Sistemul de control – cum suntem împiedicați să gândim liberi


     Din cele mai vechi timpuri oamenii au fost controlați de către cei ce conduceau lumea în care trăiau. Societățile tribale, primele regate, imperiile, toate au folosit forme de control și manipulare cu scopul de a-i face pe cetățeni să accepte ideile  conducătorilor. Fie că era vorba de religie sau dictatură, oamenii au fost obedienți și au acceptat controlul unei elite. Acea elită, în funcție de nevoi, crea premisele unei situații apoi beneficia de pe urma ei. Se pare că societatea umană e creată pentru obediență. Nicicând, indiferent de sistemele de control, oamenii nu s-au răsculat împotriva sistemului, sau dacă au făcut-o, numărul lor a fost destul de mic. Diferența între o societatea tribală și cea modernă e destul de mare. Atunci era vorba de supraviețuire. Capacitatea conducătorilor de a mobiliza mulțimile era de cele mai multe ori vitală. Însă în timpurile noastre se observă o tendința de control absolut combinată cu o un trend spre o dictatură mondială. Cu timpul, anumite forme de guvernare au lăsat impresia că omul de rând are capacitatea de a alege; de a vota dacă merge la război sau dacă va fi pace, de a alege austeritatea, legi care îi îngrădeau libertatea, concepte care nu erau acceptate de către majoritatea celor ce formau societatea, etc. Însă în tot acest timp oamenii au fost coordonați din umbră pentru a fi direcționați către o idee sau alta. Cum de au relizat acest lucru elitele? În ultima sută de ani, prin complicitatea media și prin intermediul tehnologiei. Tehnologie care e mult mai nocivă decât am crede noi. Lăsând la o parte avantaje ei, trebuie să fim conștienți și de nivelul dependență la care suntem supuși.

      Undeva pe la jumătatea secolului XX, oamenii de știință ce lucrau pentru complexul militar industrial au dezvoltat aplicații în domeniul neurotehnologiei ce le-au permis descifrarea activității creierului uman. Tehnologia a făcut posibil monitorizarea oamenilor și identificarea a ceea ce gândeau, vedeau sau auzeau. În același timp le-a permis ca aceste funcții să fie controlate artificial: gânduri, sunete, și chiar vise puteau fi introduse artificial direct în mintea umană, indiferent dacă subiectul era treaz sau  dormea. Discursurile și acțiunile lor puteau fi controlate în mod involuntar. Subiecții (victimele) nefiind conștienți de ceea ce se întâmplă. Persoanele ale căror centrii cerebrali sunt stimulați electric cred că acțiunile lor sunt suma deciziilor luate de către ei. Oamenii care au luat parte la experimente nu erau conștienți de acțiunile externe. Recunoscând importanța militară a tehnologiei, liderii celor mai înalte nivele de autoritate au impus o clasificare secretă asupra acestora și au folosit inițial tehnologia în domeniul militar.  Toate astea se întâmplau înainte ca oamenii de rând să aibă acces la televiziune prin cablu, telefoane celulare sau computere personale. La un moment dat, dezvoltarea științei a ajuns în punctul în care implantul în creier putea fi realizat  cu un înalt grad de precizie și eficiență. Electrozi mai subțiri decât un fir de păr puteau fi introduși în creier fără intervenție chirurgicală. Tehnologia wireless, care funcționa pe aceleași principii cu ale telefoanelor inteligente de azi, făcea posibil ca subiecții (victimele) să fie controlați de la distanță fără ca aceștia să fie conștienți.

    La un moment dat s-a decis implantarea acestui program pe scală largă asupra populației, fără ca aceasta să fie conștientă și în condiții de secretizare maximă. Programele erau supervizate de către complexul militar și vizau schimbarea comportamentului uman. Începând cu anii 1970-1980 televiziunea pătrundea în mai toate casele oamenilor. Zeci, sute de canale TV distrau populația, o făceau docilă și o manipulau în ce direcție se dorea. Studii științifice făcute publice au scos la iveală faptul că imaginile vizualizate la o anumită frecvență pot modifica anumite gânduri ba chiar  pot implanta idei fără ca subiectul să fie conștient de asta. Persoana în cauza ar crede că acele idei îi aparțin. Pentru a împiedica publicul să conștientizeze aceste aspecte, au fost puse în aplicare numeroase operațiuni de dezinformare. Canalele media, aparent private dar controlate de către statul din umbră prin persoane obediente acestuia, au manipulat opinia publică în direcția dorită. Pentru ca totul să fie și mai credibil au fost înființate televiziuni care aparent erau în tabăra oponenților. Exact ca partidele politice care par să lupte între ele, televiziunile arătau cealaltă față a monedei dar într-un mod manipulatoriu.

     În secolul XXI guvernele au început să se debaraseze de drepturile cetățenilor sub anumite pretexte. Siguranța cetățenilor, care era asigurată inițial de către stat și plătită de către cetățeni, a fost pusă înaintea libertății lor. O mare parte a populației civile a fost recrutată și este complice la acțiunile statului. Aceste persoane își trădează semenii în schimbul unor locuri de muncă mai bine plătite, promisiuni false de securitate sau siguranță. Participarea lor, tăcerea și obediența față de sistem face posibilă demontarea protecțiilor individuale. La un moment dat aceștia nu vor mai fi de folos statului iar privilegiile lor vor fi revocate. Unii, chiar dacă nu realizează acum vor înfrunta consecințe și mai grave, deoarece, prin participarea lor au demonstrat că se lasă vânduți și nu pot fi de încredere. Statul nu va mai avea nevoie de loialitatea lor. În același timp oamenii au fost direcționați către activități care să le ocupe timpul și mintea cu idei inoculate de către sistemul de control. Sunt și persoane care caută să descopere adevărul din spatele știrilor, care vor să se apere de sistemul de control mental la care suntem supuși. Guvernul din spatele scenei a prevăzut asta. O multitudine de site-uri „alternative” sunt plătite de către guvern în scopul de a demasca, și a oferi îndrumări „dizidenților”.  Aceste site-uri furnizează informații despre atrocitățile guvernului ascuns, informații care nu sunt prezentate de către mediile de știri oficiale. Această practică conduce o anumită (mică) pătură a societății să creadă ca au găsit o sursă independentă de informații,o sursă care le expune „adevărul”. Aceste site-uri conduc publicul în erore prin prezentarea unor adevăruri amestecate cu minciuni. Ca rezultat, mulți gânditori liberi cred că au fost „treziți” la realitate, când de fapt au fost atrași în altă capcană a sistemului. Ca un exemplu, veți observa ca majoritatea site-urilor de profil nu vor furniza niciodată soluții de ieșire din impas, concentrându-se doar pe probleme. Probleme care de altfel sunt conștientizate de către cei care citesc și caută astfel de informații.  (Tocmai de aceea e bine să fim informați și să gândim singuri. Nimeni nu va veni cu o soluție fiabilă pe plan extern, cu o soluție pentru toți. De cele mai multe ori soluțiile sunt individuale. În funcție de probleme și de capacitățile financiare, dacă am conștientizat problema suntem în stare să găsim și soluția. Doar cei care nu văd adevăratele probleme nu vor găsi soluții.)

   Paralel cu informațiile difuzate de către televiziuni, ziare, internet, într-un cuvânt mass-media, oamenii de știință au dezvoltat un sistem de care nimeni nu poate scăpa. Un câmp electric ce e prezent peste tot în jurul nostru și care ne afectează, mai mult sau mai puțin și ne condiționează modul de gândire, ne impune norme și dogme. Pentru a explica mai bine acest sistem e nevoie să explicăm anumite date tehnice, date care sper că nu vor plictisi cititorul.

 Creierul uman este format din miliarde de neuroni (celule celebrale) care utilizează energia electrică pentru a comunica între ei. Activitatea simultană a acestora produce o cantitate mare de energie electrică în creier. Fiecare gând, emoție, generează un anumit tip de activitate ce poate fi detectată cu ajutorul echpamentelor moderne. Aceste aparate au pus în evidența undele cerebrale. Odată cu descoperirea acestora, cercetătorii  au descoperit că undele cerebrale nu sunt doar o reprezentare a stării mentale ci ele pot fi influențate prin stimulări externe pentru a schimba stările mentale ale unei persoane. Astfel, prin impulsuri sonore, luminoase sau electrice se poate induce o anumită stare unor grupuri de persoane. Cercetările din domeniul neurostiintei au fost făcute publice începând cu anii ’30 dar au avut mai mult aplicabilitate în domeniul medical. Armata a descoperit că poate induce anumite sentimente de frică și groază soldaților iar guvernul din umbră s-a decis să folosească aceste proces pe populația globului. Ce mod mai bun de a introduce anumite impulsuri electrice la sclala planetară decât tehnologia wirless sau wi-fi ?

     Sistemul ALOHA, sau ALOHAnet, a fost primul sistem de rețele de calculatoare dezvoltat la Universitatea din Hawaii care folosea tehnologia Wi-Fi. Sistemul a devenit operațional în iunie 1971. Cel puțin primul sistem făcut public, pentru că tehnologia exista de câteva decenii bune… Tehnologia de transmisie fără fir (wireless) și telecomanda au fost inventate de către Nikola Tesla în 1898.  Un smartphone (cuvânt englez cu traducerea „telefon inteligent”) este un telefon mobil multimedia multifuncțional, conectat la o rețea GSM sau UMTS. Totuși cea mai spectaculoasă aplicație realizată deja pentru majoritatea modelelor de smartphone este conexiunea la Internet. Simon Personal Communicator de la IBM a fost primul telefon inteligent din lume, dispozitivul fiind lansat în 1992. În afară de a iniția și primi apeluri, Simon putea fi folosit pentru e-mail-uri, faxuri, notițe și era dotat și cu o agendă. Primul laptop wi- fi apărut pe piață a fost iBook G3 de la Apple și a fost comercializat începând cu anul 1999.

     De 15 ani rețelele wireless s-au înmulțit atât de mult încât în orice oraș mergi ești înconjurat de acest câmp electric ce acționează asupra creierului nostru și îl „programează” în moduri cum nici nu visăm. Unii spun că dacă nu deții un telefon mobil sau nu folosești o rețea wireless nu ești afectat de aceste unde. Antenele sunt plasate și în afara orașelor, au acoperire națională și globală. Idei care crezi că sunt ale tale sunt implantate fără știrea ta, gânduri și chiar emoții sunt generate prin intemediul câmpurilor din jurul nostru. Suntem înconjurați de un câmp electric ce bombardează creierul cu unde electrice asemănătoare undelor celebrale. După cum știm, creierul poate fi asemuit cu un procesor dar în acelas timp este receptor și emițător. Receptând aceste impulsuri electrice le procesăm fără a fi conștienți. Oceanul de radiații din jurul noostru nu doar că ne afectează sănătatea și ne transformă dar ne și influențează modul în care gândim și acționăm.

 Românii se mândresc cu faptul că au cea mai rapidă conexiune la internet. Antenele de telefonie mobilă și wi-fi împânzesc orașele țării cum nu o fac nicăieri în Europa. În același timp se observă obediența de care dau dovadă oamenii în raport cu nivelul de trai. Tăieri de salarii, tăieri de pensii, restructurări de personal, închideri de spitale,  cel mai scăzut nivel de trai, cel mai mic salariu din Uniunea Europeană… Ce fac oamenii ? Nimic. Așteaptă. Să fie oare doar o coincidența între aceste lucruri? N-aș prea crede. Foarte multe site-uri au început o campanie agresivă împotriva ciparii, implantării de microcipuri în corpul uman. Nici nu e nevoie de aceste cipuri. Poate la un nivel mai pragmatic, însă acest sistem (telefonia mobilă) face exact ceea ce ar face și un cip. Telefoanele mobile sunt folosite nu doar pentru efectuarea apelurilor ci și pentru conectare la internet, plata facturilor, plata cumpărăturilor, etc. Sunt programe care sunt în faza de testare care vor face ca telefonul mobil să fie folosit și ca Buletin sau Carte de Identitate. Așadar am ajuns sclavii tehnologiei și în acels timp dependenți, fără să realizăm, de un sistem electric. Sistem care în curând va gândi pentru noi. Deja ne spune ce să cumpărăm, când să o facem, ce să mâncăm, cu cine să votăm, când să ne răsculăm și împotriva căror idei.

 Trezește-te române, ai dormit destul!

Când efectul acoperă cauza, se naște grotescul


 Partea I

Majoritatea celor ce frecventează acest blog sunt la curent cu teoriile așa-zis conspiraționiste ce au apărut în jurul subiectului atacurilor de la Paris. Conform istoriei oficiale a incidentelor din Paris, pe 7 ianuarie 2015 în jurul orei 11:30, doi bărbaţi înarmaţi au intrat cu forţa în redacţia revistei Charlie Hebdo, cunoscută pentru caricaturile zeflemitoare la adresa mai multor religii, şi în special, a celei islamice. Atacatorii au fost identificaţi de poliţie ca fiind fraţii Said şi Cherif Kouachi, care au omorât 12 persoane şi rănit alte 11, apoi au reuşit să scape.Cei doi au fost omorâţi după operaţiuni de hăituire care au durat două zile, la 30 km de Paris. Atacul a avut loc după câteva luni de avertismente ale guvernului francez cu privire la riscul unui atac terorist al militanţilor islamişti. Cei care sunt încă în căutarea anumitor semne de întrebare pot să-i direcționez către câteva articole ce au rezumat destul de bine faptul că ceva e putred la mijloc:

– http://www.badpolitics.ro/zeci-de-scapari-ale-regizorilor-in-cazul-telenovelei-charlie-hebdo-nici-holywood-ul-nu-mai-e-ce-a-fost/

– http://epochtimes.ro/news/hollywood-ul-mutat-la-paris-incidentele-din-paris-incep-sa-arate-a-inscenare–228562

– http://www.cocoon.ro/?p=6739

– https://lupuldacicblogg.wordpress.com/2015/01/08/in-ce-hal-va-manipuleza-chiar-nu-aveti-ochi-sa-vedeti-operatiunea-mossadului-de-la-paris-trezirea-ca-suntem-in-secolul-xxi-anul-2015/

– http://www.ziare.com/international/atentat-paris/atentat-terorist-la-paris-cinci-teorii-ale-conspiratiei-1342029

– http://www.ziare.com/international/atentat-paris/cine-e-de-fapt-in-spatele-atacului-de-la-paris-1342127

Și din punctul nostru de vedere a fost un teatru pus la cale de către oricine altcineva decât de cei care vrea opinia publică să ne facă să credem. Dar de către cine ?  De data asta parcă ne-au lăsat prea multe firimituri după care să ne luăm… Prea multe gafe, prea multe scenarii de film, prea multe greșeli pe care până și unele ziare oficiale le-au observat și le-au semnalat mai timid sau mai pe față. Vor oare Stăpânii din Umbră ca tot mai multă lume să conștientizeze că EI sunt cei care decid totul? Sau au ajuns într-un stadiu al aroganței atât de mare încât nu le mai păsa deloc despre opinia maselor?

O altă variantă ar fi că totul să le fi scăpat de sub control și că unele persoane infiltrate în aceste structuri, încercă să-i demaște. Ce dovezi avem în sprijinul afirmației?

În primul rând să ne aducem aminte de atacurile precedente în care, în mare parte, regia și execuția au fost aproape excepționale. Începând cu turnurile gemene și terminând cu atentatele din Boston, dovezile că a fost o înscenare, ori au apărut prea târziu, ori au fost circumstanțiale. În cazul acesta trebuie doar să analizezi atent filmul evenimentelor și vei înțelege (dacă ai mintea deschisă) că e un joc de culise, nereușit aș spune. Privind cronologia evenimentelor, avem o senzație ciudată: parcă autoritățile nu doreau să îi prindă înainte de un termen prestabilit. Să fie o desincronizare datorată incompetenței aparatului de poliție sau teroriștii trebuiau prinși și excutati în data aia și nu mai devreme?

Cu atâtea camere de supraveghere, cu atât de mult control al telefoanelor, cu peste 80.000 de polițiști, jandarmi și trupe militare pe urmele lor, atacatorii au umblat nestingheriți mai bine de două zile. Au dat telefoane la telviziune, au jefuit o benzinărie, au luat ostateci… sunt sigur că ar fi putut scăpa. Dar n-a fost așa. Dând dovadă de „profesionalism” au fost reperați și lichidați pe data de 09/01/2015 la ora 18:15.

Între timp au început atacurile împotriva musulmanilor ce trăiesc în Franța. Sticle incendiare și grenade aruncate în moschei, bătăi de stradă, etc. Toată lumea se aștepta la o scăpare de control a situației. Numai că, ce să vezi? Din tot tam-tamul asta, un musulman e scos erou. Acel musulman, care lucra în supermarketul evreiesc (!?!) și care a salvat viața a patru evrei… no coment.

La fel de ciudată e și sinuciderea lui Helric Fredou, în vârstă de 44 de ani, care era adjunctul şefului serviciului regional al poliţiei judiciare din departamentul Haute-Vienne. În noaptea de miercuri spre joi, el a trimis un grup de anchetatori la Châteauroux pentru a efectua verificări în cadrul anchetei privind atentatul de la Charlie Hebdo. El a aşteptat revenirea echipei pentru a afla informaţiile obţinute, apoi, în jurul orei 1.00 s-a împuşcat în cap cu arma de serviciu. (?!?)

Am învățat un lucru de-a lungul ultimilor ani – nimic nu e ceea ce pare. Și dacă pare o conspirație ușor de demascat, cu siguranță altceva e la mijloc. Să fie oare mai mulți regizori ce nu s-au pus de comun acord cu desfășurarea evenimentelor? Să fie asta începutul declinului celor care au încercat să se unească pentru a stăpâni lumea? Încep oare facțiunile din vârful piramidei să se dueleze în public? Vor oare unii să demonstreze că acei „nebuni, adepți ai teoriei conspirației” au avut dreptate? S-a schimbat oare planul inițial și vom asista la mai multe atacuri, în care vina va cădea fățiș pe anumite centre de putere? Cine câștiga din asta? De obicei cel ce nu e arătat cu degetul.

Lăsând toate astea la o parte trebuie să analizăm și cum vor gestiona statele Europei această „criză”.  Sunt sigur că mulți dintre voi ați intuit că ceea ce a fost odată 11 Septembrie pentru americani, va fi de acum înainte 7 Ianuarie pentru europeni. Peste ani, sau poate chiar luni, ne vom aminti că de aici a început totul. Totul, ce? Constrângerea libertăților de care beneficiați încă. După „Patriot Act”, legea aprobată de către guvernul american în urma atacurilor teroriste de la turnurile gemene și care a limitat drastic libertățile populației, „Libery Act” ori „Nation Act” sau indiferent ce nume pompos o să-i dea, va limita și libertățile de care se bucură acum europenii. Liderii de la Bruxelles tot vorbesc, mai deschis sau mai pe la colțuri, că este nevoie de o astfel de lege; la fel și cei din țărișoara noastră, care nu a fost nici măcar amenințată. Din istoria ultimilor 20 de ani se poate vedea că de câte ori s-a găsit o amenințare, oportunitate, portiță, cei care decid destinul țărilor nu s-au sfiit să mai adauge câte un amendament în numele „dreptului la siguranța națională/ a populației/”etc. Însă cu fiecare astfel de paragraf adăugat unei legi s-au gândit să reducă dreptul la liberă exprimare, dreptul la proteste libere, intimitatea apelurilor telefonice, intimitatea e-mail-urilor, a rețele de socializare, etc.

Majoritatea scepticilor argumentează cu faptul că „dacă nu ai nimic de ascuns, nu ai de ce să te temi”. Este exact sloganul folosit de către naziști și comuniști. Și cu asta cred că am spus tot. Indiferent cine a fost în spatele acestui teatru ieftin, TU, cetățeanul de rând, vei avea de suferit. „Nu se va întâmpla niciodată asta” au spus și americanii înainte de 11/09 așa că faza asta trebuie depășită. Dacă spre acest pachet al „Legii Siguranței” ne îndreptăm, atunci îmi e tot mai limpede faptul că pace, belșug, bunăstare, liniște… vor deveni un șir de cuvinte pe care, mulți dintre noi ne vom aduce aminte de ele, cu regret. Dar mai ales punându-ne întrebarea: „De ce nu am făcut nimic?”

sun-tzu-strategy1

Partea a II-a

 Câteva cuvinte

by Gebelezis

În urma acestor atentate s-au vehiculat diferite teorii, unele de bun simț, altele fantastice. Ce nu este luat în considerare sau dacă este, atenția către problemă este periferică. Deocamdată.

Ce ne așteaptă în viitor? Nu atentate, nu război civil în Franța, nu extremism antiislamic…suntem noi cei asteptați. Prima reacție a fost: să inăsprim legislația. Deși sună paranoic, asta duce doar la revenirea regimului totalitar. Mai grav e ca se dorește acest regim in toată Uniunea! Vocile de oameni relaxați, spun că dacă nu ai nimic de ascuns, ce contează ca ei îți citesc mailul sau îți ascultă telefonul. Păi omule relaxat: de ce mai închizi ușa când stai pe w.c.-eu?

Mai simpatic este efectul produs pe termen scurt: nu mai ai loc de susținătorii luptei antiteroriste să strigi si tu acolo, chiar mai subtire sau mai leșinat, că ți-e foame. Nu, lupta antiteroristă, cu teroriștii care trebuie, este costisitoare. Tu trebuie să urăști în liniște teroriștii, ei sunt cei care te-au adus în pragul leșinului, ei ți-au furat pâinea de pe masă. Politicienii sunt martiri și sfinți. Intangibili. Anatema fie aruncată asupra ta dacă ai curajul sa faci sunetele mațelor publice.

Un efect pe termen lung: globalizarea. Sunt aproximativ două decenii de când dorita globalizare a fost stopată, îngropată in birocrație și orgolii. Lupta contra unui dușman comun ( deși apare cu surprize ciudate de genul cererii facute de ministrul de interne spaniol pentru care refacerea vamelor dintre statele europene e soluție viabilă) aduce un nou avânt colaborării. Până și reprezentanții Rusiei au fost prezenți la marșul francez (petrecut ca din întâmplare in data de 01.11.2015). Globalizarea nu e un produs negativ, este un deziderat natural al societății umane, dar trebuie lăsat să acționeze de la sine, in 100-1000 de ani, în funcție de puterea de autodeterminare si conștientizare individuală sau comună, în funcție de dorința fiecărei societăți de acceptare sau de xenofobie. Globalizarea impusă, cu centre de influență economica, cu reguli rigide și pur capitalist-sălbatice, are șanse mari să fie respinsă de mase, de omul element matriceal, din cauza lipsei tranziției spre alte concepte decât cele cu care era condiționat prin naștere in arealul său geografic-național. Ori acum, nu mai poate să spună nu, așa cum cel flămând nu mai poate să spună mi-e foame. Lupta antiterorista primează.

Foarte posibil ca atentatele să fie fară un regizor anume. Pur și simplu exista conjunctura, iar neimplicarea sau incapacitatea mental-profesională a forțelor de ordine să fie singurul regizor. Asta nu înseamnă ca liderii politici și cei economici nu profită. Nu cred o lacrimă de-a lor, nu cred cuvintele lor frumoase: pace, colaborare, protecție, creștere economică, etc. Provocări inter-religioase există; avem un trecut de sânge între europeni si otomani, tradus prin creștini versus musulmani; factori de stres există de ambele părți. Așadar cum cred liderii că în actualul climat, provocat si de lipsa unei viziuni pe termen mediu și lung al mediului social european, vor preveni haosul care urmează? Ne scot ochii cu sistemele de supraveghere și legi big brother. In America au funcționat? In orașul cu cele mai multe camere de supraveghere din lume au reusit să prevină? Dar poate că nici nu dorsc prevenția, dușmanul trebuie simțit de toți, iar daca nu e cu gloanțe, bombe și morți îl uităm. Așa că încă un atentat mai mare e de așteptat anul acesta. Poate chiar destul de curând.

Aceste legi nu fac decăt să te dezbrace. Pune un om pirpiriu să se bată cu un om vânjos dar nud. Cel pirpiriu are șanse foarte mari să câștige. Aceste legi ajută marile concerne să fure secretele potențialei concurențe. Lipsa de reglementărilor juridice, chiar mai permisive, duce la abuz. Și o să ducă.

%d blogeri au apreciat asta: