Mituri despre apa îmbuteliată contrazise de specialişti


apa-plata

 

 

Două treimi din băutorii de apă îmbuteliată consideră că aceasta este mai sănătoasă, 55% au afirmat că o preferă din comoditate, iar o treime din respondenţi au încredere în asigurările date de producători că apa este tratată şi provine din sursă controlată. Evident, situaţia variază de la caz la caz, companiile au propriile standarde de calitate, există şi situaţii de fraudă dovedită, în care loturi întregi de apă îmbuteliată sunt retrase de pe rafturi după ce s-a descoperit că nu corespund consumului uman, însă există câteva opinii larg răspândite, chiar mituri de marketing, care nu corespund realităţii şi sunt contrazise de specialiştii citaţi de banthebottle.net. Chiar dacă multe din concluziile studiului par mai potrivite în America decât în România, unde starea tehnică a reţelelor de alimentare cu apă este adesea precară, iar calitatea apei de la robinet nu se ridică – de multe ori – la înălţimea aştepărilor, ele merită cunoscute, măcar pentru a şti către ce realităţi ar trebui să tindem şi noi.

Mitul 1 – Un izvor de sănătate

Credem că apa îmbuteliată este cea mai sănătoasă alegere, care ne măreşte vitalitatea şi ne aduce în organism cea mai curată apă disponibilă în mod curent.

În realitate ea poate fi chiar dăunătoare sănătăţii. Potrivit unor studii, dacă apa stă mult timp în ambalajul PET, plasticul eliberează anumite cantităţi de substanţe chimice care trec în apă şi, apoi, în organismul uman. Cu cât petrece mai mult timp în PET, cu atât apa va avea un conţinut mai mare de substanţe nocive.

Potrivit unui studiu realizat de Universitatea din Heidelberg pe 132 de sortimente de apă din 28 de ţări, îmbuteliate în sticle de plastic, concentraţia unor elemente chimice – cum ar fi antimoniul – creşte pe măsură ce apa stă mai mult timp în recipient, deoarece plasticul reacţionează cu apa şi eliberează substanţele componente. Antimoniul, de exemplu, este un metal similar plumbului, care în cantităţi mici provoacă ameţeală şi depresie, iar în concentraţii mari poate fi chiar letal.

În plus, plasticul ambalajului ţinut la temperaturi mai mari de 30 de grade Celsius eliberează o serie de substanţe toxice, cum ar fi bisfenol A, despre care cercetări efectuate în SUA au demonstrat că este cancerigen. Iată de ce pe etichetele sticlelor de apă minerală, suc sau bere se specifică expres „A se feri de razele solare!”

 

Mitul 2 – Are gust mai bun

Credem că apa îmbuteliată are întotdeauna un gust mai bun decât cea de la robinet, deoarece conţine enzime care ne stimulează papilele gustative şi ne dau o senzaţie de prospeţime.

În realitate lucrurile sunt mai nuanţate. Situaţia depinde foarte mult de sursa de apă din care se alimentează reţeaua publică şi de starea conductelor. Chiar dacă în România situaţia lasă mult de dorit şi multe oraşe sunt deficitare în această privinţă, în acele locuri unde autorităţile insistă pe respectarea regulilor sanitare, apa de robinet este chiar mai bună decât cea la PET.

Să facem abstracţie, pentru un moment, de ştirile binecunoscute despre apa de robinet infestată cu germeni, de lichidul maroniu care curge de multe ori de la robinetele noastre de bloc sau de ţevile care nu au mai fost schimbate din anii 1950 şi să vedem cum stau lucrurile în ţările civilizate.

În America, de exemplu, participanţii la câteva teste realizate de Corporate Accountability International nu au putut simţi diferenţa de gust între apa îmbuteliată şi cea de la robinet.

După cum afirmă experţii în sociologie, gustul mai bun pe care mulţi consumatori îl asociază cu apa îmbuteliată este de fapt… un factor psihologic indus de reclamele agresive difuzate în mass-media. Între 10% şi 15% din preţul unei sticle de apă este reprezentat de cheltuielile cu reclama. Nu doar cumpărăm miturile producătorilor, dar şi plătim în plus pentru aceasta.

Un interesant studiu realizat de postul TV Showtime ajunge la concluzia că 75% dintre locuitorii oraşului New York preferă apa de la robinet în locul celei la PET, dacă ambele variante sunt prezentate pentru degustare în carafe identice, neindividualizate.

Venind mai aproape de noi, un test realizat de Legambiente în 6 oraşe din Italia dovedeşte că, gustând apa din carafe identice şi bazându-se numai pe gust, nici măcar 2 voluntari din 10 nu au reuşit să sesizeze diferenţa dintre apa îmbuteliata şi cea de la robinet.

 

Mitul 3 – Este ieftină şi uşor de procurat

Credem că apa îmbuteliată este ieftină şi uşor de procurat.

În realitate apa îmbuteliată costă de la 240 la peste 10.000 de ori mai mult decât apa de la robinet. La San Francisco, de exemplu, apa din reţeaua publică a oraşului provine din Parcul Naţional Yosemite şi este atât de pură încât municipalitatea nici măcar nu trebuie să o trateze.

Evident, şi în România există zone unde apa îşi păstrează puritatea naturală şi, dacă ar fi captată în condiţii adecvate, ar putea fi o alternativă de preferat produsului la PET. Borsec, Avrig, Borşa sau Baia Mare sunt doar câteva exemple de oraşe unde apa de la robinet este foarte bună, iar locuitorii o consumă fără probleme.

 

Mitul 4 – Conţine mai puţine substanţe chimice şi este mai sigură

Credem că apa îmbuteliată are un conţinut redus de substanţe chimice, mai ales de compuşi nocivi.

În realitate, lucrurile iarăşi nu stau chiar aşa şi au fost situaţii în care anumite mărci sau loturi de apă la PET au avut probleme, chiar serioase, privind prezenţa unor germeni patogeni. În Statele Unite, de exemplu, apa îmbuteliată intră în categoria „alimentelor” şi este controlată pe baza standardelor Food and Drug Administration (FDA), în timp ce apa de robinet intră sub incidenţa Environmental Protection Agency (Agenţia de Protecţie a Mediului), care operează cu standarde mult mai stricte decât FDA, având drept rezultat o apă de robinet mai pură chiar decât cea la PET. Aproximativ o cincime din sortimentele de apă îmbuteliată din SUA au avut, în decursul timpului, probleme privind un conţinut mărit de substanţe nocive.

Mitul a fost invalidat şi în România, unde UBB Cluj Napoca a efectuat în urmă cu câţiva ani, un studiu privind calitatea chimică a apei îmbuteliate şi comparaţia cu apa potabilă a analizat 30 de mărci de ape îmbuteliate (25 româneşti şi 5 străine). Au fost prelevate probe de apă potabilă din reţeaua de alimentare din Cluj-Napoca şi Zalău, o probă de apă de izvor natural din Cluj şi două probe de apă de izvor natural din Blaj şi Zalău.

Pentru toate aceste mostre a fost stabilită compatibilitatea cu legislaţia apelor potabile din România, reglementată de Legea 458/2002 şi completată de Legea 311/2004. Rezultatele obţinute arată că doar 26 din cele 35 de probe analizate respectă în linii mari legislaţia.

De asemenea, există cazuri destul de recente în care sortimente de apă la PET au fost retrase de la consum din cauza impurificării cu substanţe biologice nedorite. Un astfel de incident a avut loc în decembrie 2011, când un lot de apă Saguaro a fost retras exact din acest motiv. Un altul, datând din martie 2011, a fost cauzat de apa‘San Terra Aqua’ infestată cu germeni fecali şi bacili coliformi, distribuită în mai multe oraşe din ţară – Braşov, Galaţi, Ploieşti etc.

 

Mitul 5 – Nu mai trebuie să ne facem griji privind PET-urile goale, deoarece acum se reciclează

Credem că sticlele de plastic, binecunoscutele PET-uri nu mai reprezintă o problemă pentru mediu, deoarece sunt reciclate în proporţie tot mai mare.

În realitate PET-urile reprezintă o problemă serioasă chiar şi în ţările care au sisteme bine organizate de reciclare a deşeurilor. În Statele Unite, de exemplu, aproximativ 4 miliarde de astfel de ambalaje ajung la groapa de gunoi în fiecare an, generând costuri de ecologizare de aproximativ 70 de milioane de dolari. Chiar şi în acele situaţii când sticlele de plastic sunt reciclate, procesul tehnologic este reprezentat de topire (consum de energie) şi tratare cu noi substanţe, din care multe multe sunt toxice, iar plasticul rezultat este de calitate mai slabă decât cel din care provine şi eliberează mai mulţi compuşi nocivi.

Cu atât mai gravă este situaţia în România, unde sistemele de reciclare a deşeurilor sunt încă într-un stadiu incipient chiar şi în oraşele mari, iar în localităţile mai mici toate ambalajele PET ajung la groapa de gunoi… în cel mai bun caz, atunci când nu ajung direct pe câmp sau în râuri şi lacuri. Nu degeaba, în urmă cu câţiva ani, un ofiţer NATO aflat în vizită la noi a afirmat, după un drum cu maşina pe şoselele din sudul ţării: “Am aflat de unde provin PET-urile… Eu credeam că se fabrică, dar am văzut că ele cresc pe câmp în România.”

 

Mitul 6 – Unităţile de îmbuteliere creează locuri de muncă în comunităţile mici

Credem că unităţile de îmbuteliat apa stimulează economia zonelor în care sunt amplasate şi creează locuri de muncă.

În realitate corporaţiile multinaţionale cumpără dreptul de control şi exploatare a rezevelor subterane de apă, oriunde pot, iar industria de îmbuteliere pe care o susţin limitează ceea ce mulţi consideră ca fiind un drept inalienabil: accesul la o sursă de apă sigură şi necostisitoare. Apa mai este numită şi „aurul albastru al secolului XXI”. Urbanismul, poluarea, încălzirea globală şi creşterea populaţiei terestre transformă rapid apa potabilă într-o resursă tot mai disputată şi valoroasă.

Pe ansamblu, industria de îmbuteliere a apei creează puţine locuri de muncă,media pe plan mondial fiind de 24 de salariaţi pentru o unitate de mărime medie. În plus, sunt studii care demonstrează că, atunci când o fabrică de îmbuteliere se construieşte într-o localitate, majoritatea salariaţilor acesteia provin din afara comunităţii care şi-a cedat controlul asupra resurselor sale de apă, în schimbul promisiunii unor noi locuri de muncă.

 

Mitul 7 – Apa îmbuteliată provine din izvoare de munte, sau de mare adâncime

Credem că apa pe care o cumpărăm la sticle provine din cele mai cristaline izvoare „din inima munţilor”, sau – cel puţin – din puţuri de mare adâncime, neatinse de poluarea lumii moderne.

În realitate, autorii studiului citat în deschidere estimează că minimum 25% din apa îmbuteliată provine, de fapt, din reţeaua de alimentare, fiind cel mult tratată suplimentar, uneori. Chiar şi în SUA, unde a fost realizat studiul, sortimente de apă recomandată ca fiind „de izvor” sau „pură din inima gheţarilor” proveneau, de fapt, din puţuri urbane unele situate chiar în apropierea unor gropi de gunoi.

Nici România nu a fost scutită de astfel de incidente. În 2005, de exemplu, ANPC a închis mai multe fire din judeţul Braşov care vindeau apă de robinet pe post de „apă de izvor.”

Şi în Bucureşti au fost descoperite situaţii similare. De atunci, sporadic, apar ştiri sau informaţii neconfirmate despre diverse sortimente sau loturi de apă îmbuteliată care fie provin din alte surse decât cele menţionate pe ambalaj, fie adâncimea la care sunt situate prizele de captare nu este cea specificată de producător.

Ca soluţie generală la această problemă, ar trebui ca LAREX (Laboratorul de Analiză a Apei) să testeze prin sondaj provenienţa şi calităţile tuturor celor aproape 100 de sortimente de apă îmbuteliată prezente pe piaţa românească, pentru a creşte gradul de încredere a consumatorilor.

Deşi aceste teste sunt obligatorii pentru a intra pe piaţă, după ce o firmă obţine certificatul de conformitate există, cel puţin teoretic, posibilitatea ca ea să îmbutelieze apă din alte surse, pe care să o vândă în baza certificatului obţinut iniţial.

  • Şi totuşi ce apă să alegem?

Confruntat cu atâtea argumente în defavoarea apei îmbuteliate, consumatorul român îşi va pune, în mod firesc, întrebarea: „Şi totuşi eu ce apă ar trebui să beau?” Greu de răspuns, având în vedere că soluţia sugerată de studiul menţionat, şi anume apa de robinet, poate că este valabilă peste ocean, dar în multe locuri din România nu reprezintă o alternativă.

Mai degrabă putem vorbi de „răul cel mai mic,” care pare să fie… chiar apa la PET, cel puţin în zonele cu reţele de apă învechite, sau din surse nerecomandabile. Cel puţin în Capitală, avem o confirmare foarte recentă, venită tocmai din insulele britanice. Printre alte recomandări adresate suporterilor echipei de fotbal Chelsea care au venit să vadă meciul cu Steaua, guvernul Majestăţii Sale îi sfătuieşte să nu bea apa de robinet din Bucureşti, care nu ar fi tocmai bună pentru consumul uman. Nu ştiu cât adevăr este în acest sfat, având în vedere că personal l-am auzit, zilele trecute, pe un director de la Apa Nova recomandându-le bucureştenilor să bea apă de la robinet fără grijă, deoarece şi el consumă doar astfel de apă.

Oricum, pentru cei care se îndoiesc de calitatea apei din reţea, dar şi de cea îmbuteliată, există şi o a treia alternativă, poate cea mai recomandabilă. Există pe piaţă o varietate de filtre care se montează pe robinet, sau sunt fixate chiar în interiorul ţevii de alimentare. Majoritatea acestor filtre se bazează pe carbon activ, care elimină parţial sedimentele şi impurităţile din apă, exclusiv prin procedee mecanice, dar au dezavantajul major că permit trecerea metalelor grele (plumb, cupru, cadmiu etc.) şi a altor substanţe toxice din apă (nitraţi, nitriţi etc.)

Mai nou, au apărut filtrele cu osmoză inversă, care elimină problemele întâlnite la sistemele pe bază de cărbune activ. Firmele producătoare afirmă că osmoza inversă este cea mai eficientă metodă de purificare a apei potabile, principiul lor de funcţionare fiind bazat pe presiunea osmotică necesară în filtrare.

Chiar dacă sistemele de filtrare prin osmoză inversă, fără pompă de presiune au şi inconveniente, cum ar fi randamentul scăzut şi viteză redusă de filtrare, ele rămân totuşi cele mai eficiente dispozitive de acest gen.

Ca în întotdeauna, consumatorii sunt cei mai în măsură să se informeze, să calculeze avantajele şi dezavantajele tuturor opţiunilor disponibile şi să aleagă varianta pe care o consideră cea mai adecvată. Important este să fie informaţi asupra tuturor opţiunilor, cu plusurile şi minusurile fiecăreia. Cu atât mai atentă trebuie să fie analiza în ce priveşte un produs atât de important cum este apa pe care o bem – izvor de sănăte pentru organism.

Financiarul.ro

Alte postari similare :

Pentru sanatatea dumneavostra consumati cel putin 2 litri de apa pe zi ! – FALS !!!

Despre alimente nesanatoase si organisme modificate genetic

Hrana noastra cea de toate zilele

Reclame

Manipularea prin reclamele la medicamente, difuzate la TV


e69e34d0ea70a06a357797cf7b513937

Sunt din ce în ce mai multe ţări care iau măsuri împotriva acţiunilor de promovarea a medicamentelor la televizor şi nu este foarte greu să înţelegem de ce se întâmplă acest fenomen. Reclamele la medicamente conduc la un nivel ridicat al supradiagnosticării şi al tratamentului în exces, scrie Mercola.com. Într-un sondaj din 2009 realizat de Harris Poll, 51% dintre respondenţi s-au arătat convinşi că reclamele la medicamente îi încurajează să pună întrebări atunci când merg la doctor, iar 44% dintre ei cred că publicitatea la pastile îi ajută să afle mai multe informaţii despre afecţiunea de care suferă. Recent, un nou studiu care a evaluat efectul reclamelor la medicamente “direct către consumator” a concluzionat că reclamele la TV pentru statine ar putea fi un factor principal al supradiagnosticării afecţiunilor legate de colesterolul mărit şi al tratamentului excesiv cu medicamente.

Motivul este clar. Oamenii care îşi întreabă doctorii despre un medicament promovat la televizor ajung de obicei să obţină o reţetă pentru acel produs. Nu este de mirare că, în SUA de exemplu, unul din patru americani cu vârsta de peste 45 de ani ia un medicament cu statine, în ciuda faptului că există peste 900 de studii care dovedesc efectele adverse ale acestor pastile, ce variază de la probleme musculare la diabet şi până la un risc crescut de cancer.

Reclamele TV pentru statine conduc la o supradiagnosticare şi la un tratament în exces

Au fost luate măsuri pentru a determina relaţia dintre expunerea la reclamele care promovează medicamentele cu statine şi două variabile clinice: diagnosticul colesterolului mare şi utilizarea statinelor. Studiul a utilizat tehnica de regresie logistică pentru a analiza sondajele aplicate pe 106.000 de persoane, acestea fiind corelate cu datele privind frecvenţa reclamelor care au apărut la televiziunea naţională, prin cablu şi cea locală, între 2001 şi 2007.
În mod suprinzător, cei care au afirmat că au văzut la TV reclame care promovau medicamentele cu statine erau:
– cu 16%-20% mai predispuşi să fie diagnosticaţi cu un colesterol mare;
– cu 16%-20% mai predispuşi să ia un medicament cu statine.
Aceste rezultate reflectă foarte clar modul în care reclamele influenţează oamenii, chiar şi atunci când vine vorba despre un produs care are şanse să provoace mai multe probleme decât beneficii, aşa cum este şi cazul statinelor. În rândul celor diagnosticaţi cu un colesterol ridicat, cât şi al celor care utilizau statinele în mod frecvent, majoritatea era formată din cei care aveau un risc redus de a suferi viitoare evenimente cardiace, indicând faptul că supradiagnosticarea şi tratamentul inutil cu medicamente sunt două aspecte destul de reale.

Reclame cu risc de a pune în pericol sănătatea a milioane de persoane

Statinele sunt inhibitori HMG-CoA de reductază, adică, aceştia acţionează prin blocarea enzimelor din ficat, responsabile cu realizarea de colesterol (reductază HMG-CoA). Faptul că medicamentele de tipul statinelor provoacă mai multe efecte secundare este un lucru bine cunoscut, deoarece există peste 900 de studii care dovedesc efectele lor adverse, ce variază de la probleme musculare şi până la un risc crescut de dezvoltare a cancerului. Să nu uităm că statinele sunt clasificate drept “medicamente de sarcină de Categoria X”, ceea ce înseamnă că pot cauza defecte serioase la naştere şi nu ar trebui să fie utilizate niciodată de o femeie care este însărcinată sau care îşi doreşte să rămână însărcinată. Dacă în aceste situaţii statinele sunt recomandate de medic, acest lucru este o dovadă clară de neglijenţă extremă şi de malpraxis.
De asemenea, statinele cresc riscul de dezvoltare a diabetului, prin intermediul unor mecanisme diferite. Cel mai important este acela că statinele cresc rezistenţa la insulină, care poate fi extrem de dăunătoare pentru sănătatea organismului. O rezistenţă crescută la insulină contribuie la inflamaţia cronică, cea care este numitorul comun al majorităţii bolilor. De fapt, o rezistenţă crescută la insulină poate conduce la afecţiuni cardiace care, în mod ironic, sunt motivul principalul pentru care iei un medicament de reducere a nivelului colesterolului. De asemenea, statinele favorizează grăsimea de pe abdomen, o presiune arterială mare, atacuri de cord, oboseală cronică, perturbarea tiroidei şi boli precum Parkinson sau Alzheimer.

În al doilea rând, statinele cresc riscul de diabet prin creşterea efectivă a nivelului de zahăr din sânge. Medicamentele de tipul statinelor interferează şi cu alte funcţii biologice şi cu traseul mevalonatului, care reprezintă calea centrală pentru gestionarea steroizilor din organism. De-a lungul acestui traseu, elementele care sunt afectate în mod negativ de statine includ:
– toţi hormonii sexuali
– cortizon
– dolicoli, care sunt implicaţi în activitatea de a păstra sănătoase membranele din interiorul celulelor
– toţi sterolii, inclusiv colesterol şi vitamina D (care este produsă din colesterolul din piele)
99 de persoane din 100 nu au nevoie de statine

Faptul că, pe piaţă, cota acestor medicamente a crescut la un nivel incredibil este odovadă a eficienţei marketingului direct către consumator, a corupţiei şi a lăcomiei corporative, din cauză că sunt şanse foarte mari ca, în cazul în care iei o statină, să nu ai cu adevărat nevoie de ea. Singurul subgrup care ar putea beneficia de statine sunt persoanele care s-au născut cu un defect genetic numit hipercolesterolemia familială, din moment ce această afecţiune îi face rezistenţi la măsurile clasice de normalizare a nivelului colesterolului.
Este important să reţinem: colesterolul nu este cauza afecţiunilor cardiace. Dacă doctorul recomandă să-ţi verifici colesterolul total, atunci ar trebui să ştii că acest test nu îţi va spune practic nimic despre riscul tău de a suferi de o afecţiune cardiacă, cu excepţia cazului în care valoarea este de peste 330. Procentajul HDL este un indicator mult mai potent pentru riscul de afecţiuni cardiace.

Iată cele două aspecte la care ar trebui acordată o atenţie mai mare:
Raportul HDL/Colesterolul total: Ideal ar trebui să fie peste 24%. Dacă este sub 10%, atunci eşti supus la un risc semnificativ mai mare de dezvoltare a unor afecţiuni cardiace.
Raportul Trigliceride/HDL: Ar trebui să fie sub 2.
Să nu uităm că organismul are nevoie de colesterol, deoarece acesta este important în producţia de membrane celulare, hormoni, vitamina D şi acizi biliari, care ne ajută să digerăm grăsimea.
De asemenea, colesterolul ajută creierul să creeze amintiri şi este vital pentru funcţia neurologică. În acelaşi timp, există dovezi puternice care spun că dacă ai un colesterol prea mic, atunci creşte riscul de pierdere a memoriei, al bolii Parkinson, al dezechilibrelor hormonale, dar şi riscul de accidente vasculare, depresie, suicid şi al unui comportament violent.
Gândiţi-vă de două ori înainte de a deschide televizorul
Din moment ce întâlnim aceste reclame peste tot – la TV, în reviste şi pe Internet – , este dificil să eliminăm complet expunerea la acest tip de informaţii. Totuşi, ceea ce putem face este să ne păstrăm o doză de scepticism oricând vedem o reclamă la un medicament. Să ne informăm cu privire la efectele secundare şi să ne întrebăm dacă dezvoltarea cancerului este un risc acceptabil pentru un medicament care tratează o afecţiune a pielii, de exemplu.

Un medicament obişnuit vine “la pachet” cu o listă de 70-100 de posibile reacţii, potrivit cercetătorilor care au utilizat un program pe calculator pentru a analiza 5600 de etichete ale medicamentelor. Având în vedere acest lucru nu este de mirare că atât de multe persoane ajung la serviciul medical de urgenţe în fiecare an, ca rezultatal reacţiilor adverse ale medicamentului.
Doar câteva întrebări, înainte de a lua un medicament
De fiecare dată când luăm un medicament, indiferent dacă am cedat în faţa unei reclame seducătoare sau doctorul ne-a prescris o reţetă pentru diverse afecţiuni, ar fi bine să nu uităm că toată responsabilitatea ne aparţine nouă. În locul unei atitudini “orbeşti”, prin care acordăm încredere deplină reclamelor şi doctorilor, putem prelua controlul asupra sănătăţii noastre, punând anumite întrebări legate de medicamentul prescris, cum ar fi:
– Chiar am nevoie de acest medicament?
– Este prescris în mod corespunzător?
– Care sunt efectele secundare?
– Creează dependenţă?
– Care sunt alternativele naturale?

În majoritatea cazurilor există mari şanse să descoperim că putem preveni sau remedia problema de sănătate urmând anumite principii de bază ale unei sănătăţi optime şi nu cu ajutorul unui medicament:
1. Prin adoptarea unei alimentaţii sănătoase, concentrată pe alimente integrale proaspete (ideal ar fi să fie organice şi/sau crescute la nivel local). Pentru a menţine nivelul insulinei la o cotă normală, trebuie eliminat zahărul şi cerealele de toate tipurile, iar carbohidraţii trebuie înlocuiţi cu grăsimi sănătoase. O alimentaţie bogată în grăsimi sănătoase, cu un aport moderat de proteine şi cu puţini carbohidraţi are mari şanse să îmbunătăţească sănătatea oamenilor.
2. Prin consumul grăsimilor sănătoase. Ştiinţa este clară în acest sens: grăsimile omega-3 sunt esenţiale pentru o sănătate optimă. Din păcate, majoritatea peştilor comercializaţi în ziua de azi sunt poluaţi cu mercur, PCB şi alte substanţe toxice, de aceea specialiştii recomandă un supliment, cum ar fi uleiul de krill. Alte grăsimi sănătoase includ uleiul de cocos, avocado, măsline, ulei de măsline, unt şi nuci macadamia. Toate aceste grăsimi au un conţinut redus de proteine şi nu afectează nivelul de insulină, leptină sau mTOR.
3. Principalul lichid pe care îl bem ar trebui să fie apa curată, pură.Recomandarea doctorului Mercola este să stăm cât mai departe de toate băuturile îndulcite şi/sau cu diferite arome, inclusiv cele care conţin îndulcitori artificiali.
4. Aplicarea unor practici şi metode de gestiune corespunzătoare a stresului zilnic (ex: meditaţia, lectura, cursuri de dezvoltare personală, rugăciunea).
5. Practicarea de exerciţii fizice în mod regulat. Ideal ar fi un regim de fitness complet care include întinderi, antrenament de intensitate mare, exerciţii de întărire a musculaturii etc.
6. Să ne asigurăm că stăm un timp suficient la Soare pentru a ne optimiza, într-un mod natural, nivelul de vitamina D din organism. Potrivit unei serii impresionante de studii ştiinţifice, vitamina D este esenţială pentru a sănătate generală bună.
7. Limitarea nivelului de expunere la toxinele de toate tipurile.
8. Respectarea perioadei de somn. Oamenii de ştiinţă au descoperit că ritmurile circadiene reglează nivelurile de energie din celulele. În plus, proteinele implicate în ritmul circadian şi în metabolism sunt asociate şi dependente unele de altele. De aceea, atunci când ritmurile noastre circadiene sunt tulburate, sănătatea fizică poate fi afectată într-un mod semnificativ.

Este nevoie de o implicare personală pentru a rămâne sănătos într-un sistem bolnav

În cele din urmă, este vorba despre corpul nostru, iar decizia de a lua medicamente pentru o anumită afecţiune este o decizie strict personală. Totuşi, specialiştii ne recomandă să facem o cercetare în ceea ce priveşte medicamentele prescrise de doctor. Majoritatea doctorilor au foarte puţine informaţii pe care le pot oferi despre un anumit medicament, doar pe cele pe care le ştiu de la reprezentanţii farmaceutici. De asemenea, ar fi bine să reţinem că niciun medicament nu este complet sigur.Chiar şi în cele mai bune circumstanţe – cum ar fi un medicament care a trecut printr-un proces de testare obiectivă, de lungă durată -, atunci când acesta ajunge în corpul tău, poate produce efecte necontrolabile.
Reclamele sunt realizate cu scopul de a naşte în noi dorinţa de a cumpăra un produs. Nu sunt anunţuri de interes public! Trebuie să înţelegem că, în afară de situaţia în care suferim de o hipercolesterolemie familială, nu avem nevoie de un medicament pentru a normaliza colesterolul. Acest lucru poate fi obţinut cu uşurinţă prin intermediul unei alimentaţii şi a unui regim de exerciţii fizice corect, recomandă în încheiere dr. Mercola.

sursa

Alte postari pe aceiasi tema:

Pentru sanatatea dumneavostra consumati cel putin 2 litri de apa pe zi ! – FALS !!!

Despre alimente nesanatoase si organisme modificate genetic

Hrana noastra cea de toate zilele

Pentru sanatatea dumneavostra consumati cel putin 2 litri de apa pe zi ! – FALS !!!


demontam-mituri-avem-nevoie-de-2-litri-de-apa-pe-zi-ca-sa-fim-sanatosi-tun_size1-1

Anumiti doctori sau nutritionisti spun ca este recomandat sa bem 2 litri de apa pe zi. In acest articol vom vedea daca acesta este un mit sau adevar. Milioane de oameni isi numara zilnic paharele sau sticlele de apa consumate, pentru a fi siguri ca si-au indeplinit obiectivul sanatos de a bea fix doi litri de lichide pe zi. Stim ca organismul nostru se regleaza singur si ne anunta atunci cand are nevoie de apa. Si mai stim ca si alimentele contin apa, in special legumele sau fructele. Insa unii se incapataneaza sa-si forteze organismul sa inghita nu mai putin de 2 litri de apa pe zi.

“Am facut 43 de ani de cercetare pe acest subiect – sistemul osmoreglator. Acest sistem este atat de precis si atat de rapid incat mi se pare imposibil sa cred ca evolutia ne-a lasat cu un deficit cronic de apa.” Dr. Heinz Valtin Nu spunem ca apa nu este buna, dar chiar trebuie sa consumam cel putin 2 litri pe zi? Potrivit doctorului Heinz Valtin, raspunsul este nu!

Heinz Valtin este un profesor specializat in cercetarea asupra rinichilor si a petrecut peste 40 de ani studiand sistemul biologic ce mentine apa in corpul nostru intr-un echilibru. El spune ca, pentru oamenii care au diverse probleme de sanatate precum pietre la rinichi sau tendinta de a dezvolta infectii urinare, consumarea unei cantitati mai mari de apa este benefica. In anul 2002, in cautarea originii a ceea ce se numea “ghidul 8×8” studiile au aratat ca nu exista nicio dovada care sa sustina ca oamenii sanatosi trebuie sa consume cantitati mari de apa. In anul 2008, Dan Negoianu impreuna cu Stanley Goldfarb au ajuns la aceeasi concluzie.

Si atunci, de unde a aparut acest mit? Valtin a descoperit ca ghidul 8×8 s-a nascut din niste neintelegeri. In 1945, “Food and Nutrition Board”, astazi parte din “National Academy of Science’s Institute of Medicine”, a sugerat ca o persoana consuma un mililitru de apa pentru fiecare calorie. Tot ce urmeaza este simpla matematica: o dieta zilnica ce contine aproximativ 2000 de calorii ar indica un consum de 2000 mililitri de apa, adica 2 litri.

O alta afirmatie intalnita adeseori este ca daca consumam mai multe lichide ne ajuta sa slabim. Din pacate nu este chiar atat de simplu. Daca bem multa apa si apoi asteptam ca grasimea sa se topeasca, vom astepta degeaba.In unele situatii, un consum ridicat de apa poate avea efecte secundare periculoase sau chiar fatale. Desi apa este considerata cel mai putin toxic compus chimic, ea nu este sanatoasa in exces. Intoxicarea cu apa sau otravirea cu apa, este o dereglare ce poate deveni fatala, cu efecte devastatoare la nivelul creierului atunci cand electrolitii din corp sunt scosi afara dincolo de limitele de siguranta (ex. hiponatremia).

Hiponatremia este o anomalie electrolitica frecventa care poate fi observata in insolatie sau drept complicatie pentru alte afectiuni severe. Sodiul este un cation extracelular dominant si nu poate circula liber transmembranar. Homeostazia sa este vitala pentru functia normala a celulelor. Nivelul normal seric de sodiu este 135-145 mEq/l. Hiponatremia este definita ca nivel seric al sodiului sub 135 mEq/l si este considerata severa cand sodiul este sub 125 mEq/l. Hiponatremia hipovolemica se dezvolta cand apa si sodiul sunt pierdute si inlocuite prin lichide hipotone neadecvate, cum este banala apa.

Asadar, ce cantitate de apa trebuie sa consumam zilnic? Daca aveti probleme de sanatate, consultati-va medicul. Dar daca sunteti sanatos, beti cand va este sete si atat cat simtiti ca aveti nevoie.

sursa

La fel ca si cu alimentele, populatia nu s-a intrebat de ce trebuie sa consume minim 2 litri de apa zilnic. Se pare ca ne place sa ascultam sfaturile altora doar pentru ca „ei sunt experti” sau pentru ca asa se spune la televizor. De cate ori apare o informatie de acest gen trebuie verificata prin mai multe canale. Media s-a invatat sa transmita doar ce este trimis de catre corporatii pentru ca la urma urmei, ei platesc reclamele si implicit salariile. Jurnalismul a ramas in faza de concept. Informatiile circula de la o sursa la alta pana i se pierde urma iar omul de rand ia ceea ce vede si aude la televizor si in ziare ca fiind reale. In ultima instanta TU esti de vina daca aceste concepte te-au manipulat, pentru ca le-ai dat voie.

Alte postari la tema:

Hrana noastra cea de toate zilele

Aspartam – adevarul din spatele conspiratiei

Despre alimente nesanatoase si organisme modificate genetic

Despre alimente nesanatoase si organisme modificate genetic


nutritie nesanatoasa

Omul modern este o fiinta bizara. Se distruge singur, lent, de parca viata nu ar conta pentru el. In lumea biologica nu exista nicio alta creatura cu aceleasi apucaturi autodistructive. Cu 500 de ani inainte de Hristos, anticii si-au dat seama ca „esti ceea ce mananci” si ca „alimentele pot fi medicamente”. Aceaste expresii sune atribuite in egala masura unor celebri medici ai antichitatii, precum Hipocrat si Galenius. Daca ar fi sa fie asa, omul modern nu este altceva decat un conglomerat de grasimi si zaharuri, lipsit de vitamine. Despre obiceiurile alimentare nesanatoase gasim zilnic o sumedenie de informatii, adesea contradictorii, astfel incat consumatorul de rand este de-a dreptul buimacit si nu mai stie ce si cum sa manance. Acest top al alimentelor nesanatoase tine cont de doi factori. Primul este frecventa consumarii, pentru ca o otrava introdusa sistematic in organism este foarte posibil sa functioneze. Al doilea este impactul imediat asupra sanatatii, pentru ca unele alimente chiar daca sunt consumate ocazional pot avea efecte deosebit de nocive.

1. Cartofii prajiti
Sunt pe departe cele mai daunatoare alimente, daca tinem cont de cei doi factori ai acestui top. Nelipsiti din alimentatia noastra cotidiana, cartofii sunt daunatori indiferent de forma sub care sunt serviti pentru ca contin glucide ce sunt metabolizate rapid in zaharuri simple. Acestea sunt usor absorbabile care si repede nivelul de insulina. Ba mai mult, atunci cand sunt prajiti la temperaturi inalte in grasimi de tip trans, are loc o serie de procese ale caror efecte sunt de-a dreptul devastatoare. Este stiut faptul ca alimentele prajite contin serii de acizi grasi de tip trans si multe substante cancerigene de tip acrilamide. Daca sunt prajiti in ulei din floarea soarleui, soia sau porumb apar grasimile polinesaturate. Acest tip de grasime produce o cantitate mare de radicali liberi, care duc la o imbatranire prematura, cancere sau obezitate.

2. Margarina
A devenit un aliment nelipsit in viata codidiana. Chiar daca nu este consumata direct, margarina are si ea un continuit sporit de acizi grasi trans. Acesta duce la cresterea colesterolului rau si scaderea celui bun. In tipul proceselor tehnologice, margarina este completata cu mai multe tipuri de coloranti si aromatizanti. In tipul devzoltarii productiei a devenit de-a dreptul otravitoare, datorita proceselor de hidrogenare si apoi de inter-esterificare. Margarina este o grasime sintetica care nu poate fi procesata de organism. Aceste grasimi se depun pe membrana celulelor sistemului imunitar. Margarina afecteaza in special inima, creierul si circulatia sangvina. Foarte multi dintre cei care e opun consumului de margarina sustin ca ar avea o structura moleculara asemanatoare plasticului. Chiar daca aceasta afirmatie este falsa, plasticul fiind o structura polimerica, iar margarina un amestec de grasimi si apa, totusi ea este nociva prin structura grasimilor continute.

3. Bauturile carbogazoase
Bauturile de tipul coca-cola au cel mai mare impact comercial din seria obiceiurilor alimentare moderne. Consumul de cola a devenit un obicei cotidian, cu cele mai nocive efecte. Un simplu pahar de suc contine aproximativ 10 lingurite de zahar, aproape 200 de calorii, si 60 mg cafeina. Asta fara a mai pune la socoteala si un numar mare de coloranti si aditivi. Consumul pe termen lung este insotit aproape intotdeauna de osteoporoza, obezitate, si afectiuni cardiovasculare. Cariile dentare sunt si ele puse adesea pe seama consumului de cola. Variantele dietetice sunt mult mai daunatoare, pentru ca au in compozitie indulcitori artificiali de tipul aspartamului. Cercetatorii care studiaza efectele aspartamului au aratat ca acesta declanseaza si agraveaza urmatoarele boli cronice: tumori pe creier, scleroza multipla, epilepsie, boala Parkinson, sindromul Alzheimer, retardare mintala, fibromialgie, diabet.

4. Mezelurile si carnea procesata
Carnea procesata (folosita in prepararea alimentelor de tip fast-food) si mezelurile contin cantitati mari de nitriti de sodiu. Nitritii de sodiu sunt cancerigeni, unul dintre principalele efecte este cancerul de colon. Ba mai mult, interactioneaza cu hemoglobina, fiind chiar otravitor daca este administrat copiilor sub sase luni. Din motiove inca neelucidate, nitritul de sodiu provoaca o dependenta, asemanatoare celei de droguri periculoase. Mezelurile sunt completate cu mai multe grasimi si sorici. Soriciul este foarte gustos, insa este o proteina cu valoare biologica scazuta. Aproape toate formele de carne procesata contin si MDM (mechanically deboned meat – carne dezosata mecanic). Aceasta este o pasta provenita din dezosarea carcaselor de pasare. MDM-ul perturba grav echilibrul calciului si fosforului in organism, intrucat contine fosfor in exces. Alti aditivi alimentari (derivatii acidului glutamic) prezenti in mezeluri si carne procesata determina returi, palpitatii, dureri de cap si de asemenea, hiperactivitate si probleme de atentie si concentrare la copii.

5. Pizza, shaorma si burger-ul
Acestea sunt alimente cu o incarcatura sporita de calorii, fiind adevarate bombe calorice. Zilele trecute, in drum spre Bucuresti m-am oprit la un MC Donalds si am comandat un Mc Tasty. Uitandu-ma pe cutie am fost socat sa vad ca doar burgerul meu continea nu mai putin de 850 kcal (jumatate din doza zilnica), portia de cartofi care-l insotea in meniu avea 470 kcal. De obicei, buregerii contin 280 de calorii si 13 grame de grasimi, echivalentul a 20% din necesarul zilnic pentru un organism sanatos. Sosul adugat la acestea contine grasimi nocive in proportie de 80%. Prin modul de preparare creste cantitatea de toxine, iar nivelul de sodiu este peste pragul de alarma. Intr-o pizza se pun cam 28 de grame de sunca cu 10 grame grasimi. In medie, o singura pizza ajunge pana la 500 de calorii, care pot fi arse cam in doua ore de mers pe jos. Acest tip de alimente devin si mai periculoase in urma procesului de preparare, prin aparitia grasimilor polinesaturate si prin efectele radicalilor liberi (imbatranire prematura, cancere, obezitate, diabet).

6. Painea alba
Suntem printre cei mai mari consumatori de paine alba, fara sa stim ca efectele acesteia asupra organismului sunt devastatoare. Acest tip de paine este realizata prin folosirea partii celei mai putin hranitoare a bobului de grau. La aceasta se adauga o serie de aditivi daunatori. In urma procesului de dubla rafinare a bobului de grau, valoarea nutritiva este injumatatita. In starea neprocesata, graul contine calciu, magneziu, fosfor, aproape toate vitaminele B, antioxidanti precum vitamina E, celuloza, fibre. Acestea dispar insa in urma procesului de rafinare. Painea alba nu este doar saracita, ea este chiar otravita prin aditivii folositi. Culoarea alba este mentinuta cu propilen glicol pentru mentinerea culorii albe, la care se adauga acidul diacetiltartaric si sulfatul de calciu, pentru ajuta la framantare. Painea alba este saracita de fibre, continand doar un sfert de gram de fibre in fiecare felie. In acelasi timp, o felie de paine integrala contine 2 grame, iar painea multicereale pana la 33,5 g.

7. Supele instant
Nu doar ca nu te hranesc deloc, ba chiar iti spala calciul din organism. Acesta contin in exces glutamatul de sodiu E621, care este una dintre cele mai cancerigene substante. Glutamatul de sodiu (o neurotoxina) provoaca migrene insuportabile care nu pot fi tratate cu medicamente. Se vinde producatorilor sub forma de cristale albe, fara gust, si se combina intotdeauna cu alti aditivi chimici care au aroma. Supele la plic sunt devastatoare pentru persoanele cu boli cardiovasculare, cele cu afectiuni ale ficatului, rinichilor sau diabetici.

8. Bomboanele
Prin contimutul mare de zahar, bombanele sunt adevarate bombe glicemice. Insa, aditivii sunt si mai periculosi. Unul dintre aditivii folositi cel mai des la fabricarea bomboanelor, carminul, E120, poate provoca alergii, rinite, astm, eruptii cutanate. Este un factor declansator pentru aparitia sindromului de hiperactivitate si deficienta de concentrare. Un alt aditiv, indigotina duce la aparitia starilor de voma si greata, poate provoca tumori cerebrale si hipertensiune.

9. Fructele de mare
Acestea nu au devenit un obicei alimentar romanesc. Insa, consumul fructelor de mare este in crestere spectaculoasa. Ce trebuie sa stiti este ca in afara de continutul crescut de acizi grasi de tip trans si de acrilamide, acestea mai au si un continut crescut de mercur. Apa de mare este incarcata cu mercur toxic iar fructele de mare cu carapace cum sunt stridiile si homarii pot fi contaminati cu paraziti si virusi rezistenti care pot supravietui si temperaturilor inalte. Aceste creaturi, numite si animale-gunoieri, consuma hrana care poate fi daunatoare pentru organismul nostru.

10. Guma de mestecat
Pare ca daca nu este inghitit, alimentul nu are efecte novice. Nimic mai fals, guma de mestecat poate provoca tulburari digestive grave. Aceste efecte se datoreaza sorbitolului, care mai poate fi gasit in siropurile pentru tuse, bomboanele mentolate fara zahar, mancarurile si bauturile dietetice si inghetata.

Organismele modificate genetic:
* o serie de produse insuficient testate incat sa prezinte garantii pentru consum, motiv pentru care multe tari din UE au apelat la principiul de precautie si au refuzat cultivarea si consumul pe teritoriile lor (Franta, Austria etc.)
* testele efectuate pe cobai (insuficiente si ele) au aratat posibile legaturi intre consumul de OMG si perturbari de functionare a ficatului, rinichilor si testiculelor, alergii etc.
* reprezinta un pericol pentru biodiversitate – o data cultivate in spatii deschise ele se pot raspandi si contamina si alte medii, in exteriorul culturii propriu-zise(seminte purtate de vant etc) iar efectele nu pot fi controlate. In plus, prin continua cautare de soiuri tot mai rezistente de plante se vor elimina toate acele soiuri mai slabe deci efectiv se va reduce biodiversitatea.
* creeaza dependenta de firma ce detine patentul asupra lor (Monsanto, Pioneer, Syngenta, Bayer) – semintele OMG nu pot fi pastrate ca semintele traditionale, ele trebuie cumparate anual de la firma producatoare, impreuna cu erbicidul la care sunt rezistente (care distruge orice planta mai putin respectivul OMG). Deci planta modificata genetic contine o cantitate uriasa de erbicid. E o gluma povestea ca OMG ne ajuta sa folosim mai putine erbicide si pesticide.
* nu sunt o solutie contra foametei! Foametea din lume nu poate fi eradicata decat printr-o distributie diferita a alimentelor, prin limitarea saraciei si incetarea exploatarii tarilor sarace.
* sporesc problemele economice si sociale din tarile sarace sau in curs de dezvoltare – de obicei acolo sunt marile plantatii (India, Argentina, Mexic etc.). Fermierii sunt fermecati de costurile asa-zis reduse si de productivitatea mare a semintelor modificate genetic (idei foarte raspandite si in Romania de altfel.

sursa

Alte postari la tema:

Hrana noastra cea de toate zilele

Codex Alimenarius

Pentru sanatatea dumneavostra consumati cel putin 2 litri de apa pe zi ! – FALS !!!

%d blogeri au apreciat asta: