Când lupii tac, se aud doar oile


Sistemul… ce înțelegem de cele mai multe ori când spunem că suntem antisistem? Majoritatea persoanelor ar spune că sistemul este format din totalitatea instituțiilor care îngrădesc drepturile oamenilor,  prin legi care duc la asuprirea acestora în favoarea unei clase superioare numite de comun acord elită.

 Aș putea fi de  acord cu această definiție dar să nu uităm cine susține acest sistem. Tu. Eu. Noi. Dacă ne-am opune, dacă am gândi obiectiv și nu selectiv în funcție manipulare, dacă am lua măsuri când asemenea legi sunt promulgate, dacă am fi toți conștienți de toate astea, elitele n-ar avea nici o putere asupra noastră.

 Am spus intotdeuna că nu mă tem de cei care dau ordine mai mult decât de cei care le îndeplinesc. De acele persoane josnice care habar n-au pe ce lume trăiesc. Mulți sunt în slujba statului și asta e treaba lor, să îndeplinească ordinele chiar dacă acestea sunt îndreptate împotriva semenilor. Ar putea să ia atitudine și să demaște corupția din sistem. Nu o fac. De ce? Unii de frică, alții din anumite frustrări iar majoritatea din lașitate.

   Dar cele mai joase scursuri sunt acelea care nu primesc ordine și totuși te atacă. Seorwell supun manipulării din plăcere, din ignoranță instinctivă, de teamă de adevăr și de nou. Pentru că nu pot gândi separat ci la unison, pentru că le e frică de cei care gândesc singuri și nonconvențional, pentru că dacă unul dintre ei are curajul să gândească diferit îi pune pe ei într-o poziție de inferioritate. Ei știu asta. Instinctiv. Și atunci te trezești că cei care ar fi trebuit să fie de partea ta sunt cei mai înverșunați dușmani ai tăi. Tocmai pentru că mintea lor îngustă nu poate concepe ca oamenii obișnuiți, fără doctorate, sprijin politic, fără vreo funcție importantă, oameni care nu apar la TV sau oameni care nu au o directivă din partea vreunei autorități, pot  discerne realitatea de matrix, pot vedea mai departe decât ei sau mai subtil, pot avea curajul de a le spune că s-au înșelat toată viața lor. Că trăiesc într-o minciună; că  sunt sclavi; că suntem sclavi.

Creierul lor poate face scurtcircuit în slaba încercare de a conștientiza lumea așa cum e. Pentru ei e foarte comod să trăiască așa cum o fac. Să lupți pentru idealuri pare utopic. (Mă-ndoiesc de prezența acestui cuvânt în vocabularul lor sau de prezența multor fraze pe care de multe ori le-am scris sau chiar le-am rostit în încercarea de a schimba mentalități; poate că asta a fost problema; n-am știut să vorbesc în limbajul celor 200 de cuvinte, limbaj deținut de către majoritatea celor care ne înconjoară.)

  Iubesc provocările și polemicile. Îmi dau șansa de a explica mult mai bine subiectele pe carlincare le ating. Însă, cum nu poți explica unui copil de opt ani cum e cu fizica mecanică decât folosind puținele noțiuni pe care le înțelege și limitându-te la o mică porțiune pe care o poți explica, tot așa nici cu specimenele de genul asta nu poți discuta despre implicațiile pe care le au anumite familii în conducerea planetei și despre soluțiile care ne pot conduce la o îmbunătățire nu doar a nivelului de trai dar și a nivelului spiritual în care trăim. N-aș vrea să mai aduc în discuție și entitățile ce stau în spatele lor. Aceste animale purtătoare de tehnologie, ce posedă creiere cu jumătăți de neuroni orbitând haotic într-o cutie craniană semi-goală, creiere ce nu văd mai departe de femei/bărbați, băutură și mâncare, cu siguranță ar face implozie și poate chiar i-aș avea pe conștiință într-un spital de nebuni. Din păcate în aceste instituții ajung cei ca mine, ca voi, cei care vedem adevărata realitate ce ne râde în nas. Ei sunt mulți. Mulți și proști.

Așadar, merită să luptăm pentru ca ei să descopere adevărul? Din câte am observat eu 397794_359950410775965_2138747727_ndoar o mică parte vor adevărul. Restul, stau alinitiati și se laudă că sunt liberi; execută și se mândresc că au un loc de muncă; se apleacă și sunt bucuroși să servească; înghit apoi și mulțumesc pentru partidă. Atât. Cei care vor să descopere realitatea, o descoperă, mai devreme sau mai târziu. Masa critică e departe de a fi atinsă. Dar nu imposibil. Însă nu se va realiza decât dacă noi, cei care vedem piese din marele puzzle, suntem uniți. Indiferent de părerile detaliate, cred că cei care conștientizăm anumite aspecte ale realității ăsteia iluzorii, aspecte generale, ar fi cazul să fim uniți. Să discutăm și să lăsăm deoparte orgoliile. Dezbinarea celor care sunt împotriva sistemului e cea mai ușoară cale a lor de a ne ține deoparte, de a ne îndepărta de la omogenizare și de la drumul pe care l-am ales. Schimbarea mentalității se poate observa ușor la o atentă analiză a societății. Oamenii au început să conștientizeze aspecte care le erau ascunse intenționat sau pe care nu le remarcaseră în trecut.
Însă oamenii stau în starea de transă, impusă poate și de către sistem, dar de cele mai multe ori pentru că ieșirea din această transă înseamnă părăsirea zonei de confort. Au fost setați ca doar oamenii cu bani mulți reușesc să facă și mai mulți bani, că doar persoanele provenite din familiile bogate pot accede la anumite funcții, că doar elitele se pot bucura de confortul vieții. E adevărat că de cele mai multe ori aceștia pot aspira la mai mult dar e și din cauza diferenței de mentalitate în care sunt crescuți.
Uitându-ne în jur observăm că sfaturile sunt de prisos, soluțiile nu sunt luate în calcul, 524848_359848960786110_106878668_noricât de simple ar fi, aceeași cloacă de psihopați ne conduc iar noi așteptăm ca dobitocii, să se întâmple ceva. Nu facem nimic nici măcar în privința propriilor noastre vieți, ce să mai zic de schimbarea mentalităților apropiaților sau lupta cu sistemul… Trăind în cercul pesimiștilor nu vei ajunge niciodată un optimist ci doar vei perpetua aceeași mentalitate care e prezentă peste tot.

 Așadar, merită să mergem mai departe ? Merită. Dar doar cu persoanele care vor să străbată acest drum. Pentru că energia consumată cu cei care așteaptă și se complac în situație e irosita în van.

twain.jpg

Schimbare. Viziune. Dorință.


Analizând evenimentele ce au loc în Europa, pare tot mai clar că se dorește instaurarea unui regim autoritar, totalitar, condus cu o mână de fier, cu legi bine stabilite dictate de Bruxelles. În prezent sunt mai multe nuclee de putere. Unele țări se supun normelor economice, altele le ignoră sau caută soluții din afara sferei de influență. Argumentul economic nu poate obliga renunțarea la suveranitate. Evenimentele recente din Grecia ne-au arătat că unele populații sunt dispuse să lupte pentru drepturile lor. Din acest motiv s-a trecut la următorul nivel – Frica.

Panica ce s-a creat în jurul atentatelor din Paris, menținută la flacără mare de așa-zisele arestări și dejucarea unor alte atentate, a adus Europa în pragul războiului. Un război ce s-ar fi putut termina înainte de a începe. După atentatele din ianuarie, au fost adoptate legi drastice de supraveghere. Serviciile secrete au beneficiat de măriri de fonduri, s-a aprobat mărirea numărului de personal, s-au intensificat controalele asupra persoanelor peste care plana vreo bănuiala că au legături cu Statul Islamic sau care erau bănuite de apartenență la vreo grupare radicală. Multă lume aștepta ca unele state să formeze o coaliție europeană și să pornească o contraofensivă împotriva radicalilor musulmani ce-și spun Statul Islamic. Știm unde sunt. Știm ce armament au. În mare parte se știe și cam câți sunt. Nu s-a făcut nimic. Dimpotrivă. S-au orchestrat din culise valuri de refugiați și au fost adoptate legi care să oblige statele europene să-i primească. Cei care s-au împotrivit au fost marginalizați, ridiculizați și amenințați.

Unii au dat vina pe Rusia pentru acest fenomen. Alții pe SUA. Puțini aumanipulare fost cei care au luat în calcul posibilitatea ca  statele europene mai puternice să fie în spatele acestor acțiuni. Eu cred că este un plan pus la cale de structuri ce depășesc guvernele. Structuri care au un plan precis și care vor să îl pună în aplicare cât mai repede. Nu înainte însă de a băga frica în populația Europei. Credeți că au reușit cu recentele atentate? Probabil. Dar ăsta e doar începutul. Știrile vor începe de acum înainte cu câte atentate au mai fost dejucate, câți teroriști au mai fost arestați sau chiar cu imagini ale ultimelor atacuri teroriste din marile orașe ale bătrânului continent. Panica va fi accentuată de „marele atentat”. Ceva ce nu a mai fost până acum. Ceva inimaginabil pentru mintea normală a occidentalului preocupat doar să își achiziționeze ultimul brand în materie de electronice. Sau ultimul model de mașină. După acest eveniment totul se va schimba.

Dar oare vom ajunge acolo? Vom fi martorii acestui eveniment? Putem oare schimba viitorul? Cei mai mulți ar spune ca nu. Rotițele mașinăriilor au fost puse în mișcare, dar aceste rotițe se bazează pe comportamentul uman. Pe predictibilitatea de care dăm dovadă. Păpușarii par să știe dinainte cum ne vom comporta în astfel de situațiimanipulation și profită de asta. Ce e de făcut? Să nu ne lăsăm prinși în jocul lor. Să nu credem că aceste atentate sunt doar de factură islamică. Să dăm dovadă de gândire proprie, critică și rațională. Odată intrați în jocul lor, viitorul e al lor. Dacă reușim să ne distanțăm de astfel de lucruri și îi ajutăm și pe cei din jur să facă asta, putem schimba viitorul. Marile planuri ale istoriei au fost puse la cale cu complicitatea maselor. Să ieșim din acest cerc vicios și să privim către un alt viitor! Regulile încă nu s-au scris. Regulile, chiar dacă au fost scrise cu mult timp în urmă parte a unui plan, TU ai puterea să le modifici! Viitorul TĂU și al celor din jurul tău se va putea schimba din clipa în care vei crede și dori acest lucru! Viitorul  începe chiar în clipa asta! Dar trebuie să fii conștient de manipulare.

Dacă lasăm emoțiile să ne ghideze fără alt discernamânt rațional, avem mari șanse să devenim animale de laborator, predictibile la stimuli. În cazul nostru se folosesc de frici: frica de a pierde locul de muncă, frica de a falimenta banca unde avem economiile, iar mai nou frica de atentate. Urmează frica de non-caucazieni, izolarea în țarcul UE și în legi de conduită cetățenească. Ei așa ne văd. Noi cum ne percepem? Abia când noi vom uita ce înseamnă libertate și drepturi, abia atunci am pierdut. Continuă să visezi, continuă să crezi în frumos și omenie și nu în ultimul rând crede într-un viitor așa cum vrei să fie, nu așa cum ți-e dictat.

 

Pentru o mai bună înțelegere vezi și  –

Masonerie. Iluminism. Imigrație.

Imigrație. Manipulare. Schimbare.

Cum putem schimba sistemul


Motto –  Cei care au privilegiul de a şti, au datoria de a acţiona !

Albert Einstein

În ultimul timp aud mereu expresia – să schimbăm sistemul! Suntem pregătiţi oare pentru asta? Vrem cu adevărat să schimbăm un sistem în care majoritatea oamenilor s-au înfipt atât de adânc? Şi dacă îl schimbăm, ce punem în loc?

Cei mai mulţi cauta soluţia în spaţiul îngust pus la dispuzitie de către păpuşari, respectiv în schimbarea clasei politice. Păstrăm astfel acelaş sistem, făcând rocada dorită de către cei ce administrează birocraţia. Lucrurile astea s-au repetat de câteva ori în viaţa noastră. Au urmat speranţe de scurtă durată urmate de lungi amăgiri. Ajungem la o vârstă când, privind în spate, observăm o viaţă risipită, stoarsă de resurse, observăm că de fapt perioada aşteptată de noi nu a venit niciodată, observăm că nu am trăit, iar când privim în viitor vedem aceiaşi succesiune de speranţe şi amăgiri, o mare datorie financiară şi nimic bun de lăsat urmaşilor noştrii.

Dar ce este sistemul? Ce dorim să schimbăm?

Ca o definiţie rapidă, sistemul poate fi definit ca fiind suma de lideri ce s-au ridicat din rândul oamenilor în diferite domenii, financiar, politic, militar, ştiinţific şi care duc într-o anumită direcţie soarta întregii ţări. N-am să intru în amănunte despre ordinele primite de către aceşti „conducători” sau la structurile mai înalte care păzesc la „buna funcţionare a planetei” ci am să mă limitez la descrierea sistemului românesc.

În altă ordine de idei, se poate spune că sistemul este şi ceea ce noi alegem să facem, o medie a sumei dorinţelor noastre. Când aceasta medie e grosiera, apar soluţii de schimbare grosiere – război, revoluţii, revolte; când aceasta medie e culta, apar soluţiile inteligente – salt tehnologic, evoluţie socială, spirituală. Bineînţeles că aceste alegeri care credem că sunt ale noastre pot şi sunt influenţate în funcţie de interesele „păpuşarilor”. Putem, şi avem destule exemple, să ne rupem de la manipularea mediatică şi să căutăm soluţiile cele mai fiabile pentru viitorul nostru.

Conștientizare sau iluzie?

Primul pas ar fi implicarea noastră a tuturor şi conştientizarea faptului că trăim într-o lume cu valori fabricate pe bandă rulantă. Un exemplu, în acest sens, ar putea fi decizia de a vota pe un candidat sau pe altul. Credeţi că alegeţi voi? Dintre cine? Individul X, Y sau Z este pus în faţa voastră iar ei, la rândul lor, au fost aleşi de către „altcineva” să reprezinte interesele, mai mult sau mai puţin ale voastre. Şi astfel se crează iluzia alegerii voastre.

Cum ar fi să mergem la vor şi să anulăm TOŢI buletinele de vot ?Ar fi ăsta un precedent istoric ? Ar fi. Se poate face asta ? Unii ar spune că e o utopie şi poate că au dreptate. În cazul ăsta să mergem la vot şi TOŢI CEI NEMULTUMINTI DE CLASA POLITICA să anuleze buletinele de vot! Lucru realizabil doar în măsura în care conştientizam că sistemul care ne-a fost pus pe tavă de un sfert de veac e putred. E realizabil doar dacă ştim că nu oamenii de rând au ales democraţia.A fost implantata ideea şi noi… doar am acceptat-o.

Comoditate vs. obișnuință

Putem distruge acest sistem corupt doar când vom renunţa la conforul fotoliului, doar când ne vom vindeca de boala filozofelii pe grupurile de socializare, când ne vom dezbrăca de haina apatiei şi vom merge să punem întrebări şi să cerem răspunsuri cui trebuie. Trebuie să schimbăm media dorinţelor noastre grosiere şi materialiste la o media culta, medie care există în opinia mea dar nu e fructificata, prin victorii obţinute de către o societate civilă. Iar când spun „societate civilă” să nu vă gândiţi la papagalii care se presupune că ar reprezenta „voinţa societăţii civile” ci la adevăraţii lideri care ştiu cum se poate face o schimbare. Ce frumos ar fi realizăm că suntem bipezi, să ridicăm capul din ţărâna, să observăm că avem coloana vertebrală şi că putem atinge cerul cu creştetul capului, chiar dacă pentru asta vom avea genunchii zdrobiţi şi coatele zdrelite!

Toleranță zero… valoare zero

Romanii nu sunt nici mai prosti, nici mai degeneraţi, nici mai hoţi decât alte naţii ale acestei lumi. Suntem doar ţinte pentru tâlharii mondiali, suntem sistematic vânaţi, exterminaţi, împinşi spre pribegie, scoşi tot timpul în fata drept plaga Europei, iar vina o purtam doar noi pentru că suntem prea toleranţi.

Acceptăm fără să ripostăm orice nedreptate care ni se pune în cârca pe principiul „trece şi asta” . Tot pe principiul ăsta ne acceptăm şefii la locurile de muncă numiţi în posturi pe grade de rudenie şi, tot în acest fel, ne acceptăm conducătorii incompetenţi, escroci sau vânduţi intereselor păpuşarilor mondiali, iar când un astfel de fapt banal şi evident e pus în faţa noastră… ne prefacem că nu îl vedem.

Vrem să schimbăm sistemul ? Am putea continua cu schimbarea sistemului de valori în care ne bălăcim fiecare dintre noi fără să realizăm. Am putea fi consecvenţi în părerile şi judecata noastră, să avem o voce comună în problemele sociale. Am putea să nu mai fim miloşi cu cei care încalcă legea indiferent de ce au realizat până în momentul respectiv, indiferent cât de „săraci şi oropsiţi” pozează prin presa, indiferent cât de bogaţi şi influenţi sau cât de amărâţi sunt, de la cel care arunca hârtia pe jos până la cei care ne fură zi de zi prin facturi.

Greu… dar nu imposibil!

Sunt voci care spun că schimbarea/uciderea sistemului cu parul nu rezolvă situaţia prin simplul fapt că nu reprezintă o garanţie că pot construii ceva mai bun. Ei sunt buni doar la uciderea sistemului nu şi la crearea unuia nou, nu neapărat prin faptul că sunt negativi, ci doar pentru că nu ştiu să ţină un echilibru între drepturi, libertăţi şi obligaţii în interiorul noului sistem, dau drepturi mai mari decât e nevoie, cer obligaţii doar când societatea e în prag de criză, iar asta poate duce la tensiuni sociale mai devreme sau mai târziu. Din acest motiv trebuie o colaborare a indivizilor care vin cu soluţii pentru dărâmarea sistemului şi a celor care vor şi pot construi unul nou.

Însă, pentru că latura umană e însetate de putere, acest lucru e greu de realizat. Greu, dar nu imposibil. Dacă ştim când să îi dăm la o parte pe cei ce vizează puterea şi să îi înlocuim cu cei care au soluţii pentru societate, avem o şansă. Dacă nu vrem să distrugem sistemul prin forţa ci prin acţiunile noastre în mod repetat, trebuie să ne întrebăm dacă societatea actuală are o forţă capabilă să stea la masa negocierilor cu pârghiile puterii. O structură socială care să emită cerinţe pertinente şi care să ofere soluţii concrete, lăsând la o parte sloganele de genul „jos cutare/sus cutare”. În momentul în care această forţa va fi creată avem o şansă, una destul de mare.

Aport personal…

Pentru a se realiza acest lucru fiecare dintre noi putem contribui. Atragerea de oameni în jurul nostru sau apartenenţa noastră la un grup cu idei similare poate fi un început. Un singur grup nu se poate ridica împotriva sistemului şi nici nu poate cere pretenţii, însă mai multe astfel de „insule” conectate de aceleaşi idealuri pot face diferenţa. Închipuiţi-vă douăzeci, treizeci sau chiar o sută de grupuri conectate… având acelas numitor comun!

Pare greu de realizat însă avem la dispoziţie instrumente pe care bunicii sau părinţii noştri nu le aveau. Un asemena instrument este internetul. Sifonarea sistemului poate începe de aici. Ştiu. Am afirmat mai sus că ar trebui să ne dezlipim de confortul fotoliului  şi de  reţelele de socializare. Însă asta doar după ce acele grupuri sunt destul de mari pentru a fi o ameninţare la adresa sistemului. Internetul poate fi acel factor catalizator care să scoată la iveală hibele sistemului şi trebuie să ne folosim de asta până la momentul în care, ce cei ce trag deocamdată sforile, nu îl vor contrala sau chiar interzice. Ei şi-au dat seama că oamenii sunt mai aproape chiar fiind la mii de kilometri distanţă. Să ne folosim de asta cât nu e prea târziu.

Instrumentele de propagandă

Un alt factor ce trebuie luat în considerare este distrugerea reţelelor prin care sistemul îşi implementează directivele şi vectorii de propagandă. Sistemul se foloseşte de mijloacele moderne de răspândire a informaţiei, TV, ziare, net, însă nu se sprijină pe asta. Sistemul se sprijină pe valorile de credinţe ale oamenilor. Un astfel de sistem de valori este RELIGIA. În opinia mea, şi a multor altora, religia este piatra de temelie şi canalul principal de propagandă.

Aşa au supravieţuit sistemele din cele mai vechi timpuri. Cu ajutorul aceste invenţii sistemul a controlat şi a îngrădit anumite graniţe în latura umană. Odată depăşit acest nivel de supunere oarbă şi de frică de divinitate putem realiza că nu e nevoie să aşteptăm mântuitori, că nu avem de ca să stăm în genunchi sau cu ochii spre cer aşteptând semne. Doar în acest fel vom fi stăpâni pe viaţa noastră şi vom participa direct la schimbările de care avem nevoie pentru a lăsa urmaşilor noştri posibilitatea de a se ridica mai sus decât am visat noi.

De cele mai multe ori schimbarea unui sistem se produce brusc, cu victime colaterale şi implică doar schimbarea stăpânilor sau a centrelor de putere. Schimbarea reală se produce lent începând cu schimbări în mentalitatea individuală şi cea colectivă; nu se produce în toată masa de manevră, ci creşte treptat… iar indivizii care se opun devin din ce în ce mai puţini.

Schimbarea a început!

Această schimbare – în opinia mea – a început deja. Ceea ce e important acum e unirea celor ce au descoperit că transformarea vine din interior. Un sistem social nu poate fi distrus sau schimbat decât la atingerea unei mase critice – un număr minim de indivizi fără putere de decizie sau un număr şi mai mic de persoane cu putere de decizie, doritori de schimbare.

Privind în trecut putem observa că dorinţa de schimbare se naşte din acumularea de nemulţumiri sau frustrări de natură economică, socială, intelectuală, sentimentală, sexuală, care se pot pot rezuma la sentimentul de bine, plăcere sau împlinire. Dacă sentimentul de mulţumire se realizează economic, mental şi spiritual, atunci noul sistem poate fi considerat bun. În consecinţă sunt puţini cei ce doresc schimbarea de dragul schimbării, ci doar dacă nu li se îndeplinesc condiţiile enumerate mai sus… ceea ce în România cred că e valabil pentru majoritatea oamenilor.

Sistemul poate fi schimbat doar de o viziune comună. Dacă nu împărtăşim cu toţii aceleaşi convingeri actulii păpuşari vor fi stăpâni şi peste o mie de ani.

Libertate pe cartelă


verichip-259x300

Dictatura comunistă ne dădea mâncare în rații pe cartele. Azi, „noua democrație capitalistă” vrea să ne raționalizeze libertatea pe cartelele pre-plătite la serviciile de telefonie mobilă. Aflăm abia după un an că USL-ul a decis în CSAT să se treacă la interceptarea, înregistrarea și urmărirea milioanelor de cartele pre-plătite ale utilizatorilor din România.

Mass-media românești sunt foarte discrete în acoperirea „cazului Snowden”, dar în realitate este vorba de un uriaș scandal internațional care depășește cu mult granițele unui simplu conflict diplomatic. Și ce descoperim? Că chiar și după ce Snowden a dezvăluit lumii întregi că libertățile omului sunt încălcate de serviciile secrete americane – și în mod sigur și de cele ale altor state -, după ce The Guardian este principalul aliat din mass-media al fostului agent CIA, după ce Merkel, Hollande și alți politicieni grei europeni cer socoteală USA pentru activitatea de spionaj asupra unor guverne și instituții din Europa, Dl. Ponta declară senin: „Este o decizie adoptată în luna august a anului trecut de către CSAT şi, de atunci, am progresat în ceea ce priveşte procedurile de implementare, pentru că în acest moment sunt peste 10 milioane de cartele pre-plătite (…). Nu doar că o susţin, eram în CSAT, dacă nu mă înşel era în perioada mandatului interimar al domnului Antonescu, (…) erau toţi miniştrii acolo, şi a fost adoptată această decizie imediat după atentatul din Bulgaria, unde atacatorii au folosit cartele pre-plătite”.

Există un film american (l-am văzut pe HBO), bazat pe o întâmplare reală, în care un om nevinovat este răpit de CIA în Europa și este anchetat mai multe luni, distrugându-i-se viața, pentru că primise un apel necunoscut pe telefonul lui al cărui număr aparținuse înainte, întâmplător, unui om suspectat că era terorist și cu care el nu avea absolut nici o legătură. Vă rog să-l căutați și să-l vedeți. Și să vă mai gândiți apoi dacă vi se pare OK să vă dați CNP-ul atunci o să cumpărați o cartelă pre-pay.

Terorismul nu s-a născut pentru că oamenii simpli au descoperit că nu mai au loc pe lume de oamenii de alte religii, ci din cauza manipulărilor istorice ale oamenilor politici în urmărirea scopurilor lor oculte. Și acum ei vor ca oamenii simpli să plătească pentru asta cu libertatea lor, conform conceptului stupid că „dacă vreți securitate, trebuie să renunați la anumite libertăți”. Nu, asta este doar o cale perfidă de a spori vulnerabilitatea oamenilor pentru a putea fi mai ușor controlați. Eu nu am nimic cu musulmanul, evreul, sau hindusul. Teroriștii din toate taberele și religiile sunt responsabilitatea exclusivă a oamenilor politici și a jocurilor lor care au radicalizat oamenii. Vor să controleze tot. Și astfel, într-o zi, implementarea unui cip în fiecare nou născut va deveni o procedură standard și normală.

Jurnalul.ro via Gandeste.org

Alte postari similare:

Transa colectiva

Iluzia democraţiei

Guvernul Mondial – între conspirație și adevăr

Traim sau doar respiram ?


image-manipulation-3

 

 

Viata „in sine” – adica viata asa cum se simte si asa cum o vedem din intunericul mintii, proiectata pe spatele retinei noastre – nu e prea misto. Oscileaza intre stres si plictiseala, cu prea putine optiuni intre. Din pacate, cam asa se intampla de mii si mii de ani. Si de aia ne place sa citim literatura din mileniul trecut. De la Sfantul Augustin la Homer, scriitorii vechi inca rezoneaza cu noi pentru ca, chiar daca noul Samsung S4 ne-a facut viata mai frumoasa, ne identificam cu sperantele si frustrarile lor.

Viata pe pamant nu se schimba prea mult. Dar cultura noastra spune cu totul altceva. Pentru ca ea creste chiar din ideea de transformare radicala. Facem show-uri de televiziune despre oameni care primesc o noua infatisare, o noua imbracaminte, un nou fel de-a gati, ba chiar perechi uriase de buze noi sau sani noi, in speranta de-a injecta niste bucurie de viata in fetele lor mizerabile si descompuse. Revistele promit „o noua tu” in fiecare numar, de parca un parfum nou te-ar face sa uiti ce tragica risipa de piele esti. Capitalismul nu functioneaza decat pentru ca avem incredere in promisiunea ca o viata mai buna ne asteapta dupa colt. Dar nu-i decat un mit – unul care-i transforma pe oamenii din intreaga lume in stereotipuri americane cu zambetul pe buze si suferinta in inimi. Vrei un sfat? Resemneaza-te cu persoana moale, neatractiva, neinspirata si plictisitoare care esti. Vorba englezului, „nu poti sa lustruiesti un cacat” (sau, in fine, poti sa încerci, dar murdaresti toti peretii).

N-ai mai auzit sfatul asta pana acum – nu numai pentru ca e deprimant, ci si pentru ca nu vinde. Nu poti sa-l folosesti intr-un curs de team-building, nu poti sa intemeiezi o religie in jurul lui, nu poti sa scrii o carte de self-help pornind de la el (sau, in fine, poti sa incerci, dar n-o sa aiba decat doua pagini cu unul si acelasi cuvant: „FRAIERE, FRAIERE, FRAIERE”, tiparit cu litere mari).
Probabil crezi ca protestantii evanghelisti, teroristii cu Noua Ordine Mondiala, vizionarii obsedati de 2012, neo-nazistii, marii guru self-help, trotkistii, fraierii care vor sa poarte Google Glass, revolutionarii violenti si corporatistii experti in team-building n-au prea multe in comun. Te inseli!

Nu numai ca ti-ar veni sa-ti retezi venele cu dintii daca te-ai bloca in lift cu oricare dintre ei, dar mai impart si acelasi crez fundamental: si anume ca viata asa cum o traim e lipsita de ceva esential. Toti cred ca, atunci cand valul va fi ridicat de pe ochii nostri, ne vom da seama ca pana acum n-am fost vii decat pe jumatate. Si ca nu trebuie decat sa imbratisam revolutia/sangele lui Christos/domnia Führer-ului/un nou mixer cu razatoare si blender incluse/niste probe de team-building cat mai umilitoare, si viata va fi mult, mult mai buna.

Sa ne-ntelegem: sunt de acord cu ei pe alocuri. Lumea asa cum e de-abia merita sa cobori din pat. Ar trebui sa imbunatatim o gramada de lucruri, si inca rapid. Dar oricat de dreapta ar deveni societatea noastra, oricat de mult am medita, oricate gadget-uri am cumpara, oricat am crede intr-o zeitate anume, viata „in sine” ar fi aproape identica cu cea de acum.

Tom Wilson – Minunata Lume Noua

Alte postari similare:

Vrei schimbare ? Fii schimbarea !!!

Ziua în care clasa de mijloc se va ridica

Un popor de oi merită un guvern de lupi !

 

Sclavul modern I


ist2_2577744_office_series_workaholic1

E de bun simt pentru orice individ de pe planeta asta -apartinand unei societati moderne- sa nu-si faca iluzii ca este liber. Fiecaruia dintre noi ii este ingaduita o zbenguiala zilnica pe o raza data de lungimea cordonului ombilical cu care este conectat la „libertatea” pe care i-o ofera organizarea sociala din care face parte. Ceea ce diferentiaza natura legaturii, care poate fi foarte rigida, sau flexibila, permitandu-i individului sa exploreze mai mult sau interzicandu-i asta, este nivelul educatiei. In oricare dintre situatii, libertatea individului exista aici doar ca ideologie. In realitatea zilnica materiala, libertatea este o iluzie.
„Libertatea omului e partea divina din el.” Petre Tutea

Principii ale insclavizarii

Crearea de frica ignoranta si confuzie. A castiga lupta pentru atentie – A se capta cu orice pret atentia respectivilor si a-i determina sa faca ce vrei tu! A crea nevoile lor si a-i ajuta apoi sa le acopere (Este vechea sintagma a lui Nietzsche :” Daca vrei ca lumea sa-ti fie recunoscatore, nu le da ceva ci ia-le ceva, apoi ajuta-i sa indure lipsa!” A crea si controla fortele opuse. Crearea de asocieri in religii, partide, etc apoi crearea de asocieri opuse acestora Crearea izolarii. Izolarea de viata de odinioara, de prieteni de familie, de obiectele din trecut ale subiectului respectiv si chiar crearea de neincredere in propria-i judecata.

Impunerea unei ierarhii si autorati de sus in jos (obedienta!). Principiul ascultarii orbeste si fara cracnire. (Problema cozilor de topor care indeplinesc asemenea “misiuni” e ca ei insisi au fost astfel “spalati pe creer” si astfel devin eie insisi insclavizati si decerebralizati!GV) Instaurarea unei situatii economice prebusite. Toata miscarea banilor trebuie sa se faca de jos in sus, toti sclavii sa munceasca pentru stapanii lor, toate resursele sa fie detinute de conducatorii lor. Asa vor avea puterea sa angajeze sau sa concedieze pe oricine ar dori.

Secretul. Informatiile despre activitatile din “structura” fie ele adevarate sau distorsionate sunt facute sa ajunga spre varful piramidei. Nimic important nu ar trebui sa “rasufle” spre baza piramidei. Numai varful piramidei ar trebui sa cunoasca adevaratul scop si destinatia finala.Asta asigura ca intotdeauna puterea ramane acolo unde trebuie sa fie ! (Aici mi se pare ca internetul le-a dat o lovitura fara precedent! Aici incep sa se “desire” itele si este doar “inceputul”!GV)

A face ca totul sa fie relativ. In aceasta mascarada, “ei” vor sa discrediteze principiile de moralitate si responsabilitate facandu-le relative si subordonate “cuiva din varf”! Scopul scuza mijloacele. Trauma e folosita pentru a crea subiecti tot mai obedienti, totul in numele unui viitor mai bun! Frica (la nevoie teroarea) si simtamantul de vinovatie sunt elemente de coeziune. Iubirea si bucuria se distribuie in doze mici obedientului.

Controlul mijloacelor de comunicare si propaganda care se autopromoveaza. Numai cei din varf stiu exact despre ce e vorba, ce se intampla si care e scopul. Despotul foloseste propaganda si inventeaza cuvinte noi si intelesuri noi . Cuvintelor vechi si puternice ca “libertate”, “iubire”, etc, li se dau Intelesuri Noi si sunt programate dinspre varf spre baza piramidei sa domine actiunile celor din structurile inferioare. Cuvintele devin scopuri in sine. Prin puterea propagandei valorile umane sunt rasturnate cu susul in jos adevarurile evidente sunt trecute sub tacere iar minciunile stau ca adevaruri., sau adevarurilor li se da un crampei de atentie.

Dobandirea si impunerea increderii absolute. Este principiul “Increderii Totale”. Despotii trebuie sa aibe incredere Absoluta in ei insisi! Toti ceilalti trebuie sa-i trateze pe despoti ca pe Zei!Frica si adularea fara urma de indoiala este hrana de care au nevoie despotii pentru a-si duce la final misiunea.

Un comportament brutal si executarea tuturor altor principii. Pentru a face manipularea sa lucreze, brutalitatea trebuie sa impuna celelalte principii fara lamentari despre “daca e bine sau rau” Care e adevaratul scop al celor din varful piramidei, evolutia omenirii asa cum ei pretind? Guvernele au ca scop prosperitatea si bunastarea populatiilor lor? Dupa cum se vede in realitate este exact opusul: prosperitatea conducatorilor se bazeaza pe insclavizarea celorlalti!

Dimensiunea spirituala, constientizarea a ceea ce se petrece cu adevarat, sunt marile obstacole impotrica controlului mental total. Cei ce vor sa insclavizeze pe altii ii vor pe acestia ignoranti, si disconectati de ei insisi si ceilalti. asta se face zilnic printr-o educatie nefolositoare, prin a va tine permanent ocupati si in confuzie. bombardandu-ne cu stiri despre violenta si cruzimi, pornografie, alcool si droguri, intreceri sportive si distractie, prin a ne oferi hrana cu toxine, prin invidie, lacomie, vinovatie, furie, frica, etc!

Autoeducati-va si reintoarceti-va spre voi insiva!

image002

Sfârşitul programat al democraţiei

Globalizarea poate fi definită ca ideologie prin faptul că se opune statelor suverane; globalizarea identifică statele naţionale suverane ca inamici cheie, mai ales din cauză că principala funcţie a statului este (sau ar trebui să fie) slujirea intereselor celor mulţi, ale poporului, înainte de interesele celor puţini. În consecinţă, forţele globalizării caută să slăbească, să dizolve şi eventual să distrugă fundaţiile statelor naţionale ca instituţii sociale de bază, pentru a le înlocui într-o nouă ordine supranaţională cu noi structuri, globale sau suprastatale, de conducere: structuri sociale, politice, economice, financiare şi militare. Asemenea structuri globale sunt cele care vor pune în practică obiectivele politice şi interesele economice ale unui mic număr de grupuri şi organizaţii foarte puternice care astăzi conduc şi orientează procesul globalizării într-o direcţie clar stabilită. Aceste grupuri ale puterii conduse de interese private au reuşit deja ceva nemaivăzut în întreaga istorie a umanităţii: „privatizarea” puterii la scară mondială.

„Globalizarea” este la ora actuală un eufemism a ceea ce foştii preşedinţi SUA Woodrow Wilson, Franklin D. Roosevelt, Harry S. Truman şi George H.W. Bush – în diferite momente ale istoriei moderne – au enunţat ca „Noua Ordine Mondială”. Noua Ordine Mondială! Evident, când fostul preşedinte George Bush Sr. a folosit nestingherit acest termen pe 11 septembrie 1991, elita puterii s-a mişcat rapid pentru a se asigura că nu va mai fi folosit des şi în locul său a plasat ideea mult mai neutră şi aparent inocentă a „globalizării”, care mai are azi şi un alt înţeles: „Imperialismul SUA”.

Adevăraţii stăpâni ai lumii nu mai sunt guvernele ţărilor, ci conducătorii grupurilor multinaţionale financiare sau industriale şi ai unor instituţiilor internaţionale „opace” (FMI, Banca Mondială, OCDE, OMC, băncile centrale). Prin urmare, cei care conduc lumea nu sunt aleşi în mod democratic, în ciuda impactului deciziilor lor asupra vieţii populaţiei. Puterea acestor organizaţii se exercită la o dimensiune planetară, în timp ce puterea statelor e limitată la o dimensiune naţională. De altfel ponderea societăţilor multinaţionale în fluxurile financiare a depăşit-o de mult pe cea a statelor. La dimensiune transnaţională, mai bogate decât statele şi reprezintând principalele surse de finanţare ale partidelor politice de orice orientare în majoritatea ţărilor, aceste organizaţii se situează de fapt mai presus de legi şi de puterea politică, mai presus de democraţie.

Surse:

http://www.badpolitics.ro/cele-12-principii-ale-insclavizarii/
http://www.badpolitics.ro/creierul-diabolic-din-umbra-fata-ascunsa-a-globalizarii/
http://bogdancmihai.blogspot.co.uk/2009/08/sclavul-modern.html

Alte postari similare :

Transa colectiva

Iluzia democraţiei

Un popor de oi merită un guvern de lupi !

Corporatocraţia, Banca Mondiala şi FMI

Regăsirea demnităţii pierdute


romania_stub-150x150

De 23 de ani încoace, poporul român este supus continuu, atât din afară, cât și dinăuntru, unui adevărat atac informaţional – vezi cazul telegramelor WikiLeaks – fiind de cele mai multe ori incapabil să deceleze adevărul de ficţiune și complăcandu-se, drept urmare, în condamnabile, dar explicabile, letargie, derută și lipsă de atitudine civică. Personal consider că, de 23 de ani, trăim o manipulare la nivel naţional și trebuie să recunosc, cu amărăciune, una de mare succes. Prin idei și discursuri repetate obsedant, ni s-a indus, treptat, sentimentul neputinţei, al inferiorităţii noastre în raport cu alţii, al incapacităţii de a ne organiza și conduce singuri.

Manipularea – în diversele ei forme de manifestare – este, în fapt, o formă a războiului psihologic. Cand Sun Tzu a scris „Arta războiului”, cu siguranţă că nu s-a gândit la ce forme elaborate va cunoaște acesta în decursul evoluţiei umanităţii. De fapt, problema pe care ar trebui să ne-o punem cu toţii este dacă noi, ca popor, evoluăm cu adevărat sau ne autodistrugem puţin cu fiecare zi? Insidioasă, împletind elemente de adevăr cu altele ce ţin de domeniul ficţiunii, manipularea prin cuvânt și imagine are o putere de persuasiune extraordinară, determinând publicul-ţintă – ce joacă rol de receptor – să gândească și să acţioneze în sensul dorit de emiţător.

Este vorba de o manipulare în masă, acţiune desfășurată concomitent cu distrugerea unor valori morale, sociale, familiale și religioase. Din punctul de vedere al emiţătorului, succesul acţiunii nu ţine numai de modul cum este pregatită manipularea, de durata și modalităţile de acţiune, ci ţine mai ales de calitatea publicului receptor, de gradul lui de instruire, public căruia i se induc treptat sentimente, convingeri și idei care nu-i aparţin și pe care probabil că nu le-ar fi avut niciodată, dacă n-ar fi fost supus unei permanente și insistente acţiuni de manipulare și de „spălare” constantă a creierului.

Astfel, cuvântul ca formă de expresie a tot ce este mai nobil în forma de manifestare a simţirii și inteligenţei umane, este pervertit și capătă din ce în ce mai mult valenţe distructive, de influenţare sau chiar de destructurare a convingerilor proprii. Cu cât publicul-ţintă este mai puţin instruit și educat, manipularea prin cuvânt este mai facilă, iar obiectivul urmărit este mai ușor de atins. La fel și în cazul imaginilor manipulatorii care se adresează subconștientului. Și asta, pentru că nu există manipulare fără manipulatori și nici manipulare de dragul manipulării. Întotdeauna există scopuri, iar cei care le urmăresc stau de cele mai multe ori în umbră și acţionează prin interpuși, persoane inteligente, dar lipsite de caracter și moralitate. Dacă, în timpul loviturii de stat din decembrie 1989, manipularea prin cuvânt – ca formă de manifestare a războiului psihologic – a fost evidentă chiar și pentru cei mai puţin iniţiaţi în regulile de purtare a războiului psihologic, acum, această manipulare a devenit mult mai elaborată.

Ideologiile, motorul oricărei evoluţii sociale, au fost confiscate și compromise de o clasă politică incapabilă să se raporteze la un ideal uman și naţional. Așa a fost posibil un jaf la scară naţională, de care – ce bizarerie! – toată lumea este conștientă, dar nimeni, până acum, nu se face vinovat. Nimic din ceea ce era performant și viabil în timp nu a fost preluat, după prăbușirea regimului comunist. Repetându-ni-se, obsedant, că industria românească este „un morman de fiare vechi”, am ajuns să și credem acest lucru, și să fim astfel complici tăcuţi și imorali la distrugerea ei.

Azi nu mai avem industrie autohtonă și nici perspective că vom mai avea în curând. În acest fel, treptat, a dispărut o clasă socială – proletariatul -, cu idealurile ei cu tot. Dar, ceea ce este mai tragic, a dispărut, în acest fel, și bruma de solidaritate socială care mai exista în societatea românească. Agricultura, domeniu în care după 1990 au lipsit cu desăvârșire politicile coerente, trăiește în prezent o dramă greu de imaginat, deși ar fi putut fi domeniul care ne-ar fi asigurat independenţa alimentară, plus exporturi la produse cu mare căutare pe piaţa mondială. Sub imperativul necesităţii reformelor imediate, dar în fapt urmare a unor interese oculte, atât din exterior, cât și din interior, am privatizat, la grămădă și pe bani de nimic, întreprinderile și puţinele bănci românești, am destructurat armata, sănătatea, educaţia și cercetarea. Am răsturnat valori morale unanim și universal recunoscute.
Locurile cele mai importante în ierarhia firească a oricărui stat civilizat care se respectă, și care ar trebui să vegheze la viitorul naţiunii sale, l-au luat revoltător de mulţi indivizi semidocţi, inculţi, mecheri, corupţi și lipsiţi de scrupule, dar care au un singur merit: sunt docili în faţa celor care i-au pus în funcţii. Oligarhiei statului comunist, care avea mult mai multă decenţă și bun-simţ – stat care avea și mecanisme de control și autocontrol – i-a luat locul o altă oligarhie, arogantă, agramată și servilă, dar foarte rapace și lipsită de scrupule. Îi vedem peste tot, în toate instituţiile și structurile de putere de la nivel central sau local. Nu excelează prin nimic, ci doar prin obedienţă și servilism. Sunt oamenii utili oricărui regim politic și nu au complexe morale sau de altă natură atunci când, la patru ani, schimbă cu multă „graţie” tabăra politică.

Naţionalismul, cu tot ce avea el mai pur, mai frumos și mai sincer – manifestare firească a afirmării identităţii unui popor -, a fost compromis de discursul oamenilor politici care l-au clamat în exces, fără a-i pătrunde sensul și fără a fi animaţi sincer de el.
În exterior, percepţia despre români și România este de-a dreptul catastrofală. Și asta, în ciuda faptului că avem campanii de promovare a valorilor naţionale (branduri românești), pe bani mulţi, avem chiar și instituţii care trebuie să facă acest lucru… Cine se face vinovat, oare, de această stare de lucruri? Va ajunge să răspundă cineva pentru tot ceea ce ni s-a întâmplat în ultimii 23 de ani? Trăim vremuri de mare cumpănă și nu sunt semne că, în următorii 20-30 de ani, s-ar putea naște o mișcare de renaștere naţională și regenerare morală, iar asta, în primul rând, pentru că, la nivelul mentalului colectiv, există serioase carenţe de percepţie, comportament și atitudine asumată.
Cu un popor care a ajuns – determinat fiind de alţii – să trăiască în prezent, fără să se mai gândească la viitorul său, și cu atât mai puţin la trecut, care a ajuns să consume fără să producă, la care sentimentul responsabilităţii pentru viitorul copiilor lui se manifestă tot mai puţin, și care-și petrece timpul liber între telefonul mobil, știrile de la ora 17, talk-show-uri și telenovele siropoase, este greu să schimbi ceva în mersul vremurilor pe care le trăim sau care vor veni.
În fapt – ce amară concluzie! -, poate că ne merităm soarta pe care alţii ne-au rezervat-o cu mult timp în urmă. Mancurtizarea romanilor ca popor este mai aproape ca niciodată. Poate că trebuie să cădem foarte jos, spunea regretatul academician Florin Constantiniu, pentru a ne redeștepta și ridica din nou, la o anume statură de demnitate morală și naţională pe care cu siguranţă că o merităm. Nu putem însă rămâne indiferenţi, pentru că ISTORIA pe care o avem în urmă, ne obligă. Chiar și la sacrificiu, dacă va fi nevoie. Nu vom fi nici primii și, probabil, nici ultimii.

ZiarulNatiunea.ro

Alte postari similare:

Iluzia libertatii

Despre manipularea colectivă și societatea modernă

Despre omul modern …

Un popor de oi merită un guvern de lupi !

Teoria conspiraţiei sau adevărul ascuns ?


smallWorld_conspiracies_pyramid

Este uşor să observăm că, ori de câte ori guvernele lumii sau mass-media vor să denigreze un anumit punct de vedere care este incomod pentru „putere”, ei îl denumesc: „teorie a conspiraţiei”. Mesajul subtil, care nu este rostit, vrea să spună că „oamenii normali” nu vor crede niciodată acele „prostii” şi că, în plus, ei nu vor pune niciodată la îndoială propaganda oficială care le este servită de către „sursele oficiale”.

Ce se întâmplă însă dacă acele „surse oficiale” greşesc? Ce se întâmplă dacă ele au o agendă specială, pe care doresc să o promoveze cu orice chip? A devenit deja o crimă să punem întrebări, să vrem să aflăm adevrul? A devenit o crimă să gândim pentru noi înşine, fără a ne mai lasa influențați de incredibila manipulare ce infestează mass-media internaţională?

Chiar şi aşa-zisele „sondaje” care urmăresc să elucideze acest subiect sunt alcătuite de aşa natură, încât întrebările puse îi fac pe cei intervievaţi să pară că sunt proşti dacă ei acordă credit acelor situaţii sau aspecte. De obicei, la prezentarea rezultatelor unor astfel de sondaje se afirmă că „teoriile conspiraţiei” pot fi găsite doar „în cele mai ascunse colţuri ale internetului”, de parcă cine ştie ce nenorociri ar ascunde ele sau ce rău ar întruchipa. Problema este pusă într-un mod atât de pervers, încât indignarea pe care o provoacă nu are limite. Cu o nesimţire crasă, mass-media vrea să ne inducă ideea că a „crede” că uneori oameni răi fac lucruri rele este ceva greşit sau neadevărat. Totuşi, aceasta se petrece aproape zilnic şi chiar cu o frecvenţă alarmantă. O conspiraţie nu reprezintă altceva decât „un plan secret realizat de un grup de fiinţe umane în scopul de a face ceva nelegal”. Au loc astfel de conspiraţii? Bineînţeles că da. Ele au avut loc de când e lumea, aproape în toate epocile ei. Însă în zilele noastre, mass-media vrea să ne facă să credem, cu un tupeu incredibil, că toţi politicienii şi toate marile corporaţii ce domină societatea actuală sunt nişte „mieluşei” simpatici şi nevinovaţi, cărora nici prin cap nu le trece să ne facă nouă, oamenilor de rând, vreun rău sau neajuns.

Să luăm câteva exemple de „studii” statistice ale „teoriilor conspiraţioniste”. De pildă, „teoria încălzirii globale”. Planeta noastră s-a încălzit şi s-a răcit de multe ori de-a lungul istoriei sale şi cele mai multe dintre modificările ei climatice s-au datorat de fapt Soarelui. Chiar şi dacă efectul de seră a jucat un rol semnificativ în aceste schimbări, adevărul este că emisiile de carbon constituie cel mult 5% din toate gazele din atmosferă, astfel că a sugera că „încălzirea globală” ar putea fi vreodată influenţată în mod semnificativ prin reducerea emisiilor de carbon este de-a dreptul o idee hilară.

O altă „teorie sensibilă” este cea a morţii lui Osama Bin Laden. Dintre americani, 6% încă mai cred că acesta trăieşte. Trupele Navy Seals care au acţionat atunci au aruncat mai apoi repede trupul aşa-zisului „terorist” în apele oceanului, iar poporul american încă nu a văzut vreo înregistrare sau fotografie a celui despre care se spune că a fost ucis într-o „temerară acţiune de comando”. Să-i credem pe politicienii care ne spun că el a fost ucis? Ce credit mai au aceşti oameni, care pretind că ne conduc, când ei dovedesc aproape zi de zi că mint pentru a-şi asigura „supravieţuirea” politică? În plus, există o cantitate enormă de dovezi, care atestă că Bin Laden a murit acum mulţi ani în urmă (http://www.infowars.com/osama-bin-laden-pronounced-dead%E2%80%A6-for-the-ninth-time/).

Una dintre cele mai importante „teorii conspiraționiste” este aceea a existenţei un Guvern Ocult mondial, care doreşte să preia conducerea întregii lumi, având o agendă globală sub denumirea de Noua Ordine Mondială. Indiferent că ne vom referi la această structură ca „Noua Ordine Mondială”, sau ca „Iluminaţii”, ori ca „elita globală malefică”, un lucru este clar: nu se poate în niciun caz nega faptul că în lume există o mână de fiinţe umane incredibil de bogate, care încearcă să domine planeta noastră. Dacă ne mai îndoim asupra acestui aspect, atunci poate ar fi bine să consultăm următorul articol (printre altele): http://theeconomiccollapseblog.com/archives/who-runs-the-world-solid-proof-that-a-core-group-of-wealthy-elitists-is-pulling-the-strings.

O altă „teorie” care este în mod constant ignorată de mass-media este aceea a apei fluorurate. Cu alte cuvinte, „teoria conspiraționista” în această direcţie ne spune că guvernele lumii dau dispoziţie ca în apa de băut să fie adăugate în mod deliberat fluoruri, în scopuri sinistre (nu doar de afectare a sănătăţii dentare). Se ştie că acţiunea fluorului este foarte nociva pentru om. Studiile arată de fapt că el creează chiar probleme permanente la nivelul creierului şi determină de asemenea apariţia cancerului.
În aceeaşi „sferă de activităţi”, dar la alt nivel, se încadrează şi „teoria chemtrails-urilor”. Aici, problema reală este cea a scopului pentru care ele sunt răspândite de către avioane în atmosfera terestră, deasupra oraşelor. Multe dovezi şi declaraţii demonstrează faptul că oamenii sunt în mod direct şi puternic afectaţi de această realitate sinistră.

La modă este de asemenea şi „teoria industriei farmaceutice”, despre care se spune că inventează noi boli pentru a crea noi medicamente care să le vindece. De pildă, numai în acest an (2013) se presupune că americanii vor cheltui aproximativ 280 de miliarde de dolari pe medicamente. Interesant este însă că prescripţiile de medicamente din SUA omoară mai mulţi oameni decât consumul de droguri.

Nu este deloc comod să lăsăm guvernul sau alte organisme să judece în locul nostru şi să ia hotărâri în numele nostru. Şi totuşi, din nefericire mulţi oameni încă dau dovadă de o lene crasă, refuzând să judece pentru ei înşişi şi abandonându-se prosteşte acestei „orientări” smintite orchestrată de guverne, care îi conduce la pierzanie. Prin urmare, este necesar să ne păstrăm spiritul viu. Este necesar să facem propriile noastre investigaţii şi să tragem propriile noastre concluzii. Adevărul se afla aproape, dar este necesar să-l extragem din „matricea” sufocantă în care a fost învelit.

Edituradaksha.ro

Alte postari similare:

Informatia inseamna putere !

Guvernul Mondial

Teoria conspirației, realimentată cu sânge proaspăt.

Istoria religiilor – varianta alternativa


The_Heathens_Guide_to_World_Religions_(cover)

Există o istorie ascunsă şi secretă a religiilor? Există adevăruri ascunse dincolo de ceea ce suntem obişnuiţi să credem, teorii şi controverse care să demonteze convingerile care le avem cu privire la dogmele şi credinţele religioase? Cercetările şi investigaţiile din ultimul secol par să ducă la cu totul alte demonstraţii care relevă o parte diferită de ceea ce ştim cu toţii că ar fi adevărat. Biserica şi preoţii par că ne ascund ceva. Din multe cercetări şi studii făcute în ulmii ani, se pare că faptele au stat cu totul altfel pe vremea lui Iisus, dar preoţii – vicleni şi animaţi de motive oculte – au făcut ca lucrurile să pară aşa cum au vrut ei, reducându-i la tăcere pe opozanţi. Dovada? Au condamnat la moarte şi au ars pe rug pe toţi cei care se îndoiau. Una din cele mai detaliate scrieri despre istoria religiilor este în cartea scriitorului David Icke, “Secretul Suprem” din care am selectat fragmente din capitole care le-am considerat a fi mai importante.

Sorii lui Dumnezeu

Nici un alt instrument nu a slujit mai bine Agendei elitelor decât religia. Chiar şi la ora actuală religia controlează minţile a miliarde de oameni şi limitează gândirea Mişcării Patriotice Creştine, deşi aceasta a sesizat multe alte aspecte ale conspiraţiei Frăţiei. Singurul lucru pe care nu îl pot accepta aceştia este faptul că propria lor religie face ea însăşi parte integrantă din marea conspiraţie.
Eu nu doresc în nici un caz să-i condamn pe cei care se autonumesc creştini. Printre ei se numără destui oameni care îşi manifestă prin credinţa lor creştină o spiritualitate plină de iubire. Mă refer aici exclusiv la Instituţia creştinismului şi la îndoctrinarea arogantă pe care a practicat-o în masă, pornind de la incredibil de limitata ei viziune asupra vieţii, care a creat o veritabilă închisoare mentală pentru miliarde de oameni de-a lungul ultimilor 2000 de ani. Toate religiile majore ale umanităţii: hinduismul, creştinismul, iudaismul şi islamul s-au născut în aceeaşi regiune a Orientului Mijlociu şi Apropiat unde au apărut rasa ariană şi liniile genealogice încrucişate reptilo-umane, după marele cataclism de acum aproximativ 7000 de ani. Scopul acestor religii era să limiteze mintea oamenilor şi să controleze emoţiile acestora prin răspândirea sentimentelor de vinovăţie şi de teamă. Toate au avut la bază figura unui „Dumnezeu mântuitor” precum Iisus sau Mahomed, afirmând că numai cei care cred în acesta şi îi urmează poruncile îl pot găsi pe adevăratul „Dumnezeu” şi pot fi mântuiţi. Exact acelaşi lucru îl afirmau preoţii babilonieni despre Nimrod. Controlul maselor prin intermediul religiei a început în Babilon.
Cei care refuzau să creadă în aceste bazaconii erau condamnaţi să ardă pentru totdeauna în focul iadului. Într-un mod cu totul incredibil, miliarde şi miliarde de oameni au căzut de-a lungul timpului în capcana acestei scheme simpliste, lucru valabil inclusiv la ora actuală. Dacă nu ar fi dispuşi să renunţe decât la propria lor minte şi la propria lor viaţă, încă nu ar fi atât de rău, dar ei insistă ca toţi cei din jur să facă acelaşi lucru, iar acest lucru nu mai este normal. Chiar deloc! Întrucât majoritatea cititorilor acestei cărţi vor fi cu siguranţă din rândul creştinilor şi evreilor, voi lua exemplul acestor două religii, demonstrând cum nişte poveşti simbolice au devenit adevăruri literale şi cum manipularea acestora a dat naştere celei mai puternice arme de control în masă inventată vreodată în istoria omenirii.
Pentru a înţelege ce anume se ascunde în spatele apariţiei religiilor, va trebui să vedem care a fost baza primelor religii ale fenicienilor, babilonienilor şi altor civilizaţii mai vechi decât ale acestora. Esenţa acestor religii a fost Soarele. Ierarhia Elitei s-a concentrat dintotdeauna asupra Soarelui, căci, aşa cum am subliniat mai devreme, înţelegea puterea reală a acestuia ca generator de energie electromagnetică care ne afectează viaţa şi comportamentul în fiecare secundă a fiecărei zile. Soarele conţine 99% din materia sistemului solar. Este suficient să vă gândiţi la acest lucru. Cine înţelege aceste cicluri solare şi natura diferită a energiilor pe care le proiectează ele, poate anticipa cum vor reacţiona fiinţele umane la diferite evenimente şi în anumite momente. La fel ca în cazul scripturilor care reprezintă baza tuturor religiilor, religia Soarelui avea două nivele ale cunoaşterii (sau iniţierii). În lumea antică, ierarhia Elitei se concentra asupra Soarelui deoarece ştia că acesta are efecte profunde asupra conştiinţei umane, în timp ce masele adorau astrul solar datorită căldurii şi luminii pe care le primeau de la el şi care influenţau în mod crucial viaţa lor, în special prin faptul că le asigura coacerea unor recolte bogate. În mod similar, un iniţiat al cunoaşterii ezoterice va citi Biblia cu alţi ochi decât creştinul sau evreul mediu. Iniţiatul va recunoaşte simbolismul, numerologia şi codurile ezoterice, în timp ce credinciosul va accepta semnificaţia literală a textului. Altfel spus, acelaşi text are rolul de a permite trecerea pe un nivel superior de cunoaştere în cazul iniţiatului şi de a crea o închisoare mentală pentru masele largi, neiniţiate.

Mare scamatorie!

Înţelegerea marilor religii nu este posibilă fără înţelegerea simbolismului străvechi al Soarelui. Anticii foloseau în special un anumit simbol pentru călătoria anuală a Soarelui. Aşa cum vom vedea în capitolul următor, acesta rămâne şi la ora actuală simbolul fundamental al Frăţiei Babiloniene. El apare atât în ilustraţiile feniciene ale zeiţei Barati cât şi pe stema expresiei britanice a acesteia: Britania. Simbolul constă în împărţirea Zodiacului (cuvânt grecesc care înseamnă cercul animalelor) printr-o cruce care marchează cele patru anotimpuri. În centrul crucii se află Soarele. Din cauza acestui simbolism, foarte multe divinităţi ale anticilor erau născute pe data de 25 decembrie. În emisfera nordică, data de 21-22 decembrie corespunde solstiţiului de iarnă, când Soarele se află în punctul cel mai de jos al puterii sale în ciclul anual. În viziunea strămoşilor noştri, acesta era momentul în care Soarele „moare” din punct de vedere simbolic. La data de 25 decembrie (trei zile mai târziu), Soarele şi-a început deja călătoria simbolică înapoi către apogeul puterii sale din mijlocul verii. De aceea, anticii obişnuiau să spună că soarele „se naşte” pe data de 25 decembrie. După cum vedeţi, Crăciunul creştin nu este decât un festival păgân redenumit, aşa cum sunt de altfel toate sărbătorile creştine. Să luăm de pildă Paştele. În jurul datei de 25 martie (data fixă la care se sărbătorea mai demult Paştele), soarele intră în semnul astrologic al Berbecului sau al mielului. La această dată, anticii obişnuiau să sacrifice miei, convinşi că vor obţine astfel favorurile zeilor, dar mai ales ale zeului-soare, asigurându-şi astfel recolte bogate. Altfel spus, ei credeau că vărsarea sângelui mielului echivalează cu ştergerea păcatelor lor. Babilonienii antici credeau că Tammuz, fiul reginei Semiramida, a fost crucificat cu un miel la picioare, trupul său fiind înmormântat într-o peşteră. Când piatra de la intrarea în peşteră a fost dată deoparte trei zile mai târziu, trupul dispăruse. Cu siguranţă, aţi mai auzit această poveste! O altă manieră în care anticii îşi imaginau simbolic soarele era următoarea: un copil iarna, un tânăr de Paşti, un bărbat extrem de puternic vara, un om trecut de prima tinereţe, care îşi pierde puterile, toamna, şi un bătrân neputincios iarna (până la solstiţiu). Ilustraţia modernă care prezintă fazele evoluţiei omului de la copil la bătrân este o imitaţie a acestui simbol. Într-o altă variantă, soarele se năştea cu plete aurii lungi (razele) care deveneau din ce în ce mai scurte pe măsură ce îşi pierdea puterea, în lunile de toamnă. Să ne reamintim de povestea lui Samson (sau Sam-sun) din Vechiul Testament. Acesta era incredibil de puternic şi avea părul lung, dar şi-a pierdut puterea când părul i-a fost tăiat. Problemele sale au început când a intrat în „Casa Dalilei” – semnul astrologic al Fecioarei, prin care trece soarele în timp ce se apropie toamna. Cu o ultimă zvâcnire a puterii sale, Sam-Soarele trânteşte la pământ doi piloni, care reprezintă un alt simbol clasic al Frăţiei, pe care îl regăsim din Egiptul antic şi până la francmasonii moderni. Legenda lui Samson (Sam-sun) este povestea simbolică a ciclului anual al soarelui. În realitate nu a existat o asemenea Sun – soare, în limba engleză. Din câte înţeleg, în limba ebraică Samson înseamnă chiar „Zeul Soare”.
Pentru creştinii ortodocşi, Iisus este singurul Fiu conceput de Dumnezeu, care a murit pentru iertarea păcatelor noastre. Exact aceeaşi pretenţie au avut-o un lung şir de zei antici, cu mult timp înainte să se audă măcar de Iisus Christos. Expresia „Fiu al lui Dumnezeu” pare să dateze cel puţin din perioada regilor gotici arieni din Cilicia, care îşi asumau titlul de „Fii ai Zeului Soare”, tradiţie adoptată apoi de faraonii din Egipt. Mulţi adepţi New Age îl consideră pe Iisus una cu Sananda, un iniţiat de rang înalt dintr-o ierarhie spirituală care s-a întrupat pentru a infuza pe pământ aşa-zisa energie „christică”. Alţii cred că a fost un extraterestru cu o misiune similară. În sfârşit, sunt unii care afirmă că pretenţia sa de a fi „regele evreilor” se datora faptului că se trăgea din sângele regal al lui David.

Dar oare chiar a existat Iisus? Au existat Moise, Solomon şi regele David? Răspunsul meu este un categoric nu. Nu există dovezi credibile şi incontestabile ale existenţei nici unuia dintre ei în afara textelor biblice, iar acestea nu sunt deloc credibile. Dar cum au apărut ele?

În anul 721 î.Ch., Israelul a fost cucerit de asirieni, iar israeliţii (sau canaaniţii) au fost luaţi în captivitate. Triburile cunoscute de istoria oficială sub numele de Iuda şi Benjamin au supravieţuit timp de mai bine de o sută de ani, înainte de a fi cucerite şi capturate de prietenii noştri, babilonienii, în jurul anului 586 î.Ch. Istoria întreagă care ascundea adevărul a început să fie fabricată în Babilon, capitala antică a preoţimii şi ierarhiei reptilo-ariene, de către preoţii ebraici cunoscuţi sub numele de leviţi.

Vechiul testament

Gândiţi-vă puţin: dacă o Frăţie ar distruge întreaga cunoaştere a lumii antice, inclusiv bibliotecile acelei lumi, ce ar scrie ea în textele ei, istoria reală sau o variantă a acesteia pe care ar dori să o inoculeze în subconştientul colectiv? În timpul şi după şederea lor în Babilon, în care au aflat atâtea lucruri, inclusiv legendele Sumerului, preoţii leviţi au amestecat adevărul (de multe ori simbolic şi acesta) cu fantezia, iar acest amestec a devenit fundamentul Vechiului Testament. Nu „israeliţii” au fost cei care au scris aceste texte. Chiar dacă am accepta existenţa lor, ei ar fi trebuit să fie demult dispersaţi pe vremea când leviţii şi-au înmuiat penele în cerneală. Geneza, Exodul, Leviticul şi Numerele, care împreună alcătuiesc Torah „evreiască”, au fost scrise în totalitate de leviţi sau sub supravegherea acestora, în timpul şi după şederea lor în Babilon. Acest grup de oameni care practicau sacrificiile umane, magicieni negri şi fanatici care obişnuiau să bea sânge, sunt cei care au scris legea morală pe care evreii ar trebui să o urmeze până în zilele noastre. Eu n-aş avea încredere nici să-i întreb cât e ceasul! În schimb, creştinii fanatici iau aceste texte drept Cuvântul lui Dumnezeu! Nu sunt deloc Cuvântul lui Dumnezeu, sunt cuvintele leviţilor, scrise sub directa îndrumare a iniţiaţilor reptilieni pur-sânge sau cu sânge încrucişat din Frăţia Babiloniană. Tăbliţele Sumeriene dovedesc mai presus de orice îndoială că Geneza nu reprezintă altceva decât un text condensat al unor texte sumeriene mai vechi. Legenda sumeriană a Edinului a devenit povestea biblică a Grădinii Edenului. Vă mai amintiţi povestea lui Moise, găsit în stufăriş de o prinţesă egipteană? Exact aceeaşi poveste era relatată de sumerienii-babilonieni cu referire la regele Sargon cel Bătrân.
Povestea lui Moise este o invenţie, cum este şi „captivitatea” în Egipt, povestea Exodului (cel puţin în forma descrisă în Biblie) şi crearea celor 12 triburi prin intermediul lui Iacov. Toate aceste texte au fost scrise de leviţi, ai căror conducători erau iniţiaţi la şcolile misterelor reptiliene din Babilon. Poveştile lor sunt simbolice şi codificate, astfel încât să fie înţelese de iniţiaţi, dar nu şi de mase, care trebuiau să creadă în sensul lor literal. Potrivit leviţilor, Moise a primit legile şi poruncile de la Dumnezeu în vârful unui munte. Regăsim mereu şi mereu acelaşi simbolism al munţilor. Una din explicaţii este legată de faptul că vârful muntelui este mai aproape de simbolul Dumnezeului lor: Soarele. Muntele Sion înseamnă Muntele Soarelui. Chiar şi astăzi, soarele care răsare deasupra munţilor de la răsărit este unul din principalele simboluri ale Frăţiei. Povestea israeliţilor şi a evreilor este în cea mai mare parte o invenţie, un voal în spatele căruia a fost ascuns adevărul. Nici un alt popor nu a fost amăgit atât de tare ca cei care îşi spun „evrei”. Aceştia au fost terorizaţi, folosiţi şi manipulaţi în maniera cea mai grotescă şi mai lipsită de milă de propria lor Elită, pentru a implementa o Agendă pe care marea majoritate a evreilor nici măcar nu o cunosc. Nu există nici un exemplu mai elocvent în acest sens decât maniera în care clanul „evreiesc” al Rothschild-zilor (în realitate reptilieni pur-sânge) a sprijinit cu fonduri, şi nu numai, venirea la putere a naziştilor, lăsându-i pe semenii lor de rang inferior să suporte consecinţele. Povestea levită a Exodului nu este decât o perdea de fum menită să ascundă furtul cunoaşterii „ebraice” din şcolile misterelor egiptene după infiltrarea acestora de către Frăţia Babiloniană. Egiptenii au considerat revelaţia lui „Iehova” o crimă comisă împotriva ştiinţelor sacre.
Istoricul şi iniţiatul francmason Manly P. Hall afirmă că religia de stat din Egipt s-a transformat la un moment dat în magie neagră şi că activităţile spirituale ale oamenilor erau paralizate de obedienţa deplină faţă de dogmele formulate şi impuse de preoţime. Această descriere corespunde perfect modului de manipulare al leviţilor-babilonienilor, respectiv al tuturor religiilor care au apărut ulterior pe baza acestor minciuni, inclusiv creştinismul. Acest aspect este foarte important: iudaismul, creştinismul şi islamul îşi bazează credinţele pe aceleaşi poveşti scrise de leviţi după şederea lor în Babilon. Acesta a fost momentul istoric cheie care avea să permită controlul lumii de atunci şi până în prezent. Cunoaşterea furată de leviţi de la egipteni şi răspândită după şederea lor în Babilon a devenit cunoscută sub numele de Cabala (sau Kabala, Qaballa), termen care provine de la rădăcina ebraică QBL, care înseamnă „de la gură la ureche”. Aceasta este metoda folosită pentru a comunica informaţiile cele mai secrete iniţiaţilor. Cabala este ramura ezoterică a iudaismului, care nu reprezintă altceva decât o acoperire a Frăţiei Babiloniene, la fel ca şi Vaticanul. Cabala este cunoaşterea secretă ascunsă în codurile Vechiului Testament şi ale altor texte din vechime. Iudaismul nu reprezintă decât interpretarea literală a acestor texte. Aceeaşi tehnică este folosită de toate religiile. Un exemplu de codificare levită se referă la numele celor cinci scribi: Garia, Dabria, Tzelemia, Echanu şi Azrel, aşa cum apar acestea în cea de-a doua carte a lui Esdras sau Ezra. Iată care este adevărata semnificaţie a acestor nume:
•Garia: indiciu prin care scribii antici obişnuiau să atragă atenţia că textul este fals sau că are o altă semnificaţie.
•Dabria: cuvinte care alcătuiesc o frază sau un text.
•Tzelemia: imagini, poveste imaginară, sau adevăr indicat într-o formă obscură.
•Echanu: informaţie schimbată sau dublată.
•Azrel: numele lui Esdras/Ezra, la care se adaugă sufixul „el”.
Altfel spus, „lucrarea lui Ezra”.
Acestea sunt cele cinci nume ale „scribilor”, pe care un iniţiat le citeşte ca pe o singură frază coerentă: „Indiciu de avertizare – referitor la cuvintele – imaginate într-o manieră obscură – care au fost schimbate sau dublate – şi care reprezintă opera lui Ezra”. Există o carte intitulată Codul Bibliei care pretinde că a identificat un cod în varianta ebraică a Vechiului Testament care ar prezice viitorul. Dat fiind că unul din aceste coduri prezice asasinarea preşedintelui Kennedy de către Lee Harvey Oswald, îngăduiţi-mi să rămân sceptic în ceea ce priveşte credibilitatea acestei cărţi. Oare chiar mai crede cineva în lumea asta că Oswald l-a ucis pe Kennedy? Abstracţie făcând de această carte, există într-adevăr un cod al Bibliei, accesibil însă numai iniţiaţilor. Autorii Bibliei obişnuiau să inventeze anumite caractere care să corespundă simbolismului lor sau se foloseau de anumite personaje reale, a căror viaţă o falsificau. Iată câteva exemple de coduri din Biblie: una din temele cele mai comune în toate tradiţiile şcolilor misterelor se referă la cei 12 discipoli, cavaleri sau adepţi din jurul unei divinităţi. Numărul 12 este un cod, care simbolizează – printre altele – cele 12 anotimpuri şi cele 12 case zodiacale prin care trece soarele sau „zeul” – simbolizat prin numărul 13. Acesta este numărul sacru „12 + 1”, după cum îl numesc unii oameni, şi aşa se explică recurenţa cu care apar numele 12 şi 13 în toate textele iniţiatice. De pildă, avem 12 triburi ale lui Israel, 12 prinţi ai lui Ishmael, 12 discipoli sau apostoli ai lui Iisus, dar şi ai lui Buddha, Osiris şi Quetzalcoatl. Mai există apoi regele Arthur şi cei 12 Cavaleri ai Mesei Rotunde (care simbolizează cercul zodiacului), Himmler şi cei 12 cavaleri ai ordinului nazist SS, şi femeia (Isis, Semiramida) care poartă coroana cu 12 stele din Cartea Revelaţiilor (Apocalipsa). În Scandinavia şi în nordul Europei avem misterele lui Odin, inspirate de aceeaşi rasă ariană venită din Orientul Apropiat. În această tradiţie există 12 „Drottar-i” care prezidează misterele împreună cu Odin. De fiecare dată avem de-a face cu acelaşi număr 12+1. Toate aceste istorii nu sunt adevărate din punct de vedere literal, ci reprezintă un simbolism folosit de şcolile misterelor. Aceleaşi simboluri sunt folosite astăzi de societăţile secrete ale Frăţiei pe steagurile naţionale, pe însemnele militare, în publicitate şi pe logo-urile companiilor. Una din marile creaţii ale Frăţiei, Uniunea Europeană, are drept simbol un cerc alcătuit din 12 stele. Practic, avem de-a face numai cu numere sacre şi cu elemente de geometrie sacră. Proporţiile tuturor statuilor egiptene, indiferent dacă sunt mari sau mici, reprezintă multipli de 6 şi de 12. Alte coduri numerice din Biblie şi din mistere sunt 7 şi 40. De pildă, în Biblie avem şapte spirite ale lui Dumnezeu, şapte biserici din Asia, şapte lumânări din aur, şapte stele, şapte lămpi de foc, şapte sigilii, şapte trompete, şapte îngeri, şapte tunete şi dragonul roşu din Apocalipsă cu cele şapte capete şi şapte coroane ale sale. Legenda Ierihonului descrie marşul armatei lui Iosua în jurul oraşului timp de şapte zile, însoţit de şapte preoţi cu şapte trompete. În cea de-a şaptea zi ei au înconjurat Ierihonul de şapte ori, iar zidurile oraşului au început să se prăbuşească. În legenda lui Noe, acesta a încărcat arca sa cu şapte perechi din fiecare animal şi cu şapte perechi din fiecare specie de păsări. Între prezicerea potopului şi diluviul propriu-zis s-au scurs şapte zile, şi tot şapte zile au trecut între trimiterea perechilor de porumbei. Arca a atins pământul în cea de-a 17-a zi a celei de-a şaptea luni, iar Noe a părăsit arca în cea de-a 27-a zi. După potop el a atins vârsta de 700 de ani. Multe din numele divinităţilor simbolice, cum ar fi Abraxas al gnosticilor sau Serapis din Grecia aveau şapte litere. Avem apoi numărul 40. Adam a intrat în Paradis la vârsta de 40 de ani; Eva l-a urmat 40 de ani mai târziu. În timpul Marelui Potop a plouat timp de 40 de zile şi 40 de nopţi. Set este luat de îngeri la vârsta de 40 de ani şi nu este văzut timp de 40 de zile. Moise ajunge la Midian la vârsta de 40 de ani şi rămâne acolo timp de 40 de ani. Iosif are vârsta de 40 de ani când Iacov soseşte în Egipt. Iisus se retrage în pustie timp de 40 de zile. Chiar credeţi că Biblia este Cuvântul lui Dumnezeu? Nici vorbă. Ea este scrisă în codul ezoteric al şcolilor misterelor. Literatura arabă a fost scrisă tot de către şi pentru iniţiaţi, dovadă că regăsim în ea aceleaşi coduri. În cele 40 de poveşti din Arbaindt (care înseamnă 40) regăsim pretutindeni numărul 40, iar calendarul lor are 40 de zile ploioase şi 40 de zile cu vânt. Legile arabe se referă constant la numărul 40. O altă serie de cărţi arabe, numite Sebaidt, care înseamnă „şapte”, se învârt exclusiv în jurul acestui număr. Aceste coduri numerice au semnificaţii mult mai profunde decât cele evidente, cum ar fi numărul de zile ale săptămânii sau numărul de luni ale zodiacului.
Între altele, numerele reprezintă frecvenţe vibratorii. Orice frecvenţă rezonează cu un anumit număr, o anumită culoare şi un anumit sunet. Anumite frecvenţe, cu numerele, culorile şi sunetele lor corespondente, sunt extrem de puternice. Simbolurile reprezintă la rândul lor rezonanţe cu anumite frecvenţe şi influenţează subconştientul omului fără ca acesta să-şi dea seama. Aşa se explică prezenţa anumitor simboluri pe însemnele societăţilor secrete, pe steagurile naţionale, pe logo-urile companiilor, în reclamele de publicitate, şi aşa mai departe.
Nu există dovezi istorice ale existenţei unui om numit Moise. El nu apare decât în textele leviţilor şi în alte texte şi comentarii rezultate din acestea. Unii afirmă că acesta ar fi fost numele iniţiatic al faraonului egiptean Arkenaten. Acest lucru este posibil, dar varianta oficială referitoare la Moise nu are o bază istorică. Nu s-a ştiut nimic de povestea lui Moise şi de „blestemele” căzute asupra egiptenilor până când leviţii din Babilon nu au scris povestea Exodului, la câteva secole după perioada în care ar fi trebuit să se petreacă aceste lucruri. Potrivit legendei, toate animalele din Egipt ar fi trebuit să moară de trei ori! Cum or fi reuşit acest lucru – au murit şi au reînviat din nou? Nu a existat o asasinare a primului născut al faraonului egiptean, aşa că Sărbătoarea Paştelui evreiesc (mielului pascal) nu are nici o bază istorică, fiind inventată de leviţi. Referinţa la ungerea uşilor cu sânge de miel nu reprezintă decât un cod al vechiului simbolism al mielului. Nu a existat nici o carte ebraică oficială care să facă vreo menţiune la Pentateuh (legile lui Moise) înainte ca leviţii să ajungă în Babilon. Cât despre captivitatea israeliţilor în Egipt, până şi Deuteronomul îi descrie ca pe nişte „străini”, nu ca pe sclavi, în această perioadă. De unde a apărut atunci numele de Moise? Orice persoană iniţiată care atingea rangul suprem în ierarhia şcolilor misterelor egiptene era numită Muse, Mose sau… Moses. Istoricul egiptean Manetho, care a trăit în secolul III î.Ch., citat de istoricul evreu Josephus, afirmă că a existat un preot în Heliopolis sau ON (Locul Soarelui), care şi-a luat apoi numele de Mosheh sau Moses. Cuvântul Moise (Moses) înseamnă: cel care a fost răpit, care a fost scos din apă, care a fost făcut misionar, ambasador, sau apostol. Marele Preot în templele egiptene era numit EOVE sau EOVA, de unde şi apariţia numelui Iehova. În realitate, limba ebraică este limba sacră a şcolilor misterelor egiptene. Limba secretă a Egiptului era numită CBT sau QBT, fiind mai bine cunoscută astăzi sub numele de coptă. Limba secretă a şcolilor misterelor şi-a luat numele de la OBR sau ABR, care se referea în acele vremuri la trecerea dintr-un loc în altul, adică la un anumit tip de tranziţie. Într-adevăr, scopul tuturor şcolilor originale ale misterelor era tranziţia către iluminare. ABR a devenit apoi Ambres, numele sfintei doctrine rezervate iniţiaţilor, nume care se scria inclusiv: ambric, hebric, hebraic sau… hebrew (n.n. evreiesc). Alfabetul ebraic are 22 de litere, dar cel original, de dinainte de „Moise”, nu avea decât 10, iar adevărata lui semnificaţie nu era cunoscută decât de preoţi.
Ebraicii (sau cel puţin fondatorii lor) nu erau israeliţi sau evrei, ci iniţiaţi ai şcolilor misterelor egiptene. Nu este de mirare că la ora actuală este imposibil să identifici o „rasă” genetică ebraică sau evreiască. Cuvântul cohen, care înseamnă preot la evrei, provine de la cahen, pronunţia egipteană pentru preot şi prinţ. În limba engleză, Moses este numele lui Moise. Chiar şi circumcizia, acea tradiţie exclusiv „evreiască”, era practicată în şcolile misterelor egiptene de cel puţin 4000 de ani. Nici un adept nu putea fi iniţiat până când nu era circumcis. În Egipt nu a existat o religie ebraică, nici o lege ebraică, pentru simplul motiv că nu a existat o „rasă” ebraică. Singura religie era cea egipteană. Religia, limba şi rasa ebraică nu au apărut decât atunci când iniţiaţii misterelor egiptene, cunoscuţi mai târziu sub numele de leviţi, au scos cunoaşterea secretă în afara Egiptului şi au inventat această poveste pentru a ascunde astfel cu ce se ocupau în realitate, interesele cui le slujeau şi de unde proveneau. Termenii „ebraic” şi „iudaism” se traduc practic prin „egiptean”. Aşa se explică – între altele – de ce foloseşte Frăţia chiar şi la ora actuală atâtea simboluri egiptene, inclusiv piramida căreia îi lipseşte piatra din vârf. Aceasta reprezintă un simbol al Marii Piramide de la Gizeh şi al şcolilor misterelor egiptene, deşi ascunde şi alte semnificaţii, mai profunde. La intrarea în templul egiptean unde se ţineau misterele existau două obeliscuri masive. Acestea sunt reprezentate adesea de francmasoni sub forma a doi stâlpi şi apar în toate clădirile proiectate sau finanţate de iniţiaţi. Aceasta este inclusiv explicaţia celor doi stâlpi pe care i-a culcat la pământ Samson. Toţi iniţiaţii din şcolile misterelor primeau un nume iniţiatic, tradiţie care continuă până astăzi în cadrul Frăţiei. O eventuală conexiune cu ebraicii din Egipt ar putea fi legată de invazia populaţiei Hyksos, sau a Regilor Păstori. Istoricul egiptean Manetho descrie invadarea şi cucerirea Egiptului de o rasă ciudată de barbari. Când aceştia au fost respinşi în sfârşit, ei şi-au continuat călătoria prin Siria şi au construit un oraş pe care l-au numit Ierusalim. Hyksos ar putea fi totuna cu tribul numit Habiru, care a venit din fostele ţinuturi ale Sumerului, aşa cum se spune că ar fi făcut şi tribul lui Avraam (conform Vechiului Testament).
Povestea regelui Solomon şi a templului său reprezintă în cea mai mare parte simbolism curat. La fel ca şi în cazul lui Moise, nu există nici o dovadă că ar fi existat un rege cu acest nume. Înainte de scrierea textelor biblice de către leviţi, istoricul grec Herodot (485-425 î.Ch.) a călătorit în Egipt şi a studiat istoria acestuia şi a Orientului Apropiat. El nu a auzit nimic de vreun imperiu al lui Solomon, de exodul în masă al israeliţilor din Egipt sau de distrugerea armatei urmăritorilor egipteni pe malul Mării Roşii. Platon a călătorit în aceeaşi zonă, dar nu a auzit nici el nimic despre aceste subiecte. De ce? Pentru că sunt numai invenţii. Cele trei silabe care alcătuiesc numele lui Solomon: Sol-om-on, sunt nume ale soarelui în trei limbi diferite. Manly P. Hall scrie că Solomon împreună cu soţiile şi concubinele sale simbolizează planetele, lunile, asteroizii şi alte corpuri cereşti din casa sa – sistemul solar. Templul lui Solomon este un simbol al lumii soarelui. În legenda talmudică, Solomon este prezentat ca un maestru magician care înţelegea semnificaţia Cabalei şi putea să alunge demonii. Povestea sa este mai degrabă o expunere a simbolismului cunoaşterii secrete a leviţilor, sub acoperirea poveştii fabricate a „istoriei” ebraicilor. Cartea Regilor şi Cronicile, care povestesc construirea Templului lui Solomon, au fost scrise la 500-600 de ani după ce evenimentele pe care se presupune că le-ar descrie ar fi avut loc.
Exagerările din aceste texte sunt atât de mari încât sunt de-a dreptul hilare. Se afirmă că la construirea templului ar fi lucrat 153.600 de muncitori, timp de şapte ani. Arthur Dynott Thomson a calculat că în epoca noastră, costul unei asemenea lucrări ar fi de 7,9 miliarde de lire sterline! Iar Thomson a scris acest lucru în anul 1872! Oare la cât s-ar ridica el în zilele noastre? Aceste cifre sunt de-a dreptul ridicole, dacă ar fi înţelese într-un sens literal. În realitate, ele trebuie înţelese în sensul lor simbolic. Şi încă ceva: dacă Solomon nu a existat, ce ne-ar face să credem că „tatăl” său, regele David, a existat? Citesc tot felul de cărţi despre existenţa acestuia, dar singura sursă citată este Vechiul Testament scris de leviţi! Nu există nici o altă dovadă. Totul este o escrocherie, la fel ca şi ideea recentă (care face furori în ultimii ani) că linia genealogică a lui Iisus-David a ajuns în Franţa şi a dat naştere dinastiei Merovingienilor. După cum spune savantul şi cercetătorul L.A. Waddell: „Nu există nici o dovadă scrisă, nici o referinţă greacă sau romană, care să ateste existenţa lui Avraam sau a oricărui alt patriarh ori profet evreu din Vechiul Testament. Nu există dovezi că ar fi existat Moise, Saul, Solomon, sau oricare din regii evrei, cu excepţia ultimilor doi sau trei”.
Consecinţele acestui fapt asupra poporului care s-a auto-intitulat „evreu” şi asupra umanităţii în general au fost devastatoare. Legea Mozaică sau Legea lui Moise este legea leviţilor, a reptilienilor pur-sânge şi a celor cu sânge încrucişat din Frăţia Babiloniană. Ea nu are nimic de-a face cu Cuvântul lui Dumnezeu. Torah şi Talmudul, cele două texte care au fost compilate de leviţi în timpul şi după şederea lor în Babilon, reprezintă un veritabil bombardament mental alcătuit din legi extrem de detaliate despre ceea ce trebuie să facă omul în fiecare domeniu de viaţă. Ar fi imposibil ca „Dumnezeu” să fi dat aceste legi în vârful unui munte. Cei care le-au scris au fost leviţii, după care l-au inventat pe Moise, pentru a ascunde acest lucru. De atunci au mai fost adăugate şi alte „legi”, pentru a acoperi astfel toate posibilităţile rămase neexploatate. Paginile acestor texte levite conţin o temă recurentă şi aberantă, de un rasism extrem îndreptat împotriva ne-evreilor, şi necesitatea de a „distruge fără milă” pe toţi cei care încalcă aceste legi, adică exact ceea ce Manly Hall numeşte metodele de operare ale preoţilor care aplicau magia neagră.
Talmudul este probabil cel mai rasist document din câte s-au scris vreodată pe pământ. Iată câteva extrase din el, care atestă cât de departe poate merge aberaţia spirituală:
„Numai evreii sunt oameni; ne-evreii nu sunt oameni, ci vite”. Kerithuth 6b, pagina 78, iebhammoth 61
„Ne-evreii au fost creaţi pentru a le servi evreilor ca sclavi”. Midrasch Talpioth 225
„Actele sexuale cu ne-evreii sunt similare cu actele sexuale cu animalele”. Kethuboth 3b 97
„Ne-evreii trebuie evitaţi mai rău ca porcii bolnavi”. Orach Chalim 57, 6a
„Rata naşterilor ne-evreilor trebuie redusă dramatic”. Zohar 11, 4b
„Ne-evreii care mor trebuie înlocuiţi cu alţii, la fel cum înlocuiţi o vacă sau un măgar”. Lore Dea 377,1
Acest text nu reprezintă însă o simplă expunere grotescă de rasism. Dacă îl citim cu atenţie, regăsim în el însăşi atitudinea reptilienilor draconieni şi a acoliţilor lor faţă de rasa umană. Vă reamintesc că aceste orori nu au fost scrise de iudei sau de „evrei” ca popor. Aceştia sunt ei înşişi victime ale acestor convingeri impuse de autorii lor. Ele au fost scrise de leviţi, reprezentanţii Frăţiei Babiloniene alcătuite din reptilieni şi din rudele lor încrucişate, care nu au o simpatie mai mare faţă de poporul evreu decât a avut-o Adolf Hitler. Aruncarea vinei pe „evrei” este o prostie, dar este exact ce îşi doreşte Frăţia, căci acest lucru îi amplifică enorm posibilitatea de a diviza şi de a guverna, cele două fundamente ale politicii sale de control. La ce orori a condus în timp această manipulare, deopotrivă pentru „evrei” şi pentru „păgâni”! La fel stau lucrurile şi cu legea orală evreiască numită Mishnah, încheiată în jurul secolului II, era noastră. Israel Shahak, un supravieţuitor al lagărului de concentrare de la Belsen, este unul din puţinii oameni din rândurile celor care se pretind evrei, care a avut curajul să demaşte public Talmudul. În cartea sa, Istoria evreilor, religia evreilor, Shahak denunţă nivelul incredibil de rasism pe care este bazată legea „evreiască” (în realitate levită sau a Frăţiei). El povesteşte că în aspectul său extremist, reprezentat de rabinii ortodocşi moderni, această credinţă consideră o ofensă religioasă salvarea vieţii unui păgân, cu excepţia situaţiei în care evreii ar suferi consecinţe neplăcute dacă nu ar proceda astfel. Perceperea de dobânzi la împrumuturile acordate unui alt evreu este nepermisă; în schimb, unui ne-evreu trebuie să i se perceapă o dobândă oricât de mare. Talmudul le cere evreilor să rostească un blestem ori de câte ori trec pe lângă un cimitir păgân, iar dacă trec pe lângă o clădire păgână, să se roage lui Dumnezeu să o distrugă. Evreilor li se interzice să fure unul de la altul, dar legea nu se aplică şi în cazul păgânilor. Există rugăciuni evreieşti care îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru că nu i-a făcut păgâni pe evrei, şi altele care cer moartea imediată a creştinilor. Un evreu religios nu are dreptul să bea dintr-o sticlă de vin, dacă aceasta a fost atinsă de un ne-evreu după ce a fost deschisă. După ce a primit premiul Nobel pentru literatură, scriitorul evreu Agnon a spus la postul de radio al Israelului: „Nu am uitat că ne este interzis să le mulţumim păgânilor, dar acum am un motiv special: aceştia i-au acordat premiul lor unui evreu”. Acestea sunt legile sistemului de credinţe numit „evreu”, cel care se plânge tot timpul şi care condamnă rasismul împotriva evreilor! Însuşi sistemul lor de convingeri este bazat pe rasismul cel mai extrem care a fost întâlnit vreodată pe pământ. Şi totuşi, ei nu se sfiesc să strige: „Antisemiţii!” împotriva tuturor cercetătorilor care se apropie prea mult de adevărul referitor la conspiraţia globală.
Benjamin Freedman, un evreu care îi cunoştea pe sioniştii de rang înalt (sionist provine de la „cel care practică cultul soarelui”) din anii 30-40, a afirmat că expresia „antisemitism” ar trebui eliminată din limba engleză. Iată ce a spus el: „La ora actuală, antisemitismul nu serveşte decât unui singur scop: el este folosit ca o sperietoare. Atunci când evreii simt că cineva se opune adevăratelor lor obiective, ei îşi discreditează victimele numindu-le antisemite pe toate canalele pe care le au la dispoziţie şi care se află sub controlul lor”. Unul din aceste canale este o organizaţie cu sediul în Statele Unite, dar care operează în întreaga lume, cu scopul precis de a-i condamna ca rasişti pe cei care se opun Frăţiei. Numele ei este Liga Anti-Defăimare (ADL). Am fost eu însumi o ţintă a lor, lucru care m-a amuzat şi mi-a confirmat faptul că mă aflu pe calea cea bună. Liga este susţinută inclusiv de nişte sicofanţi ne-evrei, care încearcă să păstreze o imagine pură şi sfântă despre această instituţie. Personal, nu voi lua în serios nici o mişcare „anti-rasistă” de gen „eu sunt mai sfânt decât tine”, decât atunci când aceasta va condamna toate formele de rasism, şi nu doar pe cele care îi convin. Mirosul ipocriziei îmi repugnă. Din fericire, acest rasism levit nu este urmat de marea majoritate a populaţiei evreieşti şi mulţi membri din rândul acesteia s-au revoltat pe faţă împotriva legilor rasiale stricte care le impun să nu se căsătorească decât între ei. Mulţi oameni care se consideră „evrei” sunt crescuţi de mici în cultul fricii, devenind astfel simple păpuşi îndoctrinate ale acestei ierarhii levite atât de vicioase, care s-a metamorfozat între timp mai întâi în farisei, apoi în talmudişti şi în sioniştii extremişti din zilele noastre, controlaţi de rabinii fanatici care aplică „legea” leviţilor din Babilon în numele reptilienilor. Marea majoritate a celor care urmează religiile născute din Vechiul Testament nu cunosc care este adevărata lor origine şi Agenda care se ascunde în spatele lor. Această cunoaştere este privilegiul restrâns al unei Elite minuscule aflată în vârful ierarhiei unei reţele de organizaţii secrete, care a inventat şi manipulează aceste religii, inclusiv pe reprezentanţii lor. Ei nu sunt cu adevărat interesaţi de cei care îi urmează, fie ei evrei, romano-catolici, musulmani, sau ce-or fi. Nici un alt argument nu ilustrează mai perfect farsa pe care o reprezintă toate aceste religii şi rase ca cei care se autointitulează „evrei”.
Aşa cum au arătat chiar scriitorii şi antropologii evrei, nu există o rasă evreiască. Iudaismul este o credinţă, nu o rasă. Întreaga poveste a poporului „evreu” a fost inventată pentru a acoperi o altă realitate. Scriitorul şi cercetătorul evreu Alfred M. Lilenthal a scris: „Nu există nici un antropolog reputat care să nu fie de acord că ideea de rasă evreiască este o prostie la fel de mare ca şi ideea de rasă ariană… Ştiinţa antropologică divide umanitatea în numai trei rase recognoscibile: rasa neagră, cea mongoloidă sau orientală şi cea caucaziană sau albă (deşi unii vorbesc şi de o a patra rasă, cea australoidă)… Membrii Credinţei evreieşti se regăsesc în toate cele trei rase şi în subdiviziunile lor”.
Realitatea este că în interiorul credinţei evreieşti şi a altor culturi se ascunde o rasă care operează sub acoperire, alcătuită din liniile genealogice ale reptilienilor pur-sânge şi hibrizi. Aceste linii genealogice par să fie integrate în aparenţă în aceste credinţe şi culturi, dar scopul lor real este acela de a manipula şi de a controla. Din această categorie făceau parte şi leviţii. Farsa devine şi mai rizibilă, şi mai elocventă pentru perdeaua de fum în care s-a transformat această lume, dacă ţinem seama că majoritatea celor care se pretind evrei la ora actuală nu au nici o legătură genetică cu pământul pe care ei îl numesc Israel. Culmea este că tocmai această legătură a permis înfiinţarea cu forţa a statului modern Israel, în detrimentul poporului arab din Palestina! Alţi scriitori evrei, de talia lui Arthur Koestler şi alţii, au expus această realitate, potrivit căreia toţi cei care au creat şi au populat statul Israel sunt originari genetic din sudul Rusiei, nu din Israel. Nasul coroiat considerat atât de „evreiesc” este o trăsătură genetică întâlnită în sudul Rusiei şi în Caucaz, nicidecum în Israel. În anul 740 e.n., un popor numit khazar a trecut în masă la iudaism. Iată ce scrie Koestler în această direcţie: „Khazarii nu au venit din Iordania, ci de pe Volga. Ei nu au venit din Canaan, ci din Caucaz. Din punct de vedere genetic, ei sunt mai înrudiţi cu hunii, uigarii şi maghiarii decât cu sămânţa lui Avraam, Isaac şi Iacov. Istoria imperiului khazar, care iese treptat la iveală, începe să semene tot mai mult cu cea mai crudă festă pe care ne-a jucat-o vreodată istoria”.
Există două subdiviziuni majore ale aşa-zişilor evrei: şefarzii şi aşkenazii. Şefarzii sunt descendenţi ai evreilor care au trăit în Spania din antichitate şi până în secolul XV, când au fost expulzaţi. Prin anii `60 ai secolului XX, şefarzii au fost estimaţi la un număr total de circa o jumătate de milion, în timp ce aşkenazii numără circa 11 milioane. Aceştia din urmă nu au nici cea mai mică legătură de rudenie cu Israelul, dar ei sunt cei care au invadat Palestina, creând statul Israel sub pretextul că „Dumnezeu” le-a promis lor acest pământ în Vechiul Testament. Cine a scris Vechiul Testament? Preoţii lor, leviţii! Şi cine a scris Noul Testament, care a dat naştere creştinismului? Oamenii controlaţi de aceeaşi forţă care i-a controlat pe leviţi: Frăţia Babiloniană.

Şi acum, vă propun o mică ghicitoare. Despre cine vorbesc în continuare?

S-a născut dintr-o fecioară printr-o concepţie imaculată, în urma intervenţiei Duhului Sfânt. A împlinit astfel o veche profeţie. Când s-a născut, tiranul aflat la putere a dorit să-l ucidă. De aceea, părinţii săi au fost nevoiţi să fugă, pentru a scăpa. Toţi copiii de sex masculin cu vârste de până la doi ani au fost măcelăriţi din ordinul tiranului, care spera astfel să scape de copil. La naşterea lui au fost prezenţi îngerii, dar şi nişte păstori, şi a primit daruri în aur, smirnă şi tămâie. A fost adorat ca mântuitor al oamenilor şi a dus o viaţă morală şi umilă. A realizat miracole printre care s-au numărat vindecarea bolnavilor, dăruirea vederii orbilor, alungarea demonilor şi învierea morţilor. A fost ucis pe cruce, între doi tâlhari. A coborât în iad, dar s-a ridicat din morţi şi s-a ridicat la ceruri.

Noul Testament

Aţi putea crede că este povestea vieţii lui Iisus, dar vă înşelaţi. Aceasta este descrierea zeului mântuitor oriental Virishna cu 1200 de ani înainte de pretinsa naştere a lui Iisus. Dacă doriţi neapărat un zeu mântuitor care a murit pentru iertarea păcatelor noastre, aveţi de ales dintr-o multitudine de semenea personaje care au existat în lumea antică, toate avându-şi originea în aceeaşi rasă ariană şi reptilo-ariană care a provenit din Orientul Apropiat şi din munţii Caucaz. Iată numai câţiva din „Fiii lui Dumnezeu” care joacă rolul principal în legende asemănătoare celei a lui Iisus; aproape toţi au fost adoraţi cu mult timp înainte să se audă măcar de Iisus: Krishna în Hindustan; Buddha Sakia în India; Salivahana în Bermuda; Osiris şi Horus în Egipt; Odin în Scandinavia; Crite în Chaldea; Zoroastru în Persia; Baal şi Taut în Fenicia; Indra în Tibet; Bali în Afganistan; Jao în Nepal; Wittoba în Bilingonese; Tammuz în Siria şi Babilon; Attis în Frigia; Zamolxis în Tracia; Zoar în Bonzes; Adad în Asiria; Deva Tat şi Sammonocadam în Siam; Alcides în Teba; Mikado în Sintoos; Beddru în Japonia; Hesus sau Eros şi Bremrillham la druizi; Thor, fiul lui Odin, la gali; Cadmus, în Grecia; Hil şi Feta în Mandaites; Gentaut şi Quetzalcoatl în Mexic; Monarhul Universal al sibilelor; Ischy în Formosa; Învăţătorul Divin al lui Platon; Cel Sfânt al lui Xaca; Fohi şi Tien în China; Adonis, fiul fecioarei Io, în Grecia; Ixion şi Quirinus la romani; Prometeu în regiunea Caucazului; şi Mohamed sau Mahomet în Arabia.
Cu puţine excepţii, toţi aceşti „fii ai lui Dumnezeu” sau „profeţi” (inclusiv religiile lansate de ei) au provenit din ţinuturile ocupate sau influenţate de popoarele venite din Orientul Apropiat şi din Caucaz, pe scurt, ţinuturile ocupate de arieni şi de reptilo-arieni. Alţi „fii ai lui Dumnezeu” i-au inclus pe Mithra sau Mithras, zeul pre-creştin romano-persan, iar în Grecia şi Asia Mică pe Dionisos şi Bahus. Toţi aceştia au fost fii ai lui Dumnezeu care au murit pentru iertarea păcatelor noastre, născuţi din mame fecioare, şi datele de naştere ale tuturor au fost pe… 25 decembrie! Mithra a fost crucificat, dar s-a ridicat din morţi pe data de 25 martie – de Paşti! Iniţierile în misterele lui Mithra aveau loc în peşteri împodobite cu semnele Capricornului şi Racului, care simbolizau solstiţiile de iarnă şi de vară, respectiv punctul cel mai jos şi cel mai înalt de pe cer al soarelui. Mithra era ilustrat adeseori ca un leu înaripat, simbol al soarelui folosit şi la ora actuală de societăţile secrete. Referirile la leu şi la „lovitura cu laba a leului” care se fac în obţinerea gradului de maestro mason îşi au originea în acelaşi simbolism al şcolilor misterelor. Iniţiaţii în ritul lui Mithra erau numiţi lei şi erau marcaţi pe frunte cu crucea egipteană. Iniţiaţilor de gradul întâi li se punea pe frunte o coroană din aur, care reprezenta sinele lor spiritual. Aceeaşi coroană, care simbolizează razele soarelui, apare pe capul Statuii Libertăţii din Portul New York. Toate aceste ritualuri sunt vechi de mii de ani, din perioada Babilonului şi a legendelor lui Nimrod, ale Semiramidei şi ale lui Tammuz (versiunea corespondentă a lui Iisus). Mithra era considerat zeul-soare sau Fiul lui Dumnezeu care a murit pentru a salva umanitatea şi pentru a-i dărui viaţa eternă. Unul din simbolurile clasice ale lui Mithra a fost leul cu un şarpe încolăcit în jurul trupului său, care ţine cheile cerului. Acest simbolism stă la baza legendei Sfântului Petru care ţine cheile Raiului. Petru era numele Marelui Preot în şcoala misterelor din Babilon. După ce iniţiatul în misterele lui Mithra încheia ritualul, membrii cultului mâncau pâine şi vin, convinşi că se hrănesc cu trupul şi sângele lui Mithra. La fel ca o întreagă listă de zei pre-creştini, Mithra a fost vizitat la naştere de trei înţelepţi care i-au adus daruri de aur, tămâie şi smirnă. Acelaşi lucru l-a afirmat Platon despre maestrul său, Socrate, în Grecia antică.
Creştinismul nu este altceva decât o religie păgână a soarelui, a cărei adorare este condamnată de creştinism! Este simultan şi o religie a astrologiei, deşi chiar Papa condamnă această ştiinţă ca fiind opera „diavolului”! Ia-mă la tine, Doamne, căci aici jos e o nebunie! Desigur, ierarhia bisericii ştie foarte bine aceste lucruri. Ce nu doresc ei este să ştim şi noi! Cultul misterelor lui Mithra s-a răspândit din Persia până în Imperiul Roman şi la un moment dat această doctrină putea fi găsită pretutindeni în Europa. Actualul sediu al Vaticanului din Roma a fost unul din locurile sacre ale adepţilor lui Mithra, iar imaginea şi simbolurile acestuia au fost găsite cioplite în stânci şi pe tăbliţe din piatră în toate provinciile occidentale ale fostului imperiu roman, inclusiv în Germania, Franţa şi Britania. Creştinismul şi biserica romano-catolică au la bază cultul lui Mithra (Nimrod), regele-soare persan-roman, al cărui echivalent indian anterior a fost Mitra. Tammuz sau Adonis, adorat în Babilonia şi Siria, s-a născut de asemenea la miezul nopţii de 24 decembrie. Toţi aceştia au fost „fii ai lui Dumnezeu”.
Horus a fost „fiul” lui Dumnezeu în Egipt. El a derivat din babilonianul Tammuz, fiind la rândul său o sursă de inspiraţie pentru Iisus. Implicaţiile sunt devastatoare pentru credibilitatea bisericii creştine: Iisus a fost Lumina Lumii. Horus a fost Lumina Lumii. Iisus a afirmat că este calea, adevărul şi viaţa. Horus a afirmat şi el că este adevărul şi viaţa. Iisus s-a născut în Betleem, „casa pâinii”. Horus s-a născut în Annu, „locul pâinii”. Iisus a fost Păstorul cel Bun. Horus a fost şi el Păstorul cel Bun. Şapte pescari au urcat în barcă, alături de Iisus. Tot şapte adepţi au urcat în barca lui Horus. Iisus a fost considerat Mielul lui Dumnezeu. Horus a fost considerat şi el Mielul lui Dumnezeu. Iisus este identificat cu crucea. Horus a fost şi el identificat cu crucea. Iisus a fost botezat la vârsta de 30 de ani. Horus a fost botezat şi el la vârsta de 30 de ani. Iisus a fost copilul unei fecioare, pe nume Maria. Horus a fost şi el copilul unei fecioare, pe nume Isis. Naşterea lui Iisus a fost marcată de o stea. Naşterea lui Horus a fost şi ea marcată de o stea. Iisus a predicat în templu la vârsta de 12 ani. Horus a predicat şi el în templu la vârsta de 12 ani. Iisus a avut 12 discipoli. Horus a avut 12 adepţi. Iisus a fost considerat luceafărul de dimineaţă. Horus a primit şi el acelaşi nume. Iisus a fost tentat pe un munte de Satan. Horus a fost tentat pe un munte de Set. Iisus este considerat „judecătorul celor morţi”. Şi în această privinţă are numeroşi competitori. Acelaşi lucru s-a afirmat anterior despre Nimrod, Krishna, Buddha, Ormuzd, Osiris, Aeacus şi alţii. Iisus este numit Alfa şi Omega, cel dintâi şi cel din urmă. La fel au fost numiţi însă şi Krishna, Buddha, Lao-kiun, Bahus, Zeus şi alţii. Lui Iisus i se atribuie miracole precum vindecarea bolnavilor şi ridicarea din morţi. Aceleaşi lucruri le-au făcut însă Krishna, Buddha, Zoroastru, Bochia, Horus, Osiris, Serapis, Marduk, Bahus, Hermes şi alţii. Iisus s-a născut dintr-o linie genealogică regală. La fel şi Buddha, Rama, Fo-hi, Horus, Hercule, Bahus, Perseu şi alţii. Iisus s-a născut dintr-o fecioară. La fel şi Krishna, Buddha, Lao-kiun sau Lao-tse, Confucius, Horus, Ra, Zoroastru, Prometeu, Perseu, Apolo, Mercur, Baldur, Quetzalcoatl şi foarte mulţi alţii.
S-a spus că Iisus va renaşte din nou. Mă tem că cerul va fi destul de aglomerat, căci la fel s-a spus şi despre Krishna, Vishnu, Buddha, Qeutzalcoatl, şi alţii. „Steaua” de la naşterea lui Iisus nu este decât o altă legendă pe care o regăsim într-o multitudine de mituri, mergând cel puţin până la povestea babiloniană a lui Nimrod, care a văzut într-un vis o stea strălucitoare ridicându-se deasupra orizontului. Ghicitorii i-au spus că aceasta prezice naşterea unui copil care va deveni un mare prinţ. Toate aceste poveşti reprezintă reciclarea aceluiaşi mit. Iisus este un personaj mitologic.
Personajul inventat numit Iisus a fost un zeu solar… Lumina Lumii. Aceeaşi expresie: Lumina Lumii, a fost folosită de arieni-fenicieni pentru a-l simboliza pe „adevăratul Dumnezeu unic”, Soarele, cu mii de ani înainte de pretinsa naştere a lui Avraam, cel considerat astăzi creatorul conceptului de Dumnezeu unic. Fenicienii îşi simbolizau şi ei Dumnezeul unic pe „o cruce unică”. Creştinii îl portretizează pe Christos cu un halou în jurul capului. Aceasta este exact maniera în care reprezentau fenicienii razele soarelui în jurul capului zeului lor solar, Bel sau Bil, aşa cum arată coloana feniciană din piatră datând din secolul IV î.Ch. (vezi Figura 14). Soarele era esenţa religiei egiptene. La amiază, când el se afla la apogeul „călătoriei” sale zilnice, egiptenii se rugau „Celui Preaînalt”. Mamele fecioare asociate cu toţi aceşti zei solari au purtat de-a lungul timpului diferite nume, de la regina Semiramida şi Ninkharsag până la Isis, simbolul egiptean al forţei creatoare feminine fără de care nimic n-ar putea exista, nici chiar soarele. În timp, numele foştilor „zei” extratereştri au devenit concepte şi simboluri ezoterice, care au primit diferite nume, în funcţie de eră şi de cultură. Acelaşi lucru s-a întâmplat şi în cazul Evangheliilor. Horus a devenit Iisus, iar Isis s-a transformat în Maria, mama fecioară a lui Iisus – Soarele. Maria este întotdeauna pictată ţinându-l în braţe pe pruncul Iisus, dar şi această imagine este doar o repetare a portretelor egiptene ale lui Isis care îl ţine în braţe pe pruncul Horus (vezi Figura 15). Toţi aceşti oameni nu au existat în realitate. Ei nu reprezintă altceva decât nişte simboluri. Isis a devenit asociată cu semnul astrologic al Fecioarei. La fel şi Maria. Titlurile date lui Isis, de „Stea a mărilor” şi „Regină a cerului”, i-au fost acordate mai târziu şi Mariei, ambele ipostaze avându-şi originea în Babilon, unde regina Semiramida era numită „Regina cerului”.
Creştinismul şi iudaismul nu sunt altceva decât nişte religii babiloniene.
În întreaga lume regăsim aceleaşi religii şi ritualuri ale soarelui: în Sumer, Babilon, Asiria, Egipt, Insulele Britanice, Grecia, Europa în general, Mexic şi America Centrală, Australia… pretutindeni. Aceasta a fost religia universală inspirată de aceeaşi sursă extraterestră cu mii de ani înaintea creştinismului. Adorarea soarelui şi a focului a fost esenţa religiilor indiene, festivalurile acestora marcând ciclul anual al soarelui. Legenda lui Iisus prezintă aceleaşi referiri la astrologie şi la simbolismul şcolilor misterelor. Coroana de spini este ea însăşi un simbol al razelor soarelui, la fel ca şi coroana de pe capul Statuii Libertăţii din Portul New York. Crucea este de asemenea un simbol astrologic al soarelui, aşa cum am arătat anterior, când am vorbit de crucea care împarte cercul astrologic. Leonardo da Vinci, Marele Maestru al Prioriei Sionului (de la Sion = Sun = Soare) a folosit acelaşi simbolism în faimoasa sa pictură a Cinei cea de Taină . El i-a împărţit pe cei 12 discipoli în patru grupe de câte trei, cu Iisus, „Soarele”, în centru. Avem din nou de-a face cu un simbol astrologic pictat de un iniţiat de rang înalt al societăţilor secrete şi al şcolilor misterelor care cunoşteau adevărul. Nu este exclus ca Da Vinci să îl fi pictat pe unul din discipoli ca femeie, pentru a face astfel trimitere la divinitatea feminină Isis, Barati sau Semiramida. Simbolul acestei forţe feminine a devenit litera „M”, de la Maria sau Madonna (Semiramida). Se crede că Iisus s-a născut pe data de 25 decembrie, dată pe care creştinii au preluat-o din tradiţia lui Sol Invictus (Soarele Invincibil), din motive pe care le-am explicat deja. Se afirmă de asemenea că a murit de Paşti, pe o cruce. Este aceeaşi poveste antică, reluată la infinit. Egiptenii şi l-au reprezentat pe Osiris întins pe o cruce, ca un simbol astrologic. În viziunea anticilor, soarele are nevoie de trei zile pentru a învia din „moartea” pe care o suferă pe data de 21/22 decembrie. De câte zile a avut nevoie Iisus, potrivit Evangheliilor, pentru a „învia” din morţi? De trei! De tot atâtea a avut nevoie şi Fiul babilonian al lui Dumnezeu, Tammuz, pentru a învia din morţi. Iată cum descrie Evanghelia lui Luca ce s-a întâmplat atunci când Iisus (Soarele) a murit pe cruce: „Şi era pe la orele şase, când s-a lăsat un întuneric asupra pământului, care l-a acoperit până la orele nouă. Şi soarele s-a întunecat…”. (Luca 23: 44, 45) Fiul/Soarele murise, deci asupra pământului s-a lăsat întunericul. Şi câte ore a durat acest întuneric? Trei. Aceeaşi poveste despre întunericul care s-a lăsat asupra pământului au spus-o despre Krishna hinduşii, despre Buddha budiştii, despre Hercule grecii, despre Quetzalcoatl mexicanii, etc., etc., cu mult timp înainte de Iisus. Când a murit, Iisus a „coborât în iad”, la fel cum au procedat anterior Krishna, Zoroastru, Osiris, Horus, Adonis/Tammuz, Bahus, Hercule, Mercur, şi aşa mai departe. După cele trei zile, el s-a ridicat din morţi, la fel ca şi Krishna, Buddha, Zoroastru, Adonis/Tammuz, Osiris, Mithra, Hercule şi Baldur. Iisus a fost crucificat simbolic de Paşti deoarece acesta reprezintă momentul echinocţiului de primăvară, când Soarele (Iisus) intră în semnul astrologic al Berbecului, al lui Ram sau… al mielului. Mielul pomenit în Cartea Revelaţiei reprezintă acelaşi simbol. În jurul anului 2200 î.Ch., grupul cunoscut sub numele de Preoţii lui Melchisedek au început să-şi confecţioneze şorţurile din lână de miel, tradiţie continuată astăzi de expresia modernă a Frăţiei, francmasonii. Paştele sau echinocţiul este momentul în care soarele triumfă asupra întunericului, îndreptându-se către acea perioadă din an când ziua devine mai lungă decât noaptea. Lumea este restaurată astfel prin puterea Soarelui în momentul renaşterii acestuia, motiv pentru care echinocţiul de primăvară era unul din evenimentele cele mai sacre ale religiei egiptene. Regina Isis era portretizată adeseori cu un cap de berbec, pentru a simboliza astfel abundenţa specifică primăverii, marcată de intrarea în zodia Berbecului. Sărbătoarea Paştelui era la fel de importantă pentru primii creştini ca şi data de 25 decembrie. Legenda lui Mithra afirmă că acesta a fost crucificat şi a înviat din morţi pe data de 25 martie. La ora actuală, data Paştelui nu mai este fixată în prima zi a zodiei Berbecului, dar simbolismul rămâne acelaşi. Ziua religioasă a săptămânii creştine este… duminica (n.n. Sunday în limba engleză), adică SUN-day, ziua soarelui. Bisericile creştine sunt orientate de la est la vest, altarul fiind situat întotdeauna către est. Altfel spus, credincioşii privesc inevitabil către direcţia din care răsare soarele. Nici chiar ouăle de Paşti sau chiflele fierbinţi marcate cu cruce nu reprezintă o tradiţie creştină. Ouăle vopsite erau considerate ofrande sacre în Egipt şi Persia, printre altele.
Când te gândeşti că autorităţile de la Westmintster Abbey au ţinut o dezbatere publică, întrebându-se dacă e cazul să menţină tradiţia pomului de Crăciun, dar fiind că acesta reprezintă un simbol păgân! Păi… întreaga religie este păgână!
Alături de simbolismul soarelui, povestea lui Iisus şi a nenumăraţilor săi predecesori include de asemenea simbolismul iniţierii din şcolile misterelor. Crucea ca simbol religios poate fi întâlnită în toate culturile, de la nativii americani la chinezi, indieni, japonezi, egipteni, sumerieni, popoarele antice din Europa şi din America Centrală şi de Sud. Roata Budistă a Vieţii alcătuită din două cruci suprapuse şi păsările cu aripile deschise sunt folosite ca simboluri ale crucii în nenumărate logouri, însemne ale armatei şi insigne. Una din cele mai vechi forme ale sale este crucea Tau sau Tav, care seamănă cu litera T. Aceasta era crucea pe care erau atârnaţi disidenţii politici în Imperiul Roman, dar şi simbolul zeului druid Hu. Este folosită şi astăzi de francmasoni în simbolul echerului lor. Crux Ansata sau „crucea vieţii” era folosită de egipteni şi avea un arc de cerc adăugat deasupra. Atât Crux Ansata cât şi crucea Tau au fost găsite pe diferite statui şi alte opere de artă din întreaga Americă Centrală. Era asociată cu apa, iar babilonienii o foloseau ca emblemă pentru zeii apei, despre care spuneau că le-au adus civilizaţia. Apropo, despre Naga-şi, zeii reptilo-umani ai Indiei, se spunea de asemenea că trăiesc în apă. Conceptul Dumnezeului mântuitor care moare de dragul umanităţii este un alt simbol străvechi. Religiile indiene aveau o tradiţie a mântuitorului crucificat cu secole înaintea apariţiei creştinismului, tradiţie care s-a născut la arienii din Munţii Caucaz. Personajul „christic” hindus, Krishna, apare în anumite ilustraţii bătut în cuie pe o cruce, la fel ca Iisus mai târziu. Despre Quetzalcoatl se spune că a venit din mare purtând o cruce şi a fost reprezentat la rândul lui ţintuit pe o cruce. În simbolismul şcolilor misterelor, crucea de aur simbolizează iluminarea, cea de argint purificarea, cea dintr-un metal obişnuit reprezintă smerirea, iar crucea din lemn aspiraţia. Cea din urmă este asociată de asemenea cu simbolismul copacului, care apare pretutindeni în antichitate. Numeroase figuri de mântuitori sunt ilustrate ţintuite pe cruci din lemn sau pe copaci. Există mistere păgâne în care adeptul era legat de o cruce sau aşezat pe un altar în formă de cruce, care simboliza moartea trupului, adică a lumii formelor fizice şi a dorinţelor, precum şi trezirea sinelui spiritual. Bătutul cuielor şi curgerea sângelui sunt alte simboluri ale şcolilor misterelor. De fapt, crucificarea lui Iisus reprezintă o alegorie, un eveniment mitologic cu semnificaţii ascunse. Ea nu s-a petrecut în realitate, ci doar trebuie să lase impresia că s-a petrecut. Ce putem spune însă despre învierea din morţi a lui Iisus? Iată ce afirmă Sfântul Pavel despre acest eveniment în prima sa scrisoare adresată corintenilor:
„Dacă nu este o înviere a morţilor, nici Christos nu a înviat, şi dacă Christos nu a înviat, atunci într-adevăr este zadarnică propovăduirea noastră şi este zadarnică şi credinţa voastră. Ba încă suntem descoperiţi şi ca martori mincinoşi ai lui Dumnezeu, fiindcă am mărturisit cu privire la Dumnezeu că l-a înviat pe Christos, când nu l-a înviat, dacă este adevărat că morţii nu învie”.
(1 Corinteni 15: 13-16)
Altfel spus, el afirmă că dacă Iisus nu s-ar fi ridicat fizic din morţi, nu ar fi existat nici o bază pentru religia creştină. În acest caz, mă tem că această religie are probleme serioase. Mai întâi de toate, Evangheliile care povestesc evenimentul învierii prezintă numeroase contradicţii, căci fiecare relatează istoria originală într-o manieră diferită, sau îi schimbă scopul. În al doilea rând, învierea nu reprezintă decât un alt simbol al soarelui, practicat de toate religiile străvechi. Cu mult timp înainte de apariţia creştinismului, persanii aveau un ritual în care un tânăr aparent mort era readus la viaţă. El era numit Mântuitor şi se spunea că suferinţele sale au contribuit la salvarea poporului. Preoţii supravegheau mormântul până la miezul nopţii de echinocţiu, după care strigau: „Bucuraţi-vă, o, iniţiaţi sacri, căci Dumnezeul vostru a înviat din morţi! Moartea şi suferinţele lui v-au mântuit!” Aceeaşi poveste circula în Egipt în legătură cu Horus, sau în India în legătură cu Krishna, cu o mie de ani înainte de Iisus. Biblia afirmă că atunci când se va întoarce pe pământ, Iisus va reveni călare un nor. Cine răsare însă dintre nori? Soarele. Mormântul lui Iisus simbolizează întunericul în care a coborât soarele înainte de renaşterea lui şi aproape toate iniţierile din şcolile misterelor se fac în peşteri, încăperi subterane sau spaţii întunecate. Chiar şi povestea suliţei care a străpuns şoldul lui Iisus pe când se afla pe cruce reprezintă un simbol al şcolilor misterelor. Legenda creştină afirmă că suliţa a fost aruncată de un centurion roman orb pe nume Longinus şi că sângele curs din rana lui Iisus a curs pe ochii acestuia şi i-a vindecat. Longinus s-a convertit instantaneu şi şi-a petrecut restul vieţii spărgând idoli păgâni. Da, sigur!… În primul rând, era imposibil să fii centurion roman dacă erai orb, căci nu ţi-ai fi putut îndeplini îndatoririle. În al doilea rând, regăsim această poveste simbolică şi în alte versiuni anterioare. De pildă, mântuitorul scandinav Baldur, fiul lui Odin, a fost străpuns de o suliţă din vâsc aruncată de Hod, un zeu orb. Data de 15 martie sau Idele lui Marte a fost data la care au murit numeroşi mântuitori păgâni. Scandinavii au consacrat această zi zeului Hod, iar creştinii au proclamat-o mai târziu sărbătoarea „Binecuvântatului Longinus!” Să mori de râs, nu alta!
Simbolul peştelui este o altă temă care transpare în toate Evangheliile şi care reprezintă un simbol al lui Nimrod/Tammuz, tatăl şi fiul din religia babiloniană. Un alt motiv pentru care Iisus a fost eprezentat ca un peşte ar putea avea legătură cu semnul astrologic al Peştilor. Se presupune că în jurul datei când s-a născut Iisus pământul a intrat în casa astrologică a Peştilor. S-a născut astfel o nouă eră, iar Iisus ar fi putut fi simbolul ei.

La ora actuală intrăm într-o altă eră, cea a Vărsătorului, potrivit legii mişcării de precesiune a axei pământului. Când Biblia vorbeşte despre „sfârşitul lumii”, avem din nou de-a face cu o traducere greşită. Cuvântul grecesc aeon a fost tradus prin lume, dar el înseamnă mai degrabă eră sau epocă, nu lume. Prin urmare, nu ne aflăm în faţa unui sfârşit al lumii, ci al unei epoci, Era Peştilor, care a durat 2160 de ani.
Creştinismul nu a înlocuit religiile păgâne, căci este el însuşi o religie păgână. Persanii, care şi-au moştenit credinţa de la sumerieni, egipteni şi abilonieni, cunoşteau simbolurile botezului, confirmării, iadului şi raiului, al îngerilor luminii şi întunericului şi al îngerului căzut. Toate aceste simboluri au fost preluate mai târziu de creştinism, care a pretins că îi aparţin în exclusivitate. În timpul presupusei vieţi a lui Iisus, Frăţia eseniană îşi avea sediul la Qumran, pe coasta de nord a Mării Moarte, sau cel puţin aşa ni se spune. Cercetările lui Brian Desborough demonstrează că acest loc era în acele vremuri o colonie de leproşi şi că esenienii au trăit ceva mai departe de-a lungul coastei, într-un loc mult mai potrivit. Manuscrisele de la Marea Moartă, găsite în peşterile de lângă Qumran în anul 1947, le-au permis cercetătorilor să cunoască mai bine modul de viaţă şi credinţa esenienilor, cu toată opoziţia autorităţilor, care nu doresc ca adevărul să iasă la iveală, punând sub semnul îndoielii versiunea oficială a istoriei.
Manuscrisele au fost ascunse de romani în timpul revoltei iudeilor din jurul anului 70, care a fost înecată în sânge. Au fost descoperite circa 500 de manuscrise ebraice şi aramaice, care includ texte din Vechiul Testament, printre care şi o copie integrală a Cărţii lui Isaia cu câteva secole mai veche decât cea inclusă în Biblie. Există sute de documente care descriu obiceiurile esenienilor şi modul lor de organizare. Ele confirmă că esenienii erau fanatici care respectau invenţiile levite din Vechiul Testament în litera, nu în spiritul lor. Ei îi priveau pe toţi cei care nu gândeau la fel ca ei ca pe nişte duşmani şi se opuneau vehement ocupaţiei romane. Esenienii erau ramura palestiniană a unei secte egiptene încă şi mai extremistă, numită Therapeutae („Vindecătorii”, de unde se trage şi cuvântul modern terapie). Au moştenit cunoaşterea secretă din Egipt şi din întreaga lume antică. Therapeutae şi esenienii foloseau în egală măsură simbolul lui „messeh”, crocodilul „draconian” al Egiptului, cu a cărui grăsime erau unşi faraonii sub autoritatea Curţii Regale a Dragonului. Esenienii aveau o cunoaştere profundă a remediilor, inclusiv a celor halucinogene, folosite în iniţierile şcolilor misterelor şi pentru a intra în stări modificate de conştiinţă. Proprietăţile „ciupercilor sacre” sau ale „plantelor sfinte” făceau într-o asemenea măsură parte integrantă din viaţa organizaţiilor secrete încât preoţii evreieşti purtau chiar o bonetă în formă de ciupercă (vezi Figura 17), confirmând astfel importanţa acestei plante. Aveau chiar ritualuri speciale de pregătire şi folosire a ciupercilor. Până şi ciupercile căpătau conotaţii legate de „Fiul lui Dumnezeu” (dar ce simbol nu căpăta asemenea conotaţii?), fiind asociate cu ciclul solar. Ele erau culese cu mare devoţiune înainte de răsăritul soarelui, numeroase simboluri ale acestui ritual putând fi găsite în Biblie şi în alte texte antice. Ca de obicei, folosirea ciupercilor sacre şi a altor remedii, ca şi cunoaşterea secretă legată de proprietăţile lor, proveneau din cultura anterioară a Sumerului. Therapeutae aveau o universitate înfloritoare în Alexandria, de unde îşi trimiteau misionari pentru a crea noi ramuri şi filiale în întregul Orient Mijlociu. Aceasta este o altă conexiune pe care o putem stabili cu Egiptul şi cu şcolile misterelor.
Esenienii erau adepţi ai lui Pitagora, filozoful şi matematicianul grec care era un iniţiat de rang înalt atât al şcolii egiptene a misterelor cât şi al celei greceşti. Potrivit celui mai faimos istoric al vremii, Josephus, esenienii trebuiau să jure că vor păstra secrete numele puterilor care conduc universul. Acest secret era una din legile tuturor şcolilor misterelor. Esenienii-Therapeutae practicau ritualuri extrem de asemănătoare botezului creştin de mai târziu şi obişnuiau să marcheze frunţile iniţiaţilor cu o cruce. Acesta era simbolul iluminării indicat în Cartea lui Ezechiel din Vechiul Testament, fiind folosit şi în iniţierile misterelor lui Mithra şi ale altor zei solari ai vremii. Esenienii priveau cu dezgust funcţiile corporale naturale, inclusiv sexul, fiind şi în această privinţă precursorii Bisericii Romane, care avea să absoarbă multe din credinţele, terminologia şi practicile lor. Două manuscrise de la Marea Moartă, unul în ebraică şi celălalt în aramaică, conţin ceea ce am putea numi nişte horoscoape, care atestă convingerea că mişcările planetelor influenţează caracterul şi destinul omului. Esenienii practicau astrologia, al cărei simbolism poate fi găsit în toate cele patru Evanghelii şi în Vechiul Testament. Primii creştini, care erau urmaşii esenienilor-Therapeutae, făceau acelaşi lucru, la fel ca şi romanii şi celelalte naţiuni păgâne din jurul Iudeii. Scriitorul Philo, care a trăit în perioada atribuită vieţii lui Iisus, afirmă în lucrarea sa, “Tratat despre viaţa contemplativă”, că atunci când Therapeutae se rugau lui Dumnezeu, ei se întorceau către soare, dar şi faptul că aceştia studiau scripturile sacre pentru a le descoperi semnificaţiile (codurile) ascunse. Adaugă de asemenea că ei meditau asupra secretelor naturii, ascunse în aceste cărţi sacre sub vălul alegoriilor. Exact în acest fel este scrisă Biblia. La ora actuală, acest limbaj secret este folosit în logo-uri, însemnele armelor şi pe steaguri, precum şi în alte însemne ale companiilor şi altor organizaţii controlate de Frăţie.
Tot în legătură cu esenienii poate fi pusă şi existenţa unei societăţi secrete care se regăseşte atât în Vechiul cât şi în Noul Testament, numită secta nazariţilor sau a nazarinenilor. Se spune că anumite personaje din Vechiul Testament, precum Moise sau Samson, ar fi fost membri ai acestei grupări, la fel ca şi Iisus din Noul Testament, fratele său Iacov, Ioan Botezătorul şi Sfântul Pavel. Faptele Apostolilor fac următoarea afirmaţie în legătură cu Pavel: „Am descoperit că omul acesta este o ciumă; pune la cale răzvrătiri printre toţi iudeii de pe tot pământul şi este mai-marele partidei nazarinenilor”. Deşi nici unul din aceste personaje nu a existat cu adevărat, simbolismul nazarinean face trimitere la o conexiune cu o societate secretă, care se regăseşte în întreaga Biblie. Esenienii şi nazarinenii par să fie ramuri diferite ale aceleiaşi secte. Potrivit istoricului iudeu Josephus, esenienii purtau robe albe, în timp ce nazarinenii purtau robe negre, la fel ca şi preoţii lui Isis din Egipt.
Negrul este culoarea Frăţiei Babiloniene care a manipulat întreaga istorie a umanităţii. Nu întâmplător, el a devenit culoarea asociată cu autoritatea (priviţi robele judecătorilor şi ale avocaţilor) şi cu moartea. Reprezintă de asemenea culoarea tradiţională a meseriei de profesor, caz în care robei negre i se adaugă tichia cilindrică având deasupra un dreptunghi, un alt simbol francmason renumit. Cel mai mare miracol al lui Iisus trebuie să fi fost însă însăşi originea sa, căci Nazaretul nu existat deloc la vremea respectivă. Probabil că el a spus: „Să fie Nazaretul! Şi s-a făcut Nazaretul”. În realitate, acest nume nu apare în nici una din hărţile detaliate ale romanilor şi nu este pomenit în nici o carte, scriere sau document al vremii. Cu siguranţă, Iisus nu avea legătură cu o localitate numită Nazaret, ci cu societatea secretă a nazarinenilor. Esenienii-Therapeutae-nazarinenii reprezintă puntea de legătură între Vechiul Testament, Noul Testament şi apariţia creştinismului. Primii creştini au fost numiţi nazarineni înainte de a fi numiţi creştini. Ritualurile Frăţiei Nazarinene pot fi regăsite cu uşurinţă în cele ale Bisericii creştine de astăzi. Astfel, nazarinenii purtau robe negre, la fel ca şi majoritatea clericilor creştini. La Qumran se obişnuia să se practice baia rituală pentru spălarea „păcatelor”, tradiţie care s-a transformat în botezul creştin. În timpul slujbelor obişnuiau să mănânce pâine şi să bea vin, tradiţie care se regăseşte în misa catolică. W. Wynn Westcott a fost fondatorul Ordinului Satanic al Golden Dawn, din Anglia, care avea să joace un rol important în venirea la putere a lui Adolf Hitler şi a naziştilor. El ştia din interior întreaga poveste şi a afirmat în lucrarea sa, Masonul magic, că francmasonii de astăzi se trag din esenieni şi din alte grupuri similare din antichitate. Cuvântul modern prin care îi desemnează arabii pe creştini este nasrani, în timp ce Coranul musulman foloseşte termenul de nasara sau nazara. Aceste cuvinte îşi au originea în termenul ebraic nozrim, care a derivat din expresia nozrei ha-Brit – Păstrătorii Conventului (Contractului). Această expresie era folosită în perioada de timp atribuită vieţii lui Samuel şi lui Samson din Vechiul Testament. Samuel este prezentat ca un lider levit, adică al grupării care a pus la cale întreaga schemă a Bibliei-Talmudului, sub atenta supraveghere a Frăţiei Babiloniene. Conventul este sinonim cu Marea Operă francmasonă a tuturor timpurilor, respectiv cu Agenda de preluare a controlului planetar de către reptilieni.

Liniile genealogice („poporul ales” de zei) şi cunoaşterea secretă sunt simbolizate de „vinul” şi de „viile” pomenite în Biblie şi în nenumărate alte texte şi gravuri ale vremii. Vechiul Testament vorbeşte de „Vinul pe care l-ai adus din Egipt”. Tot aici ni se spune că: „Via Domnului Oştirilor este Casa lui Israel, iar planta plăcută lui sunt oamenii lui Iuda”. Convingerea mea fermă este că linia genealogică implicată aici nu se referă la casa regală a lui David. La urma urmei, acesta nici măcar nu a existat, lucru care confirmă această concluzie. Simbolismul vinului îşi are, ca de obicei, originea în Babilon şi în Egipt. În şcolile greceşti ale misterelor, zeii solari erau Bahus şi Dionisos, cei doi patroni ai viilor. De ce anume depind strugurii pentru a se coace, mai presus decât orice altă plantă? De soare. Vinul şi linia genealogică a lui Iisus sunt două teme care se amestecă cu simbolismul solar, făcând referire clară la liniile genealogice regale şi preoţeşti ale reptilienilor Anunnaki. O altă temă abordată de Noul Testament este nunta din Cana. Nici aceasta nu a fost o nuntă reală, ci un simbol al fuziunii soarelui cu pământul, adică a zeului cu zeiţa. În ţinutul Canaan se obişnuia ca primăvara să se sărbătorească anumite rituri sexuale şi de fertilitate numite „Festivalul căsătoriei din Canaan”. La această nuntă simbolică din Cana, Iisus a transformat apa în vin. Cele două elemente de care au nevoie strugurii pentru a se coace şi pentru a putea fi transformaţi în vin sunt apa pământului şi căldura soarelui. Bahus, fiul grec al lui Zeus şi al fecioarei Semele, este un alt personaj mitic care a transformat apa în vin. Au existat de asemenea ritualuri eseniene legate de vin şi de apă. Esenienii, Therapeutae şi gnosticii erau implicaţi în tot felul de ritualuri secrete, iar povestea lui Iisus nu este altceva decât o alegorie alcătuită din tot felul de simboluri asociate cu soarele, astronomia, astrologia, liniile genealogice, cunoaşterea secretă şi ritualurile şi numele folosite de şcolile misterelor. La fel ca şi Vechiul Testament, Noul Testament este un amestec de fapte reale şi imaginare (acestea din urmă mult mai numeroase), care conţine o sumedenie de coduri şi simboluri intercalate într-o naraţiune care nu poate conduce decât la confuzie şi rătăcire dacă este luată literal. Acest lucru transpare în fraza repetată obsesiv în Noul Testament: „Cine are urechi de auzit să audă”. Cine este iniţiat în cunoaşterea secretă să înţeleagă ce este de înţeles. Cât de spre ceilalţi, care nu sunt iniţiaţi, lăsaţi-i să creadă în prostiile astea.
Nu există dovezi credibile şi incontestabile ale existenţei unui personaj istoric numit Iisus, nici de natură arheologică, nici scrise – nimic. La fel stau lucrurile şi în ceea ce îi priveşte pe Solomon, Moise, David, Avraam, Samson şi nenumărate alte „vedete” biblice. Singurele texte pe care ne putem baza sunt cele levite şi diferitele versiuni ale Evangheliilor. Cât de disperaţi trebuie să fi fost manipulatorii dacă au încercat să introducă o referinţă la Iisus în opera istoricului „iudeu” Josephus, încercând să demonstreze astfel realitatea unei contrafaceri… Există mai mult de 40 de scriitori care au scris cronici despre evenimentele petrecute în această perioadă de timp în Iudeea, dar care nu fac nici o menţiune la Iisus. Să nu existe chiar nici o referire la un om ca el, după tot ce se presupune că a făcut? Philo a trăit în perioada atribuită vieţii lui Iisus şi a scris o istorie a iudeilor care a acoperit integral această perioadă. A locuit chiar în Ierusalim în anul în care ar fi trebuit să se nască Iisus şi când Irod ar fi trebuit să dea ordinul de ucidere a copiilor cu vârste de până la doi ani; şi totuşi, nu face nici o referire la acest eveniment. S-a aflat în Ierusalim când Iisus ar fi trebuit să îşi facă intrarea triumfală în oraş, apoi să fie crucificat şi să se ridice din morţi a treia zi. Ce credeţi că spune Philo despre aceste evenimente? Nimic. Nici un cuvânt. Nici celelalte documente romane ale vremii sau textele scriitorilor greci ori alexandrieni care cunoşteau foarte bine perioada şi ţinutul respectiv nu menţionează nimic despre aceste lucruri.

De ce? Pentru simplul motiv că ele nu s-au petrecut. Întreaga legendă a lui Iisus este o poveste simbolică, împănată de coduri şi simboluri ezoterice şi astrologice, cu scopul de a crea o nouă religie-închisoare pentru mase, pornind de la aceeaşi simbolistică a Frăţiei Babiloniene.

Rasa umană a fost amăgită din nou. A câta oară?

http://libercugetatorul.info/

 Alte postari similare :

Universul nu este constient de existenta ta! Relaxeaza-te !

Controlul mental asupra oamenilor

Vrei schimbare ? Fii schimbarea !!!

Stapanii din umbra

Supravegherea populatiei


dsa (1)

Orice companie care se respecta cunoaste piata, stie tendintele cumparatorului si inclinatiile acestuia in favoarea unui produs sau al altuia. Metoda clasica este sondajul de opinie, dar asta necesita timp si implica mai multi factori care nu pot reda cu o acuratete exacta raspunsurile asteptate. In ultimul timp tehnologia a inceput sa joace un rol vital in accesarea informatiilor despre clienti si a dorintelor acestora. Incet, incet corporatiile au invatat ca-si pot distribui marfurile pe anumite zone si segmente de populatie in functie de vanzari si de dorinta acestora. Ba chiar pot determina anumite persoane sa cumpere un produs pe care in mod normal nu l-ar fi achizitionat. Cine crede in ziua de azi ca mai are intimitate se inseala. Datele despre noi sunt vandute de la o corporatie la alta si asta in mod oficial.

Sistemele totalitariste erau obsedate de controlul oamenilor. Din motive lesne de inteles pentru ca majoritatea sistemelor constrangeau anumite drepturi ale populatiei. Din acest motiv controlul ajunsese ceva normal, banal. Cei ce au trait in timpul sistemului comunist stiau foarte bine ca telefoanele le sunt ascultate, ca nu pot avea incredere in majoritatea persoanelor din jurul lor si ca trebuie sa se conformeze regulilor Partidului pentru a nu fi catalogati drept tradatori.

Odata cu largirea sferei de influenta a democratiei pe tot intinsul globului, oamenii traiesc cu impresia ca astfel de intamplari sunt de domeniul trecutului. Guvernele noastre nu au de ce sa ne supravegheze iar motivele de suspiciune din partea lor sau a noastra ar fi nefondate. La urma urmei intr-un stat democratic o persoana are dreptul sa spuna si sa faca ce vrea atata timp cat se supune legilor acelui stat ( care de multe ori nu pot fi interpretate si sunt date, nu pentru a ajuta individul de rand, ci pentru a-l inrobi ). Insa guvernele din ziua de azi au gasit o modalitate si mai eficienta de a conduce individul pe cararea dorita de ei, oferindu-i iluzia libertatii !

Astfel am fost si suntem manipulati in aproape toate activitatile noastre. Si pentru a fi siguri ca marea masa a umanitatii isi vede de treaba, elitele au creat programe de urmarire a persoanelor, de ascultare a telefoanelor, de citire a e-mail-urilor, a convorbirilor „private” iar prin introducerea televizoarelor inteligente in casele oamenilor s-a dat lovitura de gratie. Aceste televizoare dispun de tehnologii „de ultima ora” ( tehnologii de care armata sua s-a folosit in trecut ) care permit ascultarea si inregistrarea chiar video a tuturor actiunilor individului, prin simplu motiv ca persoanele vor cu tot inadinsul un televizor cu webcam in casa.

Serviciile de informatii pot intercepta telefoane si avea acces deplin la calculatoarele conectate la internet, fara ca utilizatorii sa banuiasca nimic. Ca exemplu, un programator din Statele Unite ale Americii a demonstrat cum software-ul Carrier IQ, instalat pe ascuns in multe dintre telefoanele Nokia, Blackberry şi cele „insufletite” de sistemul de operarea Android (creat de compania Google), inregistrează toate actiunile utilizatorilor si le adună intr-o imensă bază de date. Software-ul nu poate fi oprit niciodata si functioneaza atat in cazul conexiunilor 3G, cat si in cazul celor WiFi. Nimic nu-i scapă software-ului menit sa spioneze posesorii de smartphone-uri: ce numere de telefon apelează, ce mesaje si emailuri trimit, ce site-uri accesează, scrie Wired.com. Inchipuiti-va ca toate telefoanele mobile au un astfel de program incorporat.

Majoritatea actelor de incalcare a intimitatii sunt facute in mod fatis si cu acordul oficial al organelor insarcinate sa ne ofere protectie. Banalele camere de supraveghere nu sunt altceva decat programe de recunoastere faciala create spre a despista anumite persoane ce nu se supun regulilor numite adesea „teroristi” sau „anarhisti” iar un termen mai bland fiind „rebeli”. Marea Britanie este cea mai supraveghetă video ţară din lume, iar capitala Londra deţine acelaşi record în rândul metropolelor. Potrivit “The Telegraph”, în Marea Britanie există o cameră de supraveghere la fiecare 14 cetăţeni. Ministerul de Interne din Marea Britanie a introdus monitorizarea locurilor publice prin mici drone dotate cu camere video. Ele s-au alătura milioanelor de camere de supraveghere cu circuit închis de pe străzile britanice, dar şi unor camere de luat vederi care au fost plasate în taxiuri. Sa nu credeti ca actele impotriva legilor s-au diminuat. Oamenii rau intentionati, care chiar vor sa incalce legea gasesc solutii sa pacaleasca sistemul.

O noua tendinta este introducerea dronelor militare sau civile in paralel cu supravegherea conventionala. Supravegherea aeriană constă de obicei în colectarea de imagini vizuale sau video, cu ajutorul unui vehicul aerian, respectiv un vehicul aerian fără pilot (UAV), elicopter, avion spion, etc. Aeronavele militare de supraveghere utilizează un set de senzori (de exemplu, radare) pentru a monitoriza câmpul de luptă. Tehnologia digitală pentru imagini, calculatoarele miniaturizate, precum şi numeroase alte aplicaţii tehnologice din ultimul deceniu, au contribuit la progrese rapide în aparatura de supraveghere aeriană, precum micro vehicule aeriene (MAV), sisteme în infraroşu direcţionate, şi imagini de înaltă rezoluţie cu ajutorul cărora se pot identifica obiecte de la distanţe extrem de mari . De exemplu, Reaper MQ-9, un avion american dronă utilizat pentru operaţiunile interne de către Departamentul pentru Securitate Internă, este dotat cu camere care sunt capabile să identifice un obiect de mărimea unei cutii de lapte de la altitudini de 15.000 de metri, şi are dispozitive în infraroşu direcţionate, care pot detecta căldura de la un corp uman la distanţe de până la 15 kilometri.

– Tarile Uniunii Europene preseaza tot mai mult SUA sa le vanda drone americane militare. Germania este interesata de achizitionarea dronelor, iar Franta a anuntat saptamana aceasta ca asteapta raspunsul SUA pentru a-si dota armata cu drone militare neinarmate. Italia este o alta tara in care se simte frustrarea de nu avea aceasta tehnologie in curtea lor. In Europa exista deja programe de cercetare si dezvoltare a tehnologiei americane de fabricare a dronelor dar sunt intr-un stadiu slab de dezvoltare. Germania si-a anulat programul Euro Hawk, lansat cu mare pompa in 2011, program similar cu cel al dronelor de supraveghere din sua. Intre timp in Marea Britanie se foloseste tehnologia americana achizitionata in 2007. Israelul ramane statul cu cele mai multe unitati vandute peste hotare, 40% din tehnologia dronelor din lume provenind de la ei. Bineinteles ca cele vandute sunt destul de neinsemnate si medii iar tarile ce beneficiaza de tehnologia lor sunt cele din Europa si America Latina. China a anuntat inceperea propriului program de construire a lor iar Iranul se presupune ca detine deja tehnolologia necesara producerii acestora, in special dupa capturarea modelelor avansate americane. – globalresearch.ca

– „…asa cum am mai scris mai demult, esti un sac de bani. Nu ai identitate, nu intereseaza pe nimeni cum te numesti sau ce aspiratii ai atat timp cat sacul tau de bani este incarcat. Apoi, importanta ta este redusa la 0. Intr-o conversatie purtata in urma cu mai multi ani cu un fost SRI-ist, mi s-a adus la cunostinta faptul, pe atunci o noutate, ca telefonul mobil inregistreaza tot, chiar si inchis. Pozitie si audio. Unicul mod de a te pazi de nasul autoritatilor e sa-i scoti bateria. Mi s-a parut ceva din domeniul fantasticului, pe vremea aceea, dar iata cum, intr-o era a internetului, esti privit la fiecare pas. Asa ca, daca mergi la o intalnire importanta cu oameni de incredere, dar care ti-ar putea dauna mai tarziu, sau urmeaza sa porti o conversatie extrem de sensibila fata in fata, ce trebuie sa ramana intre tine si interlocutor, scoate bateria telefonului.” – umbluliber.com

Subscriu la cele spuse mai sus. In urma cu ceva timp am avut norocul sa discut cu o persoana de afaceri de nivel international si mi-a confirmat cele presupuse de mine. Ba mai mult, omul in cauza nu a discutat astfel de subiecte atata timp cat am stat prin preajma vre-unui telefon mobil. Dupa spusele lui, noile tehnologii sunt atat de avansate incat chiar daca scoti bateria telefonului acesta are inca o baterie de rezerva ce are destula energie pentru a functiona cel putin 12 ore …

Vedem aşadar că tot ce facem este înregistrat: ce şi când vorbim, unde mergem, etc. Mai mult, divulgăm noi înşine date despre vieţile noastre, prin intermediul reţelelor de socializare: ce cărţi citim, ce muzică ascultăm, unde ieşim în oraş sau unde facem jogging în fiecare dimineaţă. La scară mică, la nivel de individ, informaţiile astea sunt lipsite de importanţă şi valoare. La scară largă, la nivel de populaţii, situaţia se schimbă radical.

Inchei cu un citat care ar trebui sa va dea de gandit :

– „După atâția ani de monitorizare „ascunsă” a publicului, am fost uimiți de faptul că atât de mulți oameni publică de bună voie date despre unde trăiesc, orientările religioase și politice pe care le au, liste cu prieteni și adresele lor de mail, numere de telefon; sute de poze cu ei înșiși, ba chiar și actualizări de stare, postând periodic informații despre ceea ce fac. Este un vis devenit realitate pentru CIA.” – Christopher Sartinsky, director reprezentant al CIA.

Alte postari similare :

Spionajul cu ajutorul telefonului mobil

Despre manipularea colectivă și societatea modernă

Televizorul te face pasiv !

Sfaturi practice pentru a rezista manipulărilor

Informatia inseamna putere !

Transa colectiva


manipulation  exclusiv

Motto: 

” Problema noastră nu este nesupunerea civică. Problema noastră este obedienţa civică. Problema noastră este că oamenii din întreaga lume s-au supus ordinelor unor lideri şi milioane dintre ei au fost ucişi din cauza acestei obedienţe. Problema noastră este că oamenii din întreaga lume sunt obedienţi în faţa sărăciei şi înfometării şi prostiei şi războiului şi cruzimii. Problema noastră este că oamenii sunt obedienţi atunci când închisorile sunt pline de hoţi mărunţi şi marii hoţi ne conduc ţara. Asta este problema noastră !”  – Howard Zinn (1922-2010)

Traim intr-o societate plina de paradoxuri in care medicina a avansat enorm dar bolile sunt mult mai numeroase, avem nenumarati experti in toate domeniile, dar si mai multe probleme decat aveam in trecut, avem acces la mai multa informatie, dar totusi atat de putina intelepciune in jur, traim in deplina libertate si totusi suntem atat de inrobiti.

Sistemul este complet corupt! Este corupt din orice punct de vedere: razboaiele sunt pornite intentionat, mancarea ne este otravita cu toxine, apa ne este umpluta cu deseuri toxice, tari intregi sunt ingenuncheate de dragul profitului, doctorii distrug sanatatea, judecatorii isi bat joc de justitie, universitatile distrug cunoasterea, ele nu educa studentii ci le spala creierele, guvernele distrug libertatea, mass-media distruge informatia distorsionand-o dupa anumite interese, in timp ce mare parte din oameni nu admit ca ar exista vreo problema. Teoriile conspirationiste sunt privite ca o gluma buna si nu ca o forma de informare alternativa.

Atata timp cat societatea ramane oarba, preocupata de lucruri marunte, cei de la varf nu au de ce sa se teama. Doar daca incepem sa gandim critic la tot ceea ce ne este bagat pe gat de catre sistem putem face diferenta intre realitatea adevarata si cea virtuala, cu care suntem manipulati. Sistemul este corupt… si nimic din ceea ce facem acum nu-l va schimba. Noi alegeri, proteste, editoriale, miscari de rezistenta, etc. sunt importante in intelegerea faptului ca sistemul este putred, dar nimic din cele enumerate nu va schimba sistemul. Pentru a deveni un obstacol pentru elite trebuie sa actionezi independent, trebuie sa devi independent de sistem. Din punct de vedere fizic, financiar, politic, intelectual si spiritual trebuie sa te indepartezi de controlul lor. Trebuie sa gandesti ca ei …”lasa-i sa demonstreze cat vor atata timp cat isi platesc taxele” – asa gandesc elitele!

Traiti intr-o transa permanenta! Majoritatea oamenilor nu constientizeaza sistemul, ei doar incearcă sa-si gasească locul intr-un sistem existent, fara a fi constienti ca astfel contribuie la dezvoltarea acestuia. Oamenii vin acasa, dau drumul la TV, se lasa prada mesajelor subliminale, isi petrec timpul colectand fleacuri inutile ignorand complet ceea ce se intampla in jurul lor, crezand ca lumea este ceea ce se intampla la televizor sau ce se scrie in ziare si reviste… Tot ceea ce se intampla in jurul nostru se intampla pentru ca noi dam voie sa se intample. O vorba inteleapta spune: „pentru ca raul sa triumfe e de ajuns ca oamenii buni sa nu faca nimic”. In realitatea noastra e de ajuns sa stam cuminti la televizor si sa privim linistiti la show-rile de 2 lei in timp ce se sprey-aza peste tot in lume, in timp ce se preia controlul asupra vietilor noastre. Dar asta nu o sa vezi la stiri… trebuie sa te informezi, trebuie sa faci un efort pentru a afla ce se intampla in jurul tau. Peste cativa ani va va parea rau. Copii vostri vor trebui sa traiasca intr-o societate si mai rea ca aceasta. Va va parea rau ca nu ati facut nimic cand inca se putea…

Traim intr-o societate in care „normalul” este stabilit de catre majoritate acest lucru fiind dezvoltat de catre elite tocmai pentru ca ele se pricep sa imprime in subconstientul colectiv notiunea de „normal”. In urma cu cateva sute de ani normalitatea avea alte repere decat astazi dar servea aceleasi interese. Stabilirea sistemului de normalitate nu este proportional cu idealul de viata. Oamenii aleg sa isi plece capul in fata autoritatilor tocmai pentru ca asa au fost educati. Am fost educati sa invatam si sa tocim, nu sa gandim critic; am fost invatati sa fim supusi legilor, chiar daca aceste sunt impotriva dezvoltarii noastre ca individ; am fost manipulati sa aprobam formele de autoritate, chiar daca atenteaza la libertatile noastre…

Prins in ghearele sistemului omul devine demoralizat (de multe ori pe buna dreptate). Munca asidua, rutina, lipsa de perspectiva, frustrarile alimentate de catre societatea din jur, plictiseala, lipsa unei educatii proprii adegvate, toate contribuie la aceasta demoralizare si adancire a individului in sistem. In locul trezirii colective, majoritatea aleg calea alcoolului, a depresiei, a drogurilor, a muncii, dar foarte putini incearca sa constientizeze sau sa iasa din labirintul realitatii virtuale in care traiesc. Gandirea „logica” cu care am fost invatati sa analizam lumea inconjuratoare nu face decat sa ne indoctrineze cu falsele realitati si sa ne trimita exact spre acele usi de care vrem sa scapam.

Oamenii asteapta un salvator, un mantuitor care sa lupte in locul lor si sa biruie fara ca ei sa-si asume vreo responsabilitate; asteapta ca cei din jurul lor sa faca ceva pentru ca ei sa traiasca mai bine; asteapta, cersesc solutii sau se complac in situatie spunandu-si ca sunt prea mici pentru a face ceva; stau rutinati in realitatea cenusie a muncii si traiesc doar pentru pauzele dintre lucru, week-end-uri libere si concediile de odihna, asteptand, salivand sarbatorile de iarna si de pasti si isi continua linistiti lucrul anost, dintr-un reflex conditionat, asemeni cainelui pavlovian, asteptand momentul suprem al anului: concediul de vara!

Daca pana acum ignoranta a fost cuvantul de ordine, daca realitatea inconjuratoare a fost o simpla stire la TV pentru voi, este momentul sa deschideti ochii, sa nu va mai lasati dusi de val, manipulati si inrobiti. Trebuie sa aveti curajul sa faceti ce trebuie atunci cand ceilalti dau bir cu fugitii! Nu renuntati atat de usor ! Nu fiti indiferenti ! Luati atitudine si spuneti NU !

Alte postari similare:

Cand ne-am pierdut puterea ?

Vrei schimbare ? Fii schimbarea !!!

Controlul mental asupra oamenilor

Iluzia libertatii

Solutii… pentru adormiti

Iluzia democraţiei


177649996

Democraţia a încetat deja să mai fie o realitate. Responsabilii organizaţiilor care exercită puterea reală nu sunt aleşi în mod democratic şi publicul nu e informat în ceea ce priveşte deciziile lor. Raza de acţiune a statelor este din ce în ce mai redusă datorită existenţei unor acorduri economice internaţionale în privinţa cărora care cetăţenii n-au fost nici consultaţi, nici informaţi.

Adevăraţii stăpâni ai lumii nu mai sunt guvernele ţărilor, ci conducătorii grupurilor multinaţionale financiare sau industriale şi ai unor instituţiilor internaţionale „opace” (FMI, Banca Mondială, OCDE, OMC, băncile centrale). Prin urmare, cei care conduc lumea nu sunt aleşi în mod democratic, în ciuda impactului deciziilor lor asupra vieţii populaţiei. Puterea acestor organizaţii se exercită la o dimensiune planetară, în timp ce puterea statelor e limitată la o dimensiune naţională. De altfel ponderea societăţilor multinaţionale în fluxurile financiare a depăşit-o de mult pe cea a statelor.

Suspendarea proclamată şi explicită a democraţiei n-ar fi exclus să provoace o revoluţie. Acesta e motivul pentru care s-a decis menţinerea unei democraţii de faţadă şi o deplasare a puterii reale către alte focare de putere. Cetăţenii continuă să voteze, dar votul lor a fost golit de orice conţinut. Ei votează pentru alegerea unor responsabili care nu mai deţin practic adevărata putere. Tot astfel, deoarece nu mai este nimic de hotărât, programele politice de “dreapta” şi de “stânga” au ajuns să se asemene atât de mult în toate ţările occidentale.

De la începutul anilor ’90 informaţia a dispărut în mod progresiv din media destinată marelui public. Ca şi alegerile, jurnalele televizate continuă să existe, dar ele au fost golite de conţinut. Un jurnal televizat conţine maxim 2-3 minute de informaţie reală. Restul este constituit din subiecte “de revistă”, din reportaje anecdotice, din fapte diverse, din mici bârfe şi reality-show-uri. Analizele jurnaliştilor specializaţi ca şi emisiunile de dezbatere a informaţiilor au fost aproape în totalitate eliminate. Informaţia se reduce de acum doar la anumite segmente din presa scrisă, citită de către o minoritate de persoane. Dispariţia informaţiei este semnul clar că regimul nostru politic şi-a schimbat deja natura.

Responsabilii puterii economice provin aproape în totalitate din aceleaşi cercuri, din aceleaşi medii sociale. Ei se cunosc între ei, se întâlnesc, împărtăşesc aceleaşi idei şi aceleaşi interese. Deci în mod natural ei toţi împărtăşesc aceeaşi viziune a ceea ce ar trebui să fie lumea viitoare ideală (pentru ei). În consecinţă este firesc ca ei să cadă de acord în privinţa unei strategii şi să-şi sincronizeze respectivele acţiuni către obiective comune, inducând situaţii economice favorabile realizării obiectivelor lor.

Organizaţiile multinaţionale private se dotează în mod progresiv cu toate atributele puterii statelor: armate, reţele de comunicaţii, satelite, servicii de informaţii, fişiere ale indivizilor, instituţii judiciare. Etapa următoare – şi ultima – pentru aceste organizaţii ar fi să obţină puterea poliţienească şi militară care corespunde noii lor puteri, creând propriile lor forţe armate, deoarece armatele şi poliţiile naţionale nu sunt adaptate pentru apărarea intereselor acestor organizaţii în lume. La un moment dat, armatelor li se va solicita să devină întreprinderi private, prestatoare de servicii, lucrând pe bază de contract cu statul, ca şi cu orice alt client privat capabil să le plătească serviciile. Dar, în etapa ultimă a planului, aceste armate particulare vor servi intereselor marilor organizaţii multinaţionale şi vor ataca statele care nu se vor plia pe regulile noii ordini economice. Deocamdată acest rol este asumat de armata Statelor Unite, ţara cea mai bine controlată de societăţile multinaţionale. Armatele particulare există deja în Statele Unite si mai nou in Uninunea Europeana.

Banii sunt astazi în mod esential virtuali. Ei au ca singura realitate un sir de 0 si 1 în computerele bancilor. Marea majoritate a comertului mondial are loc fara bani fizici si doar 10% din tranzactiile financiare zilnice corespund unor schimburi economice în “lumea reala”. Pietele financiare ele însele constituie un sistem de creatie a banilor virtuali, a unui profit care nu se bazeaza pe crearea unei adevarate bogatii. Gratie jocului pietelor financiare (care permite transformarea în beneficii a oscilatiilor cursurilor bancare), investitorii avizati pot fi declarati mai bogati , printr-o simpla circulatie a electronilor în computere. Aceasta creatie de bani fara a crea o bogatie economica corespunzatoare este însasi definitia crearii artificiale a banilor. Ceea ce legea interzice falsificatorilor de bani si ceea ce ortodoxia economica liberala interzice statelor este deci posibil si legal pentru un numar restrâns de beneficiari. Daca dorim sa întelegem ce este în mod real banul si la ce serveste el, e sufiecient sa inversam vechea zicala: “ timpul înseamna bani”. Banii înseamnă timp! Banii reprezinta ceea ce permite cumpararea timpului altora, timp care a fost necesar sa se creeze produse sau servicii de consum.

Mondializarea (sau globalizarea) nu este negativă prin ea însăşi. În mod potenţial ea poate să permită stabilirea unei păci mondiale durabile şi a unei mai bune gestiuni a resurselor. Dar dacă ea continuă să fie organizată în beneficiul unei elite şi dacă îşi păstrează orientarea non-liberală actuală, ea nu va întârzia să genereze un nou tip de totalitarism, transformarea completă a fiinţelor umane în mărfuri, distrugerea totală a naturii, forme inedite de robie. Pentru a rezuma, nu putem alege felul de mâncare, dar putem alege sosul. Mâncarea pe care suntem forţaţi s-o consumăm se numeşte “noul sclavagism”, asezonat cu sos picant – de dreapta – sau dulce acrişor – de stânga.

Sursa

Alte postari similare:

Iluzia libertatii

SFÂRŞITUL LIBERTĂŢII UMANE

Controlul mental asupra oamenilor

Energia gratuita – intre conspiratie si adevar


istock_000003028312medium2-238877_630x210

Majoritatea oamenilor cred ca tehnologiile actuale pe care le cunoastem sunt singurele descoperite si singurele care ne pot asigura confortul mult dorit. Desi sunt unele persoane ce cred ca anumite tehnologii sunt detinute de catre anumite servicii secrete si departamente ale apararii din anumite state, acestea ar fi singurele ce ar putea asigura succesul fortelor armate din SUA , Rusia, China sau Marea Britanie. Se spune ca armata SUA este cu vreo 40 – 50 de ani in avans fata de tehnologiile conventionale. Aceste tehnologii secrete sunt doar varful icebergului ce ne sunt ascunse si cei ce au incercat sa puna la dispozitia oamenilor descoperirile lor au platit cu viata de cele mai multe ori.

Atunci cand va ganditi la electricitate va ganditi la Edison; cand va ganditi la radio, va ganditi la Marconi; insa a existat un om, un geniu al electricitatii un om aproape uitat astazi…Un om care a visat sa ofere lumii energie gratuita si nelimitata. Numele lui este Nikola Tesla, pe buna dreptate numit stapanul fulgerului. Progresul omenirii depinde in mod vital de inventii, tinta suprema fiind stapanirea materiei cu ajutorul mintii si domesticirea fortelor naturii in folosul omenirii. Nikola Tesla poatre fi considerat pe buna dreptate un Prometeu modern care a schimbat lumea cu ajutorul electricitatii. Tesla a captat forta cascadei Niagara cu sistemul sau de curent si a facut posibila transmiterea electricitatii in intreaga lume. Tot el a patentat tehnologia comunicatiilor fara fir, care este folosita astazi in transmisiunile radio si TV. telecomanda, neonul, lumina fluorescenta, razele X, rachetele teleghidate, toate sunt mosteniri ale tehnologiei inventate de catre Tesla. Istoria l-a ocolit sau l-a bagat intr-un sertar in care doar anumite persoane au acces. Acest geniu nu numai ca a imaginat tehnologii de tineau de tematica SF-ului, dar le-a pus chiar in practica.Tot el a inventat si sistemul bifazat de curent electric alternativ si a studiat curentul de inalta frecventa. El a construit primele motoare asincrone bifazate, generatoarele electrice, transformatorul electric de inalta frecventa etc. In atomistica, a cercetat fisiunea nucleelor atomice, cu ajutorul generatorului electrostatic de inalta tensiune.

Tot lui îi datorăm şi primul sistem de comunicaţie wireless, primii roboti, prima telecomanda, ideea de vehicul cu decolare verticala ş.a.m.d. „Cand comunicatia fara fir va fi aplicata pe scara larga, pamantul va fi transformat intr-un creier uriaş, capabil sa raspunda in oricare colt al sau”. Aceasta viziune a sa nu a fost realizata nici astazi, la peste 60 de ani de la moartea sa. Nici marile sale realizări privind transmiterea energiei electrice fara fire nu au fost puse în practică. Mileniul acesta este fără îndoială mileniul Tesla.

Utilizarea energiei gratuite ne-ar potoli setea de petrol si de gaze naturale. Aceasta sete epuizeaza bogatiile pretioase ale pamantului intr-un ritm alarmant. Aceasta vana de aprovizionare care s-a constituit pe durata a zeci, chiar a sute de milioane de ani in interiorul scoartei terestre, a fost pompata cu aviditate, fara preocuparea fata de ziua de maine. Extractia si consumul de petrol au crescut de peste trei ori de la inceputul crizei energiei. Aproape jumatate din petrolul disponibil si mai mult de jumatate din gazele naturale au fost deja extrase din cele mai bune zacaminte ale noastre si au fost arse, aproape pe durata unei singure generatii! Chiar daca s-ar dovedi ca aceste rezerve sunt de doua ori mai abundente decat o spun estimarile, vom ajunge la o penurie de petrol catre jumatatea secolului al XXI-lea, iar dupa aceasta data, preturile vor inregistra in mod inevitabil o crestere vertiginoasa.

Unii dintre noi credem ca se pregateste o revolutie, deoarece energia gratuita care ne inconjoara este un rezervor imens de energie nepoluanta si descentralizata; ceea ce va face ca sursele de energie utilizate la ora actuala sa fie considerate ca niste vise urate, preistorice, care ingramadeau deseuri in peisajul care ne inconjoara si care poluau aerul pe care il respiram. Aceasta revolutie ar putea marca data nasterii unei noi paradigme in stiinta si in tehnologie, in comparatie cu care revolutia lui Copernic si revolutia industriala vor parea lipsite de insemnatate.

Dar de aceste descoperiri nu s-au putut bucura majoritatea oamenilor deoarece interesele marilor magnati ce controlau lumea in acea perioada nu coincideau cu planurile geniului ce dorea o lume care sa nu depinda de bani si de marile corporatii. In aceiasi categorie pot fi incadrati si alte persoane. Oameni ce au pus in practica anumite principii descoperite de Tesla sau au inventat alte metode de a beneficia de tehnologiile gratuite.

Raspandirea tehnologiilor de energie gratuita functionale a fost impiedicata de catre elite bogate, guverne, inventatori indusi în eroare, sarlatani, precum si de un public indiferent. Spre sfarsitul anilor 1880, jurnalistii specializati în electricitate si în stiintele asociate preziceau „electricitate gratuita” pentru viitorul apropiat. Descoperirile incredibile legate de natura electricitatii devenisera ceva obisnuit. Niciodata pana atunci nu existase asa un entuziasm în ceea ce priveste viitorul. In mai putin de douazeci de ani urmau sa apara automobile, avioane, filme, înregistrari muzicale, telefoane, transmisiile radio si aparatele de fotografiat. Epoca victoriana ceda locul în favoarea a ceva complet nou. Pentru prima data în istorie, oamenii obisnuiti erau încurajati sa-si imagineze un viitor utopic, îmbogatit de mijloace de transport si de comunicare moderne, precum si de locuri de munca, alimente si locuinte pentru toata lumea. Bolile si saracia urmau sa fie învinse. Viata urma sa devina mai buna si de data asta toata lumea urma sa capete „o felie din tort”.

Ce s-a întâmplat deci? In mijlocul acestei explozii tehnologice, unde au disparut descoperirile din domeniul energeticii? Toate acele emotii legate de „electricitatea gratuita” nu au fost altceva decât rodul unei gandiri exagerat de optimiste pe care „stiinta reala” le-a dezaprobat ulterior? De fapt, raspunsul la aceasta întrebare este „nu”. Mai mult, contrariul este adevarat. Au fost dezvoltate tehnologii energetice spectaculoase, împreuna cu inovatii uimitoare în alte domenii. De atunci s-au descoperit metode multiple de a produce cantitati vaste de energie, la preturi extrem de scazute. Oricum, nici una dintre aceste tehnologii nu a ajuns pe piata de consum, ca si articol comercial. Vom discuta pe scurt despre motivul pentru care lucrurile s-au petrecut astfel.

Dupa cum spune Peter Lindemann in cartea „The Free Energy – Secrets of Cold Electricity”, exista patru forte gigantice care au cooperat pentru a crea aceasta situatie. A spune ca exista si ca a existat o „conspiratie” pentru a suprima aceasta tehnologie conduce doar la o întelegere superficiala a lumii si plaseaza vina, în totalitate, în afara noastra. Alegerea noastra de a ramane ignoranti si inactivi în fata acestei situatii a fost întotdeauna interpretata drept „consimtamant implicit” de catre doua dintre aceste doua forte. Deci, pe langa un „public nesolicitant”, care sunt celelalte trei forte care împiedica folosirea tehnologiei energiei gratuite?

1. Monopolul Financiar

In teoria economica standard exista trei clase de industrie: capital, bunuri si servicii. în prima clasa, capitalul, exista trei subclase: capitalul natural, moneda si creditul. Capitalul natural se refera la materialele brute (o mina de aur, de exemplu) si sursele de energie (precum zacamintele de petrol sau barajul unei centrale hidroelectrice). Moneda se refera la tiparirea „banilor”; aceasta functie este de obicei treaba guvernului. Creditul se refera la împrumutarea de bani cu dobânda si la extensia valorii economice prin depozite bancare. E usor de înteles ca energia functioneaza în economie la fel ca aurul, tiparirea banilor de catre guvern sau acordarea de credit de catre o banca.

In Statele Unite si in majoritatea celorlalte tari din lume exista un „monopol financiar” bine stabilit. Sunt „liber” sa castig cat de multi „bani” vreau, dar voi fi platit doar în bancnotele oficiale. Nu pot face nimic pentru a fi platit in aur sau in vreo alta forma de „bani”. Acest monopol financiar se afla în mainile unui mic numar de banci private, iar aceste banci sunt proprietatea celor mai bogate familii din lume. Planul lor este de a ajunge sa controleze într-un procent de 100% toate resursele de capital ale lumii, controland astfel viata fiecaruia prin disponibilitatea (sau indisponibilitatea) tuturor bunurilor si serviciilor. O sursa independenta de bogatie (un dispozitiv cu energie gratuita) aflata în mâinile oricarei persoane din lume ar ruina pentru totdeauna planurile lor de dominare globala. Adevarul acestor lucruri este usor de vazut.

In prezent economia unei natiuni poate fi încetinita sau accelerata prin marirea sau scaderea dobânzilor. Daca o sursa independenta de capital (energie) ar fi prezenta in economie si orice afacere sau persoana ar putea obtine mai mult capital fara a-l împrumuta de la o banca, atunci manipularea dobanzilor nu ar mai avea acelasi efect. Tehnologia energiei gratuite schimba valoarea banilor. Cele mai bogate familii si furnizorii de credit nu vor nici o competitie. Este asa de simplu. Ei vor sa-si mentina controlul monopolist prezent. Pentru ei, tehnologia energiei gratuite nu este doar ceva de suprimat, ea trebuie interzisa permanent!

Deci cele mai bogate familii si institutiile lor bancare centrale reprezinta prima forta care opereaza pentru a amana disponibilitatea publica a energiei gratuite. Motivatiile lor sunt „dreptul divin de a guverna”, lacomia si nevoia insatiabila de a controla toate lucrurile. Armele pe care le folosesc pentru a forta aceasta amânare includ intimidarea, „experti demistificatori”, cumpararea si ascunderea de tehnologie, uciderea si tentativele de asasinare a inventatorilor si a personajelor implicate, incendierea si o gama larga de stimulente si inhibitori financiari pentru a-i manipula pe posibilii suporteri ai energiei gratuite. Tot ei au promovat acceptarea generala a teoriei stiintifice care afirma ca energia gratuita este imposibila (legile termodinamicii).

2. Guvernele

A doua forta care opereaza pentru a amana disponibilitatea publica a energiei gratuite este reprezentata de guvernele natiunilor. Problema aici nu este legata atat de competitie in domeniul tiparirii banilor cat de mentinerea „securitatii nationale”. Adevarul e ca lumea este o jungla iar oamenii pot fi foarte cruzi, necinstiti si meschini. Este datoria guvernului „sa asigure apararea interna”. Pentru aceasta, „fortele de politie” sunt delegate de ramura executiva a guvernului pentru „a impune legea”. Majoritatea dintre cei care respecta legea fac asta deoarece ei cred ca asa este corect, pentru beneficiul propriu. Exista totusi întotdeauna cativa indivizi care cred ca este în avantajul lor sa nu se comporte conform ordinii sociale general acceptate. Acesti oameni aleg sa opereze în afara legii, fiind considerati razvratiti, criminali, tradatori, revolutionari sau teroristi.

Majoritatea guvernelor au descoperit prin incercari si erori ca singura politica externa care functioneaza cu adevarat in timp este cea numita „dupa fapta si rasplata”. Asta înseamna ca guvernele se trateaza unul pe altul dupa cum sunt tratate. Pe plan international exista o constanta lupta pentru pozitie si influenta, iar grupul „cel mai puternic” castiga! în economie asta se cheama „legea de aur”, dupa care „cel care are aurul face legile”. Exact asa este si în politica. Este vorba pur si simplu de „supravietuirea celui mai adaptat”.
In politica, „cel mai adaptat” a ajuns sa insemne partidul cel mai puternic si care este capabil sa lupte cel mai murdar. Este folosit absolut orice mijloc disponibil pentru a mentine un avantaj asupra „adversarului” – si oricine altcineva este „adversarul”, indiferent daca este considerat prieten sau dusman. Acestea includ: pozitii psihologice insultatoare, minciuna, înselaciunea, spionajul, furtul, asasinarea liderilor, amenintarea cu razboiul, aliante si schimbari de aliante, tratate, ajutor strain si prezenta foitelor militare oricând este posibil.

Placuta sau nu, aceasta este arena în care opereaza guvernele natiunilor. Nici un guvern nu va face vreodata ceva care sa-i dea un avantaj gratuit unui adversar. Niciodata! Asta este sinucidere nationala. Orice activitate, a oricarui individ, dinauntrul sau dinafara tarii, care este interpretata ca oferind orice fel de avantaj unui adversar, va fi considerata o amenintare pentru „securitatea nationala”. întotdeauna!

Tehnologia energiei gratuite este cel mai rau cosmar al unui guvern! Anuntata pe fata, tehnologia energiei gratuite ar initia o cursa a înarmarilor într-o încercare finala de a obtine dominatie si avantaj absolut. Ganditi-va ! Credeti ca Japonia nu s-ar simti intimidata daca China va obtine energia gratuita? Credeti ca Israelul va sta linistit daca Iranul va dobandi energia gratuita? Credeti ca India va permite Pakistanului sa dezvolte energia gratuita? Daca o energie nelimitata ar fi disponibila in starea politica actuala a acestei planete, aceasta va conduce la o regrupare inevitabila a „balantei puterii”. Aceasta ar putea deveni un razboi total pentru a-l impiedica pe „celalalt” sa aiba avantajul puterii si bogatiei nelimitate. Toata lumea o va dori si, in acelasi timp, va dori sa impiedice pe oricine altcineva sa o obtina.

Asadar, guvernele sunt a doua forta care opereaza pentru a amâna disponibilitatea publica a energiei gratuite. Motivatia lor este „autoconservarea”. Aceasta autoconservare opereaza pe trei nivele: 1) prin neacordarea de avantaje unui inamic exterior; 2) prin împiedicarea actiunii individuale (anarhiei) capabila de a provoca eficient puterile politienesti din interiorul tarii; si 3) prin mentinerea veniturilor ce provin din taxarea surselor energetice aflate în uz. Armele lor includ impiedicarea eliberarii de patente din motive de securitate nationala, hartuirea legala si ilegala a inventatorilor prin acuzatii criminale, verificari ale impozitelor, amenintari, urmarirea convorbirilor telefonice, arestari, incendieri, furt al proprietatilor expediate postal si o gramada de alte metode de intimidare care fac imposibila construirea si lansarea pe piata a unei instalatii de energie gratuita.

3. Inselatorie si necinste in cadrul „Miscarii pentru energie gratuita”

A treia forta care opereaza pentru a amana disponibilitatea energiei gratuite este reprezentata de grup de inventatori care se insala si din sarlatani. La periferia descoperirilor stiintifice extraordinare ce constituie tehnologiile reale de energie gratuita se afla o lume întunecata a anomaliilor neexplicate, a inventiilor marginale si a promotorilor lipsiti de scrupule. Primele doua forte au folosit constant mass-media pentru a face publice cele mai rele exemple din cadrul acestui grup, pentru a distrage atentia publicului si pentru a discredita descoperirile reale prin asocierea lor cu fraudele evidente.

In ultimii o suta de ani, au iesit la suprafata zeci de povesti despre inventii neobisnuite. Unele dintre aceste idei au captivat imaginatia publicului într-o asemenea masura încât continua sa existe pana astazi o mitologie despre aceste sisteme. Nume ca Keely, Hubbard, Coler si Hendershot ne vin imediat în minte. Se poate sa existe tehnologii reale în spatele acestor nume, dar nu exista destule date tehnice disponibile publicului pentru a lua o decizie. Aceste nume raman asociate cu o mitologie a energiei gratuite si, oricum, sunt citate de „demistificatori” ca exemple de frauda. Ideea de energie gratuita este totusi adanc înradacinata în subconstientul uman.

Oricum, cativa inventatori cu tehnologii marginale care demonstreaza anomalii utile au exagerat din greseala importanta acestor inventii. Unii dintre acesti inventatori si-au exagerat de asemenea propria importanta. A aparut o combinatie de „febra a aurului” si/sau „complex al lui Mesia” care a distorsionat orice viitoare contributie pe care ar fi putut-o aduce. In timp ce directia de cercetare pe care o urmeaza poate promite mult, ei încep sa vânda entuziasmul drept fapte, valoarea muncii stiintifice scazând mult din acel moment. Exista o seductie puternica dar subtila care poate perverti o personalitate daca individul respectiv crede ca „lumea sta pe umerii lui” sau ca el este „salvatorul” lumii.

Lucruri ciudate li se întâmpla de asemenea oamenilor când cred ca sunt pe cale de a deveni extrem de bogati. Iti trebuie o disciplina spirituala imensa pentru a ramane obiectiv si umil în prezenta unei masini functionale cu energie gratuita. Psihicul multor inventatori a devenit instabil datorita doar credintei lor ca au o masina cu energie gratuita. In timp ce calitatea muncii stiintifice se deterioreaza, unii inventatori dezvolta un „complex al persecutiei” care-i face extrem de defensivi si inabordabili. Acest proces îi împiedica sa dezvolte vreodata o masina reala cu energie gratuita si alimenteaza enorm mitologia fraudelor.

Exista apoi sarlatanii declarati. In ultimii cincisprezece ani, în S.U.A. a existat o persoana care a ridicat înselatoria în domeniul energiei gratuite la nivelul de arta profesionista. In urma acestui fapt a colectat peste 100.000.000 $. I s-a interzis sa faca afaceri în statul Washington si a fost condamnat la închisoare în California, unde se afla si acum. El vorbea întotdeauna despre o variatie a unui sistem real de energie gratuita, îi facea pe oameni sa dea bani în ideea ca vor primi curând un astfel de sistem, dar le vindea de fapt doar informatii promotionale care nu dadeau nici un fel de date reale despre sistemul energetic respectiv. A jefuit fara mila comunitatile crestine si grupari care promovau spiritul civic si patriotic.

Excrocheria obisnuita a acelei persoane consta în contactarea a sute de mii de oameni carora le solicita permisiunea de a plasa o instalatie de energie gratuita pe proprietatile lor. In schimb, ei urmau sa primeasca gratuit energie electrica toata viata, iar compania lui va vinde companiilor locale excesul de energie produs. Dupa ce erau convinsi ca vor primi electricitate gratuita pentru toata viata, oamenii cumparau casete video – care îi faceau si pe prietenii lor sa cada prada inselatoriei. Odata ce ai inteles puterea si motivatiile primelor doua forte despre care am discutat, este clar ca „planul de afaceri” al acestei persoane nu ar fi putut fi implementat. Acest individ a facut probabil mai mult rau miscarii pentru energie gratuita din S.U.A. decat orice alta forta, distrugand increderea oamenilor in aceasta tehnologie.

Prin urmare, a treia forta care amana disponibilitatea publica a energiei gratuite este inselaciunea si necinstea ce isi au sursa chiar în cadrul miscarii. Motivatiile sunt simtul grandorii, lacomia, dorinta de putere si un sentiment fals de autoimportanta. Armele folosite sunt minciuna, inselatoria, excrocheria, autoinselarea si aroganta, combinate cu cunostinte stiintifice dubioase.

4. Un public nesolicitant

A patra forta care opereaza pentru a amana disponibilitatea publica a energiei gratuite este reprezentata de noi, toti ceilalti. Poate fi usor de vazut cat de inguste si josnice sunt motivatiile celorlalte forte, dar aceste motivatii sunt de fapt prezente si in fiecare dintre noi.

La fel ca familiile bogate, nu întretine fiecare dintre noi, în secret, iluzii de falsa superioritate si dorinta de a-i controla pe ceilalti în loc de a ne controla pe noi însine? De asemenea, nu ne-am „vinde”, daca pretul ar fi destul de mare – sa spunem, 1.000.000 $, în mâna, astazi? Sau, la fel ca si guvernele, nu vrea fiecare sa-si asigure propria supravietuire? Daca am fi prinsi în mijlocul unei sali de teatru, pline de lume, nu am intra în panica si nu i-am împinge din calea noastra pe cei mai slabi, în lupta catre iesire? Asemenea inventatorului care se pacaleste pe el insusi, nu am preferat niciodata o iluzie confortabila unui fapt neplacut? Nu ne place sa ne consideram mai importanti decat ne cred altii? Nu ne mai este oare frica de necunoscut, chiar daca acesta promite o mare recompensa?

Vedeti, toate cele patru forte sunt de fapt aspecte diferite ale aceluiasi proces, operand pe nivele diferite ale societatii. In mod real exista o singura forta care împiedica disponibilitatea publica a energiei gratuite si aceea este comportamentul lipsit de o motivatie spirituala al animalului uman.

Dintr-o perspectiva ultima, tehnologia energiei gratuite este o manifestare catre exterior a Abundentei Divine. Ea este motorul economiei unei societati iluminate – in care oamenii se comporta voluntar într-o maniera respectuoasa si civica; in care fiecare membru al societatii are tot ce-i trebuie si nu ravneste la bunurile vecinului; in care razboiul si violenta fizica sunt comportamente sociale neacceptate; in care diferentele dintre oameni sunt considerate placute sau cel putin tolerate.

Aparitia tehnologiei energiei gratuite în domeniul public inseamna rasaritul unei epoci cu adevarat civilizate. Este un eveniment epocal in istoria umanitatii. Nimeni nu poate sa-si asume meritul pentru asta. Nimeni nu se poate imbogati din asta. Nimeni nu poate conduce lumea pe baza ei. Ne forteaza pe toti sa ne asumam responsabilitatea pentru propriile noastre actiuni si pentru autoconstrangerea noastra autoimpusa, cand este necesar. Lumea, asa cum este astazi, nu poate beneficia de tehnologia energiei gratuite fara a fi total transformata în altceva. Aceasta „civilizatie” a atins apogeul dezvoltarii sale deoarece a produs semintele propriei transformari. Animalelor umane nespiritualizate nu li se poate încredinta energia gratuita. Ar face doar ceea ce au facut întotdeauna, adica sa obtina avantaje asupra altora sau sa-i distruga pe ceilalti si pe ei însisi în acest proces.

Cele mai bogate familii din lume au înteles asta de multe zeci de ani. Planul lor este de a trai în „lumea energiei gratuite”, dar sa-i mentina pe ceilalti în starea în care sunt acum. Asta nu este ceva nou. Regii au considerat întotdeauna ca restul oamenilor sunt supusii lor. Ceea ce este nou e faptul ca acum putem comunica intre noi mai bine decat in orice moment din trecut. Internetul ne ofera noua, care suntem cea de-a patra forta, o ocazie de a zdrobi eforturile combinate ale celorlalte forte ce împiedica raspandirea tehnologiei energiei gratuite.

Sansa pentru o societate justa

Ceea ce a inceput sa se intample este faptul ca inventatorii au început sa-si publice rezultatele în loc de a le patenta si de a le pastra secrete. Din ce în ce mai mult, oamenii transmit informatii despre aceste tehnologii prin carti, casete video si pagini de internet. Pe internet mai exista înca foarte multa informatie inutila despre energia gratuita, dar disponibilitatea informatiilor de calitate este într-o crestere rapida. Este imperativ sa incepeti sa strangeti cat mai multa informatie puteti despre sistemele reale de energie gratuita. Motivul pentru aceasta este simplu. Primele doua forte nu vor permite niciodata unui inventator sau unei companii sa construiasca si sa va vanda o masina cu energie gratuita! Singurul mod în care veti obtine una este de a o construi chiar dumneavoastra (sau un prieten de-al dumneavoastra). Aceasta este chiar ceea ce au inceput sa faca in tacere mii de oameni.

Poate ca simtiti ca nu sunteti pregatit pentru asa ceva, dar incepeti acum sa strangeti informatii. Puteti fi doar o veriga dintr-un lant de evenimente în beneficiul altora. Focalizati-va pe ceea ce puteti face acum, nu pe ceea ce mai este inca de facut. Mici grupuri de cercetatori lucreaza la detalii chiar în timp ce cititi aceste rânduri. Multe sunt hotarâte sa-si publice rezultatele pe internet. Noi toti constituim a patra forta. Daca luam o pozitie ferma si refuzam sa ramanem ignoranti si inactivi, putem schimba cursul istoriei.

Actiunea noastra combinata poate produce o schimbare. Numai actiunea comasata reprezentata de aprobarea noastra unanima poate crea lumea pe care o dorim. Celelalte trei forte nu ne vor ajuta sa ne amplasam in pivnita o centrala fara combustibil. Ele nu ne vor ajuta sa fim liberi de manipularile lor. Tehnologia energiei gratuite este totusi aici. Ea este reala si va schimba complet modul in care traim, muncim si ne raportam unii la ceilalti. In final, tehnologia energiei gratuite va face sa fie perimata lacomia si frica inspirate de dorinta de a supravietui. Dar asemenea tuturor exercitiilor de credinta spirituala, trebuie sa manifestam mai întâi generozitatea si încrederea în propriile noastre vieti.

Sursa energiei gratuite este in interiorul nostru. Ea este acea dorinta de a ne exprima liber. Este intuitia noastra ghidata spiritual, care se exprima fara distragere, intimidare sau manipulare. Ea este generozitatea noastra. La modul ideal, tehnologiile energiei gratuite sprijina o societate justa in care fiecare are suficienta mancare, îmbracaminte, adapost, valori proprii si timp liber pentru a contempla semnificatiile spirituale superioare ale vietii. Nu ne datoram unul altuia sa ne infruntam temerile si sa actionam pentru a crea acest viitor pentru copiii copiilor nostri? Poate ca nu sunt singurul care asteapta sa actioneze pe baza unui Adevar superior.

Tehnologia energiei gratuite este aici. Este aici de zeci de ani. Tehnologia comunicatiilor si internetul au sfasiat secretul asternut asupra acestui fapt remarcabil. Oamenii din toata lumea incep sa construiasca dispozitive cu energie gratuita pentru propriul lor uz.
Bancherii si guvernele nu vor sa se intample asta dar nu o pot opri. Instabilitati economice uriase si razboaie vor fi folosite în viitorul apropiat pentru a distrage oamenii, împiedicându-i sa se alature miscarii pentru energie gratuita. In general nu vor exista reportaje de presa despre acest aspect al lucrurilor. Pur si simplu vor exista rapoarte despre razboaie intre natiuni si razboaie civile care vor erupe pretutindeni, conducând la ocuparea de catre fortele O.N.U. de „pastrare a pacii”, a tot mai multor tari.

Societatea occidentala coboara in spirala catre autodistrugere, datorita efectelor acumulate ale coruptiei si lacomiei. Disponibilitatea generala a tehnologiei energiei gratuite nu poate opri aceasta tendinta. O poate doar intensifica. Oricum, daca veti avea un dispozitiv cu energie gratuita, poate ca veti fi intr-o pozitie mai buna pentru a supravietui tranzitiei politice, sociale si economice care este iminenta. Nici un guvern nu va supravietui acestui proces. Intrebarea este: cine va controla în final Guvernul Mondial care va apare – prima forta sau a patra forta? Ultimul Mare Razboi este aproape de noi. Semintele sunt plantate. Dupa aceasta va veni începutul unei civilizatii reale. Unii dintre noi, care vor refuza sa lupte, vor supravietui pentru a vedea rasaritul lumii energiei gratuite. Va provoc sa fiti printre cei care vor încerca !

Peter Lindemann – The Free Energy Secrets of Cold Electricity

http://www.inventatori.ro/view_article.php?id=178

Alte postari similare :

Noua Ordine Mondiala

Proiectul Web-Bot – Marea pacaleala

Mic istoric al atentatelor conducatorilor impotriva oamenilor

Cum sa te pensionezi la 30 de ani


mmm+joel_logo

Mr. Money Mustache este americanul care susține că a reușit ca, din salariile ”normale” pe care le-au câștigat el și soția sa, să pună bani de-o parte și să-i folosească astfel încât, odată pensionați, să poată trăi fără a mai fi nevoiți să muncească. Blogul său, urmărit de sute de mii de fani, oferă sfaturi și ponturi despre cum se pot economisi bani și cum se poate schimba stilul de viață, astfel încât oamenii să se poată bucura mult mai devreme de beneficiile unei vieți libere, fără corvoada zilnică a mersului la serviciu.

”Sfatul meu? Aproape toate prostioarele pe care le știm deja: Viața voastră actuală, de clasă mijlocie, este un Vulcan Explodat de Risipă și, învățând să recunoașteți adevărul acestei afirmații, veți reuși să vă înjumătățiți cheltuielile și să păstrațo banii rămași,” spune Mr Money Mustache, care a fost consilier financiar pentru diverse ziare și reviste. După părerea lui, punctul de pornire este concentrarea pe fericire, nu pe acumulare, iar din această schimbare de perspectivă se poate genera un stil de viață mai simplu, mai aproape de natură, totodată împotriva curentului consumist.

”Vi se pare că lucrurile astea sună prea vag și filosofic? Bine. Iată cum să vă înjumătățiți costurile vieții de zi cu zi. Începeți prin a renunța la cardurile de împrumut, dacă aveți așa ceva. Locuiți aproape de birou. Mutați-vă în alt oraș, dacă aveți spirit de aventură. Nu împrumutați bani pentru mașini și nu cumpărați mașini costisitoare. Mergeți pe bicicletă de fiecare dată când aveți ocazia. Anulați-vă abonamentul TV. Nu mai dați bani pe legume și fructe – cultivați-le. Dați-le copiilor voștri șansa de a fi tari, fără să-i cocoloșiți. Vindeți-vă telefoanele scumpe. Învățați să ironizați acumularea de bunuri. Practicați optimismul,” spune fostul consilier financiar, care locuiește alături de soția și de fiul său, în vârstă de șapte ani.

Deși probabil aceste sugestii vă sună greu de pus în practică, americanul care și-a luat numele de blogger din istoria de modă veche a Wall Streetului spune că nimic din ceea ce a realizat nu este peste puterile unui om de rând, la care adăugăm o bună autoorganizare. ”Probabil m-am născut cu o mare dorință de eficientizare – dorința de a obține cea mai mare satisfacție din orice situație, fără să irosesc resurse. (…) Mi-am luat diploma de inginer fără să mă îngrop în datorii pentru studii, muncind din greu și  refuzând să dețin o mașină, și am făcut tot posibilul să avansez în carieră, mutându-mă din Canada în SUA, pentru a avea un salariu mai mare și costuri de viață mai mici.” Alături de soția sa, s-a mutat într-o casă pe care au renovat-o împreună, cu cât mai puțini bani, și-au păstrat mașinile vechi, folosind bicicleta, gătind mâncare acasă și reușind astfel să economisească o mare parte din bani. Surplusul l-au investit pe parcurs, beneficiind treptat de acțiunile cumpărate și de banii obținuți din închirierea unei case. După calculele lui Mr Money Mustache, dacă începi de la 20 de ani să economisești 50% din venituri, la 37 de ani poți ieși liniștit la pensie, iar dacă poți economisi prin eforturi 75%, atunci durata vieții ca angajat se poate reduce la doar șapte ani.

Cazul americanului nu este însă singular, un alt exemplu apărut recent în presă fiind cel al jurnalistului britanic Ed Hawkins, care s-a pesionat la 33 de ani, alegând să locuiască în sudul Franței. Intenția lui însă nu este aceea de a rămâne definitiv pensionar, ci să lanseze așa-numita ”pensie inversată”, respectiv să se bucure de viață în tinerețe, urmând să revină pe câmpul muncii după 50 de ani și că lucreze până la 75, dacă starea de sănătate îi va permite. Dacă e să-l credem pe cuvânt, Ed Hawkins a muncit ca jurnalist încă de la terminarea facultății, a economisit din greu, iar banii i-a investit în imobiliare. Și-a închiriat apartamentul din Londra, ia cu banii rezultați a ales să trăiească auster în Franța, unde consumă legume pe care le crește singur și vin produs în zonă.

Poate că, deși mulți ne dorim să facem această schimbare, bucurându-ne de pensie în plină tinerețe și rezervându-ne viitorul pentru muncă, puțini vor fi cei care vor pune în practică aceste sfaturi și vor fi dispuși să renunțe la un stil de viață generos. Așteptăm însă cu interes povestea primului cititor care, începând de mâine sau chiar de azi, va începe să-și pună bani de-o parte pentru a deveni un pensionar tânăr și fericit.

Think outside the box !

Despre manipularea colectivă și societatea modernă


images (8)

Ultimul lucru pe care peștele l-ar observa vreodată în habitatul său este apa. În mod similar, cele mai evidente și puternice realități ale culturii noastre umane pare, de asemenea, să fie de nerecunoscut. Societatea vrea oameni slabi și dependenți, pentru că asta dă puterea celor care conduc această lume. Dacă oamenii ar fi cu adevărat liberi și independenți, nu ar avea nevoie de elite sau guvernatori. Omul obișnuit este programat să se supună autorității, să se supună regulilor fără să pună întrebări.

Trebuie să ne conformăm. Suntem programați să ne îndatorăm prin cărți de credit, ipoteci, asigurări, rate. Clasa de jos este programată să fie dependentă de guvern sau să lucreze pentru el. Mănâncă fast-food și devin obezi și diabetici. Cred apoi că înrolarea este scăparea. Fetele sunt programate să rămâna însărcinate devreme. Politica este privită ca o pierdere de vreme, iar timpul este umplut cu distracții. Clasa de mijloc este pregatită pentru job-urile din corporații. Sunt băgați în datorii pentru a avea acces la “visul american”. Programați să vadă în obiecte un statut social, iar mijlocul de a-l avea, prin îndatorare. Excelează la repetarea informațiilor pentru accesul academic, și la vorbe pentru motive politice sau financiare. Corporațiile rup relațiile locale dintre oameni, creând o prăpastie între ei și rădăcinile lor. Sistemul este proiectat special doar pentru ca noi să fim suficienți de capabili să le manevrăm utilajele și să le facem birocrația. Dar nu suficienți de inteligenți pentru a ne pune întrebarea dacă asta este cu adevărat cel mai bun sistem pentru noi.

Societatea noastră produce narcisism patologic în masă. Fascinația față de celebrități. Frica de competiție. Inabilitatea de a crede. Relații personale efemere și superficiale. Cine beneficiază de asta? Puterea colectivă. În adâncul nostru știm că nu ne vom descurca. N-i se introduc “salvatori” care nu vor schimba sistemul sau rezolva problemele. Viitorul nu este sigur. Generația mea va fi prima generație care nu va avea același standard ridicat ca precedenta.

Din păcate așa a fost proiectat să se întâmple. Toată viața am fost programați să ne modelăm alegerile personale conform cerințelor societății. Asta poate veni sub forma autorității părinților, regulilor școlare, presiunile sociale sau legile și reglementările guvernului. Când ajungem adulți suntem deja prizonierii propriilor reglementări. Recunoaștem simptomele: nesiguranța pe noi înșine,lipsa de respect pentru persoana noastră, lipsa motivației personale, lipsa de idei originale. Credem că știm cauza acestor probleme: părinții, sistemul educațional, media, șefu’, etc. În realitate ele sunt victimele aceleiași dinamici.

Pe măsură ce opresiunea acaparează toate sectoarele vieţii, revolta ia forma unui război social. Manifestaţiile reapar, anunţând revoluţia ce va veni. Distrugerea societăţii totalitare de piaţă nu este o chestie de opţiune, ci este o necesitate, într-o lume care se ştie condamnată. Deoarece puterea este pretudindeni, ea trebuie combătută oricând şi oriunde. Reinventarea limbajului, revoluţionarea permanentă a vieţii cotidiene, nesupunerea şi rezistenţa reprezintă elementele cheie ale revoltei împotriva ordinii stabilite. Dar pentru ca din această revoltă să ia naştere o revoluţie, trebuie ca subiectivităţile să se unească într-un front comun. Trebuie să lucrăm la unirea tuturor forţelor revoluţionare. Asta nu se poate face decât pornind de la conştiinţa eşecurilor noastre trecute. Nici reformismul steril, nici birocraţia totalitară nu pot reprezenta soluţii la insatisfacţia noastră. Este necesar să inventăm noi forme de organizare şi de luptă.

Astăzi trăim într-un ocean cu valuri enorme de obsesii ale statutului – materialism, vanitate, egou și consumism. Viețile noastre au devenit foarte definite nu prin gândurile noastre productive, contribuții sociale și bună voință, ci printr-un set de superficialitate, delir de asociații cu țesătura societății noastre, care radiază acum un romantism ieftin, conectat la concurența zadarnică, consumul ostentativ și dependențele nevrotice de multe ori referitoare la frumusețea fizică, statut și bogăție superficială. Într-adevăr, este o conformitate socială deghizată ca individualism, cu virtuți de echilibru, inteligență, pace, sănătate publică și creativitate adevărată lăsate să lâncezească pe margine.

Sursa

Alte postari similare:

SFÂRŞITUL LIBERTĂŢII UMANE

Gândirea de grup

10 factori ce ne tin legati de sistem

Proiectul Web-Bot – Marea pacaleala


45   exclusiv

Inventat in 1997 si avand ca paravan prezicerea bursei de valori, proiectul Web Bot se refera la un software de internet ce urmareste anumite cuvinte cheie pe masura ce acestea apar pe internet, iar creatorii sai, Clif High si George Ure, afirma ca poate prezice evenimentele viitoare pe baza acestora. Tot acestia pretind ca acesta functioneaza folosindu-se de ”înțelepciunea mulțimii”, cu programe automate ce cauta pe internet aproximativ 300.000 de cuvinte cu incarcătura emotionala si inregistraza cuvintele precedente si anterioare acestora pentru a crea o ”imagine”. Practic acest program foloseste acelas sistem pe care il foloseste Google, spre exemplu. Datele obtinute sunt de fapt informatiile tuturor convorbirilor existente pe internet. Impresii, ganduri, opinii, bloguri, site-uri, comentarii, etc. Toate sunt stocate si analizate de catre acest program numit WEB BOT pentru ca mai apoi sa prezica evenimente importante ce se vor desfasura intr-o perioada de aproximativ 90 de zile.

Web Bot ar fi prezis mai multe evenimente importante, printre care și evenimentele de la 11 Septembrie 2001 asupra World Trade Center. In Iunie 2001 programul a prezis ca se va intampla un eveniment catastrofic in 90 de zile. In ianuarie 2003 proiectul a prezis ca se va intampla un dezastru maritim totul concretizandu-se cu dezastrul navetei spatiale Columbia ce a avut loc la 1 februarie 2003, cand naveta spatiala Columbia s-a dezintegrat deasupra Texasului în timpul reintrarii în atmosfera Pamantului, toti cei sapte membri ai echipajului murind.. Cutremurul din Oceanul Indian din 2004 a fost un seism submarin cu o magnitudine de 9,0 grade pe scara Richter desfasurat in estul Oceanului Indian pe 26 decembrie 2004. Cutremurul, care a avut epicentrul in mare, aproape de coasta nordica a insulei indoneziene Sumatra, a provocat o serie de valuri tsunami care au afectat regiunile costiere ale unui numar de opt tari asiatice si care au cauzat moartea a peste 120.000 de persoane. Acesta a fost al cincilea cel mai puternic cutremur din istoria moderna (de cand sunt înregistrate cu ajutorul seismografelor).Acest cutremur a fost „ghicit” se pare de miraculosul oracol cu cateva saptamani in avans. Atacurile cu antrax din 2001. Uraganul Katrina, deversarea de petrol BP din Golful Mexic sunt alte exemple din lista ce ii este atribuita faimosului program .

Trebuie spus ca WBP a facut si predictii false. A prezis, de exemplu, un cutremur puternic in Vancouver in decembrie 2008, prabusirea completa a dolarului incepind cu 2009, un atac terorist in iulie 2010, inceputul celui de-al treilea razboi mondial in noiembrie 2010. Nu putea lipsi de pe lista anul 2012 in care programul prevedea foamete in masa, catastrofe naturale, disparitii misterioase si razboaie mondiale cu implicari extraterestre.

Scepticii spun ca predictiile sunt atat de vagi, incat majoritatea celor care vor sa creada au tendinta de a potrivi faptele prezicerilor si nu invers. In opinia acestora, este posibil ca internetul sa ofere date despre miscarile de la bursa sau despre atacuri teroriste, intrucat acestea sunt produse de oameni, insa nimeni nu poate sti cu exactitate cand poate avea loc un cataclism natural.

Una dintre cele mai mari farse puse la cale de catre elite !

In opinia mea acest program (daca exista) este una dintre cele mai mari farse puse la cale de catre cei ce ne conduc lumea din umbra. Multe evenimente dintre cele mentionate mai sus, desi s-au intamplat si au fost „prezise” de catre Oracol, erau in planul elitelor la momentul predictiilor. Doar un neavizat sau un ignorant mai crede ca guvernul SUA nu a avut de a face cu atacurile teroriste din New York . Proiectul HAARP poate provoca pagube de care noi doar putem specula, asa ca a pezice un cutremur sau un tzunami nu este chiar asa de greu daca ai la dispozitie tehnologia necesara. Concret, acest proiect nu are nici o legatura cu piata de valori, ci mai curand cu supravegherea totala si globala a activitatilor pe Internet precum si cu colectarea informatiilor transmise prin intermediul acestuia. Insa trebuie sa urmarim acest fenomen pentru a sti ce ne pun la cale elitele in perioada imediat urmatoare.

Iata un mic rezumat al „predictiilor” pentru anul 2013 :

– intensificari ale placilor tectonice cu repercusiuni pe coasta de vest a SUA, Hawai, Chile, peru, Australia, Indonesia, Japonia etc…

– devalorizarea si colapsul dolarului american (din nou ?) si accentuarea crizei in anumite tari ale globului;

– inundatii majore pe tot cuprinsul globului, activitati vulcanice, eruptii solare majore, radiatii solare;

– un posibil impact cu un meteorit;

– intreruperea conexiunii la internet in anumite parti ale lumii pe o perioada determinata; etc

Alte postari similare:

Stirile dauneaza grav sanatatii tale !

Universul Holografic

O lume cu un singur creier

Exclusiv

Victimele si calaii lor dragi


calau1-300x291

Victime si calai au fost dintotdeauna, in cadrul fiecarei natii, insa poporului nostru ii este specifica victimizarea poate mai mult decat altor popoare din Europa si lume. Aparent, nu am mai putea vorbi in Romania de astazi, dupa peste 20 ani de la Revolutie despre victime si calai, insa din punct de vedere psiho-social nu incetam a ne pune problema existentei lor. Toate caracteristicile multimilor surprinse de Gustave Le Bon, precum si caracterizarea poporului roman de Draghicescu si Radulescu Motru sunt valabile si astazi pentru noi. “Nu nevoia de libertate, ci cea de supunere domina intotdeauna sufletul multimilor… Multimile respecta forta si sunt prea putin impresionate de bunatate, care e lesne luata drept o forma de slabiciune. Simpatia lor nu s-a indreptat niciodata catre stapani generosi, ci catre tirani care le-au dominat prin forta. Gata sa se razvrateasca intotdeauna impotriva unei stapaniri slabe, multimea se pleaca slugarnic in fata unei stapaniri puternice”, spunea Gustave Le Bon.

Constantin Radulescu Motru spunea, in “Psihologia poporului roman”, despre poporul nostru urmatoarele: “are spirit conservator si traditionalist, improvizeaza, nu are perseverenta lucrului inceput, munceste nedisciplinat, in salturi, nu are spirit comercial, nu cunoaste valoarea lucrurilor decat in mod subiectiv; nu pretuieste timpul, are spirit gregar, ii pasa foarte mult de gura lumii, e religios si nationalist de gura lumii, il preocupa politica, are un individualism egocentric si subiectiv” . “Tradare sa fie dar s-o stim si noi!” – vorba lui Caragiale.

Toti marii conducatori au avut ceva despotic in ei, de aceea au fost iubiti si temuti de popor: Napoleon, Hitler, Fidel Castro, Nero, Ceausescu, Saddam Hussein. Nu ne-am schimbat decat foarte putin mentalitatea de a cere de la Stat si Conducator… Nu s-a schimbat decat persoana, ideea a ramas. De altfel, nu intamplator comunismul a prins in tara noastra, popor docil, cu toleranta mare la frustrare, poate prea mare. In cazul in care Conducatorul, oricare ar fi el dezamageste poporul, acesta din urma se indreapta spre o alta institutie: cel mai adesea Biserica.

O relatie abuziva, de dependenta exista si intre poporul asuprit si despot si intre parintele abuziv – violent si copilul abuzat, intre femeia abuzata si barbatul violent. O chestiune sociala se transpune la nivelul relatiilor de familie. Pe timpul lui Ceausescu, nu te puteai exprima prea usor, insa aveai asigurata nevoia de baza. Acum, multi dintre romani se simt abandonati. Unii regreta siguranta materiala din timpul ceausist, cand insa nu aveai libertate de exprimare. Stramosii nostri aveau toleranta la frustrare prea ridicata (nu-si stiau drepturile, indurau o situatie neplacuta mult timp). Tinerii de acum insa sunt total opusi, nu mai tolereaza nimic, vor totul de-a gata, avand o toleranta foarte scazuta la frustrare. Acest aspect il observase si Radulescu Motru, spunand ca “Tinerimea noastra vrea munca in conditii speciale”.

Avem de-a face acum cu generatia trecuta, care inca spera sa se rezolve Totul de la Stat, sau de la unele institutii, o speranta irealist de optimista, si o generatie tanara care desconsidera orice valoare a trecutului, adoptand fara judecata tot ce vine din afara. Teama de “gura lumii” si gregarismul ne caracterizeaza si acum. Sunt putini romani care au curajul opiniei proprii si o spun raspicat. Multi carcotesc in interiorul lor, insa cand e vorba sa isi spuna parerea nu au curajul de a-si asuma propriile opinii. Aceasta atitudine ne mentine starea de victimizare. Si ce e o victima? O persoana care nu isi asuma raspunderea, o persoana care nu spune ce doreste si accepta un tratament neadecvat. Cati romani se recunosc oare in aceasta caracterizare? Poate multi. Pe de o parte, gregarismul nostru ne-a salvat veacuri de a randul, cand era chiar necesar. Acum, insa nu mai sunt aceleasi conditii dar noi ne purtam la fel, ca un adult care s-a maturizat si in anumite situatii de viata se simte ca atunci cand era copil si se comporta la fel ca in trecut.

Referitor la predarea religiei in scoli, Ceausescu a interzis-o radical, noi acum o introducem radical, fara toleranta si echidistanta. Victima se transforma in calau si calaul in victima. E usor sa iti lasi intreaga viata in mainile statului si sa nu fii responsabil de nici un aspect al ei. Este usor sa nu iti asumi responsabilitatea pentru faptele tale si cand e de tras la raspundere cineva sa fie de vina “Statul, vecinul, viata grea”, nu propria-ti mentalitate inchistata. Acest aspect se observa foarte bine in multe relatii: sef-subaltern, femeie-barbat, parinte-copil.

Femeia romanca traditionalista isi face un titlu de glorie de multe ori din faptul ca se lasa maltratata si violentata. Va intrebati ce castiga? Nu i se ridica statuie, insa a fi victima ii creeaza sentimentul de martira, de noblete. In lipsa de altceva, se multumeste cu acest sentiment. Femeia romanca se comporta ca o superfemeie, considerandu-l de foarte multe ori pe barbatul de langa ea un fel de “copil mare”, infantilizandu-l. A considera pe cineva incapabil de a fi responsabil pentru sine inseamna a-l desconsidera. Pe de o parte femeia romanca e victima a propriilor mentalitati (prin care se desconsidera), pe de alta parte e calau al barbatului si copilului. Cate femei nu ati auzit spunand “nu stie sa faca el curatenie, mai bine fac eu, nu stie sa isi spele rufele, mai bine fac eu”.

Prejudecati au toate popoarele, insa la noi sunt luate drept “litera de lege”. “Gura lumii” care cuprinde o mare parte din prejudecati este ridicata la rang de lege. Daca nu faci “ca toata lumea ” nu esti “in regula”. Miorita ni se potriveste atat de bine: spirit de oaie care merge la taiere. In loc sa priveasca inlauntrul sau romanul priveste la altul “la vecin”.

Multi romani nu isi cunosc drepturile, din ignorare, nu cunosc legile si au un comportament defensiv-pasiv-agresiv. De-a lungul vremii noi romanii ne-am comportat defensiv-agresiv: cu tendinta sa nu recunoastem si sa nu revendicam drepturile, sa nu exteriorizam emotiile, sa nu exprimam opiniile, sa ascundem adevaratele sentimente. Aceasta atitudine avea drept scop evitarea dezacordurilor, pentru a nu-l contrazice pe interlocutor (indiferent care e acela: individ care reprezinta institutiile statului, director, barbat, profesor, de obicei cineva cu un statut mai inalt decat noi si/sau pe care-l percepem ca atare). Astfel romanul dadea de inteles ca este neimportant, ca poate fi exploatat. Care ar fi fost mesajul? “Sunt neimportant, bate-ti joc de mine in continuare, parerea mea nu conteaza”. Aceasta atitudine de servilism o avem ca natie inca si fata de straini. Ne consideram inferiori, chiar daca realitatea arata altfel. Nerespectandu-ne, ii autorizam pe ceilalti sa faca la fel si sa ne manipuleze si/sau sa ne agreseze. Am intalnit romani care in alta tara fiind se rusineaza ca sunt romani, romani care emigreaza pentru a fugi de fapt de vreun parinte si simbolic fuge din tara. Acesti romani de obicei isi neaga radacinile deoarece se simt inferiori, nu-si cunosc adevarata valoare si nu-si afiseaza cu mandrie originea, tocmai pentru ca le e rusine de ea.

Responsabilitatea personala nu se va castiga niciodata daca privim la vecin in curte. Curajul de a fi responsabil inseamna a avea puterea de a spune lucrurilor pe nume cand nu iti convine, a avea ceea ce se numeste in literatura psihologica de specialitate: comportament asertiv. Nu inseamna sa fii agresiv, arogant, jignitor, sarcastic, ci afirmativ, echilibrat, sa-ti afirmi drepturile, sa stii ce drepturi ai, sa lupti pentru ele fara a fi incrancenat.

Cand vom scapa de mentalitatea de sclavi atunci vom fi liberi.

sursa

Alte postari similare:

SFÂRŞITUL LIBERTĂŢII UMANE

Stirile dauneaza grav sanatatii tale !

O lume cu un singur creier

Vrei schimbare ? Fii schimbarea !!!


images (1)       exclusiv

Traim intr-o lume a contrastelor… saraci si bogati, culti si inculti, supusi si rebeli, conducatori si condusi. Oricat am incerca sa nu luam in calcul aceste contraste tocmai ele modeleaza societatea in care traim. Fara ele ar fi o alta lume. Mai buna ? Mai rea ? Nu putem decat sa presupunem si sa teoretizam. Insa istoria ne-a invatat ca teoria nu se imbina cu practica . In momentul in care facem planuri de schimbare a societatii, ajungem sa constientizam ca punerea lor in practica implica factorul uman. Iar asta schimba radical problema. Libertate ! Egalitate ! Fraternitate ! Cuvinte ce rasunau la sfarsit de secol XIII in Franta, au reusit sa se propage ca undele unui ecou in toata lumea. Rasturnand un sistem si punand bazele altuia, oamenii au sperat ca viata lor se va schimba in bine. Pentru unii asa a fost. Cei care au stiut sa profite de sistemul nou, cerut de oamenii de rand, au continuat cu vechiul sistem imbracandu-l intr-o haina mai stralucitoare. Problemele s-au ascuns sub pres iar lumea a evoluat catre culmi nicicand visate.

A venit insa momentul sa recunoastem ca am fost pacaliti. Sistemul actual se prabuseste pe zi ce trece iar cei ce mentin iluzia normalitatii au planul de rezerva in maneca. Asteapta doar o scanteie, o noua voce revolutionara, sa se auda din multime deasupra murmurului turmei ce asteapta. Pentru ca asta fac majoritatea dintre noi. ASTEAPTA… O idee, un impuls, o schimbare, o mana intinsa, raspunsul la rugaciuni, schimbarea clasei politice, a situatiei economice, Orice. Numai sa se intample ceva ! Suntem o rasa de oi care asteapta un cioban. Pentru ca asa am fost invatati. Asa am fost manipulati, indobitociti, indoctrinati… sa asteptam ca cineva sa ia cuvantul si sa ne spuna ce si cum sa facem. De cate ori apare careva ce spune ca suntem indobitociti si manipulati raspunsul e simplu si la unison: – de acord, dar ce putem face noi ?

Se spune ca a inocula gandirea ta altei persoane si a-l face sa gandeasca cum gandesti tu se numeste manipulare. Tocmai de aceea ma feresc de a da sfaturi, de a rezolva problemele oamenilor sau de a directiona pe cineva intr-o directie sau alta. Eu cred ca fiecare poate sa gandeasca pentru el si cred ca fiecare poate vedea solutiile intr-o problema a societatii actuale. Trebuie doar sa vrea ! Daca asteptam mana intinsa de la altii inseamna ca nu suntem pregatiti pentru schimbare, inseamna ca ne lasam manipulati in continuare cum am facut-o si in trecut. Treceti la fapte romani si nu asteptati solutii de la nimeni ! Solutiile se afla in mainile voastre, in ideile voastre, in perspectiva voastra de a vedea viitorul ! Altii pot doar sa va arate calea, voi doar trebuie sa o urmati, dar trebuie sa vreti !
Oare chiar vreti schimbarea ? Oare chiar vreti sa schimbati paradigma in care sunteti incatusati ? Eu cred ca NU. Si va pot da mii de exemple, dar o sa ma opresc doar la cateva ce reflecta realitatea din jurul vostru. Cele mai urmarite emisiuni TV in Romania sunt show-rile de doi lei … cele mai citite ziare din tara noastra sunt cele de scandal … cele mai urmarite site-uri sunt cele despre viata privata a „vedetelor mondene” … si cu asta am zis tot. Romanul vrea schimbare dar o vrea ca pe ceva venit de sus… ca si rugaciunile la biserica care nu se pot concretiza daca nu faci nimic pentru a schimba ceva in viata ta, schimbarea nu poate veni daca nu o vrei cu adevarat, daca nu o cauti si nu lupti pentru ea. Schimbarea e la indemana oricui, dar doar cei ce constientizeaza asta pot beneficia de ea.

Cand vei fi pregatit sa te trezesti, te vei trezi. Iar daca nu esti pregatit vei sta intr-un colt si-ti vei plange de mila singur intrebadu-te: – ce-i de facut ? Banuiesc ca majoritatea celor ce citesc aceste randuri sunt in proces de schimbare sau chiar au facut ceva in acest sens … unii sunt chiar mai avansati ca mine, si chiar pot observa zambetul lor din coltul gurii citind aceste randuri… altii cred cu sinceritate ca sunt treji, pe cand alte persoane cred ca sunt desteptate dar din pacate au doar aceasta impresie… Nu am afirmat vreodata ca as fi o persoana complet trezita, insa toti cei ce constientizeaza ca sunt o rotita in imensul sistem marionetic, sunt pe cale de a se destepta si de a roti acea roata asa cum vor ei. De multe ori nu se poate face mai nimic, tocmai pentru ca sistemul este asa de bine implementat in gandirea si societatea actuala. Dar doar constientizand ca suntem parte din sistem si odata ce mai multe parti pot actiona acest sistem in directia diferita putem realiza o mica schimbare ce poate influenta schimbari majore in jurul nostru.

Am fost acuzat de mule ori ca sunt ateu pentru ca nu sunt de acord cu religiile, in special cu cea ortodoxa, religia ce subjuga (dupa parerea mea) poporul roman. Va voi prezenta opinia mea in legatura cu Divinitatea in care cred eu …. Divinitate care nu are de a face cu vre-o religie de pe Pamant ci doar cu o filosofie de viata. Majoritate romanilor sunt inchisi in dogma crestina… un subiect tabu in Romania. Crestinismul este la origini o invatatura de viata simpla si corecta. ” Ce tie nu-ti place altuia nu-i face ! ” Mai simplu de atat nici ca se poate. Dar factorul uman a intervenit de-a lungul timpului si a facut ca aceasta zicala sa fie conditionata de anumite reguli. Reguli de care se folosesc altii… reguli ce ingradesc gandirea personala … reguli ce fac din OMUL din noi un sclav al ideilor si al dogmelor ce ne conduc viata. Nu ai nevoie de aceste reguli ! Nu ai nevoie de intermediari pentru a-ti atinge scopurile spirituale in viata ! Nu ai nevoie de alti oameni care sa-ti dea voie sa fi fericit si sa fi impacat cu tine insuti ! Daca asteptam o rasplata pentru faptele noastre bune suntem deja pierduti … este de ajuns ca EGO-ul tau a fost hranit facand o fapta de caritate ! Nu trebuie impartasita cu nimeni si nu iti trebuie aprobarea altei persoane ce a trecut prin anumite „scoli” spre a atinge Divinitatea ! Daca tu crezi intr-o anumita zeitate sau nu crezi in ea nu conteaza! Viata ta va fi calauzita de faptele tale si nu de credintele tale. Oamenii isi vor aminti ceea ce ai facut pentru ei sau ceea ce NU ai facut … si nu in ce ai crezut !

In prezent, majoritatea oamenilor din tara noastra isi conduc viata dupa sintagma „Ce-o vrea Dumnezeu !” Sa nu uitam ca doar la noi exista si expresia „Dumnezeu iti da dar nu iti baga si in traista!” Nu judec pe nimeni pentru credintele lor, chiar daca nu sunt de acord cu ele dar va spun doar ca daca va considerati vietile conduse de o divinitate, trebuie sa le castigati… trebuie sa munciti pentru viata voastra, nu sa asteptati ajutor divin pentru toate problemele voastre! Daca vrem ca anumite persoane sa plateasca pentru ingradirea libertatilor noastre, trebuie sa luam noi atitudine, nu sa asteptam ajutor divin ! Daca vrem ca viata noastra sa fie diferita , trebuie sa facem ceva pentru asta, nu sa asteptam ajutor din cer ! Chiar daca voi fi acuzat, va voi spune ca, de cate ori aud fraze de genul „D-zeu va avea grija de el!”, „D-zeu ne va ajuta!”, „D-zeu nu va ingadui asta!”… eu vad doar oi ce isi asteapta randul la taiere…

Elitele mondiale se bazeaza pe astfel de credinte populare spre a-si impune ordinea mondiala si spre a face din noi un popor de sclavi. A functionat din cele mai vechi timpuri si functioneaza si acum. V-ati intrebat oare daca Dumnezeu nu asteapta de la voi o schimbare ? V-ati intrebat oare daca acea Divinitate nu vrea decat sa luati initiativa si sa faceti totul cu propriile voastre maini ? La fel ca un parinte care-si doreste ca la un moment dat copilul sau sa se descurce singur si sa fie mandru de el poate ca si Dumnezeu S-a saturat de rugaciunile voastre si vrea actiune. Vrea sa fie mandru de voi ! Vrea sa schimbati sistemul fara ajutorul sau divin ci cu mainile voastre umane. Ce placere ar avea un copil ce a luat un examan fara sa invete si doar pentru ca ati mituit voi profesorul ? Voi ati fi mandri de ceea ce ati facut ?

Asa vad eu relatia cu Divinitatea. O Divinitate ce nu vrea sa-ti petreci timpul in biserica si rugandu-te la Ea sa te ajute, ci o Divinitate care e mandra ca ai reusit prin propriile forte… O Divinitate care nu e mandra ca ajuti la ridicarea a nu stiu cate locase de rugaciune, ci o divinitate care priveste cu mandrie cum ajuti oamenii ce au nevoie de ajutorul tau… O Divinitate care nu priveste la pacatele tale, ci o Divinitate care e mandra ca-ti traiesti viata in limitele morale ale societaii actuale si nu dupa norme invechite de mii de ani sau dictate de catre alti oameni… O Divinitate care te priveste ca pe un copil si te va ierta sau te va ajuta sa te indrepti exacta asa cum faci tu cu copilul tau si nu una care te va eticheta dupa faptele neconventionale societatii in care ai trait… Daca exista o astfel de Divinitate nu-mi va fi frica sa mor si nici voua ! Si veti putea lupta cu sistemul si va veti elibera de dogmele religose la care sunteti supusi zi de zi fara a avea teama de a fi persecutati sau chiar mai rau. Daca nu exista o astfel de Divinitate inseamna ca nu ne asteapta nimic dincolo … Doar o camera intunecat in care ne vom petrece vesnicia…

Insa chiar daca nu credem intr-o forta cosmica ce ne va calauzii pasii dupa trecerea cea mare, motivele luptei nu sunt desarte. Sa ne inchipuim lumea peste cincizeci de ani… Oare vrem ca odraslele nostre sa traiasca in acea lume ? Vrem ca libertatea de exprimare sa le fie ingradita mult mai rau ca in sistemele de tip comunist sau fascist, sau le dorim o lume in care bucuriile vietii sa le fie la indemana si sa se bucure de viata pe care noi nu am apucat sa o prindem ? Invatam la scoala cum stramosii nostrii au luptat pentru ca noi sa fim liberi… daca ar traii acum oare ei ar fi madrii de voi ? oare nu va vor spune ca v-ati inmuiat si ati devenit parte din acel sistem ce ei l-au invins cu pretul vietii ? Vreti ca nepotii vostrii sa va condamne ca ati lasat asa ceva sa se intample sau vreti sa fiti amintiti in povestiri despre eroii care au luptat pentru ca ei sa poata trai liber si neinfricati ?

Raspunsul e simplu… toate intrebarile au un singur subiect comun… faptele tale prezente modeleaza perfect viitorul copiilor si nepotilor vostri. Daca ne-am sincroniza si am realiza pericolul ce ne pandeste, am actiona si am preveni un mare atentat ce se pregateste sub nasul nostru… un atentat care este deja in pregatire, si daca nu esti prea ocupat cu vietile mondene ale unor actori platiti, il poti vedea peste tot in jurul tau. Ce putem face ? E simplu… trebuie sa fim schimbarea pe care o vrem de la semenii nostrii. E un bun inceput, dupa asta toate vin de la sine…

 Alte postari similare :

Cand ne-am pierdut puterea ?

Solutii… pentru adormiti

Controlul mental asupra oamenilor

Stapanii din umbra

Exclusiv  – Conspiratii si Mistere

%d blogeri au apreciat asta: