uniunea Europeana s-a infiintat tocmai pentru a se distruge singura. Diferenta e ca va trage in jos o lume intreaga. Oamenii nu cunosc aceste detalii pentru ca mass-media are grija de cei ce platesc contractele de publicitate si astfel, in vazul lumii se va dezvolta acel stat la care Hitler nici nu visa.

Teoria conspiratiei este un subiect foarte bun pentru a ridiculiza aceste afirmatii. Se stie ca stapanii din umbra sunt foarte bine pregatiti in aceste tehnici de control si manipulare. Dar nu este nici o teorie ci doar o conspiratie a lor impotriva voastra. Vor sa va subjuge si vor reusi! Poti doar sa constientizezi si sa incerci sa te separi de sistem sau macar sa ne educam generatiile viitoare sa o faca. Daca se va realiza o trezire colectiva la realitatea inconjuratoare, Elita isi va amana planul iar noi putem inca spera.

Planul Elitei este de a ne revolta impotriva tiraniei si de a lupta cu armele cum am facut si in trecut. Sistemul nu poate fi invins asa. Sistemul e facut sa faca fata unei asemenea revolte, ba chiar o asteapta. Trebuie sa invatam sa luptam cu aceleasi arme cu care lupta si ei, trebuie sa folosim puterea Elitei impotriva ei. Nu te impotrivesti unui val punand ceva in calea lui ci ocolindu-l, ridicandu-te pe culmi mai inalte. Daca ei vor sa privim la televizor show-rile mondene, daca ei vor sa mancam chimicalele existente pe piata, daca ne vor sclavi la banci, daca vor sa stam cuminti in case in timp ca altii militeaza impotriva corporatiilor ce pun stapanire pe tara, etc. sa nu le facem pe plac !

A existat odata o lume mai agreabila, fara camere care spioneaza populatiile, in care calatoriile pesteocean erau placute, iar intimitatea era un drept al omului. In prezent, guvernele, sub pretextul ca fac ce e mai bine pentru cetatenii lor exercita un control tot mai mare asupra vietii acestora. Din pacate, chiar cetatenii faciliteaza erodarea propriei lor libertati, in principal pentru ca nici macar nu sunt constienti de ce se intampla. Oamenii sunt indoctrinati sa se teama de azilanti, de schimbarea climatica, de teroristii nebuni, de nicotina, calorii si Al Qaida, de extraterestrii si chiar unii de altii. Guvernele occidentale perfecteaza politicile fricii, deoarece populatiile infricosate se vor supune controlului lor fara a pune intrebari.

Va mai amintiti de „Politia Orwelliana a Gandirii”, care a folosit metode de supraveghere si profiluri psihologice pentru a interpreta viitoarele obiective ale potentialilor disidenti si deviati? Se intampla deja in Marea Britanie si SUA unde oamenii se asteapta sa fie prinsi in imaginile camerelor de 300 de ori pe zi iar convorbirile lor telefonice si mesajele pe Internet le sunt monitorizate ca activitate de rutina. Deja sistemul si-a intins tentaculele in majoritatea statelor democratice iar opunerea populatiei a fost… zero. E ciudat cum mii de oameni pot milita pentru drepturile animalelor, dar cand vine vorba de drepturile lor … Cipurile biometrice au pus stapanire pe actele de identitate ale oamenilor in schimb la TV au fost aratati cativa preoti ce vorbeau despre Anticrist. Ridiculizare la forme maxime. Primim raspunsuri de genul „suntem ingrijorati de amenintarile eroriste” insa au fost destule cazurile in care s-a demonstrat ca in spatele celor mai multe retele de terorism se afla aceiasi influenta malefica a Elitei.

Oare de ce nu observam ca aceasta libertate democratica in care traim este doar o iluzie? Oare de ce nu vad masele ca suntem vazuti ca si consumatori, statistici, roboti, in nici un caz fiinte umane? Elita a constientizat ca sclavul perfect e cel care se crede liber iar faptul ca suntem bombardati cu lozinci gen „esti minunat asa cum esti”, „totul se intampla cum ar trebui sa se intample” ” esti cel mai norocos om” nu fac decat sa completeze manipularea la care suntem supusi in visul nostru despre libertate.

„Nimeni nu este mai inrobit decat cel care crede in mod gresit ca este liber.” – Johann Wolfgang von Goethe

Alte postari la tema:

Teoria conspirației, realimentată cu sânge proaspăt.

Sfaturi practice pentru a rezista manipulărilor

Despre manipulare

Stapanii din umbra


images

Lumea in care traim este condusa de anumite forte despre care omul de rand poate doar sa-si imagineze. Tot mai multi oameni nu mai sunt multumiti de variantele oficiale oferite de catre media. Evenimentele ce se intampla pe mapamond tind sa degenereze in conflicte tot mai mari iar cei aflati la putere nu par a face nimic spre a remedia acest lucru. Din contra, stirile alternative la care avem acces relateaza o realitate cu totul diferita de ce vedem in jurul nostru. In ultimul rand chiar si faptele istorice care erau de necontestat par sa se clatine. Vedem cum pe zi ce trece sistemul incearca sa ne subjuge pana si in modul de gandire; mai nou daca nu gandesti ca majoritatea esti proscris. In aceasta mare de oameni sunt persoane care refuza sa se supuna sistemului oficial si cauta sa caute dovezi spre a le prezenta multimii in speranta ca odata acoperita o arie cat mai mare a populatiei adevarul va fi aflat.

Trebuie sa recunoastem ca suntem o rasa de roboti. Spunand asta, ma refer la faptul ca majoritatea oamenilor au ganduri care le-au fost puse de cineva sau altceva. Societatea a fost bazata pe ideia de supunere si aprobare totala. Am devenit o rasa cu minti programate care pot fi pacalite sa creada si sa faca orice. Picatura de minciuni si dezinformari continua sa ne bombardeze prin intermediul sistemului politic, media, religie, scoli, universitati. Dar, incet, la inceput, si acum si mai repete, robotii se trezesc. In schimbul acceptarii unei diete zilnice de control mental, din ce in ce mai multi oameni privesc lumea intr-o noua lumina si pun intrebari pe care inainte nu le-au mai pus.

Asadar, stim ca lumea este controlata de mii de ani de catre anumite grupuri de interese religioase, politice si financiare ce ne manipuleaza. Stim ca ei fac legi si revolutii, ei instaureaza guverne, ei hotarasc ce tari dispar pentru ca altele sa le ia locul. Ei „fabrica” noi ideologii si chiar religii. Au creat toate ideologiile politice de la fascism trecand prin comunism si capitalism, aducandu-ne in ce-a de-a doua criza economica inaintea unui nou razboi mondial . Au eliminat comunismul din istorie ca pe o masea stricata atunci cand au considerat ca nu mai corespunde cu planurile lor. Ei fauresc tratatele militare si economice internationale, ei schimba regimuri politice si presedinti de state, ca pe niste simple piese uzate ale unei masini. Toate marile evenimente ale trecutului – de la revolutiile politice si culturale pana la marile inventii si realizari stiintifice si chiar la cataclismele asa-zis naturale – sunt opera Lor. Pentru ei, Lojile Masonice de orice rit, N.A.T.O., Grupul Bilderberg, O.N.U., Comisia Trilaterara, defuncta U.R.S.S. si alte organizatii pe care le-am vazut sau le vedem inca defiland pompoase la televizor, nu sunt altceva decat „terenul de lucru” al stapanilor din umbra.

Intrebarea este de ce ? Cat poate trai un om sa se bucure de placerile vietii? Cateva zeci de ani? Planurile lor se intind pe secole, de ce? Pentru urmasi? Ar putea niste oameni atat de egoisti sa se gandeasca la viitorul copiilor lor? Ce stiu ei? Cred oare ca viata este numai una si atunci merita traita din postura unui zeu, caci dupa ea nimic nu mai conteaza? Este putin probabil sa fie atat de naivi, de vreme ce nu vor ca noi sa aflam de puntile spre lumea spirituala. Stiu ei mai multe decat ne inchipuim, care le sunt resorturile? Este intr-adevar o conspiratie sau doar un curs evolutiv firesc, natural ? Oare poti primi raspunsuri la intrebarile astea dintr-o masina luxoasa, cu un telefon performant in mana si cu o vestimentatie la moda pe trup?

Alte postari la tema:

Despre manipulare

Solutii… pentru adormiti

Schimbarea vine de la voi, sau de la ei ?

Între oglinzile realitatii


Imagine

„Majoritatea oamenilor prefera sa ramâna în zona de siguranta decât sa intre în astfel de încurcaturi. Chiar daca se lovesc direct de o întrebare, mai mult ca sigur vor fugi de ea, îsi vor ascunde capul în nisip sau îsi vor gasi repede de lucru cu altceva. De ce sa pui o Mare Întrebare? A pune o Mare Întrebare este o invitatie la aventura, o calatorie spre a descoperi. Este incitant sa pornesti într-o aventura noua; exista o fericire a libertatii, libertatea de a explora teritorii noi. Asa ca, de ce nu punem aceste întrebari? Pentru ca, punând întrebari, se deschide usa catre haos, catre necunoscut si catre imprevizibil. În momentul în care pui o întrebare la care chiar nu stii raspunsul, ti se deschide calea catre un tarâm al tuturor posibilitatilor. Esti dispus sa primesti un raspuns care ar putea sa nu îti placa sau cu care sa nu fii de acord? Daca te face sa te simti incomod sau daca te departeaza de siguranta pe care ti-ai creat-o pentru tine însuti? Daca raspunsul nu este ce vrei tu sa auzi? Ca sa pui o întrebare nu îti trebuie muschi, ci curaj.”

Oamenii de stiinta au descoperit ca daca masoara din punct de vedere electric ceea ce iese din creierul unei persoane (folosind RMN sau scannere PET, de exemplu) atunci când priveste un obiect si apoi când doar îsi imagineaza acel obiect, în ambele cazuri sunt active aceleasi zone ale creierului. Închiderea ochilor si vizualizarea obiectului, produce aceleasi tipare ale creierului ca si privirea acelui obiect. Creierul nu numai ca nu distinge între ceea ce vede în mediul înconjurator si ceea ce-si imagineaza, dar se pare ca nu stie nici diferenta dintre actiunea în sine facuta si actiunea vizualizata. Acest fapt a fost descoperit pentru prima data în anii ’30, de Edmund Jacobson, M.D. (creatorul Tehnicii de Relaxare Progresiva pentru reducerea stresului). Când dr. Jacobson a rugat subiectii sa vizualizeze actiuni fizice, a descoperit miscari foarte subtile musculare care corespundeau cu miscarile muschilor care ar fi fost implicati în activitatea respectiva. Aceasta informatie a fost foarte bine folosita de multi sportivi, în lumea întreaga.

Perceptia este un proces complex, cu multe fatete, care începe atunci când neuronii receptori capteaza o informatie din mediul înconjurator si o trimit, sub forma impulsurilor electrice, creierului. Ca toate fiintele vii, receptorii nostri sunt limitati. Nu putem vedea lumina infrarosie, nu putem simti câmpurile electromagnetice asa cum fac pasarile (folosind aceste informatii pentru a naviga). Cu toate acestea, cantitatea de informatii care vine prin cele cinci simturi este uluitoare – undeva în jurul a 400 de miliarde de biti pe secunda. Evident, nu privim si nu procesam constient nimic din toata aceasta cantitate. Cercetatorii spun ca numai aproximativ 2000 de biti trec prin constiinta noastra. Asa ca, în timp ce creierul trece la treaba încercând sa creeze pentru noi o poveste despre lume, trebuie sa si scape de o multime de informatii. De exemplu, în timp ce cititi aceste cuvinte, chiar daca simturile voastre receptioneaza temperatura din camera, senzatia corpului vostru aflat pe scaun, textura hainelor la nivelul pielii voastre, zgomotul frigiderului si mirosul samponului pe care l-ati folosit, sunteti mai degraba inconstienti de toate acestea în timp ce va concentrati asupra cuvintelor cartii.

„Emotiile noastre decid ce merita atentia noastra… Decizia despre ce devine gând ivit din constiinta si ce ramâne un gând nedigerat, un tipar ramas îngropat adânc în corp, este mediata de receptori.” Dupa cum spune Joe Dispenza: „Emotiile sunt menite sa stimuleze chimic ceva în memoria pe termen lung. De aceea le avem.” Emotiile noastre sunt legate/conectate la un nivel inferior al procesarii vizuale, undeva în apropierea primului pas. Acest lucru are un sens din punct de vedere al evolutionismului. Daca mergând pe poteca apare în fata ta un tigru, vei procesa aceasta imagine si vei începe sa fugi înainte de a întelege de ce. 400 de miliarde de biti pe secunda! Chiar si daca eliminam lucrurile care sunt nereale (martienii) si pe cele care sunt „irelevante”(mirosul samponului), tot ramân o multime de biti. Emotiile dau acestora greutatea si importanta lor relativa. Ele sunt scurtatura catre perceptie. Ele ne ofera si capacitatea unica de a nu vedea ceea ce nu vrem sa vedem.

Daca ne construim realitatea din deja existenta magazie de amintiri, emotii si asocieri, cum am putea percepe ceva nou vreodata?
Cheia este o noua cunoastere. Largind paradigma, modelul nostru despre ceea ce este real si posibil, adaugam noi optiuni listei pe care o pastreaza creierul nostru. Ţineti cont ca acea lista nu este decât o descriere a realitatii care se bazeaza pe experienta personala; nu este realitatea însasi. O noua cunoastere ne poate deschide mintea catre noi tipuri si noi nivele de perceptie si experienta. Este importanta o informatie noua, dar o cunoastere completa implica atât întelegerea, cât si experienta. Daca vrei ca cineva sa stie cum este sa manânce o piersica, poti sa-i dai informatii despre asta – „este zemoasa si dulce si moale…” – dar nu va stii niciodata, cu adevarat, pâna când nu va musca din acea piersica. Asa ca, pentru a ne largi paradigma si a ne deschide catre o viata mai buna, ne trebuie si experiente noi.

Daca percepi numai ceea ce stii, cum vei putea percepe vreodata ceva nou? Daca te creezi pe tine, cum vei putea creea un nou tine? Odata ce s-a înteles ca noi putem experimenta viata în limitele cunoscutului, a ceea ce cunoastem deja, devine evident ca, daca ne dorim o viata mai bogata, daca dorim mai multe oportunitati de dezvoltare, realizare si fericire, atunci avem nevoie sa facem o miscare puternica în noi însine, punându-ne mari întrebari, experimentând noi emotii si adunând mai multe informatii/date în retelele noastre neuronale.

Concluzia, cel putin atât cât a putut stiinta sa realizeze pâna acum, este urmatoarea: Noi cream lumea pe care o percepem. Când deschid ochii si privesc în jur, nu vad „lumea”, ci lumea pe care echipamentul uman senzorial este capabil s-o vada, lumea pe care sistemul meu de credinte îmi permite s-o vad si lumea pe care emotiile mele vor sau nu s-o vada. Cu toate ca respingem aceasta notiune si vrem sa credem ca exista o „lume reala” pe care o putem percepe cu totii si asupra careia sa cadem de acord, de fapt, deseori oamenii – si poate ca întotdeauna – au o perceptie cu totul diferita a acelorasi lucruri. De exemplu, când este descrisa o crima de catre mai multi martori , versiunile despre „ce anume s-a întâmplat de fapt” difera mult – nu numai în ceea ce priveste detaliile, dar chiar si în privinta înfatisarii (cum ar fi culoarea parului, înaltimea, îmbracamintea) atât a victimei, cât si a criminalului. Fiecare martor crede ca el sau ea detine povestea adevarata, dar ceea ce detin cu adevarat este propria lor perceptie despre ceea ce s-a întâmplat. Noi ne cream lumea mereu în miliarde de feluri. Din punct de vedere stiintific, vederea si perceptia sunt cele mai evidente si demonstrabile modalitati prin care facem astfel. Marea întrebare este: totul se opreste aici? Este aceasta limita pâna la care afectam lumea pe care o vedem?

Karl Pribram a revolutionat felul în care gândesc oamenii despre creier prin afirmatia ca acesta este esentialmente holografic. El a afirmat ca procesarile sunt raspândite în tot creierul si ca, întocmai ca o holograma, fiecare parte contine întregul. Acest lucru a fost suficient de ciudat în sine, dar apoi Karl Pribram a aplicat acest model felului în care percepem. El a spus ca universul este, în esenta, holografic si ca singurul motiv pentru care noi simtim ca suntem „în” realitate, în loc sa „percepem” doar realitatea, este faptul ca acest creier se conecteaza holografic cu acel „acolo, afara” (caz în care timpul si spatiul dispar – de fapt, este o alterare a frecventei si a relatiilor de faza) si astfel perceptia noastra nu este doar procesata în creier, ci mutându-se în afara creierului, interactioneaza cu „acolo, afara”(spatiul cosmic). De aceea, indiferent de cât de buna este realitatea virtuala, nu va va convinge niciodata ca sunteti „în” acea realitate.

Dar daca realitatea este holografica, este posibil sa o percepem direct? Simturile noastre sunt limitate; sunt ca formele de taiat biscuiti presând realitatea. Cu toate acestea, întâlnim exploratori în constiinta relatând ca este posibil sa experimentam lumea complet, direct, întregul univers si o boaba de nisip, totul deodata. Si din acel punct de vedere, totul – tot ceea ce percepem prin simturile noastre – este maya, iluzie. Deci, nu este vorba decât de punctul de vedere, de perspectiva.

Când analizam o dorinta data, e important sa facem doua lucruri: sa nu judecam si sa fim sinceri cu privire la adevaratul obiect al dorintei. Pentru a examina cu claritate o dorinta, orice tendinta de a judeca trebuie sa dispara, deoarece nu reprezinta altceva decât o etichetare a respectivei dorinte ca fiind rea, fapt ce o trimite în mecanismul respingerii. Dorinta apare. Cineva îti ia fata pe autostrada, pentru un moment dorinta ta este sa ai un tun cu laser cu ajutorul caruia sa-l spulberi de pe drum. Daca te simti groaznic si rusinat, atunci ai toate sansele ca motivul mâniei tale sa nu fie niciodata descoperit.

„Liberul arbitru se gaseste în cortexul nostru frontal, iar noi ne putem antrena sa facem alegeri mai inteligente si sa fim constienti de alegerile pe care le facem. Ei bine, eu cred ca acest lucru reclama exercitiu, diferite feluri de exercitii. Putem merge la sala pentru a ne întari bicepsii sau ne putem antrena cortexul frontal recurgând la yoga, meditatie si alte practici”.

Asadar, cine alege? Desigur, noi o facem, dar ajungem din nou într-un punct în care ne întoarcem la întrebarea: cine sunt eu? Ce aspect al nostru alege (personalitate/ego sau spiritul transcedental)? Din punct de vedere neurologic, se pare ca întrebarea poate fi reformulata astfel: oare alegerea provine dintr-o retea neurala existenta sau din cortexul frontal? Profitam de avantajul oferit de caracterul cuantic aleatoriu, ce ne permite sa alegem ceva nou, sau suntem un dispozitiv mecanic, ce actioneaza întotdeauna pe baza unor conditii preexistente (vechi)? Si ne întoarcem înca o data la întrebarea: în ce lume traim? Într-un univers viu, organic si interconectat sau într-unul divizat si imobil? Noi alegem.

Sa vorbim putin despre crearea realitatii. Este vorba de motivul pentru care cream ceea ce suntem, de nivelurile de la care cream si de modul în care facem aceste creatii mai constiente si mai puternice. Se pare ca extraordinarul nostru creier este conectat cu lobul frontal tocmai în acest scop. Dr. Dispenza spune: „Ceea ce ne diferentiaza de toate celelalte specii este raportul lobului frontal cu restul creierului. Lobul frontal e o zona a creierului responsabila de intentia ferma, luarea deciziilor, reglarea comportamentului si inspiratie. Si, pe masura ce dezvoltam aceasta abilitate ca fiinte umane, vom lua alte decizii care, de fapt, ne vor influenta potentialul si evolutia. O decizie care i-ar lua unui câine în mod literal mii de ani, poate fi rezolvata de fiinta umana în numai câteva momente, datorita dimensiunilor mai mari ale lobului frontal.”

Am vorbit asadar despre motivul pentru care dorinta e necesara si nu întotdeauna „rea”. Si iata de ce: pentru a aduce în realitate sanatatea, bogatia si fericirea trebuie sa luam decizii si sa ne aliniem la ele prin intentie. Iar daca înca simtiti o legatura imperfecta cu aceste lucruri, Ledwith ne explica mai departe: „Si de ce nu pot atinge aceste lucruri? În esenta, din cauza lipsei concentrarii. Nu putem sta concentrati, mintea umbla încolo si-ncoace, iar noi suntem prea puternic racordati la vibratiile planului material”. Aici e aici. Pentru ca intentia sa functioneze cu adevarat, ea trebuie sa fie focalizata – dar lumea în care traim ne solicita permanent atentia. Se cheltuiesc miliarde de dolari pentru a atrage atentia oamenilor. (Iar termenul operativ este cheltuiesc). E o dilema reala, observa dr. Dispenza, ca „majoritatea oamenilor se opresc deoarece cauta rezultatele dupa un efort foarte mic, iar când nu le vad renunta imediat la respectiva posibilitate. Totusi, potentialul exista si dupa momentul în care ei se opresc. Suntem foarte lenesi ca fiinte umane. Traim într-o lume conventionala si daca nu primim imediat exact ceea ce dorim, devenim nerabdatori”.

Dar, desigur, nu putem arunca vina pentru lipsa noastra de concentrare asupra lumii. Aceasta e o mentalitate de victima. Mai degraba, pentru a obtine o intentie buna, trebuie sa ne dorim acest lucru si sa luam deciziile necesare dezvoltarii ei. E vorba, de fapt, despre o reactie în lant cu rezultate extraordinare.

fragmente din cartea – What the Bleep Do We Know?! – Ce naiba stim noi, de fapt?!

%d blogeri au apreciat asta: