Societățile secrete naziste și construcția primelor OZN-urilor în epoca modernă


-partea a II-a-

După cum am menţionat şi in prima parte, in 1919  societăţile Thule şi Vril s-au adunat intr-o lojă din Berchtesgaden. Se pare că din acel moment a inceput construcţia unor aparate şi crearea unor tehnologii care să-i permită omului să ajungă pe stele. S-a adunat atunci un număr imens de informaţii, deopotrivă ezoterice şi tehnice, care au permis, se pare, inclusiv transcenderea timpului. Membrii celor două societăţi şi-au propus să construiască o maşină care să le permită să stea faţă in faţă cu zeii inşişi. Se pare că proiectul a durat doi ani, dar in rest nu se cunosc prea multe despre el.

Datorită situaţiei financiare destul de dificile care a urmat Primului Război Mondial, membrii societăţilor, nu au putut demara imediat proiectul construcţiei navei cosmice interstelare, dar în schimb au folosit timpul pentru dezvoltarea şi aprofundarea tehnologiei alternative bazată pe energia liberă. Începând cu 1922, s-a început asamblarea diferitelor părţi ale structurii navei, care au fost realizate independent în mai multe uzine de pe teritoriul ţării. Fondurile au fost asigurate integral de membrii societăţilor Vril și Thule. Astfel a demarat era celor mai avansate aparate de zbor , bazate pe free-energy, care existau la acel moment pe planeta noastră. Iniţial ele au fost cunoscute ca aparatele Vril „Jagen” (Vânător), dar mai apoi s-a instituit denumirea de Haunebu. Au existat mai multe tipuri ale acestor tipuri de obiecte zburătoare având calităţi excepţionale, care erau de fapt nişte „farfurii zburătoare”. Până la capitularea Germaniei naziste în cel de Al Doilea Război Mondial, au fost construite şapte tipuri Haunebu. Deşi Vril Haunebu 7 era uriaş, părerea unanimă este că Haunebu 3 a fost cel mai performant dintre modele, chiar dacă avea dimensiuni mai mici.

Tot in această perioadă, germanii au făcut experimente legate de aşa numitul efect Coandă, inventat de Henri Coandă, care a descoperit in anul 1911 o modalitate de a contracara efectul gravitaţiei. Principiul este demonstrat prin lăsarea unui jet de apă să curgă intr-o tigaie cu marginile rotunde, uşor inclinată. Apa se adună pe marginea inferioară a tigăii, iar cand ajunge să o depăşească, curge pentru o scurtă clipă intr-un sens opus gravitaţiei. Germanii au pornit de la acest principiu şi au creat o tehnologie care utiliza un număr mare de asemenea jeturi minuscule pentru a alimenta un jet principal. Aşa s-a născut tehnologia fluidelor, care inlocuia fluxul de electroni cu fluxul de fluide. Combinată cu folosirea unor combustibili sub formă de jet, această tehnologie a fost folosită la unele din farfuriile lor zburătoare.

La prima vedere, am fi tentaţi să credem că această tehnologie a aparatelor de zbor i-a interesat foarte tare pe nazişti. In realitate, Hitler era mult mai preocupat de armele convenţionale, ale căror efecte puteau fi dovedite intr-o perioadă relativ scurtă de timp. Se spune că orice tehnologie care avea nevoie de mai mult de un an pentru a fi testată era respinsă de Hitler.

Pe scurt, Societatea Vril nu a reuşit să obţină finanţarea de care avea nevoie, deşi ziarele germane erau pline de anunţuri care făceau apel la donatori pentru strangerea fondurilor necesare pentru crearea aparatelor de zbor Vril. Anunţurile afirmau deschis că se lucrează la o tehnologie atlantă străveche, idee destul de populară printre germani in anii 20. Sub conducerea doctorului Schumann, Societatea Vril a reuşit să creeze in anul 1934 primul aparat de zbor circular cu propulsie antigravitaţională. Aparatul a fost produs la fabrica de avioane Arado din Brandenburg, fiind numit RFZ-1(Rundflugzeug 1).

 Rundflugzeug 1

Testele de zbor nu au mers insă foarte bine. După ce s-a ridicat la circa 60 de metri pe verticală, a devenit instabil şi nu a mai putut fi controlat o vreme. Procedura de ghidare era greoaie şi greu de stăpanit. Cu chiu cu vai, pilotul a reuşit să coboare la sol şi să scape cu viaţă. După ce a continuat să se invartească precum un titirez, aparatul s-a izbit de sol şi s-a făcut ţăndări. Deşi inceputul s-a dovedit un dezastru, odiseea farfuriilor zburătoare Vril nu s-a oprit aici.

Următorul aparat produs a fost RFZ-2. Cu o lungime de 20 de metri, acesta producea deja efecte optice şi vizuale colorate, semănand cu OZN-urile din literatura modernă. Deşi a fost folosit in război ca avion de recunoaştere, executand misiuni in America şi Marea Britanie, el s-a dovedit inutil ca aparat de luptă. Mecanismul de control nu permitea schimbări de direcţie decat in unghiuri de 90, 45 şi 22,5 grade. Aceste schimbări de direcţie sunt caracteristice OZN-urilor văzute in zbor. In pofida succesului limitat al RFZ-2 şi a imaginilor care il prezentau pe acesta in zbor, aparatul a trecut practic neobservat de liderii nazişti.

Rundflugzeug 1.1

Heinrich Himmler a fost singurul care a manifestat un interes ceva mai mare faţă de el. Se ştie că echipele sale de savanţi SS căutau deja surse alternative de energie, intrucat intenţia lui era să facă din Germania o ţară independentă de petrolul importat din străinătate. De aceea, două departamente speciale (U-13 şi SS-E-4) au primit sarcina să se concentreze asupra dezvoltării acestei noi tehnologii de zbor inventată de Societatea Vril. Cel din urmă se afla sub controlul direct al lui Himmler, fiind cunoscut ca grupul de dezvoltare numărul patru al Soarelui Negru. Principalul obiect de interes al grupului SS-E-4 se referea la cercetările lui Viktor Schauberger, un om de ştiinţă care avea acces la opera lui Johannes Kepler, şi implicit la invăţăturile secrete ale lui Pitagora. Această cunoaştere secretă (alături de multe altele) a fost mult timp păstrată ascunsă de cavalerii templieri, care au ales această perioadă din istorie pentru a o revela.

Schauberger a aplicat teoria pitagoreică a creaţiei, potrivit căreia universul nostru este creat din sunete prin intermediul rezonanţei armonice. Conform acestei teorii, insăşi structura materiei este determinată de proporţiile care există intre numele intregi. Se poate demonstra că orice structură este alcătuită din proporţii armonice născută din vibraţiile aceleiaşi coarde unice. Legile ştiinţei respectă aceste proporţii, inclusiv legile chimiei, biologiei şi geneticii. Schauberger era un naturalist care credea că principiile care stau la baza oricărei explozii reprezintă o incălcare a ordinii naturale a lucrurilor. Obiectivul lui era acela de a accesa puterea universului subtil pentru a o aplica in lumea exterioară. Dacă tehnologia exploziei era considerată a fi distructivă, cea a imploziei era privită ca fiind reversul celei dintai. Această gandire l-a ajutat pe Schauberger să facă paşi importanţi in neutralizarea gravitaţiei şi accesarea universului antimateriei.

In anul 1934, Viktor Schauberger s-a intalnit cu Hitler pentru a discuta despre aceste principii. Scopul lui era acela de a armoniza tehnologia cu ordinea naturală a universului. Iniţial, Hitler i-a dat dreptate. Pe măsură ce al Treilea Reich a evoluat insă, devenind o putere mondială, lucrurile au luat o altă intorsătură. Schauberger era un pacifist şi a inceput să afirme că naziştii reprezentau o mişcare malefică, separată de unitatea cosmosului.

Pornind de la descoperirile lui Schauberger şi ale Societăţii Vril, unitatea lui Himmler, SS-E-4, a inceput construcţia propriilor sale farfurii zburătoare. Spre sfarşitul anului 1938, SS-iştii au inceput să construiască mai multe aparate de zbor in formă de discuri. Scopul proiectului era acela de a vedea cum reacţionează aceste aparate in condiţii reale de zbor. Munca lor s-a concretizat in cele din urmă in construirea unui disc zburător pe care l-au numit RFZ-4.

cnaziflymachine

Un an mai tarziu, SS-iştii invăţaseră deja din propriile lor greşeli şi au reuşit să imbunătăţească mult aparatul. Ei au creat o farfurie zburătoare capabilă să parcurgă distanţe lungi, cu o lungime de 21 de metri, pe care au numit-o iniţial RFZ-5, iar apoi Haunebu sau Haunebu I. La vremea respectivă, serviciile secrete britanice au descoperit deja cu ce se ocupă SS-ul german. Este posibil chiar ca această descoperire să fi influenţat in mod decisiv deciziile politice ale Marii Britanii cu privire la Germania. Ştim din istorie că deşi au excelat intotdeauna in materie de tehnologie, deciziile politice ale germanilor nu s-au ridicat niciodată la o inălţime comparabilă. In zilele premergătoare celui de-al Doilea Război Mondial, acest lucru s-a văzut cu claritate atat in domeniul diplomaţiei germane, cat mai ales in ceea ce priveşte politica internă a guvernului nazist. Cu tot avansul lor tehnologic, armata, marina şi aviaţia germană nu erau deloc unite, acţionand fiecare pe cont propriu.

Pe măsură ce războiul avansa, diferitele grupuri de interese industriale din Germania au inceput să se concureze intre ele pentru a obţine contracte din partea Ministerului de Război. Noua farfurie zburătoare a căzut intr-o anumită desuetudine, fără ca proiectul să fie complet abandonat. La sfarşitul anului 1942, SS-ul a scos de pe banda de fabricaţie primul aparat Haunebu II sau RFZ-6. Acesta avea un diametru de 33 de metri şi o inălţime de maxim 10 metri la centru. Viteza de deplasare in atmosfera pămantului era de peste 4 Mach. Se crede chiar că aparatul putea călători in spaţiul cosmic. Era echipat cu un tun cu raze şi avea o cabină suficient de spaţioasă pentru a permite o călătorie de lungă durată. Prototipul a avut un succes atat de mare incat SS-ul a scos la licitaţie fabricarea unei intregi serii de Haunebu II. In luna martie 1945, licitaţia a fost caştigată de compania Dornier.

In final, a fost creat şi prototipul unui disc zburător Haunebu III, mult perfecţionat faţă de primele. Acestea putea transporta 32 de oameni, avea o independenţă de zbor de cel puţin opt săptămani şi atingea o viteză de peste 10 Mach. Au fost făcute 19 teste de zbor, care au fost inclusiv filmate.Conform rapoartelor, germanii nu au apucat să fabrice decat acest prim aparat.

Haunebu II

Farfuriile zburătoare descrise mai sus nu au fost singurele produse de regimul nazist, dar s-au numărat printre cele mai importante. Au mai existat insă şi altele, care au fost mai mult sau mai puţin incununate de succes.  Este necesar să vorbim de asemenea şi de alte aparate de zbor inventate de nazişti in timpul celui de-al Doilea Război Mondial. In anul 1943, s-au făcut planuri de construire a unei nave-mamă in formă de ţigară, numită Andromeda. Aceasta urma să aibă 139 de metri in lungime şi trebuia să transporte cel puţin un Haunebu II, două Vril-1 şi două Vril-2. Se crede că nava a fost folosită pentru anumite proiecte interstelare, dar nu se cunosc amănunte. Ideea unei nave in formă de ţigară era legată şi de dorinţa companiei Zeppelin de a construi dirijabile alungite. Cert este că literatura OZN prezintă nenumărate fotografii cu asemenea aparate.

Au mai existat de asemenea faimoasele avioane de vanătoare germane. In anul 1943, deasupra Germaniei s-a semnalat o invazie masivă de OZN-uri, despre care au vorbit chiar şi ziarele locale. O parte din acestea au fost semnalate şi de piloţii americani, printre care s-a numărat şi Wendelle Stevens, care le-a descris ca fiind de culoare cenuşiu-verzuie sau roşuportocaliu,  urmărindu-l la o distanţă de numai cinci metri de aparatul său.

Aceste aparate blocau radarele şi provocau probleme de natură electrică. Deşi Aliaţii numeau orice obiect de zbor neidentificat avion de vanătoare, in realitate au existat două tipuri. Pe de o parte era Broasca Ţestoasă Zburătoare, creată de SS-E-4 la Vienna-Neustadt. Acestea conţineau klistronuri tubulare de inaltă tehnologie (folosite inclusiv la Montauk). SS-ul numea Broaştele Ţestoase Zburătoare razele morţii. Aparatele aveau capacitatea de a bloca sistemele de aprindere şi tot ce funcţiona pe bază de electricitate. Aceleaşi fenomene au putut fi observate şi la Montauk prin anii 50-60, potrivit anumitor martori.

Foo-Fighters-1944

In afara Broaştelor Ţestoase Zburătoare, au mai existat şi „Baloanele de Săpun”. Era vorba de nişte baloane de aer care aveau in interior o structură metalică in formă de spirală, menite să dea peste cap sistemele radar ale inamicului. Succesul lor a fost mai degrabă de natură psihologică.

După câştigarea celui de-al Doilea Război Mondial, Aliaţii au  moştenit maşina de război nazistă şi serviciile de contrainformaţii ale celui de-al Treilea Reich. Ei au solicitat de asemenea toată baza de date referitoare la cercetările genetice ale oamenilor de ştiinţă germani, la tehnologia 82 aerospaţială şi întreaga colecţie de relicve şi informaţii ezoterice. Această tranziţie a puterii a fost orchestrată de OSS (Oficiul pentru Servicii Strategice), care avea să devină câţiva ani mai târziu CIA (Agenţia Centrală de Contrainformaţii), păzitoarea Noii Ordini Mondiale.

Alte articole similare:

Istoria secretă – Maria Orsic, Societățile secrete Vril și Thule

Istoria secreta – Nazistii, OZN-urile si Antarctica

 

 

Istoria secretă – Maria Orsic, Societățile secrete Vril și Thule


Pentru a înțelege legătura dintre societățile esoterice, mai mult sau mai puțin secrete, și fenomenul denumit „OZN” la mijlocul secolului trecut, trebuie să trecem în revistă câteva noțiuni ce aparent nu au legătură cu acest subiect însă sunt strâns legate între ele.

Untitled

În 1871 Edward Bulwer Lytton a creat noţiunea de Vril în romanul S.F. – Rasa care va veni (în original – The coming Race). Vril este un cuvânt tibetan ce poate fi tradus ca forță vitală, forța vieții sau energia vitală însă și că vibrație. Elena Blavatschi a preluat acest concept și l-a folosit în teoriile ei ocultiste și teozofice. Vechile civilizații considerau Vril drept cea mai înaltă formă de energie din Univers, toate celelalte tipuri de energie fiind doar manifestări secundare ale acestei forțe supreme. Energia Vril are în anumite locuri de pe planetă o concentrație mai puternicăƒ, numită „vortex de energie”. La nord de ecuator, direcția de rotație a vortexului se realizeazムîn sensul opus acelor de ceasornic, iar la sud de ecuator, în sensul acelor de ceasornic. În anul 1919, membrii unei grupări continuatoare a Ordinului Templierilor au înfiintat organizația Vril (germană: Vril Gesellschaft) cu sediul în localitatea Ramsau din Germania (lîngă granița cu Austria). Membrii societății Vril aveau să intre în contact cu cei din Societatea Thule (Thule Gesellschaft) care a fost punctul de origine al partidului nazist. Unii membrii ai organizației Thule devenind mai apoi importante personaje în partidul nazist.

download

Aproape toate relatările referitoare la Thule Gesellschaft, după cum este numită societatea in limba germană, îl consideră pe baronul Rudolf von Sebottendorff drept fondatorul ei. Nu există nici o indoială că von Sebottendorff a fost implicat in crearea acestei societăţi secrete. Mai mulţi membri susţin că cel de-al doilea co-fondator al societăţii a fost Karl Haushofer şi că, in realitate, acesta a fost fondatorul principal, deşi a preferat să păstreze o anumită discreţie asupra acestui lucru.

O scurtă lecţie de istorie

Întreaga poveste are în centru acest personaj foarte puţin cunoscut: Karl Haushofer. La începutul secolului, Haushofer a fost ataşat militar la Tokyo, iar abilitaţile sale lingvistice l-au ajutat să puna bazele viitoarei Axe. În plus, a petrecut o lungă perioadă în Tibet, unde a devenit membru al preoţimii Bon. Cunoscuţi şi sub numele de Mantalele Galbene din Tibet, comunitatea Bon reprezenta o religie şamanistă ce a precedat apariţia budismului tibetan, fiind considerată a fi sursa tuturor religiilor tibetane.

Haushofer a avut şi o carieră militară deosebită. Capacitatea sa profetică în funcţia de general a ramas legendara în timpul Primului Razboi Mondial, ajutându-l sa câstige în luptă. În timp ce îşi comanda trupele pe front nu a fost rănit niciodată şi a reuşit sa îşi desfăşoare soldaţii cu o precizie remarcabilă în mijlocul celor mai haotice situaţii. A fost un militar extrem de decorat şi foarte admirat. Rudolph Hess, cel care avea să devina fuhrer adjunct al partidului nazist, a servit sub generalul Haushofer şi a fost foarte impresionat de geniul acestuia.

După Primul Război Mondial, Haushofer a început să pună în practica directivele primite în Tibet (pe cale spirituală sau naturală).  După ce şi-a luat doctoratul, chiar înainte de declanşarea Primului Război Mondial, dr. Haushofer a inaugurat o nouă materie, intitulată Geopolitica.

Rudolph Hess, şi-a căutat fostul general pe care l-a admirat atât de mult pe timpuri şi a devenit un student pasionat al noii materii. Se spune despre Hess că ar fi fost complet vrajit de capacitatea intelectuală şi ocultă a profesorului său. În octombrie 1918, un anume Adolf Schicklgruber (Hitler era numele de fată al mamei lui), se face remarcat prin talentul lui oratoric. Rudolph Hess l-a auzit vorbind şi a rămas foarte impresionat. Era convins că are de-a face fie cu un mesia, fie cu un nebun, dar nu era încă sigur în ce categorie trebuie să -l încadreze.

Hess a recunoscut marile calităţi de lider ale lui Hitler şi i l-a prezentat lui Haushofer. Astfel, cei trei au devenit prieteni. Haushofer a fost atât de impresionat de acesta încât s-a decis să facă din el un mesia german. Hitler a fost condamnat la nouă luni de închisoare, după episodul din 1923 iar Hess şi-a afirmat loialitatea întorcându-se în Germania şi acceptând sa împartă aceeaşi celulă cu el. Haushofer i-a vizitat în timpul acestei perioade şi a contribuit probabil cu cel puţin un capitol la lucrarea de căpătâi a lui Hitler, Mein Campf. Când Hitler a ieşit din închisoare, Haushofer l-a învaţat cum să se îmbrace, cum să se poarte, pavându-i practic drumul către succes.

Între timp societatea Vril a căpătat amploare şi a fost rebotezată Vril-Gesellschaft, integrand alte trei societăţi importante din Germania: – Lorzii Pietrei Negre, o emanaţie a Ordinului Teuton creată in anul 1917,  – Cavalerii Negri, o filială a Societăţii Thule, şi – Soarele Negru, identificată mai tarziu cu elita SS-ului lui Heinrich Himmler.

Soarele Negru

soleil-noir-11-aout-1999-01

Soarele Negru (societate care iniţial a purtat numele DHvSS – Die Herren Vom Schwarten Stein) era o organizaţie secretă în interiorul Societăţii Thule, deţinând supremaţia asupra celorlalte. SS-ul  a fost  creat iniţial  ca unitate de protecţie  a lui Hitler cu mult inainte de a deveni  o unitate militară. Eu cred că absolut toti ofiterii SS de grad inalt pot fi incluşi pe lista membrilor „Soarelui Negru”, SS-ul fiind mai mult decît o organizaţie militară de elită, un veritabil cult. Cine studiaza istoria nazistă işi dă rapid seama că cele două concepte, Thule şi Soarele Negru sunt în centrul puterii naziste.

În mod tradiţional „SS” este tradus prin Schutzstaffel, care înseamnă  detaşament al gărzilor. În realitate „SS” provine de la  Schwarze Sonne  care înseamnă Soarele Negru în limba germană. Asta nu înseamnă că orice soldat  care purta o uniformă  SS  era membru  al Schwarze Sonne, ci ca runele SS afişate pretutindeni aveau o semnificaţie  secretă , care se referă la Soarele Negru. Ca regulă generală, despre Soarele Negru se cunosc foarte puţine lucruri, dar conceptul de Thule poate fi găsit în numeroase limbi şi culturi.

Maria Orsic

În timp ce Societatea Thule a sfârșit prin a se orienta îndeosebi asupra unei agende materialiste și politice, Societatea Vril s-a focalizat de la bun început asupra „lumii de dincolo” (aspectelor transcendente).

ybmbmaidens1

Este posibil ca Societatea Vril să nu fi reușit să atingă performanțele pe care le-a avut dacムnu ar fi existat un medium pe nume Maria Orsic. Cunoscută și că Maria Orsitsch s-a născut în Viena la 31 Octombrie 1895. Tatăl sau Tomislav, era imigrant din Zagreb iar mama sa, Sabiene Orsic era din Viena. În tinerețe Maria Orsic s-a alăturat mișcării naționaliste germane ce dorea alipirea Austriei cu Germania. În 1919 s-a mutat la Munchen unde a intrat în contact cu societatea Thule și Vril. Despre Maria Orsitsch, Traute Lafrenz, Sigrun, Gudrun şi Heike. se spune că erau foarte frumoase și că aveau părul lung, un semn care avea să devină distinctiv pentru membri societătii Vril. Totodată aceste femei dețineau puteri superanaturale ce le permitea să între în contact cu anumite entități sau ființe extraterestre.

Datorită calităţilor ei excepţionale de medium, Maria a fost pusă repede în legătură cu membrii societăţii secrete Thule şi curând după aceea ea şi-a creat propriul ei cerc împreună cu Traute A. şi alţi prieteni din Munchen, formând aşa-numita Alldeutsche Gesellschaft für Metaphysik , care a fost primul nume oficial al societăţii Vril. Pentru identificare, membrii organizaţiei ( Vrilerinnen ) purtau un disc, pe care erau reprezentate chipurile a două dintre cele cinci femei mediumi: Maria şi Sigrun.

În decembrie 1919 s-a organizat o întâlnire secretă între membrii marcanţi ai celor trei societăţi principale ezoterice care activau atunci pe teritoriul Germaniei (Thule, Vril si Soarele Negru), într-o cabană din apropierea localităţii Berchtesgaden. Cu acea ocazie Maria Orsic a arătat celor prezenţi transcrierile unor mesaje telepatice pe care ea le primise într-un limbaj secret al vechilor Cavaleri Templieri germani, ce îi era complet necunoscut.

Maria Orsic a prezentat două seturi de transcrieri ale mesajelor primite în timpul stărilor de transă: primul era cel în limbajul secret al Templierilor, iar al doilea set de mesaje era scris într-un limbaj inteligibil, despre care ea a sugerat că ar putea fi o limbă antică orientală. În scurt timp s-a dovedit că acest al doilea set de informaţii transmise pe cale telepatică era în limba sumeriană. Mesajul a fost tradus cu ajutorul misterioasei femei medium din societatea Vril, care era cunoscută doar sub numele de Sigrun. Tot ea a ajutat mai apoi la descifrarea imaginilor mentale percepute de Maria Orsic, ce descriau o navă de zbor de formă circulară.

La prima vedere, am fi tentaţi să credem că această tehnologie a aparatelor de zbor i-a interesat foarte tare pe nazişti. În realitate, Hitler era mult mai preocupat de armele convenţionale, ale căror efecte puteau fi dovedite intr-o perioadă relativ scurtă de timp. Se spune că orice tehnologie care avea nevoie de mai mult de un an pentru a fi testată era respinsă de Hitler…cel puţin asta este varianta oficială.

Extraterestrii din Aldebaran

Într-o şedinţă transă la care au fost prezenți și unii membri marcanți ai societății Thule, Maria Orsic a intermediat spontan contactul cu reprezentanţii civilizaţiei extraterestre din sistemul Aldebaran de la care primise instrucţiunile tehnice pentru construcţia navei interstelare.

Potrivit Mariei Orsic numele acelei civilizaţii extraterestre era Sumi, membrii ei aparţin unei rase umanoide, care colonizase pentru un timp scurt planeta noastră în urmă cu aproximativ 500 000 de ani. În conformitate cu informațiile transmise în stare de transă, ea a firmat că ruinele antice din Larsa, Shurrupak şi Nippur din Iraq au fost construite de către ei. Supravieţuitorii Potopului au devenit mai apoi primii arieni şi în acest fel s-a realizat rezonanţa cu membrii societăţilor germane din acea vreme, care aveau la bază rudimente ale ideilor și concepțiilor acelor culturi antice.

Reprezentanţii societăţii Thule care se aflau în acele momente în cameră s-au arătat sceptici în legătură cu revelaţiile Mariei Orsic, manifestându-şi neîncrederea şi solicitând dovezi suplimentare chiar în timp ce aceasta se afla în transă. Atunci mediumul a început să aştearnă pe hârtie anumite semne ciudate şi caractere nemaivăzute, care mai apoi au fost identificate ca aparţinând vechii scrieri sumeriene, care a fost precursoarea și sursa culturii babiloniene de mai târziu.

Se pare că dorinţa civilizaţiei din sistemul Aldebaran nu a fost neapărat aceea de a ajuta naziştii să câştige războiul – idee destul de bizară care a fost vehiculată un anumit timp în cercurile de neiniţiaţi -, ci mai curând dorinţa benefică a acestor fiinţe extratrestre de a rezolva problema violenţei pe Pământ, pe care aldebaranii au identificat-o mai ales în existenţa unei diferenţe sensibile de natură economică între Occident şi Orient.

Activitatea Mariei Orsic şi a celorlalte femei medium din societatea Vril a rămas învăluită într-un relativ mister pe anumite perioade de timp între 1925 şi 1941. În anul 1943, Maria şi Sigrun au luat parte la o întrunire secretă în staţiunea Kolberg, al cărei ţel principal a fost discutarea aşa-numitului „proiect Aldebaran”. Mediumurile feminine din societatea Vril primiseră până atunci informaţii detaliate despre planetele locuite din jurul stelei Aldebaran şi ele doreau să realizeze călătoria cosmică spre acea destinaţie cu ajutorul tipului de navă ce fusese construită după planurile primite.

Maria Orsic, împreună cu toți membri societății Vril, au dispărut în 1945, exact în clipa în care Al Doilea Război Mondial s-a încheiat. De atunci nu s-a mai auzit nimic despre aceste femei frumoase și nici despre mesajele extraterestre care încercau să ajute omenirea să realizeze un salt tehnologic, care să-i îmbunătățească percepția asupra vieții.

Membrii iniţiaţi au depus eforturi intense pentru a dezvolta o aşa-numită „ştiinţa alternativă” faţă de cea modernă (care este de sorginte materialistă). Aceasta a condus implicit la dezvoltarea unor „tehnologii alternative”, care în loc să se bazeze pe principiile clasice ale fizicii şi biologiei, au avut ca fundament realizările extraordinare ale vechii civilizaţii atlante, care îmbinau cunoaşterea ştiinţifică şi tehnologia cu cunoaşterea spirituală. Acele realizări erau mult superioare noţiunilor mecanicii, care din nefericire încă mai constituie „infrastructura” ştiinţei moderne.

Se presupune că anumite persoane au lucrat pentru dezvoltarea acestor tehnologii  în paralel cu știință convențională. Multe apariții catalogate nefiind fabricate pe Terra sunt de fapt rezultatul acestor descoperiri. Despre fenomenul OZN care a precedat evenimentele descrise mai sus, voi vorbi in partea a II-a.

Surse:

WWW.RUFON.ORG ; www.scritube.com ; battleofearth.wordpress.com ; The Black Sun ; maestroviejo.wordpress.com .

Societățile secrete naziste și construcția primelor OZN-urilor în epoca modernă

Istoria secreta – Nazistii, OZN-urile si Antarctica

 

%d blogeri au apreciat asta: