Monopolul informatiei underground?


Fiecare dintre noi are momentele sale de meditație, voluntară sau nu. Unii numesc reverie aceste stări. Ei bine, într-unul dintre aceste momente analizam existența unor saituri apărute nu de foarte mult timp, de genul aktual, activnews, fluierul, info nu-știu-cum, etc. Faptul că au titluri senzaționaliste și știri de impact emoțional extrem nu mă miră, până la urma asta e presa ultimului deceniu. Mă mira că sunt cotidiene online, nu un amarât de blog deconspiraționist care nu scrie mai mult de o aberație/zi. Ăștia sunt oră de oră prezenți, trăiesc lipiți de tastatură. În concluzie, trăiesc plătiți de ceea ce scriu.

Nu vreau să încep o luptă de pe un blog sărac, făcut din pasiune sau uneori din scârbă, cu acești noi giganți finanțați de Cineva. Totuși, cinstea pe care o mai am îmi cere să trag o rachetă de semnalizare. De aproximativ un an de când i-am observat, au avut la evenimente majore naționale și internționale știri care nu aveau alt scop decât de a agita cititorul, de a-i imprima o stare de surescitare numai bună de imprimat concepte false. Cine e curios, să caute, că e plin internetul de preluări, inclusiv presa zisă serioasă.

Și acum cârcotașii o să sară la carotida mea. Cum îmi permit să afirm așa ceva, când și eu scriu aberații (pentru marea majoritate a populației)? E simplu: eu afirm că sunt păreri personale, convingeri temporare și/sau variante deductibile, la fel de posibile ca cele oficiale. Eu nu afirm ADEVĂRUL, eu expun IPOTEZE și PĂRERI proprii. Cine vrea, privește din toate unghiurile prismei, cine nu, privește doar latura oferită de canalele oficiale. Și nu mă supăr, nu devin agresiv cu opoziția.

Pot înțelege că deruta la care suntem supuși aduce cu sine nevoia de stabilitate, iar cea mai simplă și mai uzitată de-a lungul timpului a fost naționalismul extrem, dar la fel de ușor a fost deturnarea unor scopuri frumoase în genocid și xenofobie. E frumos să vorbim de tradiții și cultură populară, e frumos să vedem cât ne asemănăm sau ne deosebim față de alte etnii sau popoare, dar să nu ajungem să urâm popoare sau etnii doar pentru că așa ne inspiră anumite publicații. Istoria ne învață, istoria nu e pentru a reînvia uri sau războaie, e pentru a evita repetarea acelorași greșeli. Până și terorismul arab e ceva ce a mai fost, de pe vremea cruciadelor. Și asta e dovadă că nu am învățat nimic de 1000 de ani.

Închei urându-vă: Forța fie cu voi! Forța de a discerne manipularea emoțională de învățăturile istoriei.

%d blogeri au apreciat asta: