De ce oamenii preferă variantele oficiale

Pentru majoritatea oamenilor lucrurile sunt destul de simple:

 – există argumente zdrobitoare că lumea așa cum o cunoaștem este condusă de către politicieni, aleși prin vot direct, care iau decizii în nume colectiv sau personal, depinde de caz, decizii care se transformă în legi

 – istoria este o înșiruire de povestiri argumentate frumos cu texte descoperite în arhivele naționale și completate de cărți ce susțin variantele oficiale cu argumente elegante

 – știința oficială este totalitatea elementelor demonstrate în laborator sau matematic, elemente care au susținere în mediile academice și nu pot fi contrazise decât dacă aceste medii își dau acordul Se întâmplă foarte rar să își schimbe punctul de vedere.

 Așadar, tot ceea ce nu face parte din curentul propagandistic oficial este dezbătut sumar iar concluziile de cele mai multe ori se soldează cu umilirea intelectuală a celor care au cutezat să combată aceste versiuni. Exemple sunt destule, de la fizicianul Nassim Haramein până la Alfred Rupert Sheldrake, fost cercetător la Harvard până când a început să contrazică variantele oficiale. De la generalul Chelaru, fost șef al statului major, înlăturat din sistem pentru gândirea să critică și sceptică până la Nicolae Desunsianu, înlăturat din peisajul istoricilor pentru că variantele sale nu se pliază pe ordinea de zi oficială.

Cu toate astea, se întâmplă uneori ca argumentațiile solide, pertinente, care fac apel la logica gândirii elementare să schimbe părerea unor persoane despre adevărata realitate în care trăim. Există și mulți nehotărâți, persoane care acceptă anumite teorii alternative dar refuză cu înverșunare să caute o explicație pentru altele de teamă ca nu cumva baza gândirii lor să fie zdruncinată. Imensa majoritate  a oamenilor crede cu tărie că lumea e prezentată sumar și simplu de către variantele oficiele și nu o fac asta datorită unui raționament propriu. O fac pentru că așa au fost învățați de mici, au crescut în grupuri unde trebuia să te conformezi sau erai exclus, o fac pentru că toată lumea, sau măcar majoritatea, e de acord cu acea părere. De fapt oamenii nu fac diferența între valoarea de adevăr a unei fraze și gradul de satisfacție pe care îl produce aceasta.

Astfel dacă afirmi că votul lor este neimportant și că alegerile sunt luate în culise, o persoană poate să reacționeze instinctiv fără să caute elemente care pot sau nu susține această afirmație.  Un alt exemplu este existența unui guvern ascuns care controlează evenimentele importante de pe această planetă. Sau faptul ca omenirea riscă să fie controlată de către tehnologia de care devenim dependeti în viața de zi cu zi. Aș putea aminti și asaltul informațional al terorii la care suntem supuși pentru a accepta tacit tot mai multe legi îndreptate împotriva noastră, terorismul mascat ce face ravagii în zonele controlate, culmea, de către jandarmii planetei, otrăvirea populației cu elemente chimice prezente în alimente, apă, aer…

   Ar fi normal să credem că datele existente ne vor conduce la o concluzie pe care o poți interpreta ca plăcută sau neplăcută dar asupra căreia există multe semne de întrebare. Cu toate astea, majoritatea preferă să rămână în zona de confort asigurând astfel persoanelor care beneficiază de aceste tactici suport pentru acțiunile viitoare. Există o reținere în a analiza faptele și a urma firul logic ce ne poate duce la o concluzie evidentă.  Pentru că asta ar însemna să distrugem toată baza informațională pe care s-a clădit mare parte din experiența individului. Frica de a descoperi o posibilă fisură în sistemul lor de valori îi face reticienti doar la auzul anumitor subiecte. Un motiv destul de întâlnit dar neluat în calcul este teama consecințelor pe plan familial și social. În momentul în care realizezi ce se întâmplă cu lumea, nu poți sta deoparte, primul pas e să le explici și celorlalți. Societatea actuală ne-a încadrat într-un tipar comportamental. Ieșirea din acest tipar poate duce la marginalizare, ridiculizare, sau chiar la îndepărtarea de unele persoane dragi. Zona de confort e destul de atractivă.

Oamenii au tendința de a reține evenimentele care pot să confirme pozițiile pe care le împărtășesc și uită sau le îngroapă involuntar pe cele pe care le infirmă. Într-o societate controlată de către o presă oficială care manipulează și prezintă știrile în mod eronat, e normal ca persoanele ce preferă variantele oficiale să fie majoritare. Aceste persoane rețin doar elementele care le convin chiar dacă există destule argumente care să le contrazică… nu pentru  că acestea ar fi mai solide ci pentru că la nivel intuitiv nu au capacitatea de a aprecia corect posibilitatea ca acele știri să fie false.

 Nu în ultimul rând trebuie amintit spiritul de turmă. Prin însăși ideea democrației în care, cel puțin pe hârtie, majoritatea decide ce e adevărat și ce nu, majoritatea alege, sentimentul că „siguranța stă în număr” și că „adevărul e de parte celor mulți” a intrat și a avut succes în percepția publică.

  Pentru a încerca să le deschidem ochii, nu cred că e de ajuns să le prezentăm acestor oameni doar argumente. Oricât de puternice vor fi dovezile aduse în sprijinul ideilor alternative, mecanismele prezentate mai sus îi vor ține pe majoritatea oamenilor în cealaltă parte a baricade, refuzând să arunce măcar o privire asupra lor. Ba chiar, de cele mai multe ori, considerându-se ei în minoritate, vor încerca să se autovictimizeze. O educație mai bună, o argumentare scurtă, solidă și o gândire critică pot să aducă lumină în orice subiect dezbătut. Cu condiția ca și celălalt să fie deschis la idei noi.