Supercivilizatiile si ipoteza extraterestra I


images

Eseul de fata expune o sinteza a unor opinii curente, ca si un punct de vedere personal, privitor la ipoteza extraterestra: posibilitatea existentei si a altor civilizatii in Univers, unele dintre ele foarte batrane, sansele de contact cu ele, ca si consecintele, atat pentru studiul fenomenului OZN cat si, in general, pentru specia umana.

Cate civilizatii sunt in Univers?

La ora actuala se accepta ca cea mai mare parte a stelelor au in jurul lor planete. Spectroscopia ne asigura ca apa si componentele de baza ale vietii de tip carbonic, inclusiv aminoacizii, se gasesc peste tot in Cosmos. Tot mai multi specialisti admit ca germenii vietii calatoresc prin spatiu, „infectand” pur si simplu orice loc propice. In cazul in care conditiile favorabile se mentin timp de cateva miliarde de ani, viata poate atinge complexitatea pe care o vedem pe Pamant. In unele cazuri, un astfel de sistem complex de viata va da nastere unei „civilizatii tehnologice”, cu alte cuvinte unor fiinte inteligente capabile sa construiasca nave spatiale pentru a pleca la cucerirea altor planete locuibile.
Cate astfel de „civilizatii tehnologice” ar putea exista in acest moment in Univers, in afara de civilizatia noastra? Frank Drake a propus in 1960 o binecunoscuta formula pentru a estima acest numar. Mai multi cercetatori au facut, pe aceasta baza, calcule vizand galaxia noastra – Calea Lactee. Rezultatele au fost diferite, variind de la zeci de mii la zero.
Am refacut si eu acest calcul, respectand mai mult spiritul decat forma ecuatiei lui Drake. Dupa unele estimari in galaxia noastra exista 400 miliarde de stele. Probabil in jur de 1,5 miliarde dintre acestea sunt stele de generatia a treia, cu o viata destul de lunga (minimum 5 miliarde de ani), cu planete pietroase, continand elemente grele, cu orbite stabile. Probabil 20 de milioane dintre ele se gasesc in “ecosfera”, cu alte cuvinte poseda o temperatura care mentine apa in stare lichida, o forta gravitationala suficient de mare pentru a retine apa timp de miliarde de ani, orbita aproape circulara, o alternanta rezonabila zi-noapte si vara-iarna etc. Practic pe toate aceste planete viata va apare, dar ea va atinge abundenta pe care o vedem pe Pamant doar pe circa un milion de planete. Unu la suta din aceste biosfere vor da nastere, la un moment dat, dupa miliarde de ani de evolutie, unei fiinte care va construi o “civilizatie tehnologica”. Sper ca nu voi fi considerat exagerat de optimist daca cred ca 9 din 10 astfel de civilizatii se vor autodistruge sau vor degenera, dar una din zece va supravietui foarte mult timp, poate milioane de ani, metamorfozandu-se in cele din urma in ceva ce putem numi o supercivilizatie. Potrivit calculului pe care l-am facut, Calea Lactee poate da nastere deci la circa 1000 de astfel de supercivilizatii. Dintre acestea cateva sute vor fi si aparut si exista si la ora actuala, iar restul urmeaza sa apara in viitor. Aceasta valoare este o buna medie intre diversele valori privind numarul de civilizatii propuse in literatura.

Dar daca cineva o sa considere ca am fost prea optimisti, si fiintele inteligente apar mult mai rar, trebuie sa mentionam ca galaxia noastra, pentru care am facut aceasta estimare, este doar una dintre cele circa 100 miliarde de galaxii, mai mult sau mai putin asemanatoare, din Universul accesibil observatiei noastre. In plus, avem motive serioase sa credem ca exista si alte universuri, poate “paralele”, poate din alte stari de agregare ale materiei etc. In consecinta, este aproape absolut sigur ca in Univers exista multe supercivilizatii.

Ce ar putea fi o supercivilizatie?

Din pacate noi cunoastem doar o singura civilizatie tehnologica – a noastra – si nici o supercivilizatie. Totusi, singura modalitate, mai mult sau mai putin rationala, de a raspunde la intrebarea “ce poate fi o supercivilizatie?” este sa extrapolam propria noastra evolutie spre viitor, desigur, in ipoteza ca vom reusi sa evitam autodistrugerea.

Daca spiritul de pionierat nu o sa dispara dintre oameni, in cateva decenii planeta Marte va fi explorata, ca si alte cateva corpuri ceresti din Sistemul Solar. Apoi vom incepe sa ne gandim la alte sisteme solare. Exista o mie de sori intr-o vecinatate de 54 ani lumina in jurul nostru. 46 dintre acestea par sa posede sisteme solare asemanatoare cu cel in care traim.

In ultimii cincizeci de ani inginerii au imaginat tot soiul de nave cosmice pentru a calatori spre ele. Putem aminti navele termonucleare ORION si DAEDALUS, nava ionica YANTAR, navele laser STARLIGHT sau SUPERSTARLIGHT si asa mai departe. Ceea ce lipseste nu sunt solutiile tehnologice ci banii si motivatia. Aceste nave, foarte “clasice” ar putea strabate distanta de 4 ani lumina pana la cea mai apropiata stea – Proxima Centauri – in cincizeci de ani. Sosind aici, calatorii ar putea construi colonii si poate, in alti cincizeci de ani, trei alte nave similare. Aceste nave, si urmatoarele generatii de pionieri, vor repeta performanta in urmatorul secol si asa mai departe, ca intr-o reactie nucleara in lant. In acest mod, omenirea ar putea cuceri Calea Lactee intr-un milion sau doua de ani. Desigur, aceasta in ideea ca stiinta si tehnologia se vor opri la nivelul din secolul XXI, ceea ce pare extrem de improbabil. Altminteri timpul va fi mult mai scurt. Alti autori au gasit pentru acest rastimp valori mai mari sau mai mici. Freeman Dyson sau Iosif Shklovskii vorbeau despre 10 milioane de ani; Stanislav Lem era convinss ca aceasta perioada va fi doar de cateva sute de mii de ani.

Personal, sunt ferm convins ca in cateva secole, daca nu mai repede, vor fi descoperite noi legi fizice care vor permite ocolirea limitarii impuse de viteza luminii. Teorii precum supercorzile, lumea subcuantica, energia vidului si alte astfel de abordari, ca si unele experiente recente, ne asigura ca in cateva secole multe din prejudecatile noastre privind natura materiei, a spatiului, timpului, dimensiunilor etc. se vor schimba. In consecinta calatoriile interstelare vor deveni mult mai simple si mai rapide de cat ne putem imagina azi.

Specia umana se va schimba si ea. Ne putem gandi la cercetarile privind regenerarea, prelungirea sperantei de viata, ingineria genetica, bio-robotii, ciborgii etc. In viitorul apropiat practic toate obiectele artificiale mai importante vor deveni “inteligente”, cu microprocesoare integrate. Ele vor fi si interconectate, prin internet, cu toate calculatoarele si bazele de date din lume. Comanda de la distanta a tuturor acestor dispozitive si calculatoare se va face prin microprocesoare implantate in cap, conectate direct la creierul uman. In mai putin de o suta de ani va fi suficient sa ne gandim la un subiect, pentru ca in momentul urmator toate informatiile necesare despre acel subiect sa ne soseasca in minte. Vom vedea prin ochi situati la mii de kilometri, vom actiona prin brate robot la distante la fel de mari, sau ne vom intalni unii cu altii in realitatea virtuala, toate prin intermediul acestui implant, fara complicatele dispozitive utilizate astazi in teleprezenta. Mai mult, vom putea vorbi unii cu altii “de la o minte la alta”, prin reteaua de transmitere a datelor, fara a scoate sunete si la orice distanta.

Oare in secolul XXX vom mai utiliza cuvinte pentru a comunica? Vom mai fi legati, ca azi, de corpul nostru fizic? Putem continua cu astfel de intrebari; dar toate aceste speculatii privesc doar secolele care urmeaza. Ce ne-ar putea aduce progresul intr-un milion de ani depaseste de departe imaginatia noastra. In consecinta este aproape sigur ca o supercivilizatie nu va avea probleme sa realizeze calatorii interstelare intr-un timp rezonabil si ca noi nu am putea deosebi tehnologia unei astfel de supercivilizatii de magie.

Prapastia timpului

Daca estimarile noastre au fost corecte, distanta medie intre sediile a doua supercivilizatii in Galaxia noastra este de ordinul catorva mii de ani lumina. Dar, in mod paradoxal, nu aceste distante ne despart cel mai mult ci cele in timp.

Dupa cum se accepta la ora actuala, varsta Universului observabil este de cel putin 15 miliarde de ani, socotiti de la faimosul “Big Bang”. Am fost norocosi, intrucat a fost un Univers favorabil vietii (Principiul Antropic). La inceput nu exista decat hidrogen si heliu. S-au nascut stele de generatia intaia, apoi a doua, care au explodat dupa un timp. Astfel s-au creat elemente grele, din care s-au format stele de generatia a treia, precum Soarele nostru, inconjurate si de planete pietroase, de tipul Pamantului. Pe acesta, acum peste patru miliarde de ani, a inceput sa se dezvolte viata. Acum doua miliarde de ani a aparut prima celula eucariota, dupa un alt miliard de ani primul viermisor, iar in ultimul miliard urmasii acelui viermisor au relizat o civilizatie tehnologica.

In acest maraton de peste 15 miliarde de ani al vietii si inteligentei, pe intinsul Universului, sansele au fost diferite de la un loc la altul. Aceasta a dus la diferente in evolutie de sute de milioane de ani sau chiar mai mult. Ca un exemplu, la 37 ani lumina de noi sunt doua stele: Zeta1 si Zeta2 Reticuli, ambele de acelasi tip cu Soarele dar mai vechi decat el cu un miliard de ani. Printr-o bizara coincidenta, aceste stele sunt adesea mentionate, in istoriile despre rapiri OZN, drept locul de origine al rapitorilor.

Acceptand, pentru simplitate, ca cele cateva sute de supercivilizatii care ar putea exista in Galaxia noastra s-au nascut, una dupa alta, intr-un ritm uniform, rezulta ca o supercivilizatie apare o data la 2-3 milioane de ani. Aceasta este deci distanta “normala” dintre doua civilizatii vecine in timp, in contrast cu faptul ca in toate intalnirile din povestirile SF diferenta in stiinta si tehnologie dintre doua civilizatii care se intalnesc este de regula doar de numai cateva sute sau cateva mii de ani. Dar in 2-3 milioane de ani o civilizatie tehnologica se va fi transformat in altceva, poate in fiinte spirituale, poate in fiinte virtuale, cel mai probabil in ceva ce nici nu ne-am putea imagina. Si ne-am putea gandi de asemenea la cea mai batrana dintre aceste supercivilizatii, care ar putea fi cu un miliard de ani mai veche decat noi. Repet – stramosul nostru acum un miliard de ani era un viermisor. In urmatorul miliard evolutia ar putea fi mai rapida. Ce ar putea fi ei acum, stapanii supercivilizatiilor, ce infatisare vor fi avand, dupa un alt miliard? Nu putem decat sa presupunem ca au devenit o Inteligenta Superioara.

In aceasta imensa prapastie de timp, de sute de milioane de ani, intre supercivilizatiile timpurii si noi, sta cheia raspunsului la cele mai multe dintre problemele legate de destinul nostru cosmic.

Unde sunt ei?

Dupa cum estimam mai sus, civilizatia noastra putea sa fi cucerit Galaxia in cel mult doua milioane de ani. Aproape sigur, toate supercivilizatiile au facut aceasta cu milioane de ani inaintea noastra. Deci ei trebuie sa stie o multime de lucruri despre noi; mai mult, ei ar trebui sa fie aici, acum. Dar, cel putin oficial, nu sunt. Traditia sustine ca Enrico Fermi a fost, la inceputul anilor patruzeci, primul care a pus retorica intrebare: “Ar trebui sa fie aici; unde sunt?” Am gresit oare undeva? Suntem cumva, in ciuda estimarilor facute mai sus, singuri in Univers?

Pentru majoritatea oamenilor pare normal ca in cazul in care niste calatori spatiali (pasnici) ar ajunge la noi, ei sa aterizeze pe peluza din fata Casei Albe (de ce nu, s-au intrebat unii, in Place de la Concorde, sau in fata Palatului Buckingham, sau in Piata Rosie, sau Tien An Men etc?). Pare de asemenea normal, pentru cei mai multi, ca vizitatorii sa ceara sa-l vada pe Marele Sef al Pamantului si sa ne ofere oarece tehnologii avansate in schimbul unor bunuri sau drepturi (cum ar fi niste materii prime sau permisiunea de a efectua experimente genetice pe oameni) s.a.m.d. La fel de normal li se pare ca o civilizatie cosmica sa ne semnaleze, prin radio, existenta ei, asteptand raspuns. Pentru multi altii o invazie spatiala de tipul celei din filmul “Independence Day” pare perfect plauzibila (la fel ca si victoria finala a SUA). Toate aceste scenarii privind contactele cu extraterestrii sunt false, fiind viciate de serioase prejudecati.

O lista de prejudecati despre extraterestrii

Putem incepe cu prejudecata drepturilor egale. O diferenta de milioane de ani, sau poate chiar de sute de milioane, este atat de mare precum cea dintre noi si o maimuta sau o soparla. Daca reprezentantii unei supercivilizatii sunt aici (ceea ce e foarte probabil), ei ar putea sa ne examineze, sa ne monitorizeze evolutia, chiar sa ne contacteze sub o anumita forma, dar in nici un caz nu se vor aseza la acelasi nivel cu noi.

Am putea continua cu prejudecata conversatiei. Si noi, chiar daca interactionam uneori cu o soparla, aceasta nu va fi niciodata o conversatie. Deja G. Cocconi si P. Morrison argumentau, intr-un articol din 1959, ca, daca diferenta de evolutie dintre doua civilizatii este de milioane de ani, probabilitatea schimbului de idei dintre ele va fi egala cu zero.

O alta prejudecata este sovinismul temporal (sau provincialismul temporal, dupa expresia lui J. Allen Hynek). Ea sustine ca, spre deosebire de vremurile de demult, in ultimele doua secole am iesit in sfarsit la lumina adevaratei stiinte. In consecinta, acum putem decide ce anume poate exista si ce anume nu va fi niciodata cu putinta. Daca acum un secol si ceva am descoperit radio-ul, multi cred ca el va ramane cel mai bun mijloc de comunicare la distanta pentru totdeauna. Daca acum un secol Einstein a postulat ca viteza luminii reprezinta o limita, pana la sfarsitul timpului nu va fi descoperit nici un alt principiu al fizicii care sa permita evitarea acestei limite s.a.m.d. Ca un exemplu special, putem mentiona prejudecata SETI*: conform ei, chiar daca semnalele radio au nevoie de mii de ani pentru a ajunge de la o planeta locuita la alta, multe civilizatii vor considera ca ele reprezinta solutia ideala de contacte cosmice, iar datoria noastra este sa cautam aceste semnale.

Pentru anumite persoane (suspectez ca multe dintre acestea au legaturi stranse cu complexul militar‑industrial) pare normal ca daca o civilizatie cosmica va sosi pe Pamant, ea va incerca sa ne cucereasca utilizand forta. Ei vor fi „invadatorii” cu care ne intalnim in atatea texte si filme SF. Aceasta ar putea fi numita prejudecata invaziei. Daca am fost de acord cu rationamentul din prima parte a acestui articol, trebuie sa fim de acord si cu faptul ca, aproape sigur, nu va avea loc nici o invazie. Aceasta deoarece supercivilizatiile stiu de existenta noastra de milioane de ani, in consecinta, daca ar fi vrut, puteau sa ne invadeze inca de atunci. Si, intr-un anumit sens, se pare ca noi suntem deja invadati de ei, de milioane de ani.

Exista urme de pasi imprimate in roci vechi de 500-600 milioane de ani la Berea (Kentucky) sau la Antelope Springs (Utah). Au fost gasite obiecte tehnice inexplicabile, incastrate in piatra formata in urma cu mii sau milioane de ani, la Schöndorf (Austria), Coso Mountains (California), in albia raului Narada (Uralul de est, Rusia), etc., chiar si in Romania langa Aiud, in raul Mures. N-ar putea fi oare acestea semne ca cineva ne viziteaza de foarte multa vreme?

De aceeasi natura este prejudecata interventiei. Sectele OZN spera ca extraterestri ne vor ajuta (sau macar pe cativa „alesi”) sa trecem cu bine cataclismele care ne asteapta in viitor. Chiar daca comparatia nu este perfecta, ne amintim ca, in urma cu cateva secole, daca oamenii soseau intr-un loc nou (o vale salbatica, o insula nelocuita etc.), ei luau locul in stapanire, construiau case, taiau padurea sa poata face agricultura, aduceau vite, porci, gaini, starpeau tigrii, ursii, lupii etc. In numele biodiversitatii, azi intelegem ca aceasta atitudine nu mai poate continua si in ultimele decenii suntem martorii unei miscari ecologice tot mai viguroase. La ora actuala norma este ca daca se descopera o bucata de pamant care a scapat de interventia umana, o noua insula sau o noua vale in jungla, o vom declara rezervatie, permitand doar o interventie foarte limitata, pentru scopuri stiintifice. Conform acestor reguli de neinterventie, un cercetator nu poate ajuta la ora actuala nici macar o testoasa nou nascuta sa ajunga in apa marii. Aceasta atitudine pare ca va deveni tot mai riguroasa in viitor. O supercivilizatie care ar observa Pamantul ar trebui sa actioneze intr-o maniera similara, evitand interferentele in evolutia noastra, dar colectand mostre, facand experimente, avand contacte foarte limitate (si nu ca de la egal la egal) cu unii indivizi, selectati dupa criteriile lor, nu ale noastre. Cu premisele de mai sus, Pamantul ar putea fi privit ca o rezervatie cosmica, monitorizata de niste supercivilizatii (ca in asa numita ipoteza zoo). Dupa parerea mea exista si alte motive pentru neinterventie, mai importante decat ipoteza zoo.

In concluzie chiar daca civilizatiile cosmice sunt acum aici, nu trebuie sa ne asteptam din partea lor, nici la o invazie, ori la distrugeri, dar nici la contacte oficiale, conversatii sau ajutor in rezolvarea problemelor noastre.

sursa

Alte postari similare :

Supercivilizatiile si ipoteza extraterestra II

Suntem o rezervatie a extraterestrilor ?

Manipularea prin intermediul extraterestrilor

Despre Cristian Terran
Nu crede nimic! Caută singur adevărul!

4 Responses to Supercivilizatiile si ipoteza extraterestra I

  1. Pingback: Supercivilizatiile si ipoteza extraterestra I | We Are The Impaler - Noi Suntem Țepeș-ul

  2. Pravat Alexandru Mircea spune:

    Oare superior acestor supercivilizatii,timpului si legilor fizice poate fi un asa numit Creator sau Demiurg.O fiinta spirituala suprema ce a creat totul?Sau Universul este supus pur si simplu unor legi fizice?

  3. cristytepes spune:

    Reblogged this on mUFOn ROMANIA.

  4. Pingback: „Terraformarea” Planetei Pamant | Lupul Dacic

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: