Noua formă de guvernare aleasă de către Păpușari


Cu toții știm că sistemul actual este putred și se agăță cu ultimele puteri să supraviețuiască. Democrația s-a transformat în dictatură. Populația are impresia că alege. Când chiar o face, nu poate să aleagă decât dintre câțiva candidați puși pe tavă de către elite. Odată ajunși pe posturile lor, aceștia au puteri nemăsurate, nerespectand în mare parte promisiunile făcute în campanie. Păpușarii pregătesc terenul pentru o altă formă de guvernare. Una accesibilă populației, o formă de organizare care să lase impresia că oamenii pot în sfârșit alege în beneficiul lor.manipulation

În acest peisaj a apărut o alternativă care promite că poate scoate România (umanitatea) din impas – meritocrația. Într-o societate de tip meritocratic, teoretic, nominalizările pentru funcțiile în stat sunt făcute bazându-se pe abilitățile și talentul candidatului și nu a averii sau a familiei din care provine. Spun teoretic pentru că și în democrație nominalizările se fac în funcție de CV-ul persoanei în cauză. Tot teoretic, toate posturile se ocupă și acum prin concurs. Că aceste rezultate sunt măsluite și corupția este în floare este și vina societății, nu doar a celor care ne conduc. Cum putem fi siguri că această corupție nu va fi omniprezentă și în noua formă de guvernare, știindu-se faptul că acest popor a tolerat-o sute de ani?

Acest cuvânt – meritocrație – mai este folosit și pentru a descrie un tip de societate în care bogăția și poziția socială sunt obținute prin competiție. Nu știu de ce, dar mi se pare destul de asemănător cu sistemul capitalist. Opus socialismului, capitalismul propagă ideea de competiție cu drepturi egale. În realitate, știm că doar anumite persoane cu legături influente pot accede la anumite contracte, iar competiția rămâne doar la stadiul de teorie. Istoria ne-a demonstrat că atunci când doar un grup de persoane acced și primesc funcțiile înalte, se creează un cerc vicios ce este greu de penetrat. Cu timpul, aceste persoane, chiar dacă nu mai sunt la conducere, consiliază noii veniți și astfel se formează mica elită ce conduce țara. Spun „mica elită” pentru că în realitate ordinele vin de la Păpușari.

Meritocratia, ca și concept, a apărut într-o perioadă în care nu oricine avea dreptul la școală, la învățătură. Doar cei din păturile bogate puteau să își permită asta. Astăzi, termenul a fost cizelat și transformat într-un curent politic, nu foarte diferit de celelalte, iar asta e doar opinia mea. În istorie sunt menționate doar trei state care au aplicat, cel puțin formal, termenii meritocratici: Republica Venețiană, Singapore și Marele Ducat al Finlandei. Să le luăm pe rând.

În Veneția, toți cetățenii erau punctați pe baza succeselor obținute, iar cei mai buni erau numiți în Consiliu, un fel de parlament ce guverna Republica. Consiliul alegea un conducător numit Doge. Istoria ne-a arătat că, după o anumită perioadă, doar anumite familii ajungeau în Consiliu, iar după ceva timp acest sistem s-a transformat în Dictatură.

În Singapore, după o perioadă în care sistemul a funcționat, membrii familiei primului ministru au fost promovați în funcții administrative și economice, iar societatea s-a transformat într-una elitistă.

Marele Ducat al Finlandei poate fi un exemplu bun pentru susținătorii meritocrației, dar dacă analizăm mai atent, vom observa că era o societate autocratică.

Să ne imaginăm acum un sistem meritocratic. Cei mai competenți sunt aleși în funcții cheie. Aceștia reformează clasa politică și ajung la o formulă de guvernare care să mulțumească mulțimile. Cine îi alege pe acești oameni? Nu cumva marea masă, care oricum nu este destul de pregătită în a face diferența între cei pregătiți? Nu cumva se vor pune anumite reguli pentru a fi în măsură să poți vota? Mai mult ca sigur, după o anumită perioadă de timp, meritocrații se vor alege între ei. Cum să lași o persoană ce abia a terminat liceul să aleagă care doctor universitar va ocupa poziția de ministru al sănătății? Cum să lași o persoană de la țară care abia a terminat patru clase să aleagă viitorul primar? Ați prins ideea. Conceptul pare utopic…  așadar, de ce este promovat de către oameni cu studii, oameni integrii, oamenii antisistem, etc?

La sfârșitul secolului al XIX-lea, monarhiile stăpâneau lumea. Toate familiile regale erau înrudite între ele. Era clar că societatea trebuia schimbată. Secolul XX a venit cu schimbări dramatice, reforme, răsturnări de sistem și cu democrația – acea formă de guvernare pentru care mulți au luptat și și-au dat viața crezând că vor schimba lumea și că noua doctrină va fi benefică maselor. După nici câteva decenii, mulți au realizat că au fost înșelați. Cei care erau aleși în posturi de conducere nu urmăreau interesul popular, ci doar pe cel personal sau executau ordinele primite. Dar oamenii au nevoie de speranță. Au nevoie să creadă că cineva îi va salva. Sistemul are nevoie de supape care să elibereze energiile acumulate. Mai are nevoie și de idei care să înflăcăreze mulțimile și să le dea speranțe. Doar așa vor sta cuminți așteptând ca ceva să se întâmple.

Am scris aceste rânduri pentru că am fost întrebat de ce nu susțin mișcarea meritocratică. Nu știu dacă am dreptate sau nu. Nu știu dacă meritocrația poate salva România sau lumea. Știu doar că oamenii trebuie să facă tot posibilul să-și facă SINGURI viața mai frumoasă. Trebuie să nu închidă ochii la corupția din jur, să nu lase interlopii să înflorească, să nu aștepte ajutor din partea autorităților, să nu întoarcă privirea când ceva rău se întâmplă în jurul lor, să nu se teamă să sară în apărarea unui seamăn la necaz, etc. Dacă ar face asta, nu contează ce sistem ne-ar conduce, am trăi mai bine și nimeni nu ne-ar putea supune.

Din păcate, omul este o ființă ciudată. Deși dotat cu inteligență de la natură, alege să îi lase pe alții să guverneze și să hotărască în numele său. Atâta timp cât vom aștepta ca alte persoane să ne facă nouă viață și traiul mai bun, vom fi manipulați, mințiți, înșelați și supuși cu acordul nostru, mai mult sau mai puțin tacit. Implicarea în societate e foarte bună. Să începem să ne implicăm local. În jurul nostru. Dacă toți am fi exemple bune de urmat, cine ar mai putea să ne manipuleze și să ne supună ? Dacă toți am încerca să fim cei mai buni în ceea ce facem, nu am fi toți meritocrați? Nu cred că vreun sistem, fie el și dictatorial, ne-ar putea supune, dacă nu i-am da voie. Dacă am fi uniți moral în toate acțiunile noastre, ne-ar păsa de corupția de la vârf. Până la urmă ar dispărea. O clasă politică coruptă e oglinda poporului. Deșteaptă-te omule și ia viața în propriile mâini! Nu aștepta ca altul să te salveze

  •  Precizez, înainte de orice comentariu, că acest articol nu se referă strict la nici o mișcare care susține Meritocratia ci e doar la modul general.

Legea Călușului – Societatea în care cererea drepturilor te costă 600 de mii de euro


articol pozaProfitând de dezastrul aeronautic al companiei aeriene Germanwing, provocat de avionului Airbus A-320, care s-a prăbușit marți în Alpii Francezi, puterea spaniolă de dreapta a trecut prin camere și a aprobat o lege controversată și neacceptată de către populație și opoziție.

Cu voturile “pentru” doar din partea PP-ului (partidul aflat la guvernare – Partidul Popular -) și toată opziția contra, a fost aprobată definitiv joi, 26 martie 2015, Legea de Securitate Cetățeanească (Legea Pentru Securitatea Cetățeanului). Noile norme intră în vigoare din iulie a.c., după nu mai puțin de 16 luni de dezbateri, timp în care proiectul de lege inițial a suferit modificări la unele puncte, ca cel care se referă la „ultrajul contra Spaniei”.

În alte puncte ale legii au fost modificate sumele cu care se sancționează, de exemplu, manifestațiile fără autorizație în fața Congresului; acestea nu vor mai fi sancționate cu maxim 600.000 de euro, ci cu maxim 30.000 de euro. Noua lege spaniolă legalizează de facto violenţele poliţieneşti şi interzice cetăţenilor şi presei să atragă atenţia asupra eventualelor abuzuri. Astfel, dacă nişte poliţişti, într-o manifestaţie spaniolă, bat o manifestantă paşnică, iar cineva filmează şi difuzează asta, cel care a făcut-o riscă o amendă de 30.000 euro.

În final au rămas 44 de motive pentru care un cetățean poate fi amendat cu sume cuprinse între 100 și 600.000 de euro, atâta timp cât nu este infracțiune.

În categoria foarte grav” intră:

(sancțiuni între 30.000-600.000 de euro)

  1. Manifestări neanunțate sau interzise în dreptul infrastructurilor critice. (Parlament, Guvern, sedii oficiale… wtf?)
  2. Fabricarea, depozitarea sau utilizarea armelor sau explozibililor, încălcând reglementările sau fără autorizația necesară sau trecând peste limitele autorizate.
  3. Celebrarea de spectacole publice, perturbând interdicția ordonată de autoritățile competente din motive de securitate publică. (super ambiguu! Posibile abuzuri)
  4. Proiectare de raze luminoase asupra piloților sau conducătorilor mijloacelor de transport care pot produce orbire temporară sau distragerea atenției în urma cărora se produc accidente.

În categoria grav” intră:

(sancțiuni între 601-30.000 de euro)

  1. Pertubarea securității cetățenești în timpul actelor publice, spectacolelor sportive sau culturale, solemnități și oficieri religioase sau alte reuniuni la care asistă un număr mare de persoane.
  2. Perturbări grave ale securității cetățenești în manifestările din fața Congresului, a Senatului și a adunărilor regionale (autonome), chiar dacă nu sunt reunite încă.
  3. Producerea de dezordine în stradă sau blocarea străzii cu baricade.
  4. Împiedicarea oricărei autorități aflate în exercițiul legitim al funcției de a-și îndeplini rezoluțiile administrative sau judiciare. Acest punct sancționează, de exemplu, adunarea persoanelor pentru a împiedica evacuările (din locuințe).
  5. Acțiunile și omisiunile care impiedică sau blochează funcționarea serviciilor de urgență.
  6. Nesupunerea sau rezistența față de autorități, precum și refuzul de a se legitima la cererea autorității sau a agenților.
  7. Refuzul de a dizolva reuniunile și manifestațiile în locuri de tranzit public la ordinul autorităților competente când sunt îndeplinite reglementările articolului 5 din Legea de Reglementare a Dreptului de Adunare (Reuniuni, Manifestații). Printre aceste reglementări se regăsește: “când se produc perturbări ale ordinii publice ce pun în pericol persoane sau bunuri”, ceea ce înseamnă că pot fi sancționați cei care participă la așa-numitele escraches
  8. Perturbarea desfășurării unei manifestații legale.
  9. Intruziunea în infrastructuri critice (care prestează servicii esențiale pentru comunitate), inclusiv survolarea lor, când s-a produs o interferență gravă în funcționarea lor. (elicopterele tv?)
  10. Purtarea de arme interzise sau purtarea sau folosirea armelor neglijent și temerar sau în afara locurilor autorizate pentru folosirea lor.

                      (………………………………………………………………………………………………………………………………………….)

  1. Refuzul inspecțiilor în fabrici, localuri, instituții, îmbarcațiuni și aeronave.

                       (……………………………………………………………………………………………………………………………………………)

  1. Necolaborarea cu Forțele de Securitate în investigarea delictelor sau pentru prevenirea acțiunilor care pot genera riscuri pentru siguranța cetățenească.

                              (………………………………………………………………………………………………………………………………………….)

  1. Utilizarea neautorizată de imagini sau date personale sau profesionale ale autorităților sau membrilor din Forțele și Corpurile de Securitate (?) care pot pune în pericol securitatea personală sau a familiei agenților, din cadrul operațiunilor protejate sau cu riscul eșecului unei operațiuni, cu respectarea dreptului fundamental al informării (legea informației).

În categoria „ușoare” intră:

(sancțiuni între 100-600 de euro)

  1. Organizarea manifestațiillor publice fără comunicarea către autorități, responsabilitatea aparținând organizatorilor.

                      (……………………………………………………………………………………………………………………………………….)

  1. Nerespectarea restricțiilor de circulație pietonală sau a intinerariilor cu ocazia unui act public sau când se provoaca altercații minore în normele de desfășurare.
  2. Lipsa de respect și considerație față de un membru al Forțelor și Corpurilor de Securitate aflat în exercitarea funcției de protecție și securitate.
  3. A face sau a iniția acte care atentează contra libertății și demnitatății sexuale, sau executarea de acte de expunere obscene.

                    (…………………………………………………………………………………………………………………………………………)

  1. Refuzul de a se legitima.

(…………………………………………………………………………………………………………………………………………)

Sursa: http://www.elmundo.es/espana/2015/03/26/551451a6268e3e9d5a8b4571.html

Regimurile totalitare au interzis întotdeauna fotografierea sau filmarea forțelor de ordine, în special în acțiune, însă, în realitate, în orice circumstanță. Spania a trecut prin multe decenii de autoritarism însă, după intrarea sa în Comunitatea Europeană (devenită Uniunea Europeană în 1993) în 1986, la un deceniu după moartea lui Franco, se credea că acea perioadă autoritară e definitiv închisă, în ciuda faptului că mulți nostalgici ai lui Franco au rămas în funcții importante, iar actualul partid aflat la putere, Partidul Popular al lui Mariano Rajoy, își are rădăcinile în franchism (franquismo).

Să nu uităm că aceste tactici au fost experimentate de către comunism, regim cu care suntem familiarizați. Sistemul a fost preluat de către „democrațiile occidentale” și îmbrăcat sub altă formă. Oculta a învățat încet, încet că populația nu se revoltă, ci caută o metodă de a supraviețui. În SUA, spre exemplu, oamenii sunt învățați sub sloganul „If you see something, say something!” să raporteze autorităților orice fel de acțiune a vecinilor ce poate părea suspectă. Pare că Homeland Security a făcut practica în Rusia sau România anilor ’80. La urma urmei, e vorba de „modelul democrației americane” la care visează Europa să ajungă. Nu suntem departe.

După „atentatul” de la Charlie Hebdo țări ca Franța, Marea Britanie, Germania și Spania au luat măsuri drastice de „securitate națională”, măsuri care nu fac decât să ne îngrădească și mai mult drepturile care sunt, în cea mai mare parte, formale. Ce urmează? Până unde vor să ajungă?  Ne-au spus chiar ei. George Bush senior a cuvântat clar și răspicat cum va arata Noua Ordine Mondială. Unii l-au ascultat, alții nu. Sistemul totalitar, de care tot discutăm, e pe cale să declare război populației care își cere drepturile.

Dacă o asemenea lege a fost aprobată în Spania, țara în care societatea civilă e activă, iar manifestațiile împotriva regimului sunt destul de dese, numărul participanților atingând sute de mii de oameni, restul țărilor europene o vor adopta ca pe orice altă ordonanță scoasă din sertar.

Colonia Romania


Ce razboi de eliberare nationala mai putem avea de dus cand ni se spune in fiecare zi prin propaganda oficiala, cat de liberi si democrati suntem? Nu ne vorbesc zilnic politicienii despre modul in care apara ei interesele nationale si asigura binele public? Nu citim in ziare si nu vedem la televizor informatii care probeaza cat de capitalisti si fara oprelisti ne miscam noi prin Lume?

Toate aceste elemente de „circ” se intampla sub ochii nostrii si cu siguranta pacalesc destule persoane…totusi, ele nu pot insela un roman avizat. Romanii „cunoscatori” sunt constienti ca Romania este o colonie a marilor capitaluri straine, colonie in care majoritatea romanilor fac eforturi supraomenesti pentru a trai decent ori traiesc de-a dreptul prost, ca niste sclavi negri din epoci demult apuse.

Partea I

Trecerea de la socialism la capitalism n-a favorizat deloc marea majoritate a natiunii romane. Romanii nu erau pregatiti pentru o asemenea rasturnare de sistem, fapt pentru care nu au stiut cum sa actioneze pentru a-si asigura interesele economice in noul tip de societate. E drept ca socialismul, numit de propaganda oculta „comunism” a fost introdus in Romania cu forta de catre Armata Sovietica de ocupatie…Ca o ironie a sortii, a fost destramat tot de sovietici, printr-o lovitura de Stat executata de forte speciale tip Spetnatz conduse de generalul GRU Piotr Liusev. In timp ce atentia ne-a fost atrasa de vechile confruntari cu Estul ne-am grabit sa ne refugiem in bratele Vestului. In timp ce „ursul polar” isi intindea gheara ca sa acapareze cat mai multi specialisti romani pe care sa-i arunce in lupta, la granita de vest a imperiului – in incercarea de a tine cat mai departe conflictul de granita Estului, anihiland „planul Anaconda”, inca in desfasurare, noi ne-am aruncat in bratele „ursului grizzly” care ne-a strans de gat cu placere. Dar ambele tabere au stiut ca serviciile romanesti de informatii trebuie sa dispara – ca functionalitate nationala in primul rand – si si-au dat mana in aceasta actiune pe directia „profitului maxim”.

Dupa desovietizarea Romaniei, din perioada 1957-1964, socialismul romanesc capatase insa caracter national pozitiv, exceptie facand dictatura ceausista cu toate relele ei. In mod normal, o schimbare atat de radicala de sistem, cum s-a produs in Romania, dupa 1989, trebuia facuta dupa consultarea maselor, prin referendum. In schimb ea s-a facut printr-o lovitura de Stat executata de forte ruso-maghiare, la adapostul unei asa zise „revolte populare” initiate tot cu ajutor din strainatate…nici acum, dupa 23 de ani de „tranzitie” catre capitalism, nu sunt deloc sigur ca un referendum popular ar da castig de cauza acestui sistem.

Nu enumar avantajele sau dezavantajele fiecarui sistem, nu facem o comparatie, mesajul este pur si simplu o analiza la rece si atat.

Propaganda oficiala si oculta vorbeste despre o „revolutie anticomunista” care in realitate nu a avut loc. Principalii instigatori ai schimbarii de sistem au fost diversionistii straini, agenti oculti si idiotii utili din randul romanilor, care credeau ca vor trai mai bine… lor li s-au aliat destul de rapid cohorte de oportunisti din randul privilegiatilor nomenclaturisti care au descoperit ca isi pot pastra „privilegiile”si in noua oranduire, printr-o schimbare rapida „la fata”. Asa se face ca „miscarea” revolutionara a fost limitata la o actiune anti-securista, fara efecte profunde in randul categoriilor privilegiate in socialism. Din randul acestor categorii privilegiate, s-au ridicat multi imbogatiti peste „noapte”. Nu cred ca e necesar sa-i enumar, ii priviti in fiecare seara la televizor si ii vedeti in fiecare zi pe strada, in Guvern, Parlament, etc…

Schimbarea sistemului socialist din Romania nu s-a facut „spontan”, sub influenta presiunii populare, ci conform unei planificari de lunga durata. Planul de transformare a Romaniei intr-o societate de tip colonie a marilor trusturi si corporatii internationale a cuprins cel putin cateva dintre urmatoarele puncte:
– Un complex de masuri propagandistice, de inselare si manipulare a maselor populare sa accepte schimbarea de sistem.
– Un plan de masuri foarte concrete si precise, de transferare a avutiei nationale romane in mainile agentilor oculti din multinationale si doar arareori, din randurile romanilor.
– Un set de masuri legislative de organizare a Statului Roman in asa fel incat sa devina o simpla unealta in mainile agentilor oculti.
– Un proiect de exploatare crancena a populatiei din noua colonie si de transferare a profiturilor realizate, in zone sigure din afara Romaniei (mai precis in bancile elvetiene).
– Un plan de lunga durata de dominare a natiunii romane prin agenti oculti ridicati din randurile oportunistilor romani sau adusi din strainatate.

„Revolutia” din blocul socialist al anilor ’89-’90 nu a avut ca motivatie „drepturile omului”. Daca le-ar fi pasat de suferintele noastre ar fi facut „pasul salvator” in perioada Kominternista de pana in anii ’70, cand in blocul socialist s-a murit „pe capete”. Interventia occidentului a fost insa facuta in perioada de dupa cumplita perioada ce a urmat dupa razboi – cand in loc sa ne decimam in interiorul blocului socialist ( revoltele din Ungaria, Cehia etc ) am gasit o forma de cooperare care a dat nastere unui sistem economic care scotea din piata marile companii transnationale din VEST.

Stocurile de materii si materiale, somajul rezultat din aceasta folosire a fortei de munca din Est pentru produse desfacute in Vest (fenomen economic la care doar Japonia a gasit solutii …de factura socialista, solutii care functioneaza si azi ) au dus in final la sufocarea economiilor nationale vestice, la presiuni imense pe guvernele „tarilor occidentale dezvoltate” care au fost fortate sa acopere cu „datorii strategice” aceste evolutii economice pe plan mondial – pentru sustinerea companiilor transnationale istorice/traditionale.

Singura solutie pentru presiunile facute de companiile transnationale asupra guvernelor vestice a fost gasirea unui „loc de joaca” pentru ingineriile financiare practicate de „baietii rai” din marile companii transnationale, a celor pe care in acest articol ii numim „oculta”. Atata timp cat „locul de joaca” era blocul socialist iar „locul de cheltuire a banilor” era blocul de vest se putea spera la o iesire din criza, la un echilibru valabil numai in tarile occidentale.

De aceea am fost invadati la inceputul anilor ’90 de toate stocurile economiilor occidentale (de la „pulpe americane” la confectii de prost gust pe care doar nebunii le-ar fi purtat, de la aparatura electrocasnica „de unica folosinta” la mii de tone de deseuri materiale toxice ) – iar muntii de gunoaie in care traim acum si interzicerea aproape cu desavarsire a actiunilor de recuperare a deseurilor sunt doar o parte a razboiului psihologic la care am fost – si suntem – supusi.

Scopul extinderii spre Est a fost unul singur – distrugerea eficientei economiei blocului de Est – nu „democratizarea”, nu „drepturile omului”, nu grija pentru viata celor din blocul socialist. Toti „baietii cu ochi albastrii” identificati pe traseu si „stransi in brate de ursul grizzly” s-au intors in tara cangrenizand la comanda economia romaneasca. Este singura explicatie logica si normala a evolutiei economice a unor oameni care au avut banii, informatia si resursele comertului extern romanesc – si nu au reusit, dupa atatia ani, decat sa fie mai zapcii, mai distructivi, mai nocivi decat invadatorul economic initial.

In aceasta evolutie fortata a unor romani care ar fi trebuit sa relanseze economia romaneasca dupa caderea socialismului nu putem sa excludem cozile de topor si tradatorii care au oferit pe tava „ursului grizzly” mecanismele si resursele comertului exterior romanesc – de la banci la relatii internationale, de la contacte comerciale la clauze si termeni de negociere economica. Rezultatul – desfiintarea in totalitate a economiei romanesti, stingerea oricarei sperante a romanului de rand, distrugerea in totalitate a ceea ce numim „fiinta nationala” – fie ca vorbim de traditii, educatie, speranta de viata sau centrii de coagulare a vointei nationale pe un interes general, comun si necesar (inexistenta substantei termenului de „interes national” – ca rezultanta a unui razboi psihologic constant de peste 25 de ani)

Ar fi incorect, in aceasta analiza, sa dam vina exclusiv pe guvernele occidentale pentru presiunile politice care ne-au dus in aceasta situatie. Din punctul lor de vedere a fost o masura cinica dar necesara pentru a tine cat mai departe de granitele proprii jocurile economico-financiare ale „baietilor rai” din oculta. Orice incercare a tarilor tinta de a scapa din „terenul de joaca” al ocultei a fost sanctionata prin presiuni politico-economice la nivel inalt – in incercarea de pastra o suma de tari occidentale ferite de ingineriile financiare ale ocultei ( cum a fost criza financiara initiata in 2008 – desi aceasta criza poate fi definita si ca „actiune de pedepsire” a unui nou, si puternic, jucator international – Uniunea Europeana)

Metodele de „linistire” a tarilor din blocul de Est care au vrut sa scape din „terenul de joaca” al ocultei au variat de la presiuni politice directe si acceptarea in legislatia nationala a unor aberatii legislative, la acceptarea unor mecanisme economico-financiare falimentare si confiscarea institutiilor financiare nationale, pana la generarea unor centre de conflict violent, care sa faca presiune pe guvernele „ne-linistite”. In aceasta confruntare, cunoasterea si impunerea legii prin mijloace exclusiv pasnice si organizate este singura cale de asigurare a succesului – desi in cazul unei tari ca Romania nu poate fi vorba de un succes evident ci mai degraba de o intarziere a unor masuri davestatoare pentru fiinta noastra nationala – intarziere care sa duca la pierderea „momentului de eficienta maxima” pe care se bazeaza jucatorii ocultei.

Chiar si interzicerea accesului Romaniei in Spatiul Schengen se inscrie in aceasta strategie a ocultei – pentru ca odata acceptati in acest teritoriul cu reguli speciale devenim „zona interzisa” pentru jocurile economico-financiare ale ocultei. Singura noastra sansa este acceptarea in Spatiul Schengen, spatiu in care legea este respectata cu strictete, spatiu in care conflictele interne sunt interzise si abordate pentru stingerea  „centrelor de conflict” (cazul Greciei) si nu spre inflamarea conflictului pe directia dezvoltarii intereselor ocultei (cum este acum cazul Ucrainei).

De mult timp Romania face fata, din ce in ce mai bine, generarii centrelor de conflict stradal/social si pare ca aceasta rezistenta la dezvoltarea conflictelor nu sunt motivate de sintagma „mamaliga nu explodeaza” ci de o forta care ne ocroteste. Sa ne ajute Dumnezeu ca aceasta forta sa ne ocroteasca si in continuare – pentru ca anul acesta pare a fi unul in care „centrele de conflict” vor fi mai dese si mai „motivate”.

Vreau sa mai subliniez minciuna cumplita care a permis acapararea mistica a unor romani care au cunoastere, care pot face ceva in folosul national dar totusi stau in asteptarea unei „minuni” prevestite de „traditia ortodoxa stramoseasca”.
– Niciodata, nicicand, sub nici o forma aceasta „traditie” nu s-a manifestat prin alinierea credintei ortodoxe la interesele invadatorului. Astazi, sub masca „traditiei stramosesti” cultele religioase s-au raliat intereselor ocultei – fiind laolalta cu invadatorul economic un  factor de dezintegrare a fiintei nemului romanesc ;
– prin sugerea de la buget a unor sume imense ce acopera construirea de lacase de cult, constructie strans legata de traficul/furtul materialelor de constructii, „munca la negru” si evitarea taxelor de orice fel;
– prin sugerea de la buget a unor sume destinate introducerii in scoli a unei educatii „traditionale” ce nu are nimic de-a face cu dezvoltarea unei societati a viitorului, bazata pe stiinta si eficienta;
– prin sugerea din avutia nationala a unor imense suprafete de teren ce au fost si sunt scoase in afara interesului national ramanand nelucrate, devalizate, defrisate;
– prin neimplicarea in viata sociala romaneasca, religia fiind mai degraba un centru generator de conflicte interconfesionale decat un factor de coagulare a unei rezistente economico-culturale autohtone, in special in mediul rural;
– prin sustinerea, prin implicare electorala directa, a unor forte politice care distrug viitorul romanesc dar subventioneaza sau promit subventionarea activitatii mistice;
-in trecut, niciodata, nicaieri, in nici o situatie slujitorii bisericii nu au intraznit sa mistifice „traditia” aliindu-se cu invadatorul (economic) in timp ce populatia, alaturi de domnitorul roman,  facea efortul de a respinge atacul inamic – pentru ca tot prin traditie, de aceasta data traditie reala, ar fi fost „scurtat de cap” pentru tradare.

Astazi aceasta aliniere cu invadatorul economic este rasplatita de conducatorii romaniei prin noi sume de la bugetul tarii virate compartimentului mistic, prin noi scutiri de taxe si sustinere a unor proiecte aberante, faraonice – cum este catedrala ce se vrea a „mantuirii neamului”. Aceasta minciuna a „traditiei ortodoxe stramosesti” trebuie subliniata, evidentiata, trebuie sa inceteze. Prin traditie, in timpuri de restriste, preotul isi incingea sabia peste sutana si era in fruntea obstii, in prima linie, organizand obstea pentru infruntarea inamicului – deci nu statea cu mana intansa la pomana pentru constructia lacaselor de cult sau venituri scutite de taxe. Iar acest lucru, acesta cumplita minciuna trebuie demontata, clar si raspicat – pentru ca nu putem ignora aportul, ajutorul romanilor de buna credinta, care prin educatie sau experienta de viata sunt credinciosi si se afla in acest moment prinsi in plasa manipulatorilor mistici.

Romania trezeste-te !

-va urma-

Sursa – RUFON

Alte postari similare :

Planul de dominare a coloniei Romania… De de ce traim prost si ce ne asteapta in viitor  partea a II-a

Vremea schimbarii e aproape

Cand ne-am pierdut puterea ?

Vrei schimbare ? Fii schimbarea !!!

Controlul mental asupra oamenilor

Sistemul se perfecţionează cu fiecare revoltă împotriva lui!


E bine că oamenii se coagulează împotriva sistemului. E bine că luptă împreună împotriva abuzurilor, şi deasemenea e bine că sunt solidari cu oamenii din Roşia Montană . La fel ca în cazul lui Raed Arafat, mi se pare că oamenii sunt atât de înverşunaţi împotriva sistemului încât Roşia Montană este doar o scânteie, un pretext pentru coagularea împotriva tăvălugului.

E bine că ne mai dezmorţim. Realitatea în care ne zbatem astăzi este rezultatul pasivităţii noastre de până acum. Nu mai căutaţi vinovaţi în afară! E lipsit de sens! Nu mai căutaţi vinovaţi în politică, e la fel de absurd. NOI suntem vinovaţii ! Noi, stăpânii acestui sistem care l-am creat ca să ne servească. şi am dormit liniştiţi cu iluzia că vom fi serviţi de sistem întocmai şi la timp. Vă reamintesc: Conştiinţa este oglinda în care lumea ni se reflecta aşa cum suntem NOI. Nu vrem să fim sclavi, nu vrem să fim călcaţi în picioare de un sistem, ne deranjează că drepturile nu ne sunt reprezentate corect, dar nu vedem că NOI am creat un sistem care să ne servească.

De ce am avea nevoie de alţi oameni să ne servească? Nu vedem că am cedat dreptul altora să ne reprezinte. De ce am avea nevoie de nişte angajaţi să ne reprezinte??? De ce nu ne putem reprezenta singuri? Cât mai poate ţine această iluzie în care ne păcălim că nu suntem noi răspunzători? Că sistemul e corupt, că politica e curvă, că marile corporaţii mituiesc sistemul, că…, că… o mulţime de „că” numai să nu fim noi vinovaţii. Mi-e teamă că cei care-şi plătesc servitori cărora le pasează sarcinile ca să stea liniştiţi în dulce adormire sfârşesc rău. Istoria o confirmă. Acordăm o valoare absolută cuvintelor. Ne creem iluzii din cuvinte pe care apoi ne bazăm.

Analizaţi puţin ce valoare au aceste cuvinte din constituţie: „Statul se obligă să respecte drepturile fundamentale ….” Ce înseamnă „se obligă” ?? POFTIM ? Gândiţi! Ce înseamnă „se obligă” ? Statul este plin de procese pierdute la CEDO pentru drepturi încălcate. CUM s-a „obligat” ? E ridicol! Ne bazăm pe această frază din constituţie şi aşteptăm liniştiţi ca statul „să se oblige” să ne respecte. Şi cănd nu le-a respectat?? Când nu s-a obligat ce sens sau ce garanţie mai prezintă aceste cuvinte pe care noi ne bazăm atât de mult? Dar ne place să ne bazăm pe asta. Şi ştiţi de ce? Mai este un articol care prevede că „cetăţenii sunt obligaţi să respecte legile ţării”. Oh da, ce simetrie frumoasă. Deci staţi liniştiţi că toată lumea va respecta legile. Inclusiv politicienii, inclusiv administraţia publică- Şi ştiţi de ce le vor respecta? Pentru că sunt obligaţi! Treziţi-vă !!! Sunt cuvinte goale!

Dacă cineva ne va putea vinde o va face. E doar o problemă de sumă. Şi cuvintele din constituţie, nu pot obliga pe nimeni la nimic. Dovada CLARĂ sunt puşcăriile pline. De ce au ajuns ele pline dacă cetăţenii sunt obligaţi să respecte legile? Pentru că nu-i putem obliga! Îi putem amenda, bate, încarcera, dar nu-i putem obliga. Dacă am putea cu adevărat să obligăm lumea să respecte legile ar trebui să desfiinţăm puşcăriile. Deci hotărâţi-vă! Ori putem fi obligaţi să respectăm legea, şi desfiinţăm puşcăriile,ori e o vorbă în vânt pe care ne bazăm păcălindu-ne singuri. Realitatea este că ne-am predat singuri puterea unui sistem, care ne reprezintă. Ce înseamnă acest „ne reprezintă” ? Aţi analizat vreodată? Adică vorbeşte şi ia decizii în locul tău. Şi pentru ca acest sistem să ia deciziile în locul nostru noi îl plătim prin impozite şi taxe. Pentru că orice muncă se plăteşte.

Şi ca şi când nu ar fi fost destul, sistemul are puterea să crească singur, să îşi hotărască salariile, numărul de angajaţi, cum să arate birourile, locurile lor de muncă, cladirile în care muncesc. Şi asta nu este doar la noi în ţară. Luaţi internetul la căutat şi comparaţi numărul de angajaţi ai sistemului administrativ din 1970 cu cel de astăzi. Comparaţi sumele alocate din buget în 1970 pt salarii şi cele de astăzi. La orice ţară capitalistă. Dar să ne întoarcem la oile noastre… Credeţi că dacă ar fi alţi politicieni la servire (termenul de conducere este fals, esenţa statului fiind să servească cetăţenii deci să le rezolve nevoile nu să-i conducă undeva ) , nu ne-ar fi vândut? Ne-ar fi vîndut . Şi ştiţi de ce ne vinde oricine? Pentru că poate! Pentru că termenul „se obligă să respecte legea” e o iluzie! Legea trebuie schimbată în sensul în care INDIFERENT cine este la servire nu POATE să ne vândă pentru că nu are PREROGATIVE. Adică mai direct, am cedat prea mult din puterea noastră sistemului care ne serveşte. Am cedat PUTERE deci sistemul POATE prin urmare noi NU mai putem.

Ce voiam să subliniez cu toată această poveste lungă şi plicticoasă este că odată câştigată lupta „Roşia Montana” rămâne în funcţiune acelaşi sistem care are PUTINŢA a ne vinde. Va fi doar o chestiune de timp până se va găsi altcineva să o facă! Dacă vreţi să luptaţi cu SISTEMUL trebuie să înţelegeţi cum funcţionează el. Înţelegeţi vă rog că în vârful piramidei sunt cei care conduc. Iar imediat dedesuptul lor sunt cei care vor să le ia locul, cei care visează ei înşişi să ajungă în vârf. De câte ori răsturnaţi vârful prin mişcări sociale cei care vor ajunge în vârf sunt cei care erau imediat dedesupt şi îşi aşteptau rândul.Sunt cei care ştiu deja lecţia pe de rost! Sunt cei care ştiu deja ce greşală să nu mai repete.

Sistemul se perfecţionează cu fiecare revoltă împotriva lui! Toată povestea cu partidele care se rotesc la putere este doar un amănut ca să fie iluzia mai dulce păcălindu-ne singuri că ne alegem servitorii. Gândiţi-vă bine dacă statul vă mai SERVEŞTE! Cântăriţi bine dacă aveţi nevoie de cineva să vă servească, doar ca să vă autopăcăliţi că sunteţi stăpâni. Şi mai ales gândiţi-vă ce sens are sintagma „statul se obligă” din constituţie atâta timp cât statul este plin de procese pierdute în sensul că nu s-a obligat…Ce sens au cuvintele astea pentru voi?

sursa – Reamintiri.blogspot.ro

%d blogeri au apreciat asta: