Omul arhaic versus omul pre-modern

         Conform cercetatatorilor, energia, timpul si spatiul au luat fiinta acum aproximativ 14 miliarde de ani prin explozia (sau implozia – oamenii de stiinta nu se pun de comun acord asupra termenului) a ceea ce numim azi Big Bang.  Dupa “doar” 300 000 de ani materia si energia au inceput sa se inchege in structuri bine definite, complexe, numite atomi care s-au combina apoi in molecule. De la formarea primei stele si pana la aparitia planetei noastre au trecut vreo 10 miliarde de ani. Apoi, in urma cu 4 miliarde de ani pe planeta noastra au aparut anumite structuri complexe numite organisme atunci cand mai multe molecule au inceput sa se combine intr-un tipar. Evolutia apoi a lucrat ca un program de calculator care se imbunatateste pe sine insusi si a transformat organismele in functie de nevoi si de arealul in care traiau, in principal in functie de factorii externi si de necesitate ai fiecarei specii.

         In urma cu aproximativ 2,5 milioane de ani o maimuta incepea sa se deosebeasca de rudele ei iar genele ei au dus la nasterea speciei care astazi se mandreste cu faptul ca detine si controleaza aceasta mica planeta din acest mic colt de galaxie. Cum si de ce s-a format aceasta mutatie in randul maimutelor este un mister pentru oamenii de stiinta. Tot ceea ce stim este ca acum 6 milioane de ani o maimuta femela a dat nastere la doua alte femele; una primit o mutatie si este stra-stra-stra bunica noastra, iar sora ei a continuat sa produca urmasi pentru regnul din care facea parte mama ei, cimpanzeii. Astfel de mutatii au continuat iar stramosii oamenilor au aparut acum 2,5 milioane de ani dintr-un gen de maimute numit Australopithecus. Procesul de mutatie genetica sau transformare a continuat in functie de (?) factorii externi rezultatul fiind mai multe specii distincte. Astfel, acest proces al “evolutiei” a continuat culminand cu aparitia Homo Neanderthalensis sau neanderthalieni, si Homo erectus. Paralel cu aceste specii existau si alte specii care populau planeta dar care, din cauze doar de ei stiute, au disparut.

        Astfel daca oamenii din vestul asiei au evoluat in Homo neanderthalensis, regiunile estice ale Asiei au fost populate de Homo erectus, in Indonezia, pe insula Java a trait Homo soloensis care era adaptat vietii la tropice, pe alta insula, Flores, oamenii au trecut printr-un proces care i-a facut pitici – Homo florensiensis. In Siberia au fost descoperite in pestera Denisova ramasitele a unor oameni ce au fost denumiti Homo denisova. Homo rudolfensis sau homo ergaster sunt doar alte nume date speciilor ce isi faceau veachul in Africa inaintea aparitiei a ceea ce numim astazi Homo sapien – omul intelept. (?!?)

      Fara a avea pretentia ca sunt destul de bine documentat sau ca am pregatirea necesara pentru a face lumina intr-un domeniu atat de controversat, trebuie totusi sa analizam din perspectiva unui neavizat aceste aspecte ale “evolutiei” omului. Greseala obisnuita in randul oamenilor este ca iau aceste specii si le ordoneaza intr-o insiruire de descendenta anume – Homo ergaster a dat nastere Homo erectus, care a dat nastere neanderthalienilor, care au evoluat pana la aparitia Homo sapiens. Acest model da impresia ca in orice moment Terra a fost locuita de un singur tip de oameni si ca speciile anterioare au fost doar modele pentru specia noastra. Total eronat! Incepand de acum 2 milioane de ani si pana in urma cu 35 000 de ani, planeta a fost martora mai multor specii care traiau concomitent si interactionau mai mult sau mai putin in functie de arealul in care s-au dezvoltat, iar dovezile indica faptul ca cel putin sase specii au cutreierat in acelas timp pamantul.

        Homo sapiens este singura specie care mai traieste astazi. Homo soloensis a disprut din istorie in urma cu 50 000 de ani urmata la scurt timp de Homo denisova apoi de neanderthalieni in urma cu 30 000 de ani iar ultimele urme ale piticilor din Flores au disparut acum 12 000 de ani. Incepand cu 70 000 de ani in urma, Homo sapiens a inceput colonizarea treptata dar sigura a planetei, a asimilat sau distrus celelalte specii si a devanit stapanul incontestabil al Terrei. Cel putin asta e varianta oficiala.

       Aceasta scurta prezentare are rolul de a ne introduce in subiectul pe care il vom aborda in acest articol si anume omul in varianta imbunatatita. Sa facem un mic exercitiu de imaginatie si sa ne aplecam asupra capacitatilor oamenilor arhaici din perspectiva oficiala. Primii oameni care s-au desprins de regnul animal pot fi considerati oamenii varianta 1.0. De-a lungul sutelor de mii de ani au fost variatii de la o specie la alta aparand asfel variante de genul 1.2, 1.3, 1.4, s.a.m.d. Ajungand in varful latului trofic si ramanand singura specie de hominizi de pe planeta putem sa incadram Homo sapiens in varianta 2.0. Timp de aproximativ 200 000 de ani oamenii arhaici, indiferent din ce specie faceau parte, erau vanatori-culegatori. Toate speciile, incluzand Homo sapiens, cel care s-a raspandit din Africa de Est in Orientul Mijlociu, Europa, Asia, Australia si America, continuau sa traiasca culegand plante salbatice si vanand animale salbatice. De ce ai face altceva cand modul tau de viata te hraneste indestulator? Acest model de viata a sustinut structuri sociale, credinte religioase, aliante politice intre triburi, etc. Si totusi, ceva a intervenit… Totul s-a schimbat in urma cu aproximativ 12 000 de ani.

       Oamenii de stiinta au crezut intitial ca agricultura s-a raspandit dintr-un singur punct – Orientul Mijlociu – in toate partile globului. Astazi se pun de acord, dupa ce au fost descoperite date certe, ca agricultura a aparut in alte parti ale lumii complet independent. Oamenii din America centrala au inceput sa cultive plante fara sa stie ca si in Orientul Mijlociu sau in China si Noua Guinee, semenii lor faceau la fel.

        A fost o conexiune de tip camp morfic pe care oamenii moderni nu vor sa o ia in calcul insa nu au nici cea mai mica idee cum sa explice fenomenul. Revolutia agrara a aparut aproape peste noapte in mai toate locurile in care existau plante si animale care puteau fi domesticite.

        Un salt in evolutie? Au aparut oameni mai inteligenti? Au salvat oamenii timp pentru activitati personale? Nimic mai fals. Versiunea sapiens 2.1 a intrat in era discrepantei intre semeni, era sclavagismului, a inrobirii. Daca inainte eram in conexiune cu planeta intr-o relatie de simbioza, dupa revolutia agrara am deschis drumul care parazitismul de care dam dovada azi. Daca inainte comunicam cu plantele si animalele si le consideram egale, acum am devenit stapani peste ele Am cazut in capcana luxului pentru ca am muncit de la rasarit la apus fara sa apucam sa ne bucuram de el. Am devenit dependenti de munca, in special munca in folosul altora.

        Pentru ca timp de sute de mii de ani cei din specia sapiens avusesera o dieta bazata pe vanat, plante si fructe gasite, alimentatia oamenilor arhaici era ideala. Dovezile gasite in siturile in care s-au descoperit schelete fosilizate arata ca vanatori-culegatorii erau mai putin expusi la infometare sau malnutritie si erau in general mai inalti si mai sanatosi decat urmasii lor care au urmat calea agrara. Speranta de viata pare sa fi fost in medie 40 de ani dar acest lucru se datora incidentei crescute a mortalitatii infantile. Astfel, copiii care reuseau sa treaca de primii ani de pericole puteau ajunge la varsta de 60 de ani fara probleme, iar unii ajungeau chiar si la 80. printre vanatori-culegatori femeile puteau atinge usor 65 de ani si in jur de 8% din populatie trecea varsta de 60 de ani.

         Zeci de mii de ani am dus, ca specie, o viata destul de confortabila culegand plante si vanand animale apoi am inceput sa investim din ce in ce mai mult efort in cultivarea graului si cresterea animalelor. Dupa ceva timp, oamenii nu faceau mai nimic altceva de la rasaritul soarelui si pana la apusul acestuia decat sa aiba grija de plante si de animale. Poate o sa spuneti ca acest stil de viata ne-a adus siguranta economica. Viata unui taran era mai putin sigura decat cea a unui vanator care se baza pe zeci de specii de animale pe care le putea intalni in cale sau plante pe care le putea culege. Daca era seceta sau vreo invazie a lacustelor, taranii mureau cu miile din cauza foametei in timp ce vanatorul-culegator se putea muta in alt areal geografic fara sa ii fie afectata viata. Inaintea revolutiei agrare stramosii nostrii au prosperat fara ajutorul agriculturii. Resursele naturale ale regiunii erau destule pentru a mentine populatia la un nivel optim de simbioza cu mediul inconjurator. Astfel in vremurile abundente oamenii aveau mai multi copii iar in cazurile de mai putin imbelsugate populatia nu se inmultea la fel de mult. La fel ca restul animalelor cu care convietuiau, oamenii aveau mecanisme hormonale si genetice care ii ajutau la controlul procreatiei. Odata cu cu mutarea in asezari permanente populatia a inceput sa creasca. Femeile au putut asfel sa faca un copil in fiecare an. Putem spune ca principalul factor (sau singurul) care a decurs din aceasta transformare a omului din vanator-culegator in taran-agricultor a fost inmultirea semenilor.

       Totusi, de ce ar dori un om nomal care duce o existenta simpla si destul de confortabila sa isi scada nivelul de trai doar ca sa multiplice numarul de copii ale Homo sapiens? De ce dupa cateva zeci de mii de ani in care isi imbunatatise arta de a vana, cunostea toate plantele din arealul geografic in care traia, nu mai avea nici un secret in materie de supravietuire in padure, jungla, campie, ses, a hotarat sa are campuri, sa aduca apa de la rau, sa semene grau, sa faca curat la dobitoace, etc? Nu exista nici un motiv de ingrijorare in randul oamenilor arhaici cum ca specia este in prag de disparitie. Acum 12 000 de ani, inaintea aparitiei agriculturii, pe Terra traiau undeva intre 5 – 8 milioane de de vanatori-culegatori, o cifra care e destul de mare si care nu poate sa conduca la ipoteza disparitiei oamenilor in cazul in care nu ar fi adoptat sistemul agrar. Dupa 70 000 de ani in care isi desavarsise metodele de supravietuire ce sens avea sa o ia de la capat cu un sistem pe care nu il stapanea?

        O alta caracteristica importanta a vietii de taran-agricultor a fost indreptarea atentiei catre viitor. Omul vanator-culegator nu pierdea timpul gandindu-se la vara sau anul viitor. Isi facea probabil planuri pentru viitor dar exista o limita intre planurile pe termen lung si grijile de a doua zi. Pentru omul arhaic era de neconceput sa sa gandeasca la lucruri pe care nu le putea influenta si acest lucru i-a crutat pe acesti oameni de o multime de anxietati. Omul arhaic traia in prezent. Taranii-agricultori in schimb traiau cu frica. Frica de seceta, frica de inundatii, frica de epidemii in randul animalelor domesticite, frica de aparitia unor dusmani din triburile vecine care sa le fure proviziile, etc. Stresul pe care il aveau agricultorii a avut consecinte destul de ample si a dus la aparitia unor sisteme sociale, politice si religioase care au fost precursoarele societaii moderne. Oamenii au inceput sa construiasca garduri, apoi cazemate, palate, cetati, au inceput sa infiinteze armate si ranguli sociale, au inceput sa acapareze tot mai mult teren si sa cucereasca alte triburi formand natiuni si apoi imperii. Au realizat ca pot sa ii puna pe altii sa munceasca in locul lor inventand sistemul sclavagist, au trebuit sa isi reorganizeze sistemele de credinte si au fondat religii care sa ii domesticeasca si supuna pe locuitori pentru ca o elita formata dintr-un numar relativ mic de persoane sa poata conduce mii sau zeci de mii de oameni.

        Vanatorul-culegator era intr-o relatie excelenta cu natura. Stia care plante sunt bune pentru a fi consumate, care plante il ajuta sa scape de anumite boli, care plante sunt otravitoare. Omul arhaic stia cum sa vaneze orice animal, unde sa puna capcane si cand sa atace sau sa se retraga. Era un observator foarte atent al lumii inconjuratoare. Cunostea capriciile vremii si stia, in functie de norii de pe cer, cand sa se adaposteasca sau sa plece la vanatoare. Avea o conditie fizica de invidiat chiar si de catre sportivii olimpici moderni. Traiul in natura il faceau rezistent la intemperii iar bolile erau aproape inexistente. Odata cu aparitia taranului-agricultor aceste capacitati au intrat intr-o stare latenta pentru ca noul om trebuia sa fie concentrat la alte aspecte ale muncii sale. Ca un mic robot, acesta isi desfasura activitatea in doar cateva domenii comparativ cu omul arhaic.

     Credinta omului arhaic era – prin prisma oamenilor moderni de stiinta care il analizeaza comparand datele obtinute de catre antropologi de la triburile care nu au avut contact cu civilizatia moderna – o credinta a spiritelor care salasluiesc pretutindeni, in animale, in copaci, in pesteri, varfuri de munte, etc. Omul arhaic ii cerea voie animalului inainte de a-l vana si isi cerea scuze dupa ce il sacrifica. Oamenii arhaici vorbeau cu copacii, cu pasarile, cu vantul si cu norii. Vedeau lumea ca pe un concept diferit fata de agricultor care s-a declarat mai presus de animale, copaci, pesti si a decis ca poate lua totul pentru el.

      Agricultura a aparut aproape simultan in mai multe parti ale lumii dar asta nu inseamna ca toti au imbratisat-o de la bun inceput. Pentru a putea convinge mai multe persoane sa se “alature noului curent” in cea mai mare parte oamenii s-au folosit de violenta. Sa presupunem ca un sef de trib isi doreste mai multi muncitori in clanul sau. Merge astfel cu cei mai buni batausi pe care ii are distanta de cateva zile, prinde si omoara cea mai mare parte a populatiei intalnita pe drum, pastreaza femeile si copiii pentru ei si se intorc in sat. Acolo, acesti noi veniti vor face munca pe care batausii tribului nu voiau sa o faca. Continuand astfel timp de cateva generatii stranepotul sefului de trib are o mica armata si detine cateva mii de sclavi. Pentru a-i tine sub control, stramosii lui creasera un sistem religios si politic care parea normal in zilele lor dar care trebuia sa inceapa de undeva. Era o ordine sociala imaginata de catre vechii sefi de trib pentru a tine populatia sub control.

         Dar cum ii faci pe oameni sa creada intr-o ordine nou formata, o ordine sociala care nu a existat inainte? Cum ii faci sa accepte reguli de subordonare si o ierarhie foarte bine structurata, o ierarhie in care cei putini, din varf, se folosesc de resursele si munca celor de jos si multi, pentru a duce o viata imbelsugata? Simplu, aduci divinitatea in ecuatie. Primele coduri de legi incepand cu Codul lui Hammurabi afirma ca ordinea sociala isi are radacinile in principiile universale dictate de catre zei. Potrivit codului lui Hammurabi oamenii erau impartiti in doua genuri si trei clase: oamenii de rang superior, oamenii de rand sau din popor si sclavii. In acelasi timp codul prevede ca femeile sunt inferioare barbatilor si ca apartin acestora fie ca stapanul tau e tatal sau sotul.

        Astfel, educand sistematic generatie dupa generatie, repetand aceleasi principii, oamenii nu mai au proprietatea gandirii individuale ci se aliniaza standardelor societatii. Se ajunge astfel in doar cateva sute sau mii de ani de la o societate in care oamenii traiau liberi si in armonie cu natura, la un concept de societate ierarhica bazata pe violenta, supunere, manipulare. Omul arhaic a reusit sa traiasca in armonie cu animalele si plantele din jur dar ceva l-a determinat sa se creada deasupra naturii si sa o posede. Omul 2.0 s-a transformat peste noapte in Omul 2.1 si desi se crede ca aceasta transformare i-a adus multe beneficii, cel putin din vedere intelectual, lucrurile nu stau chiar asa.

       Există unele dovezi că dimensiunea medie a creierului sapiensi-lor a scăzut comparativ cu epoca vânătorilor-culegători și până în prezent. Colectivitatea umană știe mai mult astăzi decât știau cetele arhaice dar la nivel individual vechii sapiensi erau oamenii cu cele mai multe cunoștințe din istorie. Oamenii din vechime stăpâneau nu doar lumea înconjurătoare a animalelor sau a plantelor și obiectelor ci și lumea lăuntrică a propriilor corpuri și simțuri. Odată cu apariția agriculturii si mai ales a industriei, oamenii au început să se bazeze din ce în ce mai mult pe capacitățile altora pentru a supraviețui, ivindu-se astfel noi nișe pentru imbecili care au putut astfel să își transmită genele mai departe cu un minim, sau chiar inexistent, efort intelectual. Astfel, rasa umana a perpetuat idiotenia chiar daca in regnurile animale se presupune ca doar genele celui mai bun individ ajung sa se inmulteasca.

     Analizand la rece faptele stramosilor nostri, nu putem sa nu ne intrebam ce i-a determinat sa isi schimbe stilul de viata? De ce acum 12 000 de ani au ales calea agrara continuand cu revolutia industriala si culminand cu materialismul modern? Ceva s-a intamplat… Ceva a intervenit in evolutia omului… Ceva sau cineva?!?