Conexiuni extraterestre

„Cât de mult iubeşti adevărul? Chiar iubeşti adevărul, sau eşti doar curios? Îl iubeşti suficient încât să îţi reconstruieşti modul de a înţelege, pentru a se adapta unei realităţi care nu corespunde cu actualele tale credinţe şi care nu te face fericit 120%? Iubeşti adevărul suficient de mult încât să continui să cauţi chiar şi când doare, chiar şi când dezvăluie aspecte din tine (sau din societatea umană, sau din univers) care sunt şocante, complexe şi tulburătoare, sau umilitoare, sau extraordinare şi uimitoare – sau chiar, când adevărul depăşeşte cu mult mintea omenească? Cât de mult iubeşti adevărul? Cred că e o întrebare pe care merită să ne-o punem.”                – Scott Mandelker

Partea întâi

E interesant că, în timp ce ne concentrăm cu toţii pe chestiuni globale precum mediul, sustenabilitatea independentă, războaiele, încălzirea globală „produsă de om”, terorismul, 11 septembrie, economie, bani, sistemul bancar etc. (toate acestea fiind teme importante, care trebuie să fie abordate şi analizate), pare să mai existe şi altceva, ceva ce ignorăm total, negăm, ceva de care râdem sau pentru care încercăm să găsim explicaţii folosind „spiritualitatea” sau psihologia. Oare este posibil ca în spatele Noii Ordini Mondiale şi a goanei pentru înrobirea lumii să se afle chiar extratereştrii? Celor mai mulţi încă le vine greu să creadă că 11 septembrie a fost o acţiune din interior şi că Al Qaida este la fel de falsă ca şi războiul împotriva terorismului. Dacă populaţia acestei lumi poate fi deja amăgită atât de uşor şi prin mijloace atât de evidente, oare cum o să treacă vreodată de manipularea şi de amăgirea venită din partea unor fiinţe de care oamenii nici măcar nu sunt conştienţi şi pe care i-ar putea întâmpina ca pe „fraţii lor din spaţiu” în viitorul apropiat? Trăim vremuri interesante, într-adevăr… Ce este adevărat şi ce este minciună în lumea OZN-urilor, extratereştrilor, răpirilor şi a realităţilor hiperdimensionale? Ar trebui să facem un efort şi să aflăm acest lucru. Fenomenul OZN este o temă destul de ambiguă. În ciuda multor ani de contacte documentate, încă nu există o confirmare din partea vreunei autorităţi „oficiale”, fie că e vorba de ştiinţa mainstream sau de guvern, că ar putea să fie vorba de ceva „din altă lume”. Dimpotrivă, acest subiect este ridiculizat sau evitat ori de câte ori este adus în discuţie. Cu toate acestea, cea mai mare parte a publicului larg crede că există OZN-uri (obiecte zburătoare neidentificate) extraterestre şi că guvernul ne ascunde informaţii în acest sens. Mulţi oameni au văzut ei înşişi OZN-uri. Dar în acelaşi timp, cei mai mulţi nu dau prea mare atenţie sau nu se gândesc prea mult la asta, crezând că, în orice caz, nu ne prea afectează şi că o să ne ocupăm de această chestiune atunci când se va realiza contactul “oficial”.

Dar dacă fenomenul OZN nu este ceea ce am crezut că este, ci influenţează omenirea şi lumea în general de mii de ani? Care ar fi implicaţiile acestui lucru? Viziunea pe care o avem despre viaţă şi existenţă, despre ştiinţă şi religie, despre spiritualitate şi evoluţie, conştiinţă şi psihologie, precum şi realitatea aşa cum o cunoaştem acum ar arăta cu totul altfel dacă am analiza mai profund fenomenul OZN şi posibilitatea ca lumea noastră să fie afectată de o inteligenţă superioară extarterestră. Poate că nu noi suntem pe “scena principală” aici pe Pământ – şi poate că nici măcar nu suntem noi în vârful lanţului trofic? Să nu uităm că nu demult credeam că pământul e plat. Oare ce altceva o să mai descoperim? În general, este imposibil să porţi o discuţie pe această temă cu oameni care resping orice de la bun început, fără să fi analizat la modul sincer dovezile şi studiile disponibile. Nu are rost să discuţi despre convingeri sau să impui puncte de vedere. Discuţia e constructivă doar atunci când nu este limitată de preferinţele sau de convingerile personale sau de o viziune condiţionată asupra lumii. Atunci când cauţi adevărul, obiectivitatea şi o minte deschisă sunt instrumente esenţiale.

Având în vedere acest lucru, toţi cei care pornesc să studieze fenomenul OZN vor descoperi, până la urmă, că există informaţii valabile, la fel cum există şi dezinformare. Adevărul şi minciunile sunt amestecate, mai ales în cazul unei teme aflate în afara tărâmului „culturii oficiale”. Este o mare mlaştină, însă un căutător sincer, care abordează subiectul cu o minte critică, dar deschisă şi cu efortul de a face ceva săpături, va putea să vadă fără urmă de îndoială că, într-adevăr, se întâmplă ceva „din altă lume”… ceva care se „întâmplă de ceva vreme”.

Întrebarea este – cum să separi adevărul de minciuni? Cum putem să aflăm ce se întâmplă de fapt, în acest domeniu evaziv? Dar ce ştim noi, de fapt, despre intenţia acestor „vizitatori”?

Când avem de a face cu astfel de teme extreme, trebuie luată în considerare o chestiune importantă: propriul nostru nivel de condiţionare culturală. Mulţi oameni proiectează o anumită imagine tipică a fenomenului extraterestru, pe baza filmelor de la Hollywood şi a literaturii SF, care, în cea mai mare parte, au tendinţa să „umanizeze” într-un fel fiinţele extraterestre inteligente şi să menţină lucrurile la un nivel foarte fizic, cu extratereştri care vin de pe o altă planetă şi prezintă calităţi omeneşti. Ceea ce vedem în mainstream afectează într-adevăr modul în care percepem acest subiect, fie şi numai la modul inconştient. Condiţionarea prin intermediul „culturii oficiale”, care a transformat acest subiect în ficţiune, este profundă şi cu implicaţii vaste. Nu este cazul să o subestimăm.

Trebuie să înţelegem această condiţionare vastă, precum şi gradul imens de ridiculizare a acestui subiect în rândul publicului, cele mai multe cazuri fiind explicate drept anomalii meteorologice, planeta Venus sau baloane meteorologice. Însă există mulţi oameni care cred în OZNuri.

OZN-urile şi Statul Siguranţei Naţionale

Unii cred că OZN-urile sunt doar tehnologii naziste avansate sau proiecte militare secrete şi că nu au nimic „extraterestru”, pe când alţii explică OZN-urile folosind psihologia jungiană şi spunând că este vorba de o proiecţie a conştiinţei noastre colective. Cei care se îndoiesc că fenomenul OZN este real trebuie să citească această „OZN-urile şi Statul Siguranţei Naţionale – Cronologia unei muşamalizări” (UFO’s and the National Security State – The Chronology of a Cover-up) de  Richard Dolan. Este bine documentată şi arată clar că guvernul şi armata sunt foarte conştiente de problema OZN-urilor şi că nu au niciun control asupra ei. „Există documentaţie mai mult decât suficientă, care dovedeşte interesul armatei faţă de OZNuri. Tentativele de interceptare şi întâlnirile militare apropiate sunt o caracteristică constantă […] Preşedintele / guvernul nu ştie prea multe şi, de la bun început, nici măcar nu are vreun control. Complexul industrial militar [privatizat] şi corporaţiile transnaţionale private par să aibă de a face cu tehnologie extraterestră şi să se ocupe cu recuperarea de OZNuri prăbuşite, inginerie inversă şi, posibil, studiul organismelor extraterestre, departe de supravegherea guvernului sau de vreo altă formă de supraveghere oficială.” Richard Dolan. El analizează şi formarea unui Stat de Siguranţă Naţională (Complex Militar Industrial), independent de supravegherea oficială a guvernului, precum şi chestiunea Programelor de Dezinformare şi Contrainformaţii (COINTELPRO), proiectate să răspândească deliberat informaţii false cu scopul de a ţine publicul departe de adevăr.

Proiectul „Dezvăluirea” [Disclosure Project]

Mulţi dintre cei care au studiat puţin chestiunea OZNurilor au dat peste Disclosure Project, o organizaţie condusă de Steven Greer, care dezvăluie şi implicarea guvernului/armatei în domeniul OZN. La prima vedere, Disclosure Project pare o sursă foarte bună şi are o imagine cumva mai serioasă decât un site obişnuit pe tema OZN-urilor. Greer şi proiectul lui sunt destul de populari în zilele noastre, mai ales în mişcarea new age. Pasionaţii de OZNuri par să ia lucrările lui Greer drept sursă credibilă şi sigură şi sunt bucuroşi să audă că „fraţii noştri din spaţiu”, binevoitori, au venit şi poate că ne furnizează tehnologie precum Energia Punctului Zero, tehnologie pe care guvernul secret o ascunde de noi. Conform lui Greer, noi îi „ameninţăm” pe extratereştri şi periclităm un posibil scenariu de contact, din cauza programului nostru de arme spaţiale.

Deşi Greer prezintă informaţii foarte valabile, cu obiectivul ideal de a promulga dezvăluiri despre fenomenul OZN prin Parlament, ele par să fie presărate cu dezinformare, mai ales în privinţa intenţiei „vizitatorilor”. Greer susţine că nu există dovezi de comportament ostil din partea extratereştrilor. Ei bine, eu nu aş fi aşa de sigur. Guy Malone, cercetător în domeniul OZN, scrie despre Steven Greer şi despre Proiectul Disclosure:„Există anumite probleme în ceea ce priveşte scopurile mai puţin cunoscute, dar la fel de intens urmărite ale Proiectului Disclosure, care se ascund (în plină vedere) în spatele „titlului” nobil de Dezvăluire, iar acest lucru ar trebui să ne ridice semne de întrebare. Anume, zelul aparent religios cu care dr. Greer promovează „Comunitatea Intergalactică”, căreia se pare că suntem invitaţi să ne alăturăm, precum şi apelul la omenire pentru dezarmare înainte de a pătrunde în spaţiu (sau, cu cuvintele folosite pe prima pagină la Disclosure Project, „să adopte legislaţie care să interzică toate armele spaţiale”). Intenţionat (ca agent de dezinformare sau ca lider de cult de canapea) sau neintenţionat, ataşând aceste chestiuni foarte separate şi diferite de obiectivele nobile ale Proiectului Disclosure, dr. Greer din păcate, ne atrage pe toţi direct în mâinile Guvernului din Umbră despre care ne avertizează.

Aceste scopuri secundare, non-esenţiale (pentru Disclosure) se bazează pe o singură premisă greşită – faptul că OZNurile nu sunt niciodată dăunătoare. Pur şi simplu, nu este deloc rezonabil să credem că dr. Greer, ca specialist de marcă în domeniul OZNurilor, nu a auzit niciodată de astfel de relatări [care prezintă o natură ne-binevoitoare a interacţiunii cu OZNurile/extratereştrii]. Însă o parte prea mare din comunitatea OZN ignoră pur şi simplu orice astfel de relatări, fie în favoarea unei loialităţi nemeritate faţă de pasionaţii de ozn-uri, fie în contextul unui plan ascuns – politic, spiritual şi/sau financiar. Promovarea fiinţelor din OZNuri ca fiind binevoitoare şi reprezentând idealul unei „Comunităţi Intergalactice” paşnice este doar indiciul că avem de a face cu un cercetător neinformat, cu un agent de dezinformare foarte bine informat, cu un acolit new age sau cu un lider de cult OZN.

Dacă guvernul nu ştie prea multe şi nu are controlul asupra acestui fenomen, după cum a arătat Richard Dolan în cercetările lui, asta ridică semne de întrebare în ceea ce priveşte „dezvăluirea” prin intermediul guvernului, aşa cum o promovează Greer. Trebuie să ne punem întrebarea, CINE va dezvălui CE?

Chiar o să credem că guvernul o să vină pur şi simplu şi o să ne spună adevărul, chiar dacă ar şti ce se petrece? Cercetătorii sinceri în domeniul OZN încep să privească mai atent planul lui Greer, deoarece ceea ce susţine el nu se potriveşte cu datele descoperite. El pare să facă mai mult rău decât bine în domeniul OZN, cu toată „cruciada” lui de dezvăluire. Şi poate că, la urma urmei, asta este intenţia lui adevărată – să distragă şi să dezinformeze. Oare este posibil ca Greer să fie un agent de dezinformare, de genul clasic al programelor de contrainformaţii ( COINTELPRO )?

Lumea secretă a răpirilor extraterestre

O chestiune foarte importantă, pe care mulţi dintre suporterii „scenariului cu extratereştrii binevoitori” par să o ignore complet, să o distorsioneze sau să o nege este tema răpirilor extraterestre. Pentru cineva care nu s-a interesat niciodată serios de această chestiune, poate că este un subiect de amuzament, dar oricine a studiat vreodată acel domeniu ştie că imaginea care se prezintă nu este deloc amuzantă.

Există un grad ridicat de stranietate în aceste fenomene de răpire, care este greu de explicat. Multe dintre răpiri nu sunt aşa de evidente şi amintirile pot fi recuperate doar prin hipnoză, deoarece se pare că extratereştrii au o capacitate de a îşi controla mental victima, de a îi şterge memoria, de a manipula spaţiul şi timpul şi de a implanta anumite gânduri, emoţii (de la extaz la indiferenţă) şi chiar amintiri false despre ce s-a întâmplat de fapt în timpul răpirii (memorii de ecranare), folosind o tehnologie hiperspaţială care face ca tehnologia noastră să arate ca în Epoca de Piatră. Unele răpiri au fost relatate în stare de conştienţă deplină, fără hipnoză şi se pare că există multe similarităţi între poveştile a mii de cazuri de răpiri din toată lumea (NU este vorba de un fenomen doar la nivelul SUA), relatate independent şi care prezintă o imagine mai degrabă tulburătoare.

Admiţând dificultatea asociată cu a studia fenomenul răpirilor extraterestre (nu există dovezi filmate „în acţiune”), ideea că răpirile sunt doar o chestiune psihologică / imaginară e ridicolă. Sunt prea multe relatări, de la prea multe persoane fără nicio legătură una cu alta, care prezintă aceleaşi poveşti în derulare şi care, pur şi simplu, nu se potrivesc cu niciun context psihologic. Aşadar, cum arată o răpire obişnuită?

Răpirile sunt o serie complexă de evenimente şi proceduri controlate de răpitori asupra unor persoane răpite pasive sau controlate. Într-o răpire obişnuită, oamenii sunt scoşi din mediul lor normal de către extratereştri. Oamenii sunt reduşi la pasivitate şi nu se pot împotrivi. Ei sunt duşi la bordul unui OZN, sunt dezbrăcaţi şi sunt puşi să se întindă pe o masă. Apoi, subiecţilor li se administrează o serie de proceduri fizice, mentale şi de producţie. Corpul fizic al subiectului este sondat şi analizat. Se colectează spermă şi ovule.Extratereştrii au proceduri în care se holbează în ochii persoanei răpite de la o distanţă de numai câţiva centimetri. Aceste proceduri de „scanare a minţii” par să fie manipulări neurologice care le dau extratereştrilor posibilitatea să „pătrundă” în mintea oamenilor.

După procedurile de pe masă, persoanele răpite relatează că uneori sunt duse în alte încăperi, unde li se cere să aibă contact tactil cu bebeluşi cu aspect ciudat. Persoanele răpite spun că aceşti bebeluşi par să fie încrucişări între oameni şi extratereştri. Ei îi numesc „hibrizi”. Persoanele răpite mai văd şi bebeluşi hibrizi mai mari, copii, adolescenţi şi adulţi. Uneori, persoanele răpite relatează că li se cere să îndeplinească anumite sarcini, că sunt „testate” într-un fel. Ele spun că sunt aduse aparate cu care urmează să fie examinate. Uneori li se cere să aibă un soi de contact sexual cu alte fiinţe umane, iar alteori cu hibrizi adolescenţi şi adulţi. Sunt returnaţi în mediul lor normal şi, în decurs de câteva secunde, uită tot ce li s-a întâmplat.

 Există relatări multiple de la cazuri fără nicio legătură între ele, care confirmă că astfel de detalii bizare nu sunt produsul unei singure minţi deranjate. Iată o listă facută pe baza a nenumărate studii, analize şi relatări despre răpiri:

• Extratereştrii pot să modifice modul în care percepem ceea ce este în jurul nostru.
• Extratereştrii pot să controleze ce gândim şi ce vedem. Pot să ni se prezinte sub o serie de deghizări şi forme.
• Extratereştrii pot să ne transporte – conştiinţa – afară din corpul fizic, să dezafecteze controlul nostru asupra corpului, să îşi instaleze una din propriile lor entităţi şi să ne folosească corpul ca vehicule pentru propriile lor activităţi înainte de a ne readuce conştiinţa în corp.
• Extratereştrii pot să fie prezenţi lângă noi în stare invizibilă şi pot să se facă vizibili doar parţial.
• Extratereştrii ne extrag fluide corporale din gât, şira spinării, vene, încheieturi precum genunchii şi încheieturile mâinilor şi din alte locuri. De asemenea, ne injectează fluide necunoscute în diferite părţi ale corpului.
• Un număr surprinzător de persoane răpite suferă de boli grave pe care nu le aveau înainte de aceste întâlniri. Aceste afecţiuni au dus la intervenţii chirurgicale, debilitare şi chiar decesul din cazuri care nu au putut fi identificate de către doctori.
• Unele persoane răpite au parte de o degenerare a bunăstării lor mentale, sociale şi spirituale. Apar frecvent comportamente de exces, precum abuzul de droguri, alcoolismul, consumul excesiv de alimente şi promiscuitatea. Se dezvoltă obsesii ciudate, care cauzează perturbarea vieţii normale şi distrugerea relaţiilor personale.
• Extratereştrii arată un interes deosebit pentru sexualitatea adultă, sexualitatea infantilă şi provocarea de durere fizică persoanelor răpite.
• Persoanele răpite îşi amintesc că au fost instruite şi pregătite de către extratereştri. Această pregătire poate să se fi desfăşurat sub forma unor lecţii verbale sau telepatice, a unei proiecţii cu diapozitive sau a unor instruiri practice cu privire la manipularea de tehnologie extraterestră.
• Persoanele răpite povestesc că au fost duse în facilităţi în care au întâlnit nu numai extratereştri, ci şi oameni care arată normal, uneori în uniforme militare, care lucrau cu răpitorii extratereştri.
• Persoanele răpite se întâlnesc adesea cu mai multe tipuri de extratereştri în timpul unei experienţe, nu doar cu cenuşiii. Toate combinaţiile posibile de cenuşii, reptoizi, insectoizi, blonzi şi crestaţi au fost observate, chiar şi în timpul unui singur eveniment de răpire, la bordul aceleiaşi nave sau în aceeaşi facilitate.
• Persoanele răpite relatează că au văzut şi alte fiinţe umane în aceste facilităţi, cărora li se lua sânge, erau mutilate, jupuite şi dezmembrate, stocate fără viaţă, ca nişte frânghii de lemn. Unele persoane răpite au fost ameninţate că şi ele aveau să sfârşească în aceeaşi stare, dacă nu cooperau cu răpitorii.
• Extratereştrii şi-au forţat prizonierii să întreţină raporturi sexuale cu extratereştri şi chiar cu alte persoane răpite, în timp ce grupuri de extratereştri priveau aceste spectacole. În aceste întâlniri, extratereştrii s-au deghizat uneori pentru a obţine cooperarea persoanei răpite, înfăţişându-se ca Iisus, Papa, anumite persoane celebre şi chiar soţul sau soţia decedată a persoanei răpite.
• Extratereştrii fac previziuni despre o perioadă iminentă de haos şi dezastru global. Ei spun că un număr anumit de oameni vor fi „salvaţi” de pe planetă pentru a continua specia, fie pe o altă planetă, fie înapoi pe pământ, după ce încetează dezastrul. Multe dintre persoanele răpite relatează că nu au încredere în răpitorii lor extratereştri şi că prevăd o utilizare mult mai sinistră a oamenilor „salvaţi”.

Cum cele mai multe dintre răpiri nu sunt rememorate conştient, probabil există milioane de răpiri în toată lumea, oamenii neavând nici cea mai mică idee că au fost răpiţi. Visele şi perioadele de timp care lipsesc pot să fie indicii că a avut loc o răpire. Uneori oamenii îşi amintesc mai târziu, după vârsta de 30-50 de ani, că la un moment anterior în viaţa lor a avut loc ceva asemănător unei răpiri. Regresia hipnotică vă poate ajuta să descoperiţi mai multe. Însă uneori există şi dovezi fizice, precum semne pe corp (amprente cu formă geometrică pe piele) şi există amintiri conştiente, fără a fi nevoie de hipnoză.

Sunt extratereştrii binevoitori?

Se pare că acest „guvern secret”, alias complex industrial militar (care se află în posesia tehnologiei extraterestre şi care colaborează oarecum, la un anumit nivel, cu aceste forţe non-terestre) nu deţine controlul pe deplin, ci este el însuşi „înşelat” de aceşti „vizitatori”. Oricare ar fi situaţia, forţele extraterestre par să aibă propriile lor planuri şi nu sunt pur şi simplu în „parteneriat” cu guvernul secret. Amăgirea e cuvântul cheie – nu numai prin guvernul secret/complexul militar industrial, ci şi prin extratereştri înşişi. Răpirile militare sunt fenomene reale, dar par să aibă un alt scop decât cel sugerat de Steven Greer. Acesta crede că toate răpirile sunt pur şi simplu înscenate de armată, ca să „facă faimă proastă” extratereştrilor.

Persoanele răpite şi cele contactate par să fie şi ele amăgite de „prietenii lor extratereştri”, care le spun că sunt persoane „speciale” şi că au de îndeplinit anumite funcţii „importante” în viitorul apropiat. Ceea ce trebuie să reţinem este că aceste fiinţe pot să creeze realităţi virtuale, să declanşeze emoţii şi să implanteze gânduri. Ele pot să joace orice scenariu ca să facă persoana răpită să simtă că e vorba de o experienţă „spirituală”, de aceea multe dintre persoanele contactate susţin că aceste fiinţe extraterestre sunt binevoitoare. Să nu mai vorbim de faptul că răpirile au loc împotriva liberului arbitru al persoanei. De multe ori, persoanei i se arată imagini / realităţi virtuale care prezintă cataclisme / schimbări pe pământ şi ce trebuie ele să facă atunci când se întâmplă aceste lucruri, ca şi cum ar fi „programate” pentru un eveniment anume.

Unele dintre persoanele răpite susţin că li s-a dat permisiunea de răpire prin intermediul minţii subconştiente şi au dezvoltat un soi de “Sindrom Stockholm” şi îşi adoră răpitorii. Alţi oameni, precum candidatul la preşedinţie Kucinich, relatează că au simţit o „iubire” la vederea unui OZN. Ei bine, dacă analizăm puţin mai profund toate aceste lucruri, un „sentiment de iubire” nu este în niciun caz o indicaţie că avem de a face cu fiinţe binevoitoare, mai ales dacă ele sunt capabile să inducă stări emoţionale la fiinţele umane după cum voiesc. Noi putem fi cu uşurinţă manipulaţi emoţional şi putem fi fiinţe foarte impresionabile.

Filmele sunt un bun exemplu de cum sunetul şi imaginile pot să ne facă să râdem, să plângem sau să ne înfricoşăm, aşa că să nu mai vorbim de ce ar putea să facă o tehnologie hiperspaţială, care cu siguranţă că este superioară oricărei tehnologii cunoscute de om.

Pentru a înţelege pe deplin subiectul răpirilor, trebuie să mergem dincolo de ceea ce credem că este sau nu este posibil şi să privim cum mintea noastră condiţionată încearcă să „găsească o explicaţie” pentru astfel de experienţe folosind psihologia elementară „aprobată de mediul cultural” sau „spiritualitatea” new age. Este foarte important să înţelegem gradul ridicat de stranietate al fenomenului OZN şi extratereştri. Cei care nu l-au studiat cu atenţie trag concluzii prea repede, se întreabă cum e posibil aşa ceva, la o scară aşa de mare, fără să observe cineva. Ei nu îşi dau seama că este vorba de un fenomen non-fizic şi că avem de a face cu o formă de viaţă de inteligenţă superioară (care s-ar putea să fie un pic mai deşteaptă decât suntem noi, oamenii şi să nu gândească precum „oamenii”), care poate să apară şi să dispară din mediul 3D şi să transceandă spaţiul şi timpul. Aceste entităţi pot să introducă gânduri, amintiri, emoţii şi să ia diverse înfăţişări, precum „persoane dragi decedate”, „Iisus” sau „Fecioara Maria”, „Moş Crăciun”, un „Pleiadian” şi aşa mai departe, în funcţie de sistemul de credinţe al persoanei răpite.

Atunci când vorbim despre posibilitatea existenţei unei rase de inteligenţă superioară, care există în afara spectrului nostru de percepţie, într-o densitate superioară, asta nu înseamnă neapărat că avem de a face automat cu fiinţe evoluate spiritual sau cu îngeri iubitori. Nu spun că nu e posibil să existe fiinţe binevoitoare în alte tărâmuri de existenţă, însă are loc o „romanţare” puternică a fenomenului OZN, bazat pe speranţe şi presupuneri. Nu sunt prea mulţi cei care pun la îndoială intenţia acestor fiinţe. Oare nu ar fi posibil să existe o inteligenţă extraterestră care este mult mai veche decât viaţa umană pe pământ şi care poate că ne priveşte aşa cum privim şi cum folosim noi, în multe feluri, formele inferioare de viaţă de pe această planetă: ca pe o resursă… ca hrană, chiar? Hrana nu trebuie neapărat să fie fizică, iar aceste fiinţe par să se hrănească cu emoţiile şi cu energia noastră.

De obicei, dacă oamenii admit că s-ar putea ca pe această planetă să existe şi alte forme de viaţă care ne vizitează, tendinţa lor este să proiecteze calităţi umane asupra acestor vizitatori, respingând orice nu se încadrează în această imagine (condiţionată) despre „fraţii noştri din spaţiu”. Astfel, avem de a face cu obişnuitul „extratereştrii nu se comportă cum ar trebui” – scuza şi negarea fenomenului de răpire. Ei bine, cine suntem noi ca măcar să presupunem cum gândeşte şi cum se comportă o formă de viaţă non-umană?

CARACTERUL STRANIU AL FENOMENULUI

Analizând aspectul de stranietate ridicată şi hiperdimensionalitate al activităţii OZN şi extraterestre, am putea spune că în mod cert nu este vorba doar de un fenomen fizic şi că aceste nave nu par să deţină tehnologie de genul celei la care ne gândim atunci când vorbim de o „navă spaţială”. Până la urmă, cine a spus că „extratereştrii” vin de pe altă planetă? În timp ce NASA caută viaţă organică pe Marte (programele oficiale ale NASA par să fie mai mult un mod de a distrage atenţia publicului general), adevăratul spectacol se desfăşoară chiar aici, şi încă de multă vreme. Contactul a fost deja stabilit, dar nu în felul în care am fi crezut noi că o să se întâmple. Poate că lumea noastră fizică este doar incorporată în ceea ce dr. Jacques Vallee, savant şi astronom şi cercetător în domeniul OZN, numeşte un „Sistem de control”. Vallee a mai spus şi că ar fi fals să spunem că aceste OZNuri „zboară” aşa cum ar zbura un avion sau o rachetă. Cu o tehnologie care transcende timpul, spaţiul şi gravitaţia, „călătoria în spaţiu” s-ar putea să capete cu totul alt înţeles. Trebuie să ne întrebăm de ce o temă de o importanţă atât de mare pentru ştiinţă şi pentru lume încă mai este ignorată pe larg în comunitatea „oficială” de savanţi.

Din păcate, „comunitatea ştiinţifică” a slujit prost rasa umană. Asta nu ar trebui să ne surprindă, având în vedere dimensiunea disproporţională a fondurilor pe care le primeşte comunitatea ştiinţifică de la fundaţii scutite de taxe, de la corporaţii multinaţionale, de la Ministerul Energiei şi de la Pentagon, ca să dăm doar câteva exemple. Să oferi astfel de fonduri şi apoi să încurajezi un studiu ştiinţific real asupra chestiunii OZNurilor ar însemna să boicotezi însuşi scopul campaniei de demitizare şi dezinformare – documentată atât de bine şi de atât de mult timp – despre realitatea fenomenului OZN. Cum savanţii sunt condiţionaţi şi antrenaţi să deprecieze realitatea fenomenului OZN, este relativ uşor să îi convingi pe unii dintre ei să intre în domeniul demistificării, mai ales dacă vor fi plătiţi pentru eforturile lor de demistificare. Nu ne putem aştepta de la savanţi să se comporte sau să gândească în alt fel. Ei au fost îndoctrinaţi şi au nevoie de finanţare.

Trebuie să râd când îi aud pe sceptici şi pe demistificatori că cer dovezi ştiinţifice despre OZNuri şi despre răpirile extraterestre. Cum ar putea „ştiinţa”, aşa controlată cum este în prezent, să explice tipul de fenomene descrise de persoanele care au văzut OZNuri şi care au fost răpite de extratereştri? Au fost văzute OZNuri care se împart în mai multe părţi şi zboară în direcţii diferite. La fel, au fost observate două sau mai multe OZNuri zburând unul către altul şi contopindu-se într-un singur obiect. Au fost observate OZNuri care îşi schimbă forma în timpul zborului.

Noi doar analizăm câteva piese din puzzle şi vedem cum începe să se formeze o imagine şi să apară întrebări pe care trebuie să ni le punem. Cele mai multe sunt simple informaţii de la cercetători care au studiat fenomenul acesta de zeci de ani încoace. Ce facem cu aceste informaţii şi cum reacţionăm la ele, dacă reacţionăm prin frică, negare, disconfort, entuziasm, inspiraţie etc., depinde de fiecare dintre noi. În ce mă priveşte, mie nu îmi este frică şi nici nu încerc să răspândesc frică, ci doar să aduc la lumină un lucru pe care cu toţii avem tendinţa să îl ignorăm prea uşor. E interesant să observăm că, dacă se prezintă ceva care poate că nu arată aşa de „roz”, se etichetează automat drept „comerţ cu frică” sau „eşti negativ”, mai ales în mişcarea new age. Unii par să confunde obiectivitatea cu negativismul şi speranţele deşarte cu pozitivismul. Mare parte din ceea ce oamenii văd ca negativ sau pozitiv sunt doar proiecţiile şi opiniile lor subiective, care nu reflectă neapărat lumea aşa cum este ea.

În fiecare an, milioane de copii sunt daţi dispăruţi şi nu sunt regăsiţi niciodată. Oare au fugit pur şi simplu, sau adevărul este ceva mai îngrozitor? Care ar putea fi scopul acestui program de răpire/hibridizare care se desfăşoară complet învăluit în secret? Unde duc toate astea? Unii sugerează că este vorba de o „înlocuire” după ce schimbări de natură catastrofală vor fi distrus cea mai mare parte din populaţie – ca un fel de „reînsămânţare”. Poate că sună ca un film SF prost sau ca un soi de comerţ cu frică, dar oricine a acordat o atenţie sinceră acestui subiect ştie că fenomenul OZN/extratereştri are şi o parte mai întunecată, care pur şi simplu nu poate fi ignorată

Un lucru e sigur – fenomenul OZN şi extratereştri este real. Există entităţi inteligente non-umane care vizitează şi au vizitat Pământul şi care interacţionează cu omenirea de mii de ani. Întrebarea care se pune este – de ce se află ei aici? Oare vin într-adevăr din spaţiu şi de pe o altă planetă / din altă galaxie, sau doar se ascund la marginea percepţiei noastre şi au fost acolo dintotdeauna – sau ambele, poate?

Gradul ridicat de stranietate al fenomenului OZN, extratereştri, răpiri şi realităţi hiperdimensionale poate că deţine indicii majore despre ce se întâmplă şi ce s-a întâmplat pe planeta noastră cu privire la istorie, la ridicarea şi decăderea popoarelor, religii, evoluţie, cultură, războaie, conspiraţii, comportament uman, psihologie şi, practic, existenţa omenirii din toate punctele de vedere… ba chiar, poate, însuşi modul în care a fost ea creată. Poate că elita, care pare să controleze lumea prin guverne în zilele noastre, este formată doar din nişte păpuşi de ale căror sfori trag nişte stăpâni hiperdimensionali, care manipulează omenirea să întâmpine „vizitatorii” ca pe nişte „fraţi din spaţiu” binevoitori atunci când urmează să se dea la o parte vălul.

-va urma-

Intra pe linkul de mai jos si cumpara cartea in format electronic!

https://gum.co/dKFsb

 

surse:

• http://veilofreality.com/author/aquamantar/
• http://veilofreality.com/2010/11/21/ufos-aliens-and-the-question-of-contact/
• https://magicinsight.wordpress.com/2015/05/22/ozn-uri-extraterestri-si-chestiunea-contactului-veilofreality/

Ipoteză incredibilă – noi descoperiri despre motivul răpirilor extraterestre

O teorie extrem de bizară în legătură cu extratereștrii, este aceea că ei se hrănesc cu energia noastră. Pe seama acestui fapt s-au scris enorm de multe articole pe internet, dar și foarte multe cărți. Există oare posibilitate ca omenirea să fie proprietatea vreunei rase extraterestre care ne-a instalat pe Pământ și ne crește ca pe niște vite, pentru ca mai apoi să ne folosească pentru a-și potoli foamea continuă de energie ?!?

Deși această afirmație pare preluată din filmele de groază, totuși e posibil să aibă un sâmbure de adevăr. Ideea filmului Matrix e că suntem baterii folosite de către cineva pentru a genera energie. Ce fel de energie ? În film se vorbește despre cea electrică… mă cam îndoiesc dar sunt și alte forme de energie pe care omul le poate genera:

Frica – din cele mai vechi timpuri omul a generat frică. De la primele lupte între triburi până la teamă de zei, de necunoscut. Mulți se străduie și în prezent să mențină o stare permanentă de frică.

Suferința – probabil după frică, suferința e prezența în cea mai mare parte din istoria zbuciumată a planetei noastre, începând de la războaie până la viață cotidiană de doi lei.

Religia – a făcut parte din viața oamenilor din cele mai vechi timpuri. În paralel poate genera mai multe tipuri de emoție. Nu a existat popor care să nu se închine zeilor sau care să nu aibă ritualuri periodice care pot genera energie.

Sexualitatea – inițiații știu că sexualitatea crează tensiuni generatoare de energie. creștinătatea s-a străduit să distrugă ceea ce înainte era normal. Dezmățul sexual era ceva banal în roma antică sau asia. De curând observăm revenirea acestei practici în actualitate.

Sufletul – aici e mai complicată treaba. Aproape toate religiile lumii ne spun de lupta pentru suflet a forțelor existente în univers, îndeosebi demoni versus îngeri, Diavol vs. Dumnezeu.

 Una din primele afirmații ce nu făcea parte din dogmele religioase a fost făcută de către Toni Victor Moldovan în cartea „Programul Terra”. Cei care nu ați citit cartea puteți să vă faceți o idee despre conținut citind aici un mic rezumat. Deasemenea puteți accesa blogul domniei sale pentru o aprofundare mai amănunțită – http://toni-victor-moldovan.blogspot.co.uk/. Ideea de bază este că suntem generatoare de suflete iar extratereștrii au capacitatea de a lua această energie după moarte și de a o folosi în interes propriu. Domnul Moldovan face asemena afirmații bazându-se pe toate scrierile religioase existente la oră actuală.

 Corrado Malanga este cercetător la departamentul de chimie organică în cadrul universității din Pisa, Italia. În materialul de mai jos prezintă concluziile muncii sale de 35 de ani în domeniul răpirilor extraterestre. El afirmă că extratereștrii  pot „împrumuta” de la noi energia numită suflet, aflându-ne în viață si chiar contra voinței noastre, din motive pe care vă las să le descoperiți.  Deasemenea, face afirmații inedite depre originea Universului, dar și unele afirmații care au legături vizibile cu vechi scrieri sacre. Și toate acestea în urmă interogării/dialogarii cu entități extraterestre și a dialogului cu sufletul.

Vizionare placută !

„Terraformarea” Planetei Pamant

Printre ufologi exista mai multe idei despre cum arata viata extraterestra si cum a evoluat ea in spatiul cosmic. Intre acestia nu exista prejudecati iar variantele considerate de catre unii ca facand parte din domeniul SF, sunt vazute de catre altii ca posibilitati. Sunt multe cazuri in care o nuvela SF aparuta in negura timpului sa fie realitate pentru persoanele ce traiesc la sute sau chiar mii de ani distanta de cel care a scris-o. Sa nu uitam ca pana nu mai demult gaurile negre si planetele din afara sistemului nostru solar erau excluse din mediile stiintifice, considerate nu mai mult decat imaginatie bogata a vreunui visator (chiar daca matematic vorbind ele trebuiau sa existe) . Sper totusi ca cititorii acestui blog sunt persoane care lasa prejudecatile la o parte si privesc anumite teorii cu ochii unei persoane ce nu se lasa limitata de ceea ce stiinta moderna ii ofera.

Am scris acum cateva luni ca e posibil ca toata aceasta afacere cu extraterestrii poate fi o manipulare, – Manipularea prin intermediul extraterestrilor – sau ca am putea fi chiar o rezervatie a extraterestrilor – Suntem o rezervatie a extraterestrilor ? – si chiar am incercat sa prezint dovezi adunate de pe internet in sprijinul ipotezei extraterestrilor, cat mai apropriate de cele stiintifice – Supercivilizatiile si ipoteza extraterestra -. Informatii contradictorii, ar spune unii. Insa pentru ca afirmatiile pro sau contra acestor teorii sunt doar in stadiu de ipoteze, cred ca trebuie luate in calcul toate sau chiar sa mai enumeram cateva, bineinteles incercand sa aducem ceva dovezi in sprijinul afirmatiilor. Altfel totul ar deveni un talmes-balmes.

O sa incerc sa prezint o teorie care, desi in prima instanta poate parea destul de bizara, la o atenta analiza poate trece testul vostru, nefiind catalogata drept nebunie.

Terraformarea reprezinta procesul ipotetic de modificare artificiala a realitatilor atmosferice, topografice, climatice, geologice si ecologice ale unei planete, satelit sau alt corp ceresc, cu scopul final de a-l transforma intr-un spatiu locuibil, care sa reprezinte cat mai fidel conditiile favorabile vietii care se doresc. Cand vorbim de terraformare, noi oamenii credem ca este un proces pe care il vom face in viitor anumitor planete sau sateliti in scopul de a schimba locul respectiv dupa pretentiile noastre. Termenul a fost inventat de catre autorul Jack Williamson in nuvela „Collision Orbit” in anul 1942.

Marte este considerata de specialisti ca fiind prima pe lista de terraformari. Acestei planete ii lipsesc trei elemente importante: atmosfera densa, magnetosfera extinsa si caldura. Cu ajutorul gazelor, caldura solara e captata in atmosfera ridicand astfel temperatura planetei. Gazele de sera pot fi produse pe Marte daca se construiesc acolo fabrici si uzine care sa polueze foarte mult, aceasta planeta avand toate materialele necesare industriei. Incalzirea planetei se poate face prin doua metode: cu ajutorul gazelor de sera, cu ajutorul mai multor oglinzi gigantice care redirectioneaza lumina soarelui spre planeta, activarea nucleului planetei prin impact sau impactul cu un asteroid sau cometa suficient de mare sa produca destula caldura si gaze de sera.

In 1961 celebrul astronom american Carl Sagan, publica un articol stiintific intitulat „Planeta Venus”, in care isi imagineaza trimiterea unor alge in atmosfera planetei Venus. Acestea pot transforma apa, carbonul si alte gaze chimice in componente organice si prin urmare dioxidul de carbon poate fi inlaturat din atmosfera, efectl de sera s-ar reduce iar temperatura de la suprafata s-ar reduce considerabil pana la un nivel confortabil oamenilor.

Marte si Venus sunt doua exemple de planete pe care noi oamenii, cu o tehnologie destul de avansata, le-am putea transforma intr-un camin al nostru. Observam ca in fiecare caz s-ar recurge la incalzirea planetelor si a atmosferei deliberat. O incalzire de care ar fi neaaparat devoie si care ar dura cateva sute de ani. Pe Terra conditiile de viata sunt excelente. Cel putin pentru noi, oamenii. Dar daca o civilizatie mai avansata tehnologic ar vrea sa schimbe fata planetei noastre in asa fel incat „EI” sa fie cei adaptati ecosistemului cum ar proceda ? Referindu-ma la Terra, termenul in sine de „terraformare” nu este exact, insa il voi folosi in continuare si presupune transformarea planetei noastre in scopul exploatarii ei de catre fiinte din afara sistemului nostru solar.

Incendiile

      

Marele Foc din 1910 este considerat a fi cel mai mare incendiu din istoria SUA. Au ars peste 1 200 000 de hectare in Idaho, Montana si Washington totalizand o intindere cat a statului Connecticut. Cel mai mare dezastru natural din istoria Minnesotei, a fost incendiul de la Cloquet din 1918. Si-au pierdut viata 500 de oameni intr-o singura zi si 250 000 de hectare au fost arse, 52.000 de persoane au fost ranite sau stramutate iar costurile au ajuns la 75 de milioane de dolari. Al doilea mare incendiu din Minnesota a fost inregistrat in anul 1894 si a distrus aproape 90 000 de hectare de vegetatie. In vara anului 1988 Parcul National Yellowstone peste 800 000 de hectare au fost distruse, aproape o treime din intreg parcul.

Cred ca ati observat ca in ultimii ani este ceva normal ca zone intregi de padure sa ia foc din cauze cunoscute sau mai putin dezvaluite. Doar anul acesta au izbucnit peste 50 de focare pe coasta de vest a SUA. In California au fost distruse 11 300 de hectare, in Idaho peste 37 000 de hectare, iar in statul Washington peste 9 500 de hectare. De la inceputul acestui an peste 2.8 milioane de hectare au fost distruse din cauza incendiilor de vegetatie izbucnite in SUA.

Nici Europa nu este mai prejos. Circa 80-90 % din habitatele naturale ale Rezervatiei Kama-Bakaldinskiye din provincia Nijnii-Novgorod au ars in totalitate din cauza incendiilor provocate de valurile de caldura fara precedent care au lovit Rusia. Cele mai grave incendii provocate vreodata de canicula in Rusia au distrus zeci de rezervatii naturale, cu precadere in lunile iulie si august cand temeperaturile au atins si depasit, pe alocuri, + 40 de grade Celsius.

In Portugalia au fost distruse peste 17 000 de hectare de la inceputul anului si au fost inregistrate in jur de 300 de focarede incendii. In Spania anul acesta au ars doar 25 000 de hectare. Am spus „doar” pentru ca anul trecut 147 854 de hectare au fost mistuide de flacari in acelas interval. In jur de 4 000 de hectare de padure au ars si in Grecia, 1 500 doar in insula Rhodos, in conditiile in care mare parte din paduri abia se refacusera dupa masivele incendii din anii trecuti. Cum era de asteptat nici Australia nu a scapat. An de an oamenii se confrunta cu flacarile, doar vara trecuta inregistradu-se peste 6 000 de hectare distruse. In perioada 1990-2000, numarul catastrofelor naturale a fost de trei ori mai mare decat in anii 1960-1970 iar in perioada 2000 – 2010 acestea s-au dublat !!!

Se face oare ceva pentru a salva planeta noastra ? Se iau masuri de combatere a incendiilor ? Ca urmare a incendiilor care au facut anul acesta ravagii in Vestul Statelor Unite, Camera Reprezentantilor a adoptat un proiect de lege care va dubla taierile de copaci la nivelul intregii tari si va transforma multe zone impadurite in pasuni. Aceasta lege va permite taierea a 12 milioane de metri cubi de lemn fata de circa 6 cat s-au inregistrat in anii trecuti. Poate cea mai neasteptata masura de „combatere” a incendiilor …

Schimbarile climaterice

Conform specialistilor, incalzirea globala este fenomenul de crestere continua a temperaturilor medii inregistrate ale atmosferei in imediata apropiere a solului, precum si a apei oceanelor, constatata in ultimele doua secole, dar mai ales in ultimele decenii. Luna mai a acestui an fost a treia cea mai calduroasa la nivel planetar de la inceputul masuratorilor in 1880. Temperaturile din luna iunie au fost mai ridicate in Alaska decat in celelalte state ale SUA, recordul de 36 grade Celsius fiind inregistrat in Talkeetna. Pe 19 iunie numeroase localitati din Alaska au inregistrat recorduri fara precedent in istoria statului american. Valdez, în sudul statului, a atins pragul de 32°C, iar pana atunci cea mai mare temperatura inregistrata pe 19 iunie fusese de 24°C.

In 1995, cinci zile de caldura au produs mai bine 750 de victime in Chicago, in 2003, un val de caldura a lovit Europa ducand la 70.000 de decese. Rezultatele unui nou studiu, realizat de oamenii de stiinta de la Universitatea Columbia, indica faptul ca numarul deceselor asociate cu cresterea temperaturilor ar putea fi cu 20% mai mare pana în 2020. In functie de modelele climatice si viitoarele emisii de carbon, ne putem astepta ca pana la mijlocul secolului temperaturile sa creasca cu 1,8 – 2,3 grade Celsius si cu 2,3- 4 grade Celsius pana în 2080. Mercurul termometrelor indica o crestere record de 3,7 grade Celsius in vestul Siberiei. Statia meteorologica din Novosibirsk anunta o crestere a temperaturilor nemaintalnita in istorie. Recordul precedent de crestere a temperaturilor a fost inregistrat in anul 2001, atunci cand acestea au crescut cu 2,4 grade Celsius.

Nici zona amazoniana nu a scapat de schimbari climaterice. Cele doua perioade de seceta severa ce au lovit in ultimii ani zona Amazonului ridica semne de intrebare despre viitorul regiunii ca filtru al emisiilor de carbon. O seceta rara care a lovit regiunea in 2005, a fost considerata drept un eveniment ce se petrece o data la 100 de ani… insa in 2010, regiunea a fost lovita de o seceta si mai severa. Cele doua secete au dus la moartea a multor copaci iar odata ce putrezesc, vor elibera in atmosfera aproximativ 5 miliarde de tone de dioxid de carbon in urmatorii ani, un nivel aproape echivalent cu totalitatea emisiilor de dioxid de carbon ale SUA din 2009.

La o privire in ansamblu se poate observa ca oamenii constientizeaza mai mult sau mai putin aceste schimbari insa masurile care sa iau pentru a preveni anumite dezastre ecologice sunt inexistente. Pe langa schimbarile climaterice se poate observa o tendinta a corporatiilor de a distruge mediul inconjurator parca inadins. Tehnologiile de ultima ora nu tin cont de poluare sau de protejarea mediului inconjurator. Uriase antitati de reziduri sunt varsate zilnic in mare, procesele chimice folosite in producerea anumitor bunuri de consum par sa accelereze nivelul de poluare al atmosferei noastre.

Chemtrails

Incepand cu anii ’90 in Statele Unite ale Americii au inceput sa fie observate dâre ciudate avand diferite marimi si forme ce apareau pe cer, dâre ce nu erau ale avioanelor obisnuite cu care pana atunci majoritatea oamenilor erau familiarizati. Tot mai multe avioane care zburau chiar si la mica altitudine, lasau în urma lor dâre alcatuite din substante chimice, care nu au nicio legatura cu carburantul sau sistemul de propulsie al avioanelor. Aceste fenomene s-au raspandit in toata lumea iar tot mai multi oameni au observat intre timp ca au devenit extrem de numeroase. Aceste dare au fost numite “chemtrails”. Dupa ce s-a demonstrat ca nu au nimic de a face cu darele de condensare sau cu darele provenite de la combustibilul avioanelor, subiectul a fost lasat de o parte de catre media oficiala iar intrebarile incomode nu au primit raspuns.In urma analizelor de laborator s-a dovedit ca aceste avioane imprastie substante nocive pentru oameni si pentru mediul inconjurator. Uneori, ele formeaza nori longitudinali care se taie brusc, lasand un gol în respectiva dâra. Apoi norii par a se forma din nou pentru a se termina la câtiva kilometri mai departe. Acesti nori nu sunt intotdeauna situati la mare altitudine, foarte adesea, pot fi sesizati la inaltimi cuprinse între 1000 si 5000 metri, dar si mai sus de 9000 de metri, care este altitudinea culoarelor de zbor ale avioanelor comerciale.

Multe persoane au observat aceste prafuri chimice ce cad din cer sub forma de ploaie sau se depun pur si simplu pe lucrurile aflate la sol. Dupa analize s-a descoperit ca aceste substante contin Bariu, Aluminiu, Strontiu, elemente chimice daunatoare organismului uman. Unii spun ca dupa ploaie, frunzele au fost acoperite de negreala si de atunci tufele de flori nu mai infloresc. Altii spun ca legumele se ofilesc si florile arborilor fructiferi se scutura inainte de vreme, in urma unor astfel de ploi otravite. La fel se petrece cu vita de vie, care pare arsa. Foarte putini oameni s-au implicat in procesul de mediatizare al acestor fenomene. Media oficiala ca de obicei sta deoparte si prefera sa ridiculizeze anumite organizatii si persoane afiliate acestora ce incearca sa deschida ochii oamenilor.

Desi majoritatea oamenilor care au observat fenomenul si l-au studiat au pus acest aspect pe inbolnavirea intentionata a populatiei, trebuie luat in calcul si aspectul de transformare a atmosferei Pamantului cu ajutorul acestor metode. Otravirea terenurilor agricole cu pesticide si ierbicide vin sa intareasca teoria de „terraformare” a planetei noastre sau transformarea acesteia intr-un loc in care oamenii si actuala fauna nu au ce cauta.

In urma cu milioane de ani, cand Pamantul era inca foarte cald si avea o atmosfera fara oxigen, viata in acea perioada ar fi trait pe baza de sulfati. Apoi algele albastre-verzi au aparut si au transformat incet, incet armosfera folosind in principal oxigen pentru procesele sale metabolice. Prin intermediul acostor chemtrails se poate incearca modificarea compusilor chimici din atmosfera. Voi incerca sa ofer mai jos cateva date tehnice ce va vor explica cum functioneaza acesti compusi chimici in atmosfera si cum o schimbare a acestor compusi pot modifica radical atmosfera noastra.

Date tehnice

Soarele este principalul actor in sistemul climatic, emitand radiatia solara care incalzeste Pamantul. Energia solara este mai puternica in regiunile ecuatoriale, intensitatea radiatiilor solare scazand catre poli. Acest fapt determina tipurile de circulatie a vanturilor si a curentilor oceanici, care influenteaza dezvoltarea sistemelor climatice. Atmosfera actioneaza ca o patura protectoare, mentinand o temperatura propice vietii pe Pamant si ecranand razele daunatoare ale Soarelui. Formata din mai multe straturi distincte, atmosfera actioneaza ca un „depozit” pentru diverse gaze si particule. Atmosfera Pamantului este formata din 78% azot (N2), 21% oxigen (O2) si 1% alte gaze. Dioxidul de carbon (CO2) reprezinta 0,03-0,04%, in timp ce vaporii de apa (H2O) variaza intre 0 si 2%. Dioxidul de carbon (CO2) este degajat in atmosfera prin procesul de putrezire, procesele naturale ale vietii vegetale si animale si prin arderea combustibililor fosili si a altor materiale. El este partial indepartat din atmosfera prin fotosinteza plantelor si prin absorbtia in oceane.

Cresterea concentratiei de CO2 din atmosfera este considerata determinanta pentru tendinta actuala de incalzire. Cinci gaze care apar in mod natural provoaca in principal efectul de sera: vaporii de apa, dioxidul de carbon, metanul, protoxidul de azot si ozonul. Concentratia in atmosfera a acestor gaze este influentata de activitatile umane. O alta categorie de gaze cu efect de sera este alcatuita din componente chimice create de oameni (halocarburile). Protoxidul de azot (N2O) provine in principal din soluri si oceane. O parte este degajata de arderea combustibililor fosili si a materialului organic.

Efectul natural de sera regleaza temperatura Pamantului, mentinand conditiile de viata. Totusi, cand cantitatile de enumerate mai sus se modifica, capacitatea atmosferei de a inmagazina caldura este, si ea, afectata. Activitatile umane determina degajarea unor cantitati semnificative de GES, care raman in atmosfera pe termen lung. Incepand cu revolutia industriala (1860), concentratiile de CO2 au crescut cu 30%, iar cele de CH4 cu 145%. S-a observat o crestere relativ permanenta a temperaturii, in special dupa anul 1900, cu cel mai mare salt dupa 1980. Temperatura medie globala la suprafata Pamantului a crescut cu aproximativ 0,3 pana la 0,6 grade C de la sfarsitul secolului al XIX-lea si cu aproximativ 0,2 pana la 0,3 grade C in ultimii 40 de ani, aceasta din urma reprezentand perioada cu datele cele mai sigure. Anul 1998 a reprezentat al douazecilea an consecutiv in care temperature s-a ridicat peste limita normala. Dupa anul 2000 situatia s-a inrautatit in mod vizibil. In ultimii 100 de ani, nivelul global al marii a crescut cu 10 pana la 25 de cm. Incalzirea globala nu s-a produs in aceeasi masura peste tot. In unele regiuni, precum nord-vestul Canadei, Siberia si in Alpi, cresterea temperaturii a fost mult mai mare decat media globala. In Alpi (Elvetia) s-a inregistrat o crestere de 1 grad C, iar in anumite locatii chiar de 2 grade C.

Terraformrea planetei

Punand cap la cap informatiile de mai sus, avem doua variante: putem crede variantele oficiale care intotdeauna par sa ne linisteasca sau putem incerca sa deslusim singuri ce se ascunde in spatele lucrurilor. La urma urmei oameni de stiinta apar pe scena si ne spun ca Planeta se comporta normal si ca astfel de „anomalii” au fost si in trecutul planetei o parte integranta din transformarea sa. Si tocmai acest lucru trebuie sa ne dea de gandit. Variantele oficiale au ascuns de cele mai multe ori adevaruri pe care omul de rand nu putea sa le inteleaga sau nu avea voie . De-a lungul istoriei de 540 de milioane de ani a organismelor multicelulare de pe Terra, s-au inregistrat 5 mari extrinctii. In urma cu 250 de milioane de ani, conform datelor oficiale s-a produs cea mai mare extinctie din istoria Planetei iar cauzele ei sunt un subiect de disputa intre specialisti. Azi, este larg acceptata teoria conform careia eruptiile vulcanice numeroase si intense din Permian ar fi determinat arderea depozitelor de carbune din scoarta terestra, ducand la eliberarea unor cantitati enorme de dioxid de carbon si alte substante chimice toxice. Nu era prima insa a fost cea mai mare. Au urmat si altele, cea mai faimoasa fiind cea a disparitiei dinozaurilor in urma cu aproximativ 64 de milioane de ani. Cele mai multe teorii spun ca aceasta extinctie s-a datorat unui meteorit sau unui vulcan. Desigur ca sunt si specialisti care au demonstrat ca in acest caz toate vietuitoarele ar fi pierit. Dar se pare ca s-a vrut doar disparitia reptilelor. Nu doar a reptilelor mari ci a majoritatii acestora. In acest fel se spune ca mamiferele au urcat pe scara evolutiei iar in urmatorii zeci de milioane de ani au deschis drumul primatelor spre varful lantului trofic. Nu trebuie uitate nici miturile stravechi care spun ca oamenii sunt a cincea specie inteligenta pe aceasta planeta.

O civilzatie avansata cu mii sau chiar zeci de mii de ani diferenta de ceea ce cunoastem noi, ar putea teoretic, sa stapaneasca timpul. Trecerea timpului pentru ei ar fi diferita de perceptia noastra. Au fost inregistrate cazuri de rapiri puse pe seama fiintelor extraterestre in care cel in cauza a zabovit mai multe ceasuri la bordul anumitor nave insa la intoarcere pe Terra timpul pare ca statuse in loc. In alte cazuri oamenii au crezut ca au lipsit cateva minute insa la intoarcere au constatat ca lipsisera zile intregi sau chiar saptamani. Sunt mai multe teorii care demonstreaza, cel putin teoretic, ca timpul poate fi manipulat. Conform teoriei Continuumului Spatio-Temporal (descris de Minkowski si Einstein), universul fizic – structurat din energie luminoasa este o manifestare particulara, in timp, a universului cu infinite dimensiuni. Astfel, cea de-a patra dimensiune reprezinta dimensiunea obiectelor si spatiului material vazut ca extensie in timp. Logica obisnuita binara nu se mai aplica in acest caz. Constientizarea unor alte dimensiuni ale realitatii este un fenomen normal si explicabil, nu este nicidecum ceva esoteric, ocult ci pur stiintific. Roger Penrose, profesor de matematica la facultatea din Oxford, cunoscut pentru contributiile aduse in domeniul cosmologiei si teoriei relativitatii, ne indeamna sa credem chiar ca dincolo de teoria Continuumului-Spatio-Temporal poate exista o alta teorie. In opinia lui, toate fenomenele fizicii au loc in cadrul determinat de Continuumul Spatio-Temporal, realitatea fiind alcatuita dintr-un numar infinit de Universuri care coexista simultan. Ne-liniaritatea Timpului este confirmata si de cercetatori renumiti precum Daniel Dennett si Marcel Kinsbourne. Astfel, conform mai multor cercetatori timpul nu trebui sa curga neaparat cu aceeasi “viteza” sau in aceeasi directie (Trecut – Prezent -Viitor), timpul fiind strict dependent de Constiinta Observatorului.

Calatoria in Timp este incepand cu Einstein o posibilitate concreta, a carei aplicare practica este blocata doar de dezvoltarea unor tehnologii destul de performante pentru a putea deplasa un mobil cu o viteza apropiata de cea a luminii. Desi controversat, experimentul Philadelphia, realizat de Einstein, a demonstrat ca astfel de tehnologii deja exista si ca nu e nevoie de o deplasare pe orizontala/ verticala cu viteza luminii ci de o vibratie apropiata de cea a luminii. Posibilitatea depasirii limitelor temporale a fost demonstrata de fizicieni cuantici (Penrose, Einstein, Wheeler), acestia definind si explicand structuri pana de curand necunoscute ale Continuumului Spatio-Temporal precum singularitatile cuantice, gaurile negre-albe, conurile de lumina. Savantul rus A. Kozarev dezvolta chiar o teorie in care demonstreaza ca Timpul este o forma cuantica de energie, cu o frecventa stabila, care poate fi depasita in unele forme de Constiinta Extinsa! El observa ca in Univers exista forme de Viata care traiesc cu un nivel de Constiinta sub nivelul vibratiei Timpului (si pentru care exista doar Prezent), dar si fiinte care traiesc in dimensiuni vibrationale superioare frecventei Timpului, pentru care curgerea Trecut-Prezent-Viitor inseamna cu totul altceva.

Am afirmat de multe ori ca oamenii ce conduc aceasta planeta sunt doar papusi in mana adevaratilor papusari. Multi dintre voi stiu ca in spatele tuturor guvernelor se afla corporatii puternice ce dicteaza toate deciziile iar aceste corporatii sunt sub tutela altor firme fantoma ce sunt detinute in ultima instanta de nu mai mult de trei pana la cinci familii. Dar oare aceste familii actioneaza din interes propriu ? Sunt ele indestructibile si de neatins ? Ar trebui ca membrii acestora sa fie cei mai destepti oameni de pe planeta pentru a elabora un asemenea plan de asuprire totala. In opinia mea aceste familii pot fi sub controlul (stiut sau nu) unor entitati ce detin cu adevarat fraiele puterii. Aceste fiinte pot pot induce ganduri anumitor persoane iar acestea vor crede ca au fost chiar ei creatorii acelor idei. In acest fel se poate afirma ca planurile lor sunt mult mai elaborate decat am percepe noi.

Alte postari similare:

Luna – satelit natural, artificial sau nava spatiala ?

Energia gratuita – intre conspiratie si adevar

HAARP – De la teoria conspirației la realitate

Matrix vs Matrix – istoria nescrisă

Universul Holografic

Istoria secreta – Nazistii, OZN-urile si Antarctica

Al treilea Reich si OZN-urile

 

Primele cazuri de aparitii ale unor OZN in secolul trecut au fost inregistrate oficial in timpul celui de-al doilea razboi mondial. Martorii mentionau forme ciudate, de tigara, de farfurie sau sferice. Se faceau referiri la vitezele uriase ale acestor aparate . Acestea puteau sa apara brusc, sa zboare printre bombardierele militare si sa dispara fara urma . Pilotii militari au semnalat faptul ca aparatura de bord refuza sa functioneze ca si cand aparitia acestor forme ciudate actionau ca un fel de camp de forta ce interactiona cu aparatele de navigatie. A aparut astfel denumirea de Obiect Zburator Neidentificat, abreviat simplu – O.Z.N.

Serviciile secrete sustin ca germanii au inceput elaborarea unor astfel de proiecte in timpul razboiului. Proiectarea, construirea si testarea unor aparate de zbor experimentale sub forma de discuri de catre nazisti nu pare a fi o afirmatie hazardata, luand in in calcul progresul tehnic german de la sfarsitul razboiului, amintesc aici doar de avioanele cu reactie Messerschmitt Me 262 si primele rachete balistice V1, V2 . Proiectul denumit sistemul Schriever-Habermohl si desfasurat intre 1941 si 1943 a avut baza la Praga si a fost dezvoltat de Luftwaffe la ordinul dat de Hitler lui Hermann Goering, avand ca scop creearea unei super arme. Din memoriile unui detinut in lagarul de la Peenemunde, aflam ca un un straniu aparat in forma de discs-a ridicat in aer insa pe durata zborului s-a observat o anumita instabilitate. Se pare ca testele au continuat dupa acest aparat a fost doborat de o rafala de vant. In februarie 1945 un astfel de aparat s-a ridicat de la sol la o inaltime de 15 kilometri si a atins viteza de 2200 kilometri/ora. Decola si ateriza vertical, putea ramane suspendat in aer si sa zboare in orice directie fara sa se rastoarne.

De ce forma de discuri ? Cercetarile savantilor germani in domeniul aerodinamicii au aratat ca o astfel de forma este favorabila maririi vitezei. Ultima parte a razboiului s-a dus si pentru capturarea savantilor care mai tarziu au continuat studiile in Rusia si SUA. Dupa razboi savantii americani si rusi au cautat schemele masinilor germane si au ramas uluiti de o fotografie a unui aparat care amintea de OZN. Exista date despre faptul ca participantii unei expeditii americane au observat aparate de forma neobisnuita care apareau din apele Antarcticii. Ori daca aceasta tehnologie exista la jumatatea secolului trecut nu putem sa nu ne intrebam cate din OZN-urile atribuite in mod eronat unor fiinte din alte lumi au fost proiecte secrete continuate de catre tari ca Rusia, SUA sau Marea Britanie, invingatorii celui de-al doilea razboi mondial. Cel putin oficial…Sunt anumite surse, mai putin oficiale, care spun ca nazistii nu au pierdut raboiul ci s-au retras in Antarctica, in tinutul arctic denumit de catre ei, Newschwabenland…

Hitler si Antarctica

 

Se cunoaste versiunea oficiala privind circumstantele mortii lui Hitler. Ca ar fi inghitit otrava, apoi s-a impuscat cu revolverul si in ultima instata soldatii i-au ars trupul parca adancind astfel misterul. Explicatia convine de minune istoricilor oficiali pentru care istoria nu e o enigma, dar pana in 1948 Stalin avea o atitudine destul de sceptica privind aceasta versiune, fiind mai sigur pe cele raportate de catre spionii sai. Conform informatiilor oferite de acestia la 1 Mai 1945, prin unul dintre sectoarele Diviziei de Garda 52, a razbit un grup de tancuri germane. Tancurile se deplasau spre nord cu viteza mare. In mare parte au fost distruse dar se pare ca era doar o diversiune, fiind observate si automobile civile mari care au reusit sa dispara intr-o directie necunoscuta. Serviciile secrete credeau ca in unul dintre aceste vehicule se afla si Hitler. Dupa informatiile obtinute de la fostii nazisti, Adolf Hitler a trait in Antarcica pana in 1971. Expertiza osemintelor lui Hitler si Evei Braun a fost facuta in graba si neatent.Exista marturii ca agentii sovietici au falsificat deliberat datele. Presupusele oseminte au fost inmormantate intr-o localitate de langa Leipzig. In anul 1972 au fost scoase din morminte si incinerate. De ce s-a procedat astfel. Oare pentru ca se aflase ca Hitler murise cu un an in urma ?

Primele expeditii germane spre Antarctica au avut loc inca din anii 1901-1903. Incepand cu 1938 nazistii au inceput sa trimita numeroase expeditii spre regiunea Queen Maud din Antarctica. Majoritatea acestor frecvente si constante expeditii porneau din Africa de Sud. Au fost cartografiati peste 370.000 km patrati, germanii descoperind vaste regiuni care nu erau acoperite de gheata, lacuri cu apa calda si numeroase pesteri. Diferite echipe stiintifice au fost trimise in aceste zone : botanisti, zoologi, biologi marini etc, in aceasta misiune secreta fiind implicate multe divizii din guvernul nazist. Toate aceste expeditii au culminant prin revendicare de catre Germania a acestor teritorii. Numele ales pentru aceasta colonie a fost Neuschwabenland .Inainte de sfarsitul celui de-al Doilea Razboi Mondial, doua submarine, U-530 si U-977, au adus in Antarctica oameni de stiinta care aveau preocupari si studii dezvoltate in domeniul discurilor anti-gravitationale si toata logistica necesara. Cele doua submarine nemtesti au fost capturate in zona coastei Argentinei, iar echipajele au fost interogate de marina SUA. In emisfera sudica in vara 1946–1947, US Navy par sa fi „invadat” Antarctica cu un mare numar de soldati. Operatiunea, denumita Highjump, a fost clasificata. In 1958, 3 bombe nucleare au fost detonate in regiune, ca parte a unei alte operatiuni secrete a USA cu nume de cod Argus.

Pe la inceputul lunii aprilie 2011, un subiect mai putin obisnuit facea valva in toata lumea: americanii cautau de zor ceva… in Antarctica. Operatiunea secreta se desfasura in mare viteza, acestia incalcand chiar si regulile, si legile internationale in vigoare…indiferent care este adevarul sunt sigur ca nu se regaseste in variantele oficiale. De atunci nimeni nu a mai pomenit nimic despre asta.

Alte postari similare:

Luna – satelit natural, artificial sau nava spatiala ?

Baze secrete subterane

Matrix vs Matrix – istoria nescrisă

Universul Holografic

Chemtrails, darele mortii- otrava din cer

Misterele Cometei ISON

C/2012 S1 (ISON) este o cometa superluminoasa care a fost descoperita la 21 septembrie 2012 de catre 2 rusi, Vitali Nevski si Artiom Novicionok, in apropiere de planeta Saturn.

Ca de obicei cand un corp mare intra in sistemul nostru solar apar speculatii. De data aceasta misterul a venit odata cu prelucrarea imaginilor venite de la telesccopul Hubble. Dupa analiza acestora s-a observat ca ISON este formata din 3 parti. Fotografiile de mai jos sunt realizate cu ajutorul telescopului in cauza.

Oamenii de stiinta au pus acest lucru pe faptul ca fotografiile au fost prelucrate de catre un telescop aflat in spatiu, adica in continua miscare si ca urmare s-au produs iluzii optice. E ciudat cum Hubble, care a fost cel mai apreciat telescop facut vreodata de catre om, este „acuzat” acum ca ar produce iluzii optice. Sa nu uitam ca acest telescop ne-a ajutat sa „vedem” pana la 13 miliarde de ani in urma dar creaza iluzii optice cand vine vorba de obiecte aflate in sistemul nostru solar.

Am incercat sa caut fotografii mai recente ale cometei facute cu alte telescoape insa fara rezultat. Se pare ca accesul la Hubble a fost „cenzurat” de cateva luni iar celelalte telescoape au fost redirectionate catre alte puncte din spatiu. Mentionez ca aceasta cometa este unul dintre cele mai importante corpuri ceresti din sistemul nostru solar iar NASA pare ca nu-i pasa.

Conform primelor calcule, ISON ar putea fi vizibila de pe Pamant cu ochiul liber incepand cu sfarsitul anului 2013. Calculele preliminare arata ca aceasta cometa va trece la circa 0,07 ua (10.000.000 km) de Marte la 1 octombrie 2013 si la aproximativ 0,4 ua (60.000.000 km) de Pamant la 26 decembrie 2013.

The European Union Times relateaza ca un nou raport intocmit de Agentia Spatiala Federala (Roscosmos), care circula de la Kremlin afirma ca C/2012 S1 a facut o serie de ajustari „orbitale inexplicabile” in jurul planetei Marte si pare ca se aliniaza cu Phobos, unul din cei doi sateliti naturali ai planetei rosii.

Astrofizicianul rus Iosif Slovski sustinea in anul 1959 ca Phobos este de origine artificiala si pe interior este gol. De curand oamenii de stiinta au ajuns la concluzia ca Phobos este gol pe dinauntru. Aceasta concluzie poate sa fie explicata prin doua modalitati, fie satelitul este un asteroid capturat de forta gravitationala a lui Marte, sau pur si simplu este de origine artificiala.

Alte postari similare:

Ce face guvernul SUA cu 30.000 de ghilotine, 100.000 de vagoane de transport prizonieri si peste 600 de milioane de gloanțe ???

Peste 150 de companii si grupuri vor lua parte la un exercitiu de simulare a unor atacuri asupra retelei de electricitate in New York

Mic istoric al atentatelor conducatorilor impotriva oamenilor

Planul elitelor pentru o noua ordine sociala II

Luna – satelit natural, artificial sau nava spatiala ?

 

Luna – satelit natural, artificial sau nava spatiala ?

 

      Cand vine vorba despre Luna exista intotdeauna o doza de mister. Ea a fascinat dintotdeauna toate civilizatiile Globului si astfel de-a lungul timpului s-au adunat o serie de legende, superstitii si credinte. De fapt se spune ca daca n-ar fi existat Luna, viata pe planeta noastra ar fi avut alta directie. Imaginati-va lumea noastra ravasita de vanturi de forta unui uragan, cu temperaturi variind de la caldura inabusitoare la inghet. Imaginati-va ca ziua ar dura numai sase ore, intr-o lume in care ar putea evolua doar forme de viata primitive. Aceasta ar fi putut fi planeta noastra, daca Luna nu ar fi existat… Oare ?

Dar nu suntem singurii care avem un satelit. Exista cel puţin 135 de sateliti în sistemul nostru solar. Saturn ii are pe cei mai multi, 46, iar in jurul Pamantului orbiteaza cel puţin 10 corpuri misterioase. Cinci sunt asteroizi, retinuti temporar de campul gravitational, iar patru sunt probabil ramasite ale rachetei Apollo 13. Al zecelea si cel mai mare este Luna.Ce este atat de special si misterios la Luna?

Luna este singurul satelit natural al Pamantului si al cincilea ca marime din Sistemul Solar. Este, totodata, cel mai mare satelit natural al unei planete din Sistemul Solar raportat la marimile dintre acesta si planeta Pamant.Luna este al doilea satelit ca densitate dupa Io, unul dintre satelitii lui Jupiter. In rotatia sa sincrona in jurul Pamantului, Luna prezinta aceeasi fata a sa, cu mici schimbari. Distanta maxima pana la Pamant: 406 720 kilometri; distanta minima pana la Pamant: 336 375 kilometri; distanta medie pana la Pamant: 384 400 kilometri; diametru mediu: 3476 kilometri; temperatura la suprafata: variabila de la 117 grade C (in plina zi) pana la -173 grade C (in plina noapte).Atmosfera: inexistenta.

Varianta acceptata de majoritatea oamenilor de stiinta in legatura cu originea Lunii este ca Pamantul, de-abia format, ar fi intrat in coliziune cu un alt corp, avand aproape dimensiunea lui Marte. Se considera ca planeta noastra n-ar fi fost lovita frontal ci tangential, fiind, cum s-ar spune doar „scalpata”. Ramasitele smulse din Terra s-ar fi imprasiat in forma de inel in jurul Pamantului, inainte de a se reaglomera, dand nastere Lunii. Insa aceasta este doar o teorie si desi pare logica la prima vedere, există anumite voci in randul oamenilor de stiinta, care sustin ca anumite caracteristici ale Lunii nu se potrivesc cu aceasta prezumtie.

Luna – Statie spatiala

În 1970, Mihail Vasin şi Alexander Shcherbakov, doi cercetători ruşi de la Academia Sovietica de Stiinte au propus teoria Lunii precum o navă extraterestră. Cei doi au presupus că Luna este o navă extraterestră gigant, care a fost acoperită cu rocă ca să pară un satelit natural. Extratereştrii, având o tehnologie superioară nouă, au fost capabili să-şi deghizeze nava într-un corp ceresc şi au lansat-o pe orbită. Ei au postulat că luna cuprinde un strat stâncos exterior gros de câțiva kilometri care acoperă o cocă tare, probabil, cu o grosime de 45 km și sub care există un vid, care conține, eventual, o atmosferă.În 1975, Donald Wilson a publicat „Our Mysterious Spaceship Moon” în care a adus dovezi in sprijinul acestei teorii. În 1976, George H. Leonard publicat „Altcineva este pe Lună” , în care a retipărit mai multe fotografii NASA ale suprafeței lunare sustinand teoria de mai sus.

Fie ca cei mentionati mai susu au avut dreptate sau nu sa vedem unele din misterele ce inconjoara acest satelit natural sau artificial al Pamantului.

Misterele Lunii

1. Luna e prea mare.  Christopher Knight și Alan Butler explica in cartea lor „Cine a construit Luna ?” ca satelitul nostru este mai mare decat ar trebui sa fie, aparent mai batran decat ar trebui să fie si mult mai usor în masa decat ar trebui să fie iar orbita nu este potrivita pentru un corp de asemenea marime. Isaac Asimov, un profesor rus de biochimie si scriitor de carti de popularizare a stiintei, a declarat ca „Luna, care nu are nici atmosfera si nici camp magnetic, este de fapt o ciudatenie a naturii. Fiind mai mare decat planeta Pluto, unii oameni de stiinta chiar l-au numit un sistem planetar geaman. In general, cand o planeta are sateliti in jurul lor acestia sunt mult mai mici decat planeta insasi. Prin urmare Pamantul ar trebuii sa aiba un satelit nu mai mare, sau in jurul valorii de 100 de kilometrii… Insa nu este asa.” Privind in jur la celelalte planete si la satelitii lor si coreland tot ceea ce stim despre cosmografie si despre legile cosmice, Luna nu ar trebui sa existe pe orbita Pamantului.

2. Vechimea Lunii.  Cand a avut loc primele aselenizari, au fost aduse pe Pamant mai multe roci de pe Lună. Intre 1969 și 1972 sase misiuni Apollo au adus pe Pamant 382 kg de roci lunare, mostre, pietricele, nisip și praf de pe suprafata Lunii. Roca adusă de Neil Armstrong are o vechime de 4,6 mi­liarde ani. De fapt, cam atat estimau savantii nostri vechimea Pamantului, si a intregului sistem solar. Dar la conferinţa asupra rezultatelor misiunilor Apollo, tinuta în 1974, oameni de stiinta de la NASA au comunicat aducerea pe Pamant a unor roci vechi de 5,3 miliarde ani. Cu 700 mili­oane ani mai vechi decat sistemul nostru solar!

3. Luna este goala.  Există nenumărate indicii ca Luna este goala.Iată câteva din studiile stiintifice care arata ca Luna pare a fi goala in interior:
– Misiunea Apollo12 a instalat seismografe si apoi a prabusit in mod intentionat modulul lunar provocand un impact echivalent cu o tona de TNT. Undele au rasunat timp de opt minute iar la sfarsit Maurice Ewing, o co-director al experimentului seismice, a declarat la o conferință de presa „a rasunat ca un clopot”. La fel s-a intamplat si în cazul Apollo 13, cand una dintre etapele rachetei a produs vibratii timp de trei ore.
– O echipa de la Universitatea din Arizona au declarat ca crezut ca Luna are un nucleu, dar ca acesta este mic. Lon Hood, liderul echipei, a declarat: „Am știut că nucleul Lunii e mic, dar nu am știut e asa mic … Acest lucru chiar adauga greutate ideii că originea Lunii este unica, spre deosebire de orice alt organism terestru – Pamant, Venus, Marte sau Mercur „Da, e artificial.”
– Dr. Gordon McDonald, cercetător-principal la NASA, arată într-un articol apărut în revista „Astronautics” din numărul pe iulie 1962, că prin analiza datelor referitoare la diferenţa obser­vată între mişcările reale ale Lunii pe orbită, şi mişcările calculate, se poate trage concluzia că sa­telitul natural al Pămîntului este mai degrabă gol în interior.
– În cartea sa intitulată “Luna noastră”, astronomul britanic dr. H. P. Wilkins declară: „Toate datele converg spre ipoteza că dincolo de adîncimea de 30-50 km Luna prezintă, mai mult sau mai pu­ţin, spaţii libere – cavităţi mari, tunele sublunare, crăpături – legate de suprafaţă prin fisuri… Vo­lumul aproximativ ai acestor goluri este probabil de 36 milioane km cubi.”
– Dr. Harold Urey consideră că sub scoarţa Lunii sunt zone cu densitate mai mică, eventual goluri; iar dr. Sean O. Solomon, de la Institutul Tehnologic din Massachusetts, a declarat că din re­zultatele obţinute de la diferitele cercetări efectuate în cadrul programului Apollo a reieşit şi posibili­tatea ca Luna să fie goală în interior.

4. Campul magnetic.  Luna nu are un camp magnetic si totusi foarte multe roci lunare sunt magnetizate. Sunt fenomene cunoscute sub denumirea de „mascons” (concentrații de masă), care sunt zone mari circulare de densitate neobișnuit de mare și o atractie gravitationala mai mare. . Acestea se găsesc în câmpiile de pe Lună cunoscute sub numele de „Maria”, care au fost odată considerate a fi mari. Aproximativ o treime din suprafata Lunii care o vedem de pe Pământul este alcătuit din acestea Maria în timp ce există puține pe „partea întunecată”, și nimeni nu poate explica de ce cele două părți sunt atât de diferite. Luna este de asemenea suspecta de a avea mai multe câmpuri magnetice. Din datele obtinute de la satelitul lunar Prospector a reiesit ca cele mai puternice concentrații de anomalii magnetice lunare sunt situate in partea opusa a celor mai mari cratere. Cu toate acestea, în absența unui câmp magnetic global (magnetosfera), nimeni nu poate determina cum s-ar putea întâmpla acest lucru.

5. Cutremurele Lunare.  Se stie ca misiunile Apollo au instalat seismografe pe Luna, cu toate astea exista o mare tacere din partea NASA in legatura cu datele primite de la aceste aparate. Sute de „moonquakes” (cutremure lunare) sunt inregistrate anual. Oficial, majoritatea dintre ele sunt atribuite meteoritilor ce lovesc astrul vecin; altele, numite cutremure termice, se datoreaza, conform NASA, extinderii crustei la ivirea primelor raze de soare dupa doua saptamani de intuneric. In noiembrie 1958 astronomul rus Nikolay Kozyrev de la observatorul din crimeea a fotografiat o eruptie de gaz langa craterul Alphonsus impreuna cu o stralucire rosiatica care a durat aproximativ o ora. In 1963 astronomii de la observatorul din Lowell au observat în noaptea de 29 octombrie, două pete de lumină de un roşu aprins, la nord de craterul Herodot; în noaptea de 27 no­iembrie, cele două pete roşii au reapărut pe mar­ginea sudică a craterului Aristarh. În iunie 1965 a fost observată o rază de lumină de un alb scânteietor, ţâşnind din craterul Aristarh, aflat atunci în zona obscură. Stiindu-se ca Luna nu are activitate vulcanica aceste fenomene nu sunt naturale.

6. Craterele lunare.  De ce craterele lunare sunt atât de întinse şi de puţin adânci? Craterele lunare produse de căderea meteoriţilor sunt de asemenea stranii – foarte întinse, şi atât de puţin adânci faţă de suprafaţa lor! Ca şi cum meteoriţii ar întâlni, în drumul lor prin scoarţa Lunii, o crustă foarte dură. Conform teoriei celor doi academicieni sovietici, M. Vasin şi A. Scerbakov, acest lucru se datoreşte faptului că meteoriţii se opresc în „coaja blindată” cu care constructorii din neştiut au întărit Luna, la 20-40 km sub scoarţă. Imensele circuri lunare, departe de a fi vechi cratere vulcanice deschise dureros pe supra­faţa Selenei, constituie în realitate locurile în care cei ce au amenajat interiorul Lunii, au pompat în exterior roci şi metale lichefiate, pentru a produce golurile interioare necesare şi a blinda suprafaţa nemaipomenitei nave interstelare, intergalactice. În zona circurilor, gradientul gravitaţional este mai mare; cei doi savanţi sovietici consideră că faptul se datorează echipamentului, combustibilului şi materialelor de tot felul aflate sub scoarţă, în go­lurile create. Procentul mare de metale conţinut de rocile lunare şi considerat „straniu” de savanţii sovietici şi americani, s-ar datora folosirii metale­lor pentru întărirea rezistenţei scoarţei lunare la impactul cu meteoriţii – în lungul ei voiaj spa­ţial.

La începuturile omenirii, Luna nu exista deloc

Se pare ca in istoria omenirii a existat o perioada in care nu era Luna pe cer! Acest lucru ne este precizat de scriitorii antici Democritus si Anaxagoras. Aristotel ne scrie ca zona Arcadiei (Grecia), inainte de a fi locuita de greci, a fost populata de pelasgi, ce au ocupat aceste teritorii inainte ca pe cer sa existe Luna! Din acest motiv, pelasgii mai erau numiti şi “pro-selenes”, adica “inainte de Luna”. Apollonius din Rhodes ne scrie faptul că a existat o perioadă în care “nu toate corpurile cereşti se aflau pe cer, înainte ca rasele Danai şi Deukalion să fi existat, atunci când trăiau doar arcadienii, înainte să fi existat Luna pe cer”. Plutarh afirmă şi el în opera “Întrebări romane” următoarele: “Erau vorba de arcadieni, aşa numiţii oameni pre-lunari”. La fel, şi poetul Ovidiu a scris că “Arcadienii îşi posedă pământurile înainte de naşterea lui Jupiter, pentru că naţiunea e mai veche decât Luna”. Hippolytus afirmă şi el că “Arcadia e mult mai veche decât Luna”. Şi Lucian ne spune în a sa Astrologie că “arcadienii sunt mai vechi decât Luna”. Mai putem să-l amintim pe Censorinus care şi el afirmă că “în trecut nu exista Lună pe cer”.

Făcând comparaţia între patru calendare rituale – cel egiptean, asi­rian, indian şi mayas, omul de cultură român Vic­tor Kernbach demonstrează că punctul de plecare al acestor sisteme cronologice este comun, situându-se cam în jurul anului 11.500 î.Hr. şi, departe de a fi ales arbitrar, el marchează nu „un început cronologic propriu-zis, ci epoca marilor catastrofe în sistemul nostru solar cunoscute sub termenul generic de potop”. O cauză probabilă a acestor catas­trofe ar putea fi exact captarea Lunii de către Pământ, mai bine zis sosirea Lunii în jurul Pă­mântului, cu toate consecinţele şi modificările la scară cosmică şi planetară pe care le presupune instalarea unui asemenea vecin în imediata apro­piere. Inclusiv apariţia unor mişcări de flux-reflux foarte puternice, atât la suprafaţa planetei noastre (valuri de maree oceanică), cât şi în interiorul aces­teia (valuri de maree magmatică), fenomene resim­ţite prin inundaţii, erupţii vulcanice şi mişcări se­ismice catastrofale. Una din consecinţe: scufunda­rea Atlantidei. Platon situează dispariţia uriaşei insule atlantice la 10.000-12.000 de ani înaintea epocii sale. Altă urmare posibilă a captării satelitului nos­tru – de fapt a adoptării Pământului de către Lună, spun unii savanţi – este renunţarea la ca­lendarul venusian – cel mai strălucitor astru pe cerul nopţii înainte de apariţia Selenei — şi înlo­cuirea lui firească cu cel lunar.

Aceste fapte descoperite de-a lungul timpului sunt cele mai importante aspecte care învăluie Luna într-un mister incredibil. Probabil că în viitorul îndepărtat o să aflăm care este adevărul despre “satelitul natural” al Pământului.

http://wariscrime.com/new/the-moon-is-a-spacecraft/
http://www.viewzone.com/anomaluna1.html
http://rense.com/general69/moon.htm
http://www.solarviews.com/eng/moon.htm#stats
http://science1.nasa.gov/science-news/science-at-nasa/2006/15mar_moonquakes/
http://www.lovendal.net/wp52

Supercivilizatiile si ipoteza extraterestra II

Ipoteza extraterestra primitiva si unele intrebari legate de OZN-uri

Sunt multe persoane care promoveaza si cred in ipoteza extraterestra primitiva. In opozitie cu ipoteza extraterestra expusa in prima parte , ipoteza extraterestra primitiva sustine ca: tot ce e „extraterestru” va fi material, in sensul cunoscut de noi, ca limita impusa de viteza luminii nu va fi niciodata depasita (sau nu cu mult) de nici o civilizatie, ca orice calatorie in Cosmos se va face de la o planeta la alta, cu nave mai mult sau mai putin de tipul STARLIGHT si, foarte important, ca diferenta dintre doua civilizatii care se vor intalni nu va fi mai mare de cateva sute sau mii de ani.

Evident, cu o astfel de definitie pentru „extraterestru”, multi cercetatori seriosi sunt retinuti sa accepte originea extraterestra a OZN-urilor. Exemplul cel mai tipic este probabil Jacques Vallée. El a enuntat patru obiectii principale in acest sens.

Prima obiectie a fost ca sunt raportate prea multe aterizari OZN, pentru a fi nave ale unor exploratori spatiali. Un sceptic roman se intreba chiar daca „o fi Pamantul o Meca a Metagalaxiei?” Eu cred ca pentru o supercivilizatie distantele cosmice sunt mult mai abordabile decat pentru noi, gratie tocmai milioanelor suplimentare de ani de progres stiintific si tehnologic. Dar daca acceptam ca supercivilizatiile ne monitorizeaza de mult timp, ele ar putea avea baze cosmice in apropiere, OZN-urile parand vehicule pentru distante scurte. Pe de alta parte, aparitia unei noi civilizatii tehnologice, candidata la statutul de viitoare supercivilizatie, este un eveniment rar in Galaxie, care se intampla o data la cateva sute de mii, daca nu cumva la cateva milioane de ani. La ora actuala suntem singurii in toata Galaxia in acest stadiu de „nou nascuti”. Nu pare ceva neobisnuit ca un astfel de eveniment sa fie de mare interes pentru civilizatiile mai varstnice.

A doua obiectie era ca OZN-urile au un comportament prea straniu (miscari neinertiale, imponderabilitate, fascicule de lumina curbate sau intrerupte, oprirea scurgerii timpului, fiinte trecand prin zid etc.). Dar si pentru locuitorii junglei internetul prin satelit poate reprezenta o magie. Au fost cazuri cand realizarile noastre tehnice au devenit pentru ei obiect de cult. Si nu trebuie sa uitam – distanta in evolutie intre o posibila supercivilizatie si noi este de mii de ori mai mare decat intre locuitorii junglei si noi.

A spune „este imposibil” deoarece „contrazice legile naturii” este o dovada de mare aroganta sau ignoranta. Jean-Jacques Rousseau observa ca “pentru a spune ca ceva contravine legilor naturii trebuie sa cunosti legile naturii. Or, cine poate spune ca la cunoaste in intregime?”. La fel, unui invatat care sustinea ca nu pot exista miracole, intrucat ele contrazic legile naturii, Sfantul Toma D’Aquino i-a raspuns „Tu chiar crezi ca cunosti toate legile naturii?” Si atunci de ce oare, la inceputul secolului XXI multi se comporta totusi de parca le-ar cunoaste pe toate?

Experimente genetice

A treia obiectie a lui Jacques Vallée fusese ca infatisarea raportata a „entitatilor biologice extraterestre” (EBE) asociate cu intalnirile apropiate OZN este mult prea aproapiata de cea a oamenilor. Se raporteaza chiar relatii sexuale si hibridari intre oameni si extraterestri, ceea ce n-ar fi posibil decat daca ambii ar fi din aceeasi specie. Aceasta obiectie este importanta. Pe de o parte, viata carbonica, bazata pe ADN, pare sa constituie baza pentru majoritatea (daca nu cumva toate) formelor de viata in Univers, nu deoarece ar fi singura posibila, ci pentru ca ea a fost cea mai eficienta in maratonul inceput cu Big Bang. Pe de alta parte, este insa foarte improbabil ca doua specii, creatoare a doua civilizatii, nascute pe doua planete diferite distantate in timp si spatiu, sa fie apropiate genetic (in termenii ADN).

Dar cine poate spune ce tehnici de incrucisare pot fi descoperite de ingineria genetica, nu peste cateva sute ci peste cateva milioane de ani? Putem doar sa facem speculatii, de pilda, ca o civilizatie care nu-si arata fata, putea realiza, din material genetic pamantean, noi rase umane, cu un creier mai mare, cu o inteligenta crescuta, adaptate unor sarcini speciale etc. Multe din „rasele” descrise de victimele presupuselor rapiri (micutii cenusii, uriasii blonzi etc.) ar putea fi astfel de rase umane artificiale sau chiar bioroboti derivati din zestrea genetica a speciei umane. Aceste rase puteau fi „produse” de pilda in rezervatii sau baze, undeva in afara Pamantului. In acelasi mod noi producem, de pilda, noi varietati de grau din soiurile traditionale. Uneori varietatea perfecta de grau devine sterila sau vulnerabila la noi boli. In aceste cazuri agronomii vor cauta anumite gene in zestrea genetica a unor specii primitive de grau si vor corecta cu ajutorul lor varietatea „perfecta”. Ce ar fi daca omenirea ar fi „banca de gene” corespunzatoare speciei umane „salbatice”, utilizata periodic la imbunatatirea unor rase umane artificiale? In acest caz ar disparea problema compatibilitatii dintre vizitatori si noi. Ipoteze de tipul acesta ar putea explica majoritatea istoriilor bizare de rapiri OZN si hibridari, asa cum sunt ele cunoscute din rapoarte.

Anumite persoane cred chiar ca a existat o interventie externa in aparitia omului si in imbunatatirile ulterioare ale sale. In ce scop se puteau realiza oare astfel de operatii? Pentru a crea in cele din urma un „supraom” ca cel visat de Nietzsche? Pentru mai multa creativitate ori inteligenta? Anumite analize estimeaza ca volumul creierului unei EBE este cel putin dublu in comparatie cu cel al oamenilor. Interesant ca niste bebelusi umani cu creierul atat de mare nu s-ar mai putea naste pe cale naturala, datorita limitarilor anatomice ale bazinului. Avortarea dupa trei luni de sarcina si dezvoltarea in continuare a embrionilor in incubatoare, precum in istoriile cu rapiri OZN, ar putea fi insa o solutie…

Scrierile din vechime sunt pline de aluzii la experimente genetice menite sa imbunatateasca specia umana. In Biblie gasim crearea Evei din coasta lui Adam (clonare?), hibrizi nedoriti de Dumnezeu rezultati prin actiunea ingerilor cazuti, Noe a fost un exemplar ideal, toate celelalte specimene umane fiind distruse de Potop etc. Astfel de exemple se regasesc in scrierile multor altor religii si in traditii populare. Eroii greci precum Ahile, Perseu, Hercule etc. se presupunea ca sunt hibrizi pe jumatate umani pe jumatate divini. Alexandru cel Mare, Iulius Cezar si multi altii pretindeau o origine similara. La aceasta se adauga istoriile despre fapturile numite in antichitatea romana si in Evul Mediu incubus si succubus, despre iele si zane care rapeau tineri si despre alte astfel de creaturi, mai peste tot. La ora actuala ne confruntam cu toate istoriile de rapiri OZN si hibridari, incepand cu cazul lui Antonio Villas Boas. Aproape fara exceptie, toti agentii implicati in aceste actiuni de „hibridare” vin din ceruri, ceea ce pare a fi mai mult decat o simpla coincidenta.

Toate istoriile privind experimente genetice: cele din Biblie, cele din alte traditii folclorice sau religioase, ca si din repoartele privind rapiri OZN, sunt compatibile cu ipoteza monitorizarii Pamantului si a omenirii de catre o Inteligenta Superioara tinand de o supercivilizatie.

De ce nu ne ofera tehnologiile lor?

O a patra obiectie a lui Jacques Vallée era ca nivelul stiintific si tehnologic aratat de vizitatorii OZN celor rapiti este mult prea apropiat de al nostru. Aceasta obiectie o contrazice un pic pe cea de a doua. Dar daca o acceptam ca adevarata, putem sa-i gasim doua explicatii: pe de o parte, rapoartele contin doar ceea ce martorul a inteles, iar o persoana intelege mai mult sau mai putin ceea ce poate explica in termenii conceptelor curente stiintifice si tehnice. Pe de alta parte, ar putea fi vorba de un „embargo” impus chiar de vizitatori, datorita politicii lor de neinterventie, o interdictie de a ne arata prea multe.

In multe rapoarte martorii afirma ca vizitatorii le-ar fi spus ca se tem de agresivitatea si xenofobia care caracterizeaza oamenii. Se stie ca orice tehnologie care incape pe mana oamenilor devine armament. Daca oamenilor li s-ar oferi tehnologii avansate, ele ar duce la un mare pericol, atat pentru noi cat si pentru alte civilizatii. In consecinta, intreaga umanitate ar trebui sa ajunga la o maturizare morala inainte de a incepe orice schimb de tehnologii.

Un alt argument, des uzitat, este ca daca ni s-ar arata prea multe, sau chiar daca ni s-ar da o dovada imposibil de respins privind existenta lor (precum ceruta aterizare pe peluza Casei Albe), aceasta ar avea drept consecinta un „soc cultural”, distrugand in buna masura structurile noastre sociale, religioase, economice, politice, culturale etc. Eu cred ca este chiar mai mult de atat. Supercivilizatiile vor fi pus la punct un schimb total de idei, de tehnologii etc. intre ele. La un moment dat, un astfel de schimb total poate duce progresul cunoasterii intr-o fundatura. Un punct de vedere nou, proaspat, va putea fi oferit doar de cineva venit dinafara, cu doua conditii: sa fie suficient de matura ca civilizatie (sa aiba ceva nou de spus supercivilizatiilor si sa reziste „socului cultural” al intalnirii cu acestea) si sa nu fi fost influentata in nici un fel in trecut de catre civilizatiile mai avansate.

Prin urmare, ca o ipoteza, putem presupune ca Inteligentele Cosmice se ascund de noi si deoarece ele asteapta din partea noastra ceva foarte important, nu doar pentru noi ci si pentru ele. Asteapta (si poate chiar recolteaza chiar acum) ideile, punctele de vedere, creatiile noastre originale, de care suntem capabili la capatul a milioane de ani de evolute independenta, or toate acestea ar putea fi distruse printr-un contact prematur.

Baza de date a Pamantului

Incercand sa extrapolam propriul nostru viitor, pentru a intelege mai bine ce ar putea fi o supercivilizatie, nu putem neglija desigur progresele pe care le va face tehnologia informatiei si comunicatiilor. Dupa unele estimari, toate informatiile verbale utilizate de o persoana in viata sa totalizeaza intre 30 si 100GB. adaugand si imaginile, ajungem la un milion de GB. Aceasta capacitate va fi proprie unui calculator obisnuit in jurul anului 2040. Pana la sfarsitul acestui secol probabil toate informatiile, toate gandurile, toate gesturile marunte ale tuturor fiintelor umane de pe Pamant vor putea fi stocate in memoria unui calculator. Nu este inca limpede pe ce cale vor ajunge aceste informatii in calculator; solutia cea mai buna ar fi un microprocesor implantat direct in legatura cu creierul (se fac deja numeroase experimente in acest sens); dar acesta reprezinta un detaliu tehnic … O reducere foarte importanta a capacitatii necesare se va obtine daca se vor memora doar ideile, gesturile etc. „esentiale”, avand in vedere ca multe dintre ele se repeta ori sunt comune mai multor persoane.

Din datele inmagazinate despre el, o persoana ar putea fi reconstituita in realitatea virtuala. In „ciberspatiu” vom putea construi lumi alternative, unde vom putea intalni astfel de persoane virtuale, aflate in viata sau decedate, nu doar cu infatisarea lor cunoscuta ci si cu ideile si gestica specifica. Ele ar putea chiar raspunde la intrebari inedite, in maniera in care ar fi raspuns in viata lor. Treptat va deveni din ce in ce mai dificil de distins realitatea materiala de cea virtuala, asa cum sugereaza si cateva recente filme SF.

Daca o supercivilizatie este interesata sa „recolteze” informatia produsa de pamanteni, ea va instala o astfel de „memorie” undeva in preajma, ca si dispozitive adecvate (poate implante) pentru a colecta date, cel putin de la anumite persoane interesante. Utilizarea unei astfel de „memorii” s-ar face prin tehnici de tipul realitatii virtuale. Intr-o astfel de memorie s-ar putea include imagini din trecut, la fel ca si scenarii de viitor. Desigur, o supercivilizatie ar putea face mult mai mult in acest sens decat ne sta noua la indemana. De pilda, ei ar putea conferi cópiei virtuale a unei persoane o anumita autonomie, constiinta faptului ca traieste si dupa moarte si chiar o anumita initiativa sau liber arbitru.

Pe ce principii de „hardware” s-ar sprijini o astfel de memorie este greu de spus, dar ea n-ar trebui sa fie materiala precum calculatoarele din zilele noastre. Multe persoane care au suportat rapiri vorbeau de globuri luminoase eterice despre care li s-a spus ca reprezinta „depozite de cunostinte si inteligenta”, in care se memoreaza „tot ce este in Univers”. O astfel de „memorie”, instalata de o Inteligenta Superioara, este mentionata si de alte surse, incepand cu „Cartea Vietii” din scrierile biblice ori „Cronicile Akasha” din traditia hindusa si tibetana si pana la „Enciclopedia Galactica” de care vorbea Carl Sagan.

Daca o astfel de memorie exista (precum este foarte probabil), ea ar putea explica multe paradoxuri raportate. O astfel de memorie ar putea fi sursa pentru channelling (asa cum pretindeau vindecatori precum Edgar Cayce, Arigó, etc.), pentru vorbirea in limbi nicicand invatate etc. O astfel de memorie ar putea constitui o explicatie pentru „luarea in posesiune”, „reincarnari”, pentru „reamintirea” unor vieti trecute, pentru intalniri cu stafii etc. Toate aceste fenomene ar putea fi considerate contacte ale medium‑ului cu o astfel de memorie din care primeste informatii, in primul rand despre persoane decedate. In acest mod s-ar putea chiar explica modul in care Hamlet a putut obtine informatii de la parintele sau ucis.

Intr-o astfel de realitate virtuala scurgerea timpului este diferita, permitand calatoriile in timp. Am putea calatori in trecut, chiar sa ne amestecam in anumite evenimente, fara a perturba de fapt acest trecut. La fel, am putea calatori si in viitor, sa fim martori la cataclisme si intamplari apocaliptice, fara a fi nevoiti sa acceptam existenta unui viitor „batut in cuie” si de neschimbat (care ar contrazice existenta unui liber arbitru), dat fiind ca acest viitor este un simplu scenariu, cu o anumita probabilitate de realizare, nicidecum un destin implacabil.

Prin urmare, multe intalniri OZN, dar si multe alte intalniri mistice sau inexplicabile, pretutindeni in lume, ar putea fi, macar in parte, astfel de contacte virtuale, puse in scena de administratorii supermemoriei instalate de Inteligentele Superioare tinand de supercivilizatii.

Lumi spirituale?

Este foarte putin probabil ca lumea supercivilizatiilor sa semene cu a noastra. In milioane de ani de evolutie, Inteligentele Cosmice vor fi descoperit nu doar mijloace de deplasare care sa evite bariera vitezei luminii, dar si alte forme de agregare a materiei (cele doua par a fi in legatura). In acelasi mod in care orice particula materiala este insotita de o unda, putand fi privita sub ambele aspecte, s-ar putea sa existe si „dubluri spirituale” ale Universului material, ca si a creaturilor vii din el. „Supermemoria” insasi ar putea avea o natura spirituala. Am putea specula chiar mai departe, presupunand de pilda ca lumea spirituala a fost prima care a aparut, ori ca lumea materiala este doar un soi de imensa realitate virtuala etc., desi aceste ipoteze par improbabile.

De asemenea, Universul (mai degraba „Multiversul”) ar putea fi mult mai vechi si mult mai complex decat partea ei pe care o observam cu instrumentele noastre. Ce a fost inainte de „Big Bang”? Ce este dincolo de limitele Universului nostru inchis (poate intr-o alta dimensiune, sau intr-o alta ipostaza a realitatii, poate intr-o stare spirituala a materiei)? Daca exista un alt Univers, similar cu al nostru, aceasta inseamna ca putem avea o infinitate. Acceptand ca Universul nostru s-a nascut printr-un „Big Bang”, ar trebui poate sa acceptam si existenta unui „Big Crunch” prin care el se va sfarsi, sa zicem peste 100 miliarde de ani. Este oare suficient acest rastimp pentru o inteligenta nascuta in interiorul unui astfel de Univers pentru a gasi o scapare din stransoarea lui? Daca da, ar trebui sa acceptam existenta unei Inteligente Superioare mult mai veche decat Universul nostru. Am putea avea astfel in jurul nostru o ierarhie de supercivilizatii si de inteligente, potential fara sfarsit.

Supercivilizatiile si Divinitatea

Prin urmare, chiar daca am fi fost exagerat de optimisti, probabilitatea ca o supercivilizatie este acum, aici, pe Pamant, monitorizandu-ne, este egala cu 0,99999… In istorie, in scrieri vechi, ca si in zilele noastre, exista numeroase marturii privind fapte si intamplari inexplicabile (incluzand aici si intalnirile OZN), care par sa-i probeze prezenta. Aceste marturii sunt de regula ignorate sau respinse de stiinta oficiala si acceptate cu greutate, drept miracole, de catre Biserica. Totusi, la ora actuala, cand s-au constituit mari baze de date cu astfel de cazuri, descoperim ca rapoartele asupra lor sunt atat de multe si atat de consistente incat le-am putea chiar accepta drept un al doilea argument privind prezenta supercivilizatiilor pe Pamant.

Stiinta, tehnologia, ca si obiectivele unei astfel de supercivilizatii se afla mult dincolo de intelegerea noastra. Aceasta observatie este cu atat mai valabila pentru ierarhiile nesfarsite de supercivilizatii. Asa cum s-a spus, oamenii nu pot face distinctia intre actiunile unei civilizatii aflata cu milioane de ani inaintea noastra si magie. Putem adauga – in limitele gandirii rationale, mintea omeneasca nu este capabila sa faca distinctia dintre actiunile unei astfel de supercivilizatii si ceea ce noi cunoastem drept sacru, sfant, divin.

Ca un exemplu, afirmatia ca divinitatea poseda puteri nelimitate conduce la un paradox: poate oare divinitatea construi un zid atat de trainic incat nici ea sa n-o poata distruge? Daca da, puterea sa este limitata de acest zid, daca nu, exista limite in ceea ce poate face. Solutia rationala este sa acceptam sa folosim in loc de “putere nelimitata” atribute precum “mai puternic decat tot ce ne-am putea imagina”. Sau am putea spune ca acest atribut al divinitatii este dincolo de puterea noastra de intelegere. In ambele cazuri avem un bun exemplu pentru faptul ca nu suntem capabili sa facem distinctia dintre o supercivilizatie aflata in varful ierarhiei (sau principalul sau conducator) si divinitate. Acelasi rationament se poate repeta pentru toate atributele divinitatii. Pentru a mai da un exemplu, in loc sa spunem “fara de inceput”, putem spune “mai batran decat orice faptura in marele Univers” s.a.m.d.

Atunci cand definim un concept, trebuie sa facem distinctia dintre el si alte concepte inrudite. Daca nu avem nici un mijloc de a distinge astfel intre doua concepte, va trebui sa recunoastem ca cele doua concepte sunt identice (cel putin pentru noi) si nu avem decat cel mult doua nume diferite pentru acelasi concept. In cazul nostru, nu suntem in stare sa facem distinctia dintre “Inteligentele Superioare ale unei supercivilizatii aflata in varful ierarhiei” si “Divinitate”. In consecinta, pentru noi “Inteligente Superioare ale supercivilizatiilor” reprezinta doar un alt nume pentru Divin.

In loc de incheiere

Desigur, cititorul va fi inteles ca toate cele de mai sus nu constituie o dovada ca ipoteza extraterestra reprezinta explicatia pentru orice fenomen straniu si in particular pentru fenomenul OZN. Dincolo de speculatiile facute, acest eseu s-a vrut o argumentare a faptului ca ipoteza extraterestra  in general nu poate fi respinsa cu ceea ce cunoastem la ora actuala. Mai mult – aceasta ipoteza pare chiar foarte probabila. Dar, evident, nu pot fi excluse nici alte ipoteze. Cat despre raspunsurile certe, neindoielnice, acestea se vor mai lasa inca mult timp asteptate.

sursa

Alte postari similare:

Supercivilizatiile si ipoteza extraterestra I

Suntem o rezervatie a extraterestrilor ?

Manipularea prin intermediul extraterestrilor

Supercivilizatiile si ipoteza extraterestra I

Eseul de fata expune o sinteza a unor opinii curente, ca si un punct de vedere personal, privitor la ipoteza extraterestra: posibilitatea existentei si a altor civilizatii in Univers, unele dintre ele foarte batrane, sansele de contact cu ele, ca si consecintele, atat pentru studiul fenomenului OZN cat si, in general, pentru specia umana.

Cate civilizatii sunt in Univers?

La ora actuala se accepta ca cea mai mare parte a stelelor au in jurul lor planete. Spectroscopia ne asigura ca apa si componentele de baza ale vietii de tip carbonic, inclusiv aminoacizii, se gasesc peste tot in Cosmos. Tot mai multi specialisti admit ca germenii vietii calatoresc prin spatiu, „infectand” pur si simplu orice loc propice. In cazul in care conditiile favorabile se mentin timp de cateva miliarde de ani, viata poate atinge complexitatea pe care o vedem pe Pamant. In unele cazuri, un astfel de sistem complex de viata va da nastere unei „civilizatii tehnologice”, cu alte cuvinte unor fiinte inteligente capabile sa construiasca nave spatiale pentru a pleca la cucerirea altor planete locuibile.
Cate astfel de „civilizatii tehnologice” ar putea exista in acest moment in Univers, in afara de civilizatia noastra? Frank Drake a propus in 1960 o binecunoscuta formula pentru a estima acest numar. Mai multi cercetatori au facut, pe aceasta baza, calcule vizand galaxia noastra – Calea Lactee. Rezultatele au fost diferite, variind de la zeci de mii la zero.
Am refacut si eu acest calcul, respectand mai mult spiritul decat forma ecuatiei lui Drake. Dupa unele estimari in galaxia noastra exista 400 miliarde de stele. Probabil in jur de 1,5 miliarde dintre acestea sunt stele de generatia a treia, cu o viata destul de lunga (minimum 5 miliarde de ani), cu planete pietroase, continand elemente grele, cu orbite stabile. Probabil 20 de milioane dintre ele se gasesc in “ecosfera”, cu alte cuvinte poseda o temperatura care mentine apa in stare lichida, o forta gravitationala suficient de mare pentru a retine apa timp de miliarde de ani, orbita aproape circulara, o alternanta rezonabila zi-noapte si vara-iarna etc. Practic pe toate aceste planete viata va apare, dar ea va atinge abundenta pe care o vedem pe Pamant doar pe circa un milion de planete. Unu la suta din aceste biosfere vor da nastere, la un moment dat, dupa miliarde de ani de evolutie, unei fiinte care va construi o “civilizatie tehnologica”. Sper ca nu voi fi considerat exagerat de optimist daca cred ca 9 din 10 astfel de civilizatii se vor autodistruge sau vor degenera, dar una din zece va supravietui foarte mult timp, poate milioane de ani, metamorfozandu-se in cele din urma in ceva ce putem numi o supercivilizatie. Potrivit calculului pe care l-am facut, Calea Lactee poate da nastere deci la circa 1000 de astfel de supercivilizatii. Dintre acestea cateva sute vor fi si aparut si exista si la ora actuala, iar restul urmeaza sa apara in viitor. Aceasta valoare este o buna medie intre diversele valori privind numarul de civilizatii propuse in literatura.

Dar daca cineva o sa considere ca am fost prea optimisti, si fiintele inteligente apar mult mai rar, trebuie sa mentionam ca galaxia noastra, pentru care am facut aceasta estimare, este doar una dintre cele circa 100 miliarde de galaxii, mai mult sau mai putin asemanatoare, din Universul accesibil observatiei noastre. In plus, avem motive serioase sa credem ca exista si alte universuri, poate “paralele”, poate din alte stari de agregare ale materiei etc. In consecinta, este aproape absolut sigur ca in Univers exista multe supercivilizatii.

Ce ar putea fi o supercivilizatie?

Din pacate noi cunoastem doar o singura civilizatie tehnologica – a noastra – si nici o supercivilizatie. Totusi, singura modalitate, mai mult sau mai putin rationala, de a raspunde la intrebarea “ce poate fi o supercivilizatie?” este sa extrapolam propria noastra evolutie spre viitor, desigur, in ipoteza ca vom reusi sa evitam autodistrugerea.

Daca spiritul de pionierat nu o sa dispara dintre oameni, in cateva decenii planeta Marte va fi explorata, ca si alte cateva corpuri ceresti din Sistemul Solar. Apoi vom incepe sa ne gandim la alte sisteme solare. Exista o mie de sori intr-o vecinatate de 54 ani lumina in jurul nostru. 46 dintre acestea par sa posede sisteme solare asemanatoare cu cel in care traim.

In ultimii cincizeci de ani inginerii au imaginat tot soiul de nave cosmice pentru a calatori spre ele. Putem aminti navele termonucleare ORION si DAEDALUS, nava ionica YANTAR, navele laser STARLIGHT sau SUPERSTARLIGHT si asa mai departe. Ceea ce lipseste nu sunt solutiile tehnologice ci banii si motivatia. Aceste nave, foarte “clasice” ar putea strabate distanta de 4 ani lumina pana la cea mai apropiata stea – Proxima Centauri – in cincizeci de ani. Sosind aici, calatorii ar putea construi colonii si poate, in alti cincizeci de ani, trei alte nave similare. Aceste nave, si urmatoarele generatii de pionieri, vor repeta performanta in urmatorul secol si asa mai departe, ca intr-o reactie nucleara in lant. In acest mod, omenirea ar putea cuceri Calea Lactee intr-un milion sau doua de ani. Desigur, aceasta in ideea ca stiinta si tehnologia se vor opri la nivelul din secolul XXI, ceea ce pare extrem de improbabil. Altminteri timpul va fi mult mai scurt. Alti autori au gasit pentru acest rastimp valori mai mari sau mai mici. Freeman Dyson sau Iosif Shklovskii vorbeau despre 10 milioane de ani; Stanislav Lem era convinss ca aceasta perioada va fi doar de cateva sute de mii de ani.

Personal, sunt ferm convins ca in cateva secole, daca nu mai repede, vor fi descoperite noi legi fizice care vor permite ocolirea limitarii impuse de viteza luminii. Teorii precum supercorzile, lumea subcuantica, energia vidului si alte astfel de abordari, ca si unele experiente recente, ne asigura ca in cateva secole multe din prejudecatile noastre privind natura materiei, a spatiului, timpului, dimensiunilor etc. se vor schimba. In consecinta calatoriile interstelare vor deveni mult mai simple si mai rapide de cat ne putem imagina azi.

Specia umana se va schimba si ea. Ne putem gandi la cercetarile privind regenerarea, prelungirea sperantei de viata, ingineria genetica, bio-robotii, ciborgii etc. In viitorul apropiat practic toate obiectele artificiale mai importante vor deveni “inteligente”, cu microprocesoare integrate. Ele vor fi si interconectate, prin internet, cu toate calculatoarele si bazele de date din lume. Comanda de la distanta a tuturor acestor dispozitive si calculatoare se va face prin microprocesoare implantate in cap, conectate direct la creierul uman. In mai putin de o suta de ani va fi suficient sa ne gandim la un subiect, pentru ca in momentul urmator toate informatiile necesare despre acel subiect sa ne soseasca in minte. Vom vedea prin ochi situati la mii de kilometri, vom actiona prin brate robot la distante la fel de mari, sau ne vom intalni unii cu altii in realitatea virtuala, toate prin intermediul acestui implant, fara complicatele dispozitive utilizate astazi in teleprezenta. Mai mult, vom putea vorbi unii cu altii “de la o minte la alta”, prin reteaua de transmitere a datelor, fara a scoate sunete si la orice distanta.

Oare in secolul XXX vom mai utiliza cuvinte pentru a comunica? Vom mai fi legati, ca azi, de corpul nostru fizic? Putem continua cu astfel de intrebari; dar toate aceste speculatii privesc doar secolele care urmeaza. Ce ne-ar putea aduce progresul intr-un milion de ani depaseste de departe imaginatia noastra. In consecinta este aproape sigur ca o supercivilizatie nu va avea probleme sa realizeze calatorii interstelare intr-un timp rezonabil si ca noi nu am putea deosebi tehnologia unei astfel de supercivilizatii de magie.

Prapastia timpului

Daca estimarile noastre au fost corecte, distanta medie intre sediile a doua supercivilizatii in Galaxia noastra este de ordinul catorva mii de ani lumina. Dar, in mod paradoxal, nu aceste distante ne despart cel mai mult ci cele in timp.

Dupa cum se accepta la ora actuala, varsta Universului observabil este de cel putin 15 miliarde de ani, socotiti de la faimosul “Big Bang”. Am fost norocosi, intrucat a fost un Univers favorabil vietii (Principiul Antropic). La inceput nu exista decat hidrogen si heliu. S-au nascut stele de generatia intaia, apoi a doua, care au explodat dupa un timp. Astfel s-au creat elemente grele, din care s-au format stele de generatia a treia, precum Soarele nostru, inconjurate si de planete pietroase, de tipul Pamantului. Pe acesta, acum peste patru miliarde de ani, a inceput sa se dezvolte viata. Acum doua miliarde de ani a aparut prima celula eucariota, dupa un alt miliard de ani primul viermisor, iar in ultimul miliard urmasii acelui viermisor au relizat o civilizatie tehnologica.

In acest maraton de peste 15 miliarde de ani al vietii si inteligentei, pe intinsul Universului, sansele au fost diferite de la un loc la altul. Aceasta a dus la diferente in evolutie de sute de milioane de ani sau chiar mai mult. Ca un exemplu, la 37 ani lumina de noi sunt doua stele: Zeta1 si Zeta2 Reticuli, ambele de acelasi tip cu Soarele dar mai vechi decat el cu un miliard de ani. Printr-o bizara coincidenta, aceste stele sunt adesea mentionate, in istoriile despre rapiri OZN, drept locul de origine al rapitorilor.

Acceptand, pentru simplitate, ca cele cateva sute de supercivilizatii care ar putea exista in Galaxia noastra s-au nascut, una dupa alta, intr-un ritm uniform, rezulta ca o supercivilizatie apare o data la 2-3 milioane de ani. Aceasta este deci distanta “normala” dintre doua civilizatii vecine in timp, in contrast cu faptul ca in toate intalnirile din povestirile SF diferenta in stiinta si tehnologie dintre doua civilizatii care se intalnesc este de regula doar de numai cateva sute sau cateva mii de ani. Dar in 2-3 milioane de ani o civilizatie tehnologica se va fi transformat in altceva, poate in fiinte spirituale, poate in fiinte virtuale, cel mai probabil in ceva ce nici nu ne-am putea imagina. Si ne-am putea gandi de asemenea la cea mai batrana dintre aceste supercivilizatii, care ar putea fi cu un miliard de ani mai veche decat noi. Repet – stramosul nostru acum un miliard de ani era un viermisor. In urmatorul miliard evolutia ar putea fi mai rapida. Ce ar putea fi ei acum, stapanii supercivilizatiilor, ce infatisare vor fi avand, dupa un alt miliard? Nu putem decat sa presupunem ca au devenit o Inteligenta Superioara.

In aceasta imensa prapastie de timp, de sute de milioane de ani, intre supercivilizatiile timpurii si noi, sta cheia raspunsului la cele mai multe dintre problemele legate de destinul nostru cosmic.

Unde sunt ei?

Dupa cum estimam mai sus, civilizatia noastra putea sa fi cucerit Galaxia in cel mult doua milioane de ani. Aproape sigur, toate supercivilizatiile au facut aceasta cu milioane de ani inaintea noastra. Deci ei trebuie sa stie o multime de lucruri despre noi; mai mult, ei ar trebui sa fie aici, acum. Dar, cel putin oficial, nu sunt. Traditia sustine ca Enrico Fermi a fost, la inceputul anilor patruzeci, primul care a pus retorica intrebare: “Ar trebui sa fie aici; unde sunt?” Am gresit oare undeva? Suntem cumva, in ciuda estimarilor facute mai sus, singuri in Univers?

Pentru majoritatea oamenilor pare normal ca in cazul in care niste calatori spatiali (pasnici) ar ajunge la noi, ei sa aterizeze pe peluza din fata Casei Albe (de ce nu, s-au intrebat unii, in Place de la Concorde, sau in fata Palatului Buckingham, sau in Piata Rosie, sau Tien An Men etc?). Pare de asemenea normal, pentru cei mai multi, ca vizitatorii sa ceara sa-l vada pe Marele Sef al Pamantului si sa ne ofere oarece tehnologii avansate in schimbul unor bunuri sau drepturi (cum ar fi niste materii prime sau permisiunea de a efectua experimente genetice pe oameni) s.a.m.d. La fel de normal li se pare ca o civilizatie cosmica sa ne semnaleze, prin radio, existenta ei, asteptand raspuns. Pentru multi altii o invazie spatiala de tipul celei din filmul “Independence Day” pare perfect plauzibila (la fel ca si victoria finala a SUA). Toate aceste scenarii privind contactele cu extraterestrii sunt false, fiind viciate de serioase prejudecati.

O lista de prejudecati despre extraterestrii

Putem incepe cu prejudecata drepturilor egale. O diferenta de milioane de ani, sau poate chiar de sute de milioane, este atat de mare precum cea dintre noi si o maimuta sau o soparla. Daca reprezentantii unei supercivilizatii sunt aici (ceea ce e foarte probabil), ei ar putea sa ne examineze, sa ne monitorizeze evolutia, chiar sa ne contacteze sub o anumita forma, dar in nici un caz nu se vor aseza la acelasi nivel cu noi.

Am putea continua cu prejudecata conversatiei. Si noi, chiar daca interactionam uneori cu o soparla, aceasta nu va fi niciodata o conversatie. Deja G. Cocconi si P. Morrison argumentau, intr-un articol din 1959, ca, daca diferenta de evolutie dintre doua civilizatii este de milioane de ani, probabilitatea schimbului de idei dintre ele va fi egala cu zero.

O alta prejudecata este sovinismul temporal (sau provincialismul temporal, dupa expresia lui J. Allen Hynek). Ea sustine ca, spre deosebire de vremurile de demult, in ultimele doua secole am iesit in sfarsit la lumina adevaratei stiinte. In consecinta, acum putem decide ce anume poate exista si ce anume nu va fi niciodata cu putinta. Daca acum un secol si ceva am descoperit radio-ul, multi cred ca el va ramane cel mai bun mijloc de comunicare la distanta pentru totdeauna. Daca acum un secol Einstein a postulat ca viteza luminii reprezinta o limita, pana la sfarsitul timpului nu va fi descoperit nici un alt principiu al fizicii care sa permita evitarea acestei limite s.a.m.d. Ca un exemplu special, putem mentiona prejudecata SETI*: conform ei, chiar daca semnalele radio au nevoie de mii de ani pentru a ajunge de la o planeta locuita la alta, multe civilizatii vor considera ca ele reprezinta solutia ideala de contacte cosmice, iar datoria noastra este sa cautam aceste semnale.

Pentru anumite persoane (suspectez ca multe dintre acestea au legaturi stranse cu complexul militar‑industrial) pare normal ca daca o civilizatie cosmica va sosi pe Pamant, ea va incerca sa ne cucereasca utilizand forta. Ei vor fi „invadatorii” cu care ne intalnim in atatea texte si filme SF. Aceasta ar putea fi numita prejudecata invaziei. Daca am fost de acord cu rationamentul din prima parte a acestui articol, trebuie sa fim de acord si cu faptul ca, aproape sigur, nu va avea loc nici o invazie. Aceasta deoarece supercivilizatiile stiu de existenta noastra de milioane de ani, in consecinta, daca ar fi vrut, puteau sa ne invadeze inca de atunci. Si, intr-un anumit sens, se pare ca noi suntem deja invadati de ei, de milioane de ani.

Exista urme de pasi imprimate in roci vechi de 500-600 milioane de ani la Berea (Kentucky) sau la Antelope Springs (Utah). Au fost gasite obiecte tehnice inexplicabile, incastrate in piatra formata in urma cu mii sau milioane de ani, la Schöndorf (Austria), Coso Mountains (California), in albia raului Narada (Uralul de est, Rusia), etc., chiar si in Romania langa Aiud, in raul Mures. N-ar putea fi oare acestea semne ca cineva ne viziteaza de foarte multa vreme?

De aceeasi natura este prejudecata interventiei. Sectele OZN spera ca extraterestri ne vor ajuta (sau macar pe cativa „alesi”) sa trecem cu bine cataclismele care ne asteapta in viitor. Chiar daca comparatia nu este perfecta, ne amintim ca, in urma cu cateva secole, daca oamenii soseau intr-un loc nou (o vale salbatica, o insula nelocuita etc.), ei luau locul in stapanire, construiau case, taiau padurea sa poata face agricultura, aduceau vite, porci, gaini, starpeau tigrii, ursii, lupii etc. In numele biodiversitatii, azi intelegem ca aceasta atitudine nu mai poate continua si in ultimele decenii suntem martorii unei miscari ecologice tot mai viguroase. La ora actuala norma este ca daca se descopera o bucata de pamant care a scapat de interventia umana, o noua insula sau o noua vale in jungla, o vom declara rezervatie, permitand doar o interventie foarte limitata, pentru scopuri stiintifice. Conform acestor reguli de neinterventie, un cercetator nu poate ajuta la ora actuala nici macar o testoasa nou nascuta sa ajunga in apa marii. Aceasta atitudine pare ca va deveni tot mai riguroasa in viitor. O supercivilizatie care ar observa Pamantul ar trebui sa actioneze intr-o maniera similara, evitand interferentele in evolutia noastra, dar colectand mostre, facand experimente, avand contacte foarte limitate (si nu ca de la egal la egal) cu unii indivizi, selectati dupa criteriile lor, nu ale noastre. Cu premisele de mai sus, Pamantul ar putea fi privit ca o rezervatie cosmica, monitorizata de niste supercivilizatii (ca in asa numita ipoteza zoo). Dupa parerea mea exista si alte motive pentru neinterventie, mai importante decat ipoteza zoo.

In concluzie chiar daca civilizatiile cosmice sunt acum aici, nu trebuie sa ne asteptam din partea lor, nici la o invazie, ori la distrugeri, dar nici la contacte oficiale, conversatii sau ajutor in rezolvarea problemelor noastre.

sursa

Alte postari similare :

Supercivilizatiile si ipoteza extraterestra II

Suntem o rezervatie a extraterestrilor ?

Manipularea prin intermediul extraterestrilor

De ce sunt tinute secrete observatiile OZN

Desi, la prima vedere, toata lumea se declara doritoare sa vada rezolvata enigma OZN, in realitate, exista nenumarate motive pentru care aproape nimeni nu doreste limpezirea lucrurilor.

Oamenii de stiinta au o aversiune fata de acest subiect. Ei simt, subconstient, ca o intelegere corecta a fenomenului OZN ar putea distruge o buna parte din sistemul nostru de credinte asupra realitatii. Ar trebui, de pilda, sa recunoastem ca multe afirmatii de tipul “nu poate exista o viteza mai mare ca cea a luminii” nu vor mai putea fi sustinute, de unde pierderea increderii in toata invatatura care se preda la scoala. In cel mai bun caz, savantii declara ca stiinta nu este inca pregatita sa se confrunte cu aceasta provocare, drept pentru care ar fi o pierdere inutila de timp si de bani sa ne ocupam de ea.

Invatatii au convingerea tacita ca lumea poate fi cunoscuta in intregime prin experiente de laborator si prin formule matematice, extinzand, prudent, teoriile existente. Tot ce nu intra in aceasta schema e considerat un nonsens. In consecinta, oamenii de stiinta vor considera ca si cele mai absurde explicatii traditionale – planeta Venus, fulgere globulare, vartejuri de praf, stoluri de pasari, fenomene naturale necunoscute, avioane secrete, baloane, farse etc. – sunt de preferat recunoasterii existentei fenomenului OZN, uitand ca stiinta nu se termina, nici macar “in linii mari” cu ceea ce cunoastem azi. Daca li s-ar aduce o dovada care ar contrazice convingerile lor, ei ar prefera sa o ascunda, in interesul linistii generale. Aceasta atitudine, aplicata fenomenului OZN, a fost numita de Edward Ruppelt Teorema Air Force: “Asta nu poate exista deci asta nu exista”. Situatia seamana cu o veche si celebra anecdota, cea cu taranul care, convins ca stie totul despre zootehnie, viziteaza, pentru prima data in viata lui o gradina zoologica. Dand cu ochii de girafa, o priveste din ce in ce mai uluit, dupa care se intoarce cu spatele spunand “nu, animalul acesta nu exista”…

Bazati pe acelasi tip de rationamente, savantii au sustinut, de pilda, pana in 1803, ca meteoritii nu exista, deoarece nu pot exista pietre in cer. Cu doua secole mai inainte, Galileo Galilei a invitat zadarnic cardinalii, care se pregateau sa-l condamne, sa priveasca prin luneta, sa se convinga ca Jupiter are sateliti. Cardinalii “stiau ei foarte bine care este realitatea” si nu erau dispusi sa se lase imbroboditi de un sarlatan. La ora actuala nu ne-am debarasat nici pe departe de aceasta meteahna. S‑a schimbat doar lista metodelor si convingerilor noastre, la care tinem insa intr-un mod tot atat de irational ca si cardinalii de odinioara, desi sunt la fel de perisabile ca cele ale lor.

Astrofizicianul Jacques Vallée scria in cartea sa Dimensions: “In doua randuri am urmarit niste obiecte neidentificate, utilizand telescoape de mici dimensiuni. Cativa colegi ai mei, astronomi, au vazut si ei ceva asemanator si, dupa ce ne-am interesat, am constatat ca pretutindeni in lume exista astfel de observatii, facute de astronomi profesionisti si tinute secret. […] Ei se gandeau doar la suprimarea inregistrarilor, negand observatiile. Atunci cand documentatia era inatacabila, o puneau pe seama avioanelor sau planetelor; iar atunci cand se demonstra ca nici un avion nu se putea comporta astfel, distrugeau datele”.

Jacques Vallée nu vorbea gratuit. In 1961 el lucrase in cadrul programului francez de urmarire a satelitilor, parte a unui program international coordonat de observatorul astronomic Smithsonian din Statele Unite. Intr-o noapte Vallée si colegii sai au observat un obiect care facea miscari prea ciudate pentru a fi satelit, totusi in mod sigur nu era nici avion nici balon. Inainte ca inregistrarea magnetica a observatiei sa fi fost introdusa pe calculator, seful lor a confiscat banda si a sters continutul ei, desi vazuse cu proprii sai ochi fenomenul. Jacques Vallée se intreba de ce oare numai gandul unui presupus contact cu o alta forma de inteligenta provoaca reactii atat de violente. Asa a inceput sa-l preocupe problema OZN-urilor, devenind la ora actuala unul dintre cei mai prestigiosi investigatori in acest domeniu.

Dar fenomenul OZN nelinisteste si majoritatea religiilor traditionale, pilonul cel mai puternic al moralitatii. In cazul in care s-ar recunoaste realitatea contactelor OZN, ar trebui sa se accepte ca civilizatiile superioare noua ne-ar putea oferi si alte mijloace care duc la mantuire decat cele pe care noi le consideram singurele valabile. Multi fundamentalisti religiosi sunt convinsi (fiecare in felul sau) ca detin adevarul absolut si ultim asupra Divinitatii si a instrumentelor acesteia. Ei vor considera prin urmare ca tot ce e legat de extraterestrii este “lucratura Diavolului”. Or influenta, inclusiv politica, a acestor fundamentalisti este foarte mare.

Un “contact prematur” cu o civilizatie mult superioara ar duce in mod cert la blocarea creativitatii culturii pamantene. Unii analisti cred chiar ca extraterestrii insisi se feresc, din acest motiv, sa ne ofere o dovada certa a prezentei lor. Carl Gustav Jung, unul dintre intemeietorii psihanalizei, vorbind de confruntarea noastra cu o civilizatie mai evoluata scria: “Fraiele ne-ar scapa din maini […] ne-am regasi fara vise, am descoperi ca aspiratiile noastre intelectuale si spirituale sunt atat de depasite incat ne-ar lasa complet paralizati”.

Nici militarii nu au motive sa agreeze subiectul. Pe vremea primelor observatii OZN, s-au acumulat stive de rapoarte. S-a observat repede ca sefii mai mult se enervau decat se bucurau de acestea, intrucat ceva necunoscut bantuia nestingherit cerul national, fara sa i se poata gasi nici explicatii nici antidot. Rezultatul a fost ca subalternii au inceput sa ezite sa mai raporteze superiorilor proportiile fenomenului, ceea ce a linistit cat de cat superiorii. Drept consecinta, subalternii au aplicat in continuare politica strutului.

Totusi armata a continuat sa urmareasca foarte atent, desi in cel mai mare secret, fenomenul OZN. Ea stia prea bine, asa cum scria Stanton Friedman, ca primul guvern capabil sa copieze viteza si hipermanevrabilitatea farfuriilor zburatoare va obtine un avantaj decisiv asupra adversarilor. In 1990 Friedman afirma ca “Daca posezi fragmente de tehnologie extraterestra, vei studia aceste tehnologii, iar proiectul respectiv va fi ultrasecret. S-ar putea o vreme sa nu prea stii ce sa faci cu informatia obtinuta, dar teama va fi mare ca nu cumva inamicul sa se dumireasca mai repede si sa utilizeze cele aflate pentru noi arme ofensive sau defensive”.

Analistul Scott Mandelker avertizeaza si asupra unui alt pericol de care se tem oficialitatile: inteligenta care insoteste OZN-urile ar putea aduce pe Pamant o pace generalizata; or, “pacea este o amenintare ingrozitoare la adresa status quo-ului: pacea va face ca armatele sa lase armele, politia sa se restranga; intregul sistem economic va trebui sa gaseasca alte baze decat razboiul […] Pentru cei aflati la putere, pacea este de-a dreptul periculoasa”.

Daca s-ar sti ca in apropierea noastra exista tehnologii infinit mai performante decat cele pe care le avem noi, economia, bursa, industria, s-ar prabusi. Dar, asa cum preciza Friedman, un astfel de anunt ar fi o lovitura mai ales pentru nationalism, state nationale, politicieni. Tineretul va uita de tot ce se cheama apartenenta nationala, considerandu-se “cetateni ai Pamantului”. “In loc sa ne mai concepem ca fiind americani, canadieni, peruvieni, francezi sau chinezi, poate vom incepe sa ne gandim la noi ca la pamanteni. Suna idilic, dar nici un guvern nu va permite vreodata cetatenilor sai sa puna mai presus apartenenta planetara de cea nationala […] Cea mai mare teama a cuiva aflat la putere […] este ca va pierde aceasta putere”.

Dar si majoritatea oamenilor, ca si societatea in ansamblu, s-ar bucura daca subiectul ar fi ingropat definitiv. Studii sociologice, unele finantate chiar de NASA, menite sa estimeze impactul intalnirii cu reprezentantii altor civilizatii, vorbeau de groaza in fata invaziei unui inamic implacabil, de erodarea structurilor traditionale de putere de pe glob, de prabusirea autoritatii, jafuri, panica generalizata. Astronomul Donald Menzel explica necesitatea unei politici a strutului fata de OZN-uri spunand “publicului ii este frica de «farfuriile zburatoare»; lipseste doar o scanteie pentru a da nastere unei valvatai de panica de dimensiuni nationale…”.

Orice pasionat al fenomenului OZN va ramane uimit sa constate cat de multi sunt cei ce nu doresc sa afle detalii despre acest subiect, cat de mult le displace acestora cand sunt obligati sa admita realitatea unor observatii OZN si cat de bine se simt daca cineva ii asigura ca OZN-urile nu exista… Este un fapt binecunoscut ca si pana si acele persoane care, aparent, au suferit rapiri OZN, refuza sa admita realitatea celor petrecute, inclusiv pentru protectia propriului echilibru sufletesc.

Oamenii nu accepta cu placere ceea ce se opune convingerilor lor. Asa cum spunea in 1993 R. W. Silithoe, doctor in psihologie clinica, oamenii au tendinta sa creada in ceea ce ii face sa se simta confortabil. Necunoscutul ne sperie, in timp ce imaginea unei lumi simple, complet explicabile, ne face sa ne simtim mai in siguranta si mai relaxati.

Charles Fort scria, in urma cu aproape un secol, ca daca niste extraterestrii veritabili, cu infatisare omeneasca, ar cobori in plin New York si ar defila pe strazi cateva ore, dupa care ar pleca acasa, peste un timp s‑ar gasi cineva care nu doar sa spuna ca totul a fost o farsa ci chiar ca el insusi a fost cel care a organizat aceasta farsa, dupa care locuitorii metropolei ar rasufla usurati, zicand ca de la inceput au suspectat ei ca “ceva nu este in regula cu extraterestrii astia”.

sursa

Alte postari la tema:

Suntem o rezervatie a extraterestrilor ?

Manipularea prin intermediul extraterestrilor

“PROGRAMUL TERRA”

Suntem o rezervatie a extraterestrilor ?

Intre 12 si 17 iunie 1992, la Massachusetts Institute of Technology (M.I.T.), una dintre cele mai faimoase universitati politehnice din lume, a fost organizata Conferinta pentru studiul rapirilor efectuate de OZN-uri. Cei doi copresedinti ai conferintei au fost profesorul David E.Pritchard, Ph.D. (51 ani), specialist in fizica atomica si moleculara, laureat al unor prestigioase premii internationale, fizician care lucreaza la M.I.T. din 1968, si profesorul John E. Mack, M.D. (63 ani), profesor de psihiatrie timp de douazeci de ani la nu mai putin faimoasa Harvard Medical School din Cambridge si fost director al sectiei de psihiatrie din spitalul acestei universitati. La aceasta conferinta a participat si David Jacobs, Ph.D., profesor la Universitatea Temple, Thomas Bullard Ph.D., Budd Hopkins, Jenny Randles, John S.Carpenter, ca si alti investigatori de prestigiu ai fenomenului OZN.

Cercetatorii participanti aveau la activ in total circa 2000 de cazuri, examinate cu rigoare. In rapoartele anexate, victimele afirmau ca au fost rapite de OZN-uri, au fost apoi examinate, de cele mai multe ori de niste creaturi cenusii, inalte de 1‑1,3 metri, cu membre subtiri, insusiri telepatice, cu cranii enorme si ochi negri, hipnotici, imensi. Destul de des se semnaleaza totusi si vizitatori inalti, cu plete blonde sau albe, cu robe albe, lungi si stralucitoare. Ei apar cate doi, trei sau patru, incadrandu-l pe cel rapit. Foarte des se raporteaza si alte elemente bizare, cum ar fi: o raza de lumina care coboara din misterioasa nava si ridica in aer pe cel rapit, examinari medicale, mesaje apocaliptice sau ordinul ca victima rapirii sa uite totul.

Participantii au fost de acord ca extraordinarul mister al fenomenului se gaseste in marea similitudine a istorisirilor celor rapiti. Din peste 40 de elemente semnificative comune tuturor rapirilor, o buna parte se regaseste, sistematic, la fiecare victima. Remarcabila este si consistenta detaliilor din relatari. Aceste persoane, fiecare cu o buna reputatie in comunitatea in care traia, nu se cunosteau intre ele, aparent nu au fost contaminate anterior cu istorii despre OZN‑uri si s‑au decis, de regula ezitant si timid, sa-si expuna incredibilele lor istorii. Cei in cauza aveau o buna reputatie si erau apreciati in mediul in care traiau si lucrau. Ei au fost supusi, in cea mai mare parte, unor teste psihiatrice si psihologice, au fost examinati cu detectorul de minciuni si diverse teste, fara a putea fi dovediti ca mincinosi sau bolnavi.

Multi dintre cei rapiti au afirmat ca-si amintesc ca, pe parcursul rapirii, li s-au introdus in corp sau li s-au extras, implanturi – dispozitive minuscule, menite probabil sa marcheze, sa urmareasca ori sa controleze pe cel in cauza. Cele mai multe s-ar introduce, prin nara, intr-un sinus, in preajma creierului si s-ar extrage de acolo dupa un timp. Dupa rapirile in care se fac astfel de manevre, victima prezinta o hemoragie nazala aparent inexplicabila. Se stie ca noi insine procedam astfel cu animalele, inclusiv cu cele salbatice. La ora actuala, pe glob exista peste trei milioane de animale carora oamenii le-au implantat sau atasat transpondere – dispozitive de dimensiunile unui bob de orez, care transmit, prin radio, un cod propriu al individului, catre centre de urmarire. Se pare ca astfel de implanturi se folosesc si la unii soldati, in zone de risc, si s-a propus folosirea lor si la marcarea criminalilor. Printre cei care au efectuat interventii pentru extragerea unor presupuse implanturi, mentionam pe Dr. Roger Leir, chirurg din Ventura (California), care a extras, pana in februarie 2000, noua astfel de obiecte, ca si altele dupa aceasta data.

Hibridari intre oameni si extraterestrii? Omenirea actuala inlocuita treptat?

S-a apreciat ca in circa 5% dintre rapiri au avut loc contacte sexuale cu entitatile nepamantene, iar in circa 50% dintre cazuri ar avea loc manipulari de natura reproductiva, vizand crearea de hibrizi – fiinte purtand caracteristici atat ale pamantenilor cat si ale vizitatorilor din necunoscut. Inca de la inceputul anilor optzeci a devenit clar ca, aparent, rapirile nu se fac la intamplare ci urmarind anumiti indivizi, selectati dupa criterii stiute doar de vizitatori. Acestia sunt rapiti, fara sa-si dea seama, de zeci sau chiar de sute de ori. De multe ori rapirile continua „in familie”. Daca o persoana a fost rapita sunt sanse mari sa-i fie rapiti copiii, nepotii s.a.m.d. ca si cand cineva ar efectua o cercetare generatie dupa generatie.

Mai multe lucrari ale lui Budd Hopkins, David Jacobs, Raymond Fowler si altii, au sugerat – pe baza a nenumarate marturii – ca secventa operatiilor ar fi urmatoarea: Intr-o prima faza, se recolteaza, cu ocazia unor rapiri, ovule de la femei si sperma de la barbati. Dupa o fecundare in vitro, se realizeaza modificari ale informatiei genetice, utilizand poate si material genetic nepamantean; apoi celula fecundata se introduce, cu prilejul unei alte rapiri, in uterul unei femei, care va constata ca este insarcinata, uneori fara sa inteleaga cum. Dupa cel mult trei luni, sarcina va fi pierduta, la fel de misterios. De fapt a avut loc o noua rapire in care fatul a fost avortat si introdus de rapitori intr-un uter artificial, un soi de „borcan” transparent, unde va sta, scufundat intr-un lichid, legat prin tot felul de tuburi de aparate de intretinut viata, pana va fi capabil „sa se nasca”. Multe persoane rapite spun ca au vazut „la bordul navelor” zeci sau sute de conteinere stravezii in care pluteau astfel de fetusi. Unora li s-a explicat ca hibrizii vor deveni fiinte cu capul prea mare pentru a se putea naste pe cale naturala. Faza urmatoare este nu mai putin bizara si se numeste „prezentarea”. Aceeasi femeie, de la care s-a recoltat ovulul si care a fost si purtatoarea sarcinii pierdute, este rapita din nou, dupa mai multi ani, si este confruntata cu niste fiinte hibride micute si extraordinar de plapande. Femeii i se spune ca acestia sunt copiii ei, pe care trebuie sa-i imbratiseze, pentru a le transmite afectiune si o energie specifica iubirii materne, afectiune pe care nepamantenii nu au cum s-o suplineasca. Totusi, copiii nu pot pleca cu ea, deoarece nu ar putea supravietui pe Pamant.

Ceea ce surprinde in rapoartele aferente este numarul mare de cazuri, de persoane care povestesc aceleasi etape de mai sus, cu aceleasi detalii sau cu mici variatii. De pilda, unele mame au fost incapabile sa imbratiseze micutii, datorita stranietatii lor.
Dupa un numar de astfel de rapoarte a aparut ipoteza ca toate aceste manevre indica faptul ca o inteligenta nepamanteana efectueaza asupra pamantenilor un experiment genetic de proportii inca nebanuite. David Jacobs, profesor la Universitatea Temple, crede ca, dupa un numar de hibridari, se vor obtine specimene care ar avea o infatisare perfect omeneasca. Acestia ar urma sa fie adusi pe Pamant si amestecati printre oameni, pentru a ne controla… Deci rapirile, in general, ar viza inlocuirea speciei umane actuale cu o specie docila, care in viitor sa fie supusa pe deplin unei puteri agresive nepamantene.

Unii incearca sa nuanteze, spunand ca rapitorii ar fi declarat ca de fapt ingineria genetica vizeaza reabilitatea speciei lor, care, din motive necunoscute, nu mai poate avea urmasi, decat cu aport de material genetic uman.

Altii, intre care Leo Sprinkle, sunt convinsi ca dimpotriva – aceste fenomene fac parte dintr-un plan a carui finalitate este transformarea pamantenilor in cetateni ai Cosmosului, plan pus in practica de fiinte in esenta binevoitoare. Experimentele genetice ar viza imbunatatirea calitativa a raselor omenesti, de-a lungul mai multor generatii, folosind succesiv parinti, copii, nepoti s.a.m.d., in vederea generalizarii, in cele din urma, a unui tip uman compatibil cu misiunea integrarii noastre viitoare intr-o fraternitate cosmica.

Ipoteza Zoo.

Prima ipoteza privind finalitatea rapirilor presupunea, inca pe la sfarsitul anilor saptezeci, ca Pamantul, intreaga biosfera, dar si oamenii, suntem de fapt o rezervatie naturala a extraterestrilor. Aceasta ipoteza, a “gradinii zoologice”, prescurtat „ipoteza zoo”, spune ca Pamantul e o insula a Universului pe care viata, dar si civilizatia umana, sunt lasate sa se desfasoare dupa legile lor, sub interdictia oricarui amestec. Ceea ce nu exclude desigur, ca in orice rezervatie, experimente punctuale. “Unii cercetatori sunt convinsi ca umanitatea este o proprietate – ca noi apartinem de ceva care… ne testeaza ca pe niste animale de laborator, comunicand cu noi si controlandu-ne… Recoltarea de material genetic din lumea pamanteana, atat de la oameni cat si de la animale… [dateaza] de la originile omului” scria in acest sens cercetatoarea americana Linda Moulton Howe, devenita celebra mai ales prin investigrea cazurilor de mutilari misterioase de animale. Atat rapirile cat si mutilarile ar putea fi astfel de „experimente” limitate, permise in „rezervatie”.

O persoana rapita afirma ca vizitatorii i-ar fi spus ca ei au ales un numar de indivizi drept cobai; vietile lor sunt urmarite in detaliu, asupra lor se fac anumite experimente, uneori cu rezultate neplacute imprevizibile.
Acceptand ipoteza “zoo”, faptul ca Pamantul este o rezervatie si un imens laborator, stapanit de inteligente superioare, ne putem intreba daca nu este, in principiu, posibil ca sa existe – undeva in preajma – si alte locuri sau alte “rezervatii”, poate pe alte planete, poate intr-o alta dimensiune, poate intr-o alta stare de agregare a materiei etc., locuri in care sa fie transferati permanent oameni, sau alte vietati. Poate aici au fost salvate specii de mult disparute de pe Pamant, poate de aici vin acele aparitii stranii cum este in America de Sud chupacabras, in Himalaia si Pamir yeti (“Omul zapezii”) sau in America de Nord sasquatch ori bigfoot (“Picior Mare”) etc. Aparitiile acestora au fost adesea insotite de OZN-uri aterizate. Poate in astfel de locuri sunt “cultivate” si „rase pure”, inca tinand de specia umana, cum ar fi omuletii cenusii sau uriasii blonzi. Stim ca si plantele de cultura “pure” au nevoie din cand in cand de un aport de gene din specia “salbatica” din care provin. Cumva, la fel, si aceste specii umane perfecte au nevoie uneori de un aport de material genetic pamantean?

Rapiri definitive?

Ipoteza ca exista undeva locuri in care sunt pastrate specimene omenesti pare sa fie sustinuta si de existenta unor „rapiri definitive”, fara intoarcere. Este una dintre acceptiunile propuse (dar nu si unanim acceptate) pentru termenul de intalniri de gradul V.
Mentionam aici un singur exemplu: In seara zilei de 4 iulie 1989 in Hidropark-ul din Kiev, aflat pe o insula a Niprului, pensionara Vera Prokofievna, o prietena a ei – Alexandra Stepanovna, inginera – ca si fiica de sase ani a acesteia, au intalnit pe o alee trei indivizi palizi, cu ochi mari stralucitori si plete lungi blonde, imbracati intr-un soi de camasi de noapte argintii, semanand unul cu altul de parca ar fi fost gemeni. La intrebarea femeilor daca sunt cumva straini, au raspuns, intr‑o ruseasca usor vetusta, ca sunt extraterestri, ca vin in fiecare zi sa ia oameni de pe Pamant, sa-i duca pe planeta lor, aflata intr-un loc care depaseste puterea de intelegere a martorelor, si ca acum ar dori sa le ia pe ele. Ca argument le-au aratat un “butoi” argintiu asezat in tufele de alaturi. Femeile ar fi vrut sa tipe, sa fuga, dar s-au simtit paralizate. In cele din urma au reusit sa spuna ca vor sa ramana pe Pamant, ca au familie, copii, obligatii. Cei trei s-au lasat induplecati usor, adaugand ca „vor lua atunci pe altii”. Au urcat in “butoi”, acesta a decolat, a devenit in cateva secunde o stea pe cer si a disparut.

Interesant ca, in aceeasi seara si o alta familie a raportat, in mod independent, ca a vazut, in acelasi Hidropark, niste aratari cu aceeasi infatisare. Istorii cu astfel de “tentative de rapire” nu sunt rare in zona fostei U.R.S.S.
Ne putem intreba daca in alte cazuri astfel de rapiri n-au avut chiar loc. Exista sugestii in acest sens legate de disparitiile din Triunghiul Bermudelor dar nu numai.

Frederick Valentich, pilota singur, in ziua de 21 octombrie 1978, un mic avion deasupra Marii Tasmaniei. La un moment dat Frederick a anuntat aeroportul de destinatie ca este urmarit de un obiect in forma de tigara de foi, fara aripi, cu patru lumini verzi foarte puternice. Dupa cateva manevre acesta s-a postat deasupra micutului avion. motorul caruia a inceput sa dea rateuri. Valentich si-a semnalat pozitia, a confirmat prezenta in continuare a obiectului, dupa care in microfon s-a auzit, timp de 17 secunde, un sunet metalic ascutit, urmat de tacere. Nu s-a gasit niciodata nici cea mai mica urma a avionului.

Trei veterani de razboi au declarat, la notarul public si sub prestare de juramant, ca in dimineata de 28 august 1915 se aflau pe frontul din peninsula Gallipoli, in dreptul Dardanelelor, unde sub ochii lor, sute de oameni din regimentul britanic Norfolk, au disparut pur si simplu. Un “nor” straniu s-a asezat pe sol in calea lor, oamenii au fost vazuti intrand in acest “nor”, care s-a ridicat apoi si a plecat agale, in urma lui neramanand pe sol nici o persoana. Dupa razboi, partea turca a declarat ca acei soldati nu fusesera nici ucisi nici luati prizonieri. Pur si simplu nimeni nu stia nimic despre ei. Mai tarziu s-a descoperit ca exact in aceeasi zi de 28 august 1915 si in acelasi loc, documente complet independente vorbeau despre doua avioane franceze care au fost vazute intrand intr-un nor din care nimeni nu le-a mai vazut iesind.

Sa fim oare, intr-adevar, subiectele unui imens experiment? Suntem oare de folos cu ceva ipoteticilor extraterestri? Vor sa creeze ei, aici sau aiurea, rase de supraoameni? Folosesc oare fondul genetic uman pentru alte obiective, pe care nu le-am putea intelege? Si in cele din urma revine intrebarea – daca vizitatorii care vin la noi ar fi rase create din specia umana sau bioroboti antropomorfi, cine este acea alta inteligenta, care se afla in spatele lor?

sursa

Alte postari la tema:

Manipularea prin intermediul extraterestrilor

Extraterestrii in epoca moderna

Extraterestrii in istorie

Manipularea prin intermediul extraterestrilor

Nu vreau sa discreditez ideea existentei extraterestrilor prin acest material, nici nu afirm ca e imposibil ca ei sa viziteze constant acest colt de galaxie. Pur si simplu cred ca oamenii pot fi manipulati foarte usor, in special cu fenomene pe care nu le stapanesc. Elitele au inteles asta foarte bine, din cele mai vechi timpuri.

In istoria moderna, cel mai controversat subiect il reprezinta extraterestrii. Fiinte apartinand altor planete, sau mai nou altor planuri paralele cu al nostru, ne-au vizitat si continua sa ne supravegheze constant din oarece motive. In timp ce unele tabere sustin ca suntem un fel de gradina zoologica a acestor fapturi extradezvoltate tehnologic, altii sunt de parere ca ne vor binele si doresc ca noi sa atingem acel nivel spiritual si tehnologic cu al lor. Teoriile conform carora am fost creati de catre ei abunda inca din anii ’60 prin aducerea de dovezi, unele mai fantastice decat altele. Cele mai concludente teorii, inspirate din vechile mitologii, alaturi de anumite descoperiri arheologice ignorate de catre comunitatea oficiala in domeniu, par a fi surse pentru mai multe persoane ce au demonstrat, mai mult sau mai putin, existenta acestor creaturi pe planeta noastra in trecutul indepartat.

Mesajele anticilor, desi aflati la mii de kilometrii distanta unii de altii, par a afirma acelas scenariu. Legendele locale din Africa pot fi comparate cu miturile Indiene sau cu povestirile amerindienilor. Toate indica faptul ca am fost creati asemanator zeilor iar majoritatea regulilor de conduita civica si morala se intrepatrund. Insasi religiile aparute in urma acestei „convietuiri” cu zeii par sa se asemene, desi unele s-au ramificat insa baza dogmatica a ramas ceiasi. Asemanarile merg mai departe si descriu ca zeii au plecat, sau au disparut din peisajul autohton, promitand insa o intoarcere in forta.
De peste o jumatate de secol am fost antrenati in cursa vanarii omuletilor verzi sau gri. Nave cu forme ciudate au aparut de nicaieri, cutrierand intreaga planeta, punand pe jar autoritatile si inducand spaima in randul populatiei.la inceput toata lumea era de acord ca aceste fapturi sunt aici sa ne distruga. Treptat, treptat aceasta teama s-a transformat in curiozitate, ca mai tarziu adoratia fata de aceste fiinte, devenite ulterior spirituale, sa atinga cote ridicole. Sectele ce promovau noua religie au inceput sa adune mii de adepti, unele ajungand la ordinul milioanelor, rivalizand cu alte religii aparute de sute de ani.

Pentru mine asta este doar un exemplu ca rasa umana nu a evoluat deloc fata de cei ce isi confectionau arcuri si se aruncau la pamant ori de cate ori un fulger isi facea loc printre nori. Teama de necunoscut ne face sa fim vulnerabili. In alta categorie se incadreaza cei ce au vazut o modalitate de profita de pe urma gloatei necunoscatoare. De parca nu era de ajuns, renumiti oameni de stiinta au cazut in aceiasi capcana si au elaborat teorii care mai devreme sau mai tarziu s-au dovedit a fi false. Cum spuneam la inceput, pe parcursul istoriei a existat un grup exclusivist de elite care a controlat marea majoritate a oamenilor. Desi in trecut aceste grupuri existau in paralel in parti diferite ale globului, pe parcurs s-au omogenizat, sau o ramura a preluat conducerea celorlalte, continuand planul. Ceea ce majoritatea oamenilor nu realizeaza este ca deja traim intr-o teocratie nedeclarata. Lucrurile s-au petrecut pe tacute, in secret. Ceea ce nazistii, cu al lor cult, nu au putut realiza pe fata, se face acum pe ascuns. Este o continuare a celui de-al Doilea Razboi Mondial. Oamenii vor sa auda asa ceva, sunt constient de acest lucru.

Intr-o era tehnologica, povestile cu zei si zane isi ating scopul doar in cazul oamenilor educati in mod strict dogmatic sau cu un coeficient de inteligenta redus. Pentru asta trebuie elaborate planuri care sa demonstreze stiintific existenta materialelor ce se vor implementate. In plus oamenii sunt fascinati de o posibila intalnire cu extraterestri. Orice lumina difuza de pe cer devine, in ochii unora, motiv de conspiratii si povesti cu OZN-uri misterioase si extraterestri care ne invadeaza planeta. Extraterestrii au fost mereu o reteta comerciala de succes. Este important sa intelegem ca in jurul intregii problematicii extraterestre exista o enorma si sofisticata campanie dedezinformare: cel putin 90% din imaginile si informatiile oferite publicului sunt selectate pentru a evoca frica urmata de ura fata de tot ceea ce este extraterestru. Filmele, emisiunile TV si cartile referitoare la subiect demonstreaza acestpunct de vedere: daca cineva ar lua in seama toate aceste gunoaie, s-ar putea crede ca in America o persoana din douae rapita din casa sa in mijlocul noptii si torturata. Pur si simplu nu este adevarat. Frica si groaza se vand cel mai bine, siunii beneficiaza de pe urma unei populatii terifiate si gresit informate. Stim ca exista operatiuni paramilitare clandestine,controlate de un grup din umbra, ce insceneaza evenimente OZN false.

De-a lungul istoriei teoreticienii conspirationisti au „descoperit” mai multe proiecte ce urmau, sau urmeaza, schimbarea de mentalitate colectiva pentru atingerea anumitor scopuri.

Proiectul Blue Beam este o teorie a conspiratiei propusă de Serge Monast care sustine că NASA împreună cu Natiunile Unite incercă sa implementeze pe scara globala religia New Age prin intermediul unei simulari tehnologice 3D a celei de a doua veniri a lui Iisus Hristos. Aceste acuzatii au aparut într-o prezentare audio din 1994 publicata ulterior în cartea sa „Proiectul Blue Beam (NASA)”. Sustinatorii acestei teoriei sustin ca Monast și un alt ziarist, care au murit amandoi de atacuri de cord în 1996, au fost, de fapt, asasinati. Incă din 1994 el spunea intr-un interviu ca a fost amenintat in mod repetat de primul ministru canadian si de Vatican. Sub pretextul că nu are voie sa isi educe copiii acasa, autoritatile l-au arestat si i-au sechestrat familia. Intors acasă, Serge Monaste, care nu suferise niciodată de probleme cardiace, a avut un atac de cord în urma caruia a murit.
“Blue Beam (raza albastră) este un proiect al NASA care presupune patru direcţii de parcurs pentru implementarea noii religii mondiale New Age. Această religie este chiar baza noului guvern mondial, pentru că fără aducerea omenirii în această sclavie spirituală dictatura Noii Ordini Mondiale nu ar fi posibilă.“ afirma Serge Monast in cartea sa.
“Primul pas în acest proiect vizează discreditarea sau re-evaluarea tuturor cunoştinţelor religioase de până acum. Prin crearea unor cutremure artificiale în locaţii precise de pe planetă, în care s-a presupus mereu că se ascund secrete importante, se va urmări scoaterea la lumină a unor aşa-zise noi descoperiri arheologice prin intermediul cărora se va “dovedi” că doctrinele marilor religii sunt false.“
„Al doilea pas al proiectului NASA presupune organizarea unui gigantic spectacol holografic proiectat chiar pe cer, astfel încât să fie vizibil pe întreaga planetă, care va simula venirea lui Mesia. Prin emisia unor unde care acţionează direct asupra creierului, fiecare om va vedea în această hologramă pe Mântuitorul specific religiei sale şi îl va auzi vorbindu-i în limba lui.”
„A treia direcţie de dezvoltare a proiectului Blue Beam care vizează comunicarea telepatică şi electromagnetică prin unde de joasă, foarte joasă şi extrem de joasă frecvenţă care îi va face pe oameni să creadă că îl aud pe propriul lor Dumnezeu vorbindu-le. Astfel de unde generate de computer vor fi transmise prin intermediul sateliţilor şi vor interacţiona cu gândirea naturală, făcând să apară ceea ce se numeşte „vorbire artificială”.
„A patra dimensiune a proiectului Blue Beam include controlul total asupra planetei. Pentru aceasta se va simula o invazie extraterestră în marile oraşe ale lumii. Se mizează pe faptul că ţările care deţin armament nuclear îl vor utiliza pentru a se apăra de acest pericol, devenind apoi total vulnerabile faţă de adevăratul atac, ce va fi realizat ulterior de guvernul din umbră.”

Proiectul Ummo reprezinta cel mai bun exemplu de manipulare in masa in domeniul OZN. Jose Luis Jordan Pena a fost un psihiatru de origine spaniola care a elaborat o teorie conform careia in jur de 79% dintre oameni, apartinand oricarei paturi sociale pot fi manipulati la scara mare tocmai datorita fenomenului paranoic ce se afla in subconstientul nostru. Comunitatea stiintifica nu a fost de acord cu teoria sa asa ca omul a trecut la demonstrarea conceptiilor sale.
Pena si-a inceput planul referitor la Raportul UMMO lansand un zvon neadevarat cu privire la prabusirea unui OZN intr-o zona rau famata a capitalei Madrid. Pentru a da autenticitate spuselor sale si a crea confuzie si panica in randul populatiei, el a venit si cu dovezi palpabile: monstre dintr-un material plastic obisnuit care se foloseste in cazul programelor spatiale desfasurate de NASA si care era cu totul necunoscut in Spania. Ba mai mult, Pena a declarat ca a gasit bucata de obiect extraterestru el insusi la locul prabusirii si ca acesta are o compozitie chimica inexistenta pe Pamant, fiind deci de provenienta extraterestra. Avand calea pavata inainte, psihiatrul isi continua planul si dezvaluia identitatea rasei extraterestre vizitatore: ummitii, descendenti de pe indepartata planeta UMMO.Raportul prevede si corespondente ce ar fi avut loc intre psihiatrul spaniol si extraterestrii dintr-o alta lume. Scrisorile fac parte din dosarul UMMO, fiind scrise chiar de psihiatrul ce isi aratase in timpul acestei farse si un deosebit talent scriitoricesc.
Extraterestrii povesteau despre societatea, obiceiurile, organizarea si credintele lor „de acasa”. Fiecare epistola era anonima, scrisa – in mod ciudat – de mana, si se pare ca Pena le trimitea, pesemne dupa ce le primea de la extraterestri, catre oameni reputati de stiinta, filosofi, ziaristi si cercetatori.Pe deasupra, el mai facea parte si dintr-o asociatie pro-extraterestri care se intalnea in mod frecvent prin cafenelele din Madrid unde discuta si emitea ipoteze cu privire la civilizatii extraterestre. Povestea ia o turnura cu totul dramatica in acest punct, caci in urma scrisorilor primite, Sesma incepe sa emita propriile mesaje in care spune ca a fost contactat telefonic de ummiti, care i-au transmis ca este vointa extraterestrilor ca acestia sa se faca cunoscuti Terrei. In plus, el declara ca a primit vesti referitoare le diferentele incredibile dintre ummiti si pamanteni, insa si asemanari referitoare la perioadele istorice de conflict. Desi povestea se vedea de la o posta ca era cusuta cu ata alba, cei care doreau cu ardoare sa creada in extraterestri luau de bun tot ce li se aducea pe tava.
Raportul UMMO spune ca Sesma continua sa povesteasca din cele ce ii spuneau ummitii, ajungand si la istoria acestora, una tiranica in care doua femele ummite au distrus toata civilizatia, scufundand-o in teroare si genocid. Centraele nucleare, bazele de date si bibliotecile fusesera toate distruse pana cand un mesia a izvorat si a propovaduit existenta – surpriza, sau nu! – a unui singur dumnezeu drept. Deci si omuletii verzui cu antenute ar fi avut propriul reformator religios care a salvat lumea proprie! In acest punct, isteria ajunsese deja si in Franta si Italia, acolo unde erau publicate orice amanunte din ce se mai intampla cu extraterestrii. Mii de oameni ce proveneau din culturi diferite si cu pregatiri educationale diferite priveau cu aviditate si sorbeau orice informatie referitoare la extraterestrii anonimi inventati de un psihiatru spaniol care nu mai stia cum sa se spele pe maini de isteria pe care o provocase.
Raportul UMMO a ridicat semne mari de intrebare ale oamenilor de stiinta cu privire la reactia opiniei publice in cazul unui contact real cu fiinte din alte lumi. Daca la scara colectiva oamenii au reactionat in acest fel, cine stie cum vor reactiona la nivel individual? Elitele au invatat ceva din asta si spera totusi ca, pe viitor, in cazul in care un contact cu extraterestrii ar avea loc, oamenii sa reactioneze mult mai calm.Tocmai de aceea emit teoria careia majoritatea fenomenelor supranaturale pot fi puse pe seama manipularii.

Razboiul lumilor – Poate cel mai cunoscut precursor al isteriei UFO e actorul, regizorul, producatorul si scenaristul american Orson Wells. Cu o zi inainte de Halloween, pe 30 octombrie 1938 a avut loc una dintre cele mai interesante transmisii radio din istorie. Reteaua de radio CBS a difuzat o versiune radiofonica a romanului science-fiction al lui H.G Wells “Razboiul Lumilor”,avandu-l in rol principal pe Orson Welles. Autenticitatea transmisiunii a fost realizata prin numeroase tehnici utilizate de creatori cu scopul de a capta pe cat posibil atentia publicului.CBS anuntase la inceptul emisiunii de radio ca ce va urma este doar o o piesa de teatru radiofonic, insa multi ascultatori au pierdut primele secunde ale emisiunii.Emisiunea radio fusese integrata intr-un program aparent obisnuit,cuprinzand printre care si un buletin meteorologic.Aceasta transmisie a fost la un moment dat perturbata de “o stire de ultima ora” privind o invazie martiana.La auzul descrierii unor creaturi martiene cu tenatacule,multi oameni au iesit pe strada,s-au ascuns in pivnita,si-au incarcat armele, unii chiar si-au invelit capetele in prosoape ude ca protectie impotriva gazului otravitor martian.Conform unui studiu,din totalul ascultatorilor circa 6 milioane au crezut ca invazia martienilor chiar are loc.Aceasta a fost un bun exemplu de isterie in masa si totodata un exemplu concret care arata ca acest experiment a fost unul planuit pentru a interpreta perceptia oamenilor simpli si comportamentul lor in cazuri extreme.Fenomenul produs de psihoza in masa a fost denumit contagiune si consta in transmiterea rapida la nivelul grupurilor de indivizi a emotiilor,a manifestarilor.Din moment ce panica si confuzia s-a instaurat la nivelul multimilor de oameni, individul reactioneaza prin a se adapta reactiilor celorlalti.In 30 octombrie ‘38, printr-o emisiune radiofonica ce a adaptat „Razboiul Lumilor“ pentru a suna ca o transmisiune de stiri, in care era anuntata o invazie extraterestra, populatia din New Jersey a fost adusa la stadiul de panica.

Exemplele de mai sus nu reprezinta imaginea de ansamblu si nu demonstreaza ca aceste fiinte extraterestre nu exista, ci doar capacitatea elitelor de a folosii acest subiect in interes propriu. In ultimul timp asistam la o agresivitate din partea acestor entitati care, in loc sa aterizeze in anumite locuri de pe glob, ( dupa logica multora ) prefera sa se „ascunda” in diferite puncte ale mapamondului. Pana si elevii sunt pregatiti, mai nou, cum sa reactioneze in cazul unei intalniri de gradul trei, cum sa investigheze singuri cazul si cum sa raporteze de urgenta autoritatilor ceea ce se intampla. Astfel de demonstratii au loc cu regularitate inca de anul trecut, doar numarul lor din ce in ce mai mare demonstrand ca este o situatie cat se poate de serioasa. Numarul fenomenelor care implica OZN-uri a crescut simtitor in Marea Britanie in ultimii doi, situatii similare intalnindu-se si in China, SUA sau Rusia.
Agentiile de informatii secrete din intreaga lume au declasificat mai multe sute de rapoarte ce confirma existenta, sau contactul sub diferite forme, cu rase din afara spatiului cosmic. Oare de ce se fac tot mai multe documentare cu privire la invaziile extraterestrilor? Suntem pregatiti. Suntem impinsi sa credem ceea ce era deja evident. Peste 77% din americani cred ca exista dovezi despre existenta extraterestrilor si a vizitelor lor pe planeta noastra. Contrar intelepciunii si logicii conventionale, oamenilor le place sa creada in „lucruri ciudate” si au tendinta de a cauta si interpreta dovezile in sensul favorabil existentei extraterestrilor.

„Exista un grup restrans de oameni care conduc programele secrete despre OZN-uri.In ceea ce priveste cunoasterea completa a lucrurilor si autoritatea operationala – adica autoritatea executiva – aceasta nu are chiar nimic de-a face cu Presedintele SUA sau cu Congresul. Cu ajutorul arsenalului de arme electromagnetice si psiho-operationale si prin constructia de nave extraterestre dupa modele originale capturate, guvernul din umbra s-a implicat in scenarii de rapiri false si e posibil sa puna la cale un fals atac extraterestru” – Steven Greer

Alte postari la tema:

Extraterestrii in epoca moderna

Extraterestrii in istorie

“PROGRAMUL TERRA”

„PROGRAMUL TERRA”

Pentru cei care nu au timp sa citeasca in jur de 600 pagini ale cartii ”Programul Terra – Un atentat extraterestru asupra omenirii” va prezint in continuare un rezumat al acestei controversate carti ce prezinta ipoteza existentei noastre pe aceasta planeta intr-un mod cu totul original.
Motto:
Tot ce este fundamental diferit deranjeaza ordinea stabilita. (Jean-Pierre Petit) Nimeni sa nu se amageasca. Daca i se pare cuiva, între voi, ca este întelept în veacul acesta, sa se faca nebun, ca sa fie întelept. (Corinteni 3-18)

Biblia, Coranul, Bhagavad-gita, Cartea lui Enoh, Upanisadele, tablitele de lut sumeriene, asiro – babiloniene, feniciene, hittite, Cartea egipteana a mortilor, Cartea tibetana a mortilor, Enuma Elis, Popol-Vuh si alte scrieri „sacre” ale omenirii au fost daruite de zei (fiinte extraterestre evoluate) într-o modalitate particulara si anume, prin tehnica implantului de informatie sub hipnoza. Implantate cu un scop ascuns pâna astazi, ele descriu acelasi program numit de mine PROGRAMUL TERRA, care nu este al nostru, ci al LOR, adica al unor fiinte extraterestre inteligente. Logica acestor lucrari nu este sofisticata, ci necesita doar perspicacitate elementara, pasiune în conectarea informatilor, alaturi de cunostinte tehnice în multe domenii. De 30-40 ani de când vorbim de legi ale fizicii, de A.D.N., de genetica, de astrofizica, de fizica atomica, de tahioni, de energia viului si de alte stiinte exacte, decodarea lucrarilor de mai sus este posibila. Pasii modesti, dar importanti facuti de lumea occidentala în redescoperirea fiintei energetice OM, întregesc un tablou al PROGRAMULUI TERRA ce a fost stirbit pâna astazi.
Fiinta umana este ceva mai mult decât pare la prima vedere, decât ne învata medicina occidentala. Cu cât aprofundam mai mult fiziologia, cu cât medicina energetica se dovedeste a fi o cale eficienta de tratament, cu cât neurofiziologia demonstreaza ca memoria, personalitatea, eul nu-si au un sediu în creier, ci acest organ are rolul doar de interfata a computerului complex numit OM, cu cât hipnoza regresiva descopera memorii structurate în afara fiintei somatice, etc., cu atât mai mult astazi redescoperim ceea ce anticii stiau de mult: OMUL ESTE TRUP SI DUH, CARNE SI SPIRIT, MATERIE SI ENERGIE sau altfel spus, MATERIE POZITIVA SI MATERIE NEGATIVA.
Ca într-un joc de puzzle, fiecare dintre scrierile enuntate mai sus ne ofera elemente ale programului, ce întregesc imaginea de ansamblu. Mai multe scrieri vechi (indiene – mai ales Chandogyia-Upanisad, asiro-babiloniene – Epopeea creatiei lumii – Enuma Elis, etc.) descriu evolutia filogenetica a viului în Galaxie pâna în momentul aparitiei primelor fiinte inteligente, capabile sa practice terapiile genetice. Din acest veritabil nod filogenetic al viului, se poate vorbi despre evolutia filogenetica a … creatiei, adica de o evolutie artificiala a fiintelor umanoide galactice, condusa prin tehnici de terapie genetica. Fiinte extraterestre umanoide, care practica din vremuri pierdute în negura timpului terapiile genetice, au renuntat la înmultirea sexuata.
Supercivilizatile din Galaxie au renuntat de asemenea, la locuirea unor planete. Întreaga lor activitate se desfasoara într-o temporalitate, pentru noi, aberanta, în statii spatiale enorme ce le ofera multiple avantaje. Scrierile de mai sus descriu doua astfel de statii realizate tehnic asemanator. Între avantajele oferite de „traiul galactic” se numara posibilitatea stapânirii factorului timp. Jocul distorsiunilor temporale face ca un program de inginerie genetica initiat pe o planeta tip Terra sa dureze din punctul lor de vedere maximum sute de ani, în timp ce pentru observatorul timpului linear terestru, acelasi program dureaza între 4000 si 6000 de ani. Actualul program, în a carui coada ne aflam este, se pare, al cincilea. Biblia prezinta magistral actualul program ce se desfasoara între Potop si Apocalipsa si îl încadreaza între alte doua programe vag descrise. Alte scrieri vechi sau mituri amintesc mai clar cele patru programe trecute.
Progresul înregistrat în genetica ne ajuta sa întelegem astazi actiunile trecute ale fiintelor extraterestre pe Terra. Daca în anii ’80 -’90 se estima ca genomul uman contine aproximativ 100.000 de gene, astazi, cu ajutorul decisiv al informaticii, putem sa estimam cu mai multa exactitate acest numar; putem sa analizam destul de fidel harta genetica a unui individ.
Proiectul Genomul Uman aflat în desfasurare îsi propune sa analizeze întreaga secventa a genelor umane. Pâna în anul 1999 erau mai multe estimari asupra numarului de gene, situate în plaja de la 50.000 la 200.000 de gene. În decembrie 1999, dupa ce la Centrul Sanger s-a determinat secventa cromozomului 22, s-a facut prima estimare mai aproape de realitate privind numarul total de gene – între 30.000 si 40.000. În principal, doua centre de cercetari îsi disputa cursa cartografierii hartii genetice a omului: Celera Genomics din Maryland si International Human Genome Sequencing Consortium.
În februarie 2001 ambele centre de studii estimau numarul de gene umane la 32.000, plus sau minus câteva mii (28.000 – 35.000). Pâna la 15 iulie 2001 se reusise determinarea completa a secventelor cromozomilor 21, 15 si 19 si a unor procente variabile din ceilalti cromozomi (47,1% din totalul genomului). Cu cât înaintam, estimarea va fi mai exacta, iar noi mai nedumeriti sub anumite aspecte. Se asteapta ca secventa sa fie completa în cursul anului 2003.Cea mai mare surpriza a geneticii umane de pâna acum consta în gasirea unui numar de gene cu mult mai mic decât cel estimat initial.
Organisme simple cum ar fi cel al bacteriei Haemophillus influenzae (1740 de gene), al musculitei de otet – Drosophila Melanogaster (13.061 de gene),, al viermelui Caenorhabditis elegans (19.099 gene) sau al A. thaliana (25.000 de gene), detin un numar apropiat de gene de cel al omului. O buna parte dintre acestea sunt chiar comune, în sensul ca codifica sinteza acelorasi tipuri de proteine. Prima întrebare care-i vine în minte oricui este: “În ce consta superioritatea omului?” Va prezint unul dintre raspunsuri.
Evolutia naturala produce indivizi cu caractere genetice hibride (amestecate). Exprimarea fenotipica (aspectul fizic) nu este decât un rezultat al legilor segregarii caracterelor genetice, care fac sa se exprime doar o parte dintre caracterele înscrise în genom (harta genetica). La analiza genomulul (A.D.N.), ies la iveala si alte caractere genetice neexprimate fenotipic, care apartin individului ca o mostenire de la ascendenta genetica (parinti, bunici, strabunici, etc.) Cu cât ascendenta genetica este mai variata rasial sau provenind din zone mai îndepartate, cu atât individul detine un numar mai mare de gene. Cu cât un individ are o ascendenta genetica unirasiala, din indivizi apartinând aceluiasi areal sau chiar unei singure familii extinse la un numar mare de indivizi, cu atât numarul genelor înscrise in genom este mai mic. Trebuie spus, ca dupa determinarea hartii genetice, visul oricarui inginer genetician ar fi sa simplifice formula A.D.N., astfel încât sa controleze un numar redus de gene. Teoretic, genele concurentiale pentru acelasi caracter genetic ar trebui îndepartate. Este mult mai usor sa controlezi 30.000 de gene decât 100.000.
Dar ce ati spune de numai 10.000 de gene sau chiar de mai putine?
Spre exemplu, pentru culoarea ochilor, am îndeparta din genom genele ce determina ochii verzi ai bunicii, albastri ai strabunicului, negri ai mamei, etc. si am pastra strict genele ce determina ochii caprui ai tatalui. Cu timpul am obtine serii de oameni cu ochii caprui. Va dati seama, câte gene putem sa îndepartam din genom si asta numai pentru un singur caracter genetic. Va dati seama, ca detinem de fapt în genom toate aceste culori care apartin ascendentei noastre genetice, dar care nu se manifesta fenotipic, deoarece nu se transmit toate dominant? Si totusi, ce multitudine de culori au avut ochii primilor oameni? Nu vom sti niciodata… Trebuie sa stiti ca si zeii au gândit la fel. De fapt, nu si-au spus zei decât dupa momentul practicarii terapiilor genetice. Si atunci, în fata marii surprize a celor numai 30.000 de gene în locul a peste 100.000 nu ne ramâne decât sa ne întrebam:
Unde ne sunt genele? Sau altfel spus, CINE ne-a simplificat A.D.N.-ul?
Aceasta carte, tocmai asta încearca sa va explice… si anume faptul ca detinem o formula A.D.N. simplificata … de catre UNII CARE STIU SA SE JOACE CU GENELE.
Fiintele extraterestre sunt homozigote (au puritate genetica crescuta). Detin un A.D.N. usor, simplu, ce ofera o situatie genetica ideala: genotipul este identic sau aproape identic cu fenotipul. Caracterele lor somatice nu sunt rezultatul unei exprimari fenotipice concurentiale între caracterele genetice înscrise în lantul A.D.N., conform legilor segregarii caracterelor genetice. Formula lor A.D.N. extrem de simpla nu detine caractere genetice ale ascendentei genetice, ci în spatele fiecarui caracter exprimat fenotipic se afla doar genele raspunzatoare de acel caracter. Aceasta simplitate ofera o manipulare genetica facila si un racord corp spiritual-corp somatic eficient si usor controlabil atât timp cât genetica corpului spiritual este de asemenea simpla si compatibila genetic cu marca A.D.N. a supercivilizatiei. Treptele de evolutie genetica artificiala sunt numeroase si fac ca nici macar zeii sa nu-si mai cunoasca întreaga îngrengatura genetica. Este demn de retinut faptul ca toata aceasta evolutie are ca prim obiectiv simplitatea genomului, simplificarea formulei A.D.N. Stadiul evolutiv al fiintelor extraterestre implicate în PROGRAMUL TERRA, este destul de apropiat. In esenta, stadiul tehnic corespondent treptei LOR de evolutie genetica LE permite sa analizeze complet lantul A.D.N. în materie pozitiva si chiar sa-l proiecteze în laborator, din elementele chimice constituente („din tarâna”).
Modalitatea de compatibilizare a populatilor vechi ale Pamântului cu marca LOR A.D.N. este descrisa cel mai bine în Biblie, fiecare etapa a programului de inginerie genetica fiind prezentata în amanuntime, cu toate subtilitatile ei.
De fapt, axul central al cartii de fata îl reprezinta disecarea programului de inginerie genetica descris de Biblie. Este vorba despre un program de compatibilizare în trepte a unor populatii vechi, cu marca A.D.N. a supercivilizatiei lui Dumnezeu.
Programul actual este bine încadrat temporal în istoria Terrei. Aflam din „Facerea” ca Dumnezeu a creat lumea în sase zile, dupa care s-a odihnit o zi. De fapt, aceste „zile” – perioade, echivalente cu aproximativ 650 de milioane de ani corespund prin descrierea biblica cu ceea ce stiinta moderna ne învata. Practic, interventia extraterestra apare doar la sfârsitul zilei a cincea, prin plasarea omului pe Terra. Avem deja dovezi ale existentei fiintei umane acum 650 – 700 milioane de ani…
Istoria mai amanuntit descrisa de Biblie începe acum circa 10.000 de ani. Ciclul de dezvoltare umana de dinaintea potopului este relativ bine descris de Biblie. Dumnezeu îl proiecteaza pe Adam I „dupa chipul si asemanarea sa”, apoi îl racordeaza la un corp spiritual compatibil genetic, luat din banca de corpuri spirituale, denumita „pomul vietii”. Asfel, Adam devine viu. Proiectia Evei I este mult mai usoara. Din Adam I este prelevat A.D.N. – „coasta”, iar acesta este prelucrat genetic.
Biblia afirma ca Adam I si Eva I erau doar vii, nu aveau „duh dadator de viata vesnica”. Erau proiectati diferit de genetica fiintelor extraterestre ale supercivilizatiei Dumnezeului biblic. Rolul lor a fost acela de a initia un preprogram de apropiere a caracterelor genetice ale pamântenilor ce proveneau din programul anterior cu marca genetica viitoare a îngerilor. Din Adam I si Eva I se vor naste Cain – agricultorul si Abel – pastorul. Cain îl ucide pe Abel si astfell se realizeaza revolutia agricola. În aceasta perioada cei inclusi în program îsi schimba obiceiurile alimentare, fiintele extraterestre aducând o multitudine de plante agricole, inginerate genetic, menite sa asigure reusita programului de inginerie genetica.
„Urmasii” lui Cain detin practic acelasi material genetic cu al lui Cain, deoarece sunt obtinuti prin fecundatie artificiala din factori ereditari ce provin din Adam I si Eva I. Sarcina lor este aceea de a spori numarul celor inclusi în program si de a ridica standardul genetic al generatiilor succesive prin însamântarea succesiva a mamei – fiicei – nepoatei – stranepoatei – etc. Acest fapt era posibil datorita proiiectiei genetice de laborator a cuplului Adam – Eva I, care permitea atingerea unei vârste de aproximativ 900 – 1000 de ani.
Dupa aproximativ 1500 de ani, atunci când populatia nou creata ajunge la un anumit standard genetic, inginerul genetician sef – Domnul ia decizia proiectarii unui nou cuuplu, de data aceasta, „cu duh dadator de viata” – Adam II si Eva II. Ei au de aceasta data marca genetica deziderat a viitorilor îngeri ai Domnului. „Copilul” lor, Set, capul de serie al programului anterior detine caractere genetice tip Adam II – Eva II. Biblia chiar subliniaza ca numai din acel moment începe neamul oamenilor. Interesant este faptul ca si „urmasii” lui Set reusesc sa traiasca în jur de 900 de ani pamântesti. Asta se datoreaza faptului ca toti acesti „urmasi” sunt obtinuti prin fecundatie artificiala din factori ereditari tip Adam II – Eva II, prin urmare, detin material genetic asemanator. Fiecare dintre ei realizeaza un areal în care, prin însamântarea succesiva a mamelor – fiicelor – nepoatelor – stranepoatelor- etc., reusesc cu fiecare generatie sa apropie caracterele genetice ale celor mai tineri descendenti de caracterele genetice ale marcii genetice standard a viitorilor îngeri. Este perioada în care Biblia subliniaza faptul ca fiicele oamenilor nasc numai fiice. În aceasta faza baietii nu au nici un rost.
Atunci când caracterele genetice ale celor mai tinere descendente s-au apropiat suficient de caracterele genetice ale marcii genetice standard a supercivilizatiei, inginerii geneticieni au controlat nasterile în sens invers, nascându-se prioritar baieti. A urmat perioada de recolta a acestor baietei, al caror corp spiritual, dupa o prelucrare genetica laborioasa a fost racordat la câte un corp fizic obtinut în laborator. „Productia” a continuat atât timp cât s-au putut pastra nealterate seriile pure din punct de vedere genetic, descendente din Set, Enos, Cainan, Maleleil, Iared, Enoh si Matusalem. Acesti capi de serii genetice, cu caractere genetice usor diferite, au fost „tatii” celor „sapte feluri de rod” ai programului anterior. Lameh era deja un hibrid, nereusind sa traiasca decât 753 de ani.
În momentul în care seriile genetice cu puritate crescuta s-au amestecat, „produsii” fiind hibrizi, recoltele au încetat si zeii au imaginat imediat urmatoarea marca genetica a supercivilizatiei, evident mai simpla, cu un numar mai mic de gene. Trebuie subliniat tot timpul faptul ca Terra este „proprietatea” unui complex de supercivilizatii care practica programe de inginerie genetica simultane în areale diferite. Toate programele au un debut si un final simultan; au probabil si cam aceeasi perioada de recolta. Zeii coopereaza în momentele „apocaliptice”. Deseori apar însa si neîntelegeri între zei, concurenta în programele de inginerie genetica reflectându-se mai târziu în posibilitatea de a controla demografic si tehnic un anumit teritoriu din spatiul cosmic. Sa nu credeti ca programele zeilor sunt perfecte. Textele vechi mentioneaza dese erori de comanda, de îndepliniri de ordine, de programe abandonate … si toate acestea , pentru ca între ei si noi exista o … compatibilitate genetica.
Ne întoarcem în spatiul programului dumnezeului biblic, unde lumea „se stricase”, seriile genetice se amestecasera. În aceste conditii, pe fondul deciziei zeilor de a pune capat programului anterior, se naste Noe, marca genetica a viitorului program de inginerie genetica. Cartea lui Enoh are meritul de a ne lamuri în privinta acestui aspect. Noe era ceva cu totul nou. Nu semana nici cu ”mama”, nici cu „tatal”, nici macar cu îngerii din ceruri. Venit pe calea proiectiei în laborator si a implantului uterin, Noe era programat sa supravietuiasca potopului si sa fie nascator de popoare. Potopul este descris de toate mitologiile vechi. Enuma Elis – epopeea sumeriana a creatiei, descrie potopul ca pe o actiune complexa a zeilor, în care s-a folosit toata gama armelor de nimicire în masa. Revarsarea apelor nu a fost decât ultimul act al actiunii de distrugere a vechii omeniri. Zeii si-au reluat apoi programele cu capetele de serie de tip Noe, salvate chiar de ei de la pieire.
Evident, alaturi de acesti indivizi protejati au supravietuit si destui hibrizi, care au trecut pragul între cele doua programe. Noe, veritabila marca genetica va reusi sa traiasca 950 de ani. Fiii sai, Sem, Ham si Iafet, proiectati genetic diferit, au servit unor scopuri diferite. Pe linia lui Sem avea sa se dezvolte arborele genealogic din care se va dezvolta mai târziu poporul evreu. Ham si Iafet au fost proiectati pentru crearea patului genetic al poporului evreu.
Cu trecerea timpului, caracterele genetice mostenite de la Noe aveau sa se piarda în marea masa, astfel încât, descendentii au trait din ce în ce mai putin. În aceasta perioada de circa 1230 de ani, încadrata temporal între potop si nasterea lui Iacov (Israel), au loc doua actiuni majore: una de pregatire si prelucrare a patului genetic pe care urma sa se implanteze viitorul popor evreu si una de crestere continua a compatibilitatii caracterelor genetice ale arborelui precursor al poporului evreu. Este usor demonstrabil a acest arbore este presarat la tot pasul cu „noduri genetice” importante, rezultate ale implanturilor uterine cu material genetic controlat.
Avram, Isaac, Iacov sunt astfel de „noduri genetice”. Ele au îndeplinit dubla functie; atât functie în arborele genealogic central, cât si functie de pat genetic, prin însamântarea unui mare numar de „tiitoare”. Atunci când patul genetic a fost pregatit, inginerul genetician sef a demarat crearea celor douasprezece serii genetice cu puritate crescuta ale poporului evreu. Din „nodul genetic” Iacov se nasc aparent cei 12 copii – capi de serie. Este usor demonstrabil si la vedere pentru un ochi tehnic faptul ca toti cei 12 sunt rezultate ale implanturilor uterine cu material genetic controlat. Povestea acestor copii este interesanta. Iosif ajunge nu întâmplator în Egipt, unde se desfasura un program diferit, sub bagheta altor zei, usor diferiti genetic. Sub pretextul foametei din Canaan, cei 11 frati ajung dupa un timp la Iosif, în Egiptul îmbelsugat. Biblia, construita magistral, ne lasa sa verificam cu usurinta faptul ca trâmbitata foamete din Canaan este o gogorita. Cei 11 frati ajung în Egipt nu dupa doi ani de foamete, ci dupa circa 80 de ani de la întoarcerea familiei lui Iacov în Canaan. Diferentele genetice evidente, rasiale dintre vechii egipteni si evrei faceau ca cele doua populatii sa nu se amestece. Acest fapt este bine subliniat de Biblie. Dezvoltarea numerica fara risc de hibridare (amestecare de populatii) este argumentul major, de ordin genetic, pentru care inginerul genetician sef îsi transfera produsul în Egipt.
Daca acest grup populational restrâns ar fi ramas în Canaan, ar fi avut un mare risc de hibridare cu patul A.D.N. ce avea caractere genetice mult asemanatoare. Concomitent cu dezvoltarea numerica a evreilor, continua în Canaan prelucrarea genetica a patului A.D.N. pe care avea sa fie instalat mai târziu poporul evreu. Dupa aproximativ 350 de ani Domnul îsi scoate cu mare tam-tam poporul din Egipt, ocazie cu care îsi etaleaza forta tehnologica pe care numai astazi o putem întelege. Spre exemplu, ultimul argument al inginerului genetician sef în fata faraonului este atacul cu arma bacteriologica (inteligenta, selectiva) asupra egiptenilor, moment care nu este comemorat, ci sarbatorit de lumea crestina ca sarbatoare a Pastelui!
De departe, cea mai interesanta perioada a istoriei biblice a evreilor este cea petrecuta în desert. În acest interval de 40 de ani, poporul este despartit de alte neamuri, cu care ar fi avut un risc de hibridare si este asezat în cele 12 serii genetice. Acest lucru se datoreaza nu numai condicilor preotesti, ci în special dotarii comunitatii evreiesti cu aparatul denumit chivot, instalat în „cortul adunarii”. Am demonstrat în carte, fara nici o îndoiala ca acest aparat era un scanner capabil sa analizeze A.D.N.M.N. (structura A.D.N. a corpului spiritual) si sa încadreze membrii comunitatii în una din cele 12 serii genetice sau sa dovedeasca o structura genetica hibrida. Tot în aceasta perioada poporul evreu primeste un pachet consistent de legi, bine gândite, spre reusita mentinerii si dezvoltarii seriilor genetice cu puritate crescuta. Dintre ele se detaseaza prin importanta legea non-hibridarii (a interzicerii amestecului cu alte popoare), continuta în legile lui Moise. În desert au loc si primele recolte de evrei, mascate sub pedepse primite de la Domnul pentru motive puerile. Este folosita intensiv toata gama de procedee menite sa asigure puritatea genetica a seriilor, cresterea compatibilitatii genetice cu marca A.D.N. standard a supercivilizatiei si obtinerea unei bune recolte de baietei.
Apoi, cronologic, Domnul cucereste Canaanul pentru poporul evreu cu ajutorul armelor moderne. Concomitent, împutineaza populatiile nedorite, într-o maniera selectiva, lasând în viata acele popoare mai apropiate genetic de evrei. Fiecare serie este dispusa într-un areal distinct, îngradit de bariere geografice. Mentinerea seriilor genetice cu puritate genetica crescuta a permis recoltele periodice de evrei si a fost realizata în principal prin actiunea complexului: chivot – legea non-hibridarii. Controlul genetic aal actiunii legii a fost realizat tehnic de aparatul numit chivot. Timp de aproape 1500 de ani, pâna la Iisus, îngerii au avut o prezenta discontinua, dictata de semnalizarile chivotului. Iata cum functiona tandemul chivot – legea non-hibridarii. Legea interzicea amestecul cu alte popoare, dar, culmea!, chiar Domnul „îi dadea pe evrei în mâna popoarelor din jur” pentru perioade de 20-40 de ani.
…În acest timp o parte dintre evrei încalcau legea, dar erau înregistrati de chivot drept hibrizi. Conform legilor lasate de inginerul genetician, fiecare evreu de sex masculin trebuia scanat de trei ori pe an de chivot. Fiind un aparat cu functie de monitorizare a unui program, atunci când înregistra 1% hibrizi, chivotul dadea alarma si îngerii soseau de urgenta pentru epurarea genetica a poporului. În fata comunitatii erau ucisii cei care „pentru pântece” încalcasera legea, împreuna cu descendentii lor. Condicile preotilor si chivotul asigurau acuratetea operatiunii. Imediat erau declansate razboaiele de epurare genetica împotriva acelor popoare cu care se amestecase poporul evreu.
Purtate cu arme moderne de nimicire in masa, aceste razboaie aveau dublu scop: împutinarea si îndepartarea popoarelor vecine pe de-o parte si capturarea de tinere virgine din sânul acestor popoare înrudite genetic. Caracterele genetice asemanatoare faceau din aceste tinere nascatoare ideale de …. evrei obtinuti prin metoda implantului uterin cu material genetic controlat. Astfel, recoltele îngerilor proveneau din doua surse: „fii ai fagaduintei” – obtinuti prin implant uterin si copii „drepti”, rezultati prin actiunea legii non-hibridarii. Toata perioada este caracterizata de „pedepse” ale Domnului, adevarate masacre asupra propriului popor si de învrajbiri între semintii care duc la recoltarea masiva a uneia sau a alteia, evident, dupa nevoile … Domnului.
Despre marcare, recoltare, culegere, triere, prelucrare a corpurilor spirituale recoltate si modalitatea de fabricare a fiintelor extraterestre se poate citi pe larg în carte. Prelucrarea – compatibilizarea genetica finala a corpullui spiritual recoltat are loc în interiorul complexului viu Dumnezeu (superfiinta în materie eterica, negativa, compusa din câte un corp spiritual din fiecare serie genetica standard) – Miel (supercomputer detinator al marcilor A.D.N. standard)) – râul vietii (flux energetic în care circuula corpuri spirituale) – pomul vietii (container în care sunt depozitate corpuri spirituale), existent în statiile fiecarei supercivilizatii care are o astfel de modalitate de înmultire. Fiziologia complexului viu de mai sus si modalitatea de control si modelare a unui corp spiritual compatibil recoltat sunt descrise magistral mai ales în Cartea Tibetana a Mortilor si în Povestea Unui Amarât, din scrierile asiro – babiloniene si sunt prezentate pe larg, în lucrarea mea.
Terra functiona pentru toate supercivilizatiile implicate în Programul Terra ca o fabrica de „produse finite”, fiecare corp spiritual recoltat fiind prelucrat genetic complet, apt sa fie racordat la o soma (trup) de înger. Acest lucru a fost posibil prin copierea sistemelor vii de tip Dumnezeu – Miel – râul vietii – pomul vietii, existente în statiile superrcivilizatiilor din Galaxie, în bazele din interiorul Pamântului. Dupa Potop, supercivilizatia lui Dumnezeu (a dumnezeului evreilor) a schimbat marca A.D.N. si a dezvoltat în vechea Palestina un nou program în douasprezece serii genetice, mai performant în homozigotare (puritate genetica ) decât programul anterior. Schimbarea marcii genetice nu este un lucru atât de simplu. O parte a supercivilizatiei ce detinea spatiul geografic cuprins în Orientul Apropiat si Mijlociu nu a putut urma noul standard de homozigotare. Scindarea de ordin genetic a acestei supercivilizatii, s-a tradus într-o scindare geografica, militara, politica. Cele doua fractiuni: a dumnezeului Biblic, mai performanta ca homozigotare si a lui Satana, care a continuat un program în sapte serii genetice cu puritate crescuta, s-au sabotat si s-au razboit permanent pe cerul Terrei. Supercivilizatia Dumnezeului Biblic a ramas detinatoarea marei baze cosmice cubice „Noul cer, noul pamânt, noul Ierusalim”, descrisa magistral în Biblie, în timp ce Satana si ai lui îngeri au controlat baza din interiorul Pamântului, Luna si probabil o parte dintre celelalte baze din sistemul solar.
Programul evreu a fost exploatat economic timp de aproximativ 1500 de ani (între 1500 î.e.n. – anul 1). Conflictul politic si militar între cele doua supercivilizatii scindate genetic, obiectivat în razboaiele spatiale si terestre între îngeri, apare descris în Cartea lui Enoh si în Biblie. Prezenta pe Terra a îngerilor supercivilizatiei lui Dumnezeu a devenit din ce în ce mai dificila cu cât ne apropiem pe axa lineara a timpului de anul 1. Spre exemplu, deportarea evreilor în Babilon, în anul 587 î.e.n. nu are loc decât ca urmare a unei prezente militare insuficiente a îngerilor dumnezeului biblic în spatiul vechiului Canaan. Substratul acestor evenimente îl aflam mai ales din Cartea lui Enoh. Robia evreilor reprezinta de fapt o infuzie de simplitate genetica într-un program mai putin performant în ceea ce priveste homozigotarea. Programul dumnezeului Biblic este reabilitat dupa 70 de ani.
Acesta a fost timpul terestru linear necesar unei expeditii militare teleportate sa ajunga pe Terra de la baza cosmica. Coranul ne ofera scala de timp a unei distorsiuni temporale datorata teleportarii: „sura treptelor pe care suie îngerii într-o zi a carei masura pentru voi este de cincizeci de mii de ani”; adica, – un minut de teleportare = 35 de ani. La urmatoarea misiune a îngerilor dumnezeului biblic, care are loc în perioada Macabeilor, lupta cu îngerii programelor învecinate devine mai intensa si are loc chiar deasupra Ierusalimului, fapt mentionat de Biblie. Programul devine extrem de greu de mentinut si de controlat. În aceasta situatie, supercivilizatia lui Dumnezeu a încercat sa distruga toate programele de inginerie genetica de pe Terra, conform dictonului „sa moara si capra vecinului”. Acesta este motivul aparitiei lui Iisus, cel care aduce „legea cea noua”, menita sa aduca „mântuirea pacatelor”. Singurul pacat biblic era acela de încalcare a legii non-hibridarii impusa de Moise. Iisus omite constient din legea noua legea non-hibridarii si lasa loc liberei hibridari a seriilor (amestecului seriilor), pâna atunci, pure din punct de vedere genetic.
Mai mult decât atât, încearca propagarea noii legi la „toate neamurile” încercând distrugerea programelor celorlalti zei, vizând astfel limitarea înmultirii concurentilor galactici. Supercivilizatia lui Dumnezeu a disparut din preajma Terrei acum 2000 de ani dupa o perioada în care este principalul masurator al timpului nostru linear. Înainte de aceasta disparitie a realizat trei distorsiuni temporale importante ancorate în viitorul nostru, care verifica distrugerea actualului program si ne ofera informatii despre istoria sfârsitului civilizatiei noastre.
Am subliniat mai devreme faptul ca programul desfasurat de îngerii dumnezeului biblic nu este singurul. Rasele umane actuale si subtipurile rasiale existente nu sunt decât urmarea programelor de inginerie genetica dezvoltate de diverse supercivilizatii extraterestre, „dupa chipul si asemanarea dumnezeului lor”, adica dupa o marca genetica standard. Cartea contine analiza textelor vechi care descriu si alte programe din: Orientului Mijlociu si Apropiat – Fenicia, Asiria, Babilonia, Sumeria, – din Grecia, din Egipt, din Dacia, din India si din America Centrala. Spre exemplu, în India, zeitati numite „Cei patru mari Manu” desfasurau un program în patru serii genetice pure numite caste. În America Centrala programele s-au desfasurat în sapte serii genetice cu puritate crescuta, ultimele recolte având loc în preajma sosirii europenilor în „Lumea Noua”. Am scris pe larg despre recoltele umane practicate în antichitate, despre modul în care zeii, prin intermediul implanturilor cerebrale si de informatie montate personalitatilor lumii antice, au reusit sa manipuleze istoria în scop propriu, au reusit sa determine personalitati, sa provoace razboaie paradoxale, cu finalitate cunoscuta, necesare recoltelor umane de anumite tipuri. Citind aceasta carte veti privi cu alti ochi nasterile si prabusirile Babilonului, Asiriei sau campania militara a lui Alexandru Macedon.
Dupa regizarea actului Iisus, „noua lege” a fost greu de stavilit. Popoarele cu puritate genetica mare, cum ar fi spre exemplu dacii – „cei mai drepti dintre traci” (Herodot), au renuntat la religia proprie care continea o forma a legii non-hibridarii si au adoptat crestinismul. Cum acesta nu mai contine o lege a non-hibridarii, cu timpul, aceste popoare nu au mai fost interesante nici chiar pentru proprii zei. Singurul popor din zona care nu a acceptat crestinismul este …. poporul evreu, care, nesesizând subtilitatea noii legi, a continuat sa respecte cât de cât legea veche, chiar daca si-a cam pierdut semintiile. În aceste conditii, chiar cu o puritate genetica mai mica, evreii au devenit interesanti pentru zeii altor programe care s-au desfasurat cu marci genetice mai putin pure. Pe acest fond apar cruciadele, soldate cu un numar mare de victime în rândul evreilor. Prigonirea si decimarea acestui popor de-a lungul secolelor reprezinta de asemenea recolte de corpuri spirituale cu puritate genetica mare.
Practic, ultimii 2000 de ani ai istoriei noastre s-au aflat sub controlul zeilor ce detin bazelor intraterestre, numiti de mine în aceasta carte – Lumea Intraterestra. Aceasta lume ascunsa, responsabila prioritar de fenomenul O.Z.N. detine cam aceeasi tehnica cu supercivilizatia lui Dumnezeu si se afla la baza progresului tehnic uman, „împins” în stadiul actual prin tehnica implantului de informatie sub hipnoza. Tot ea, cu ajutorul tehnicii implantului de informatie si a supunerii vointei omului, a putut manipula istoria contemporana folosindu-se de cei mai buni primitori de implant de informatie – evreii. Daca în antichitate zeii manipulau istoria folosindu-se de razboaie, de paradoxuri militare, în scopul recoltarii unor corpuri spirituale compatibile, trebuie sa aflati ca nimic din istoria contemporana nu este întâmplator.
Spre exemplu, Al Doilea Razboi Mondial a avut doua obiective: o recolta importanta de evrei si crearea statului Israel. Interesant este faptul ca Hitler – actorul numarul unu al acestei piese de calitate mizerabila, a pus umarul la realizarea ambelor obiective. Holocaustul celor sase milioane de evrei a constituit o veritabila „marfa” pentru Lumea Intraterestra care a oferit în schimb tehnologie de vârf pentru nave cu propulsie de tip O.Z.N. În acelasi timp, Hitler a finantat si a colaborat cu gruparea ultraradicala Stern ce avea drept obiectiv eliberarea Palestinei! Crearea statului Israel este o afacere interesanta a secolului nostru, zeii oferind în contrapartida aliatilor tehnologia necesara experimentului „Philadelphia”. De ce toate acestea? Programul este în ultimele secvente. „Zeii” se asigura de ultimele recolte. Întotdeauna recoltarea corpurilor spirituale compatibile s-a facut în urma unei cercetari genetice de stabilire a compatibilitatii si de marcare cu un marker (unitate de structura genetica). Markerul a facut posibila migrarea corpului spiritual spre un captator.
Cercetarea genetica preapocaliptica este o munca migaloasa. Ea a fost mult usurata de crearea statului evreu ce a facut posibila adunarea vârfului de compatibilitate genetica cu îngerii într-un loc restrâns.
Dupa Potop, supercivilizatia lui Dumnezeu a montat un satelit sofisticat de supraveghere a programului propriu de inginerie genetica, respectiv al vechii Palestine. Satelitul, identificat astazi de puterile spatiale ale Terrei, are printre altele misiunea de a observa stadiul tehnic al omenirii si… gradul de întelegere a Bibliei. În fiecare capitol al acestei carti supercivilizatia lui Dumnezeu avertizeaza omenirea ca sfârsitul civilizatiei noastre va fi provocat de EI printr-un atac nuclear. Momentul apocaliptic ofera captatoarelor de corpuri spirituale montate prioritar de cele doua lumi extraterestre aflate în conflict, corpuri spirituale transformate genetic sub actiunea radiatiei nucleare. „Judecata de apoi” este un veritabil triaj genetic ce are loc dupa criterii precise în fiecare dintre tabere. De asemenea, fiecare dintre tabere este dotata cu propriul „iad” – „iezer de foc” – loc de distrugere a corpurilor spirituale incompatibile cu marca genetica standard.
Traditia veche ebraica sustine ca textele sacre vor putea fi decodate în sapte modalitati tehnice care converg, bineînteles spre acelasi rezultat. Dupa cum observati, decodarea Bibliei presupune cunostinte de genetica si de fizica. Atunci când omul are acces la „pomul vietii” – genomul uman, la tehnicile de terapie genetica, atunci când ajunge în era nucleara, este capabil sa înteleaga tainele scrierilor vechi si observa ca principalul inamic al omului este chiar creatorul – modelatorul sau. Inversarea afectiunii omului fata de Dumnezeu este sesizata de satelit, care semnalizeaza statiei supercivilizatiei lui Dumnezeu. Ea intervine cu un atac nuclear (apocalipsa), înainte ca omul sa devina suficient de dezvoltat tehnic, militar, înainte ca el sa practice eficient terapiile genetice, eventual sa schimbe marca A.D.N. Astfel, practic Biblia, prin decodarea ei, asigura încheierea unui ciclu de evolutie umana pe Terra. Unul dintre versete chiar spune ca „Noul Testament este sapat în litere spre moarte”.
Particularitatea programului în curs consta în faptul ca satelitul nu semnalizeaza de aceasta data statiei centrale schimbarea afectului omului fata de Dumnezeu ci, raporteaza un alt eveniment din punct de vedere tehnic, oarecum echivalent: atacul nuclear irakian asupra Ierusalimului. Acest eveniment situat în viitorul nostru apropiat a fost detectat printr-o distorsiune temporala si implantat ca informatie lui Iezechiel. Imediat dupa detectarea lui neprecizata însa temporal, supercivilizatia lui Dumnezeu a practicat o a doua distorsiune temporala majora privind sfârsitul veacurilor, informatia rezultata fiindu-i implantata lui Daniel. Acesta descrie în cele „saptezeci de saptamâni de ani”, care pentru noi înseamna zeci de ani, conform jocului distorsiunilor temporale, istoria sfârsitului nostru, marcata de Al Treilea Razboi Mondial.
Temporalitatea aberanta a supercivilizatiei lui Dumnezeu este cuplata la temporalitatea noastra lineara numai segmentar, pe perioade de istorie comuna. Ultima saptamâna de ani descrisa de Daniel este disecata într-o alta distorsiune temporala oferita ca informatie lui Ioan Teologul, în anul 96 e.n. Ea este caracterizata printr-o prezenta continua a supercivilizatiei lui Dumnezeu în preajma Terrei si dureaza sapte ani, timp în care îngerii lui Dumnezeu vor practica ultima cercetare genetica în scopul realizarii unei ultime recolte de doar 144 000 de „alesi”.
Biblia si alte scrieri vechi analizate în lucrarea de fata, au fost decodate, probabil într-un mod asemanator celui de fata, de institute specializate ce apartin prioritar marii finante. Pe de alta parte, institute si persoane particulare se afla într-o cursa contra cronometru pentru decriptarea computerizata a Bibliei. Lucrarile „Cracking The Bible Code” de Jeffrey Santinover, M.D. si “The Bible Code” scrisa de Michael Drosnin sunt graitoare în acest sens. Aceste lucrari demonstreaza ca Biblia a fost încriptata cu ajutorul unor supercomputere cuantice care ofera posibilitatea încriptarii mai multor date, simultan, în modalitati diferite, pe un numar restrâns de litere. Interpretarea primara a textelor oferita de stiintele moderne (genetica, fizica, etc.) în modalitatea abordata de mine, ofera tabloul general al Programului Terra, fara prea multe informatii în ceea ce priveste încadrarile temporale ale evenimentelor viitoare. De la acest nivel însa, munca este preluata de supercomputere, care stiind ce trebuie sa caute (un eveniment detectabil prin metoda primara), pot sa identifice situarea temporala a acelui eveniment. Concret, din descrierile lui Iezechiel, se poate afirma cu certitudine faptul ca Ierusalimul va fi distrus printr-un atac nuclear lansat de Irak. Informatia introdusa in computer este analizata prin metoda literelor spatiate si rezultatul este edificator.
Evenimentul, nu numai ca este descris la rândul lui si prin aceasta metoda, dar apare si încadrat temporal. Doar doi ani apar grupati în text alaturi de acest eveniment: 5760 (anul 2000) si anul 5766 (anul 2006), cu probabilitate statistico – matematica pentru cel din urma. Situatia este asemanatoare celei din timpul razboiului din Golf, când N.S.A. (Agentia Nationala de Securitate a S.U.A.) dispunea de trei date probabile referitoare la atacul irakian cu rachete Scud asupra Ierusalimului. Anul 5760 a trecut. Evenimentul va avea loc cu siguranta în 5766, adica, mai exact între octombrie 2005 si octombrie 2006…si absolut nimic nu-l poate opri. Parerea mea este ca supercomputerele de la N.S.A. au aflat cu exactitate data evenimentului. Prezenta bratului înarmat al marii finante evreiesti în Golful Persic, embargoul politic si militar la care este supus statul Irak, întreaga nebunie politico – militara din zona, demonstreaza ca si altii asteapta „cu sufletul la gura” acest moment crucial. Interdictia aeriana impusa Irakului între paralelele de 33 si 36 de grade latitudine nordica este fara sens si aproape sigur nu va putea fi mentinuta în viitorul apropiat. Sistemele antiracheta imaginate pentru a preîntâmpina evenimentul … nu vor functiona. Istoria viitorului este puternic ancorata de atacul nuclear irakian asupra Ierusalimului, de momentul când „sabia fulgeratoare a regelui Babilonului” va transforma în zgura Ierusalimul.
“Curcubeul” – satelitul montat de Supercivilizatia dumnezeului biblic, va semnaliza proprietarilor lui ca omenirea este în era tehnologiilor avansate. Conform jocului distorsiunilor temporale, echipajele teleportate pe Terra, vor ajunge aici cu distorsiune temporala, corespunzatoare unui timp linear de aproximativ 50 de ani. Conform Cartii lui Enoh, din acel moment îngerii lui Dumnezeu vor avea nevoie de 58 de ani, pentru ca, în generatii succesive, sa poata prelucra materialul genetic corespunzator urmatoarei marci A.D.N. a supercivilizatiei.
La capatul celor 58 de ani se încheie apocalipsa, distrugerea controlata, în etape, a civilizatiei noastre. Decriptarea computerizata a acestui eveniment, îl situeaza temporal în anul 2113. Pâna atunci omenirea va asista la câteva evenimente importante. Între acestea, Al Treilea Razboi Mondial descris de Biblie si de Nostradamus, va deturna atentia oamenilor de la evenimentele cu adevarat importante, pregatitoare pentru „sfârsitul veacurilor”.
Când începe razboiul? ….A ÎNCEPUT DEJA!
Caderea World Trade Center (W.T.C.) din New York marcheaza intrarea în ultimul razboi mondial. A judeca global si la rece acest lucru nu este o problema; este chiar foarte simplu. Programul LOR dureaza aproximativ 5875 de ani, de la nasterea lui Noe, pâna la sfârsitul Apocalipsei. Are etape foarte clare, pe care le-am parcurs împreuna în aceasta carte, cum ar fi: producerea marcii genetice, selectarea populatiilor care intra în programele de inginerie genetica, crearea seriilor genetice cu puritate crescuta, perioada de recolta, intervalul liber si … perioada de distrugere a programului, perioada ce se suprapune aceleia de selectare si producere a noii marci genetice de tip Noe, necesara urmatorului program. Trebuie înteles ca EI au timp, ca timpul lor este diferit si ca istoria noastra este planificata la scala timpului LOR. De aceea, cei 110 ani destinati stergerii de pe fata pamântului a actualului program nu sunt nici prea multi, nici prea putin, ci probabil, numai bine adaptati. Daca privim înapoi, observam ca descrierea distrugerii programului anterior variaza, doar operatiunea numita potop fiind prezenta în toate miturile. Fiind ultimul act al, unui cataclism mult mai complex si cu desfasurare mai extinsa temporal, a fost mai bine retinut de resturile populatiilor care i-au supravietuit.
Cosmogonia sumeriana Enuma Elish aminteste însa si de celelalte arme si artificii tehnice folosite de zei, care au precedat potopul si care au contribuit esential la stergerea urmelor programului anterior. Este clar pentru mine, ca demolarea celui mai tehnic dintre toate aceste programe nu se poate face într-o zi. Asta ar însemna sa ucida planeta; ori lucrul acesta nu se va întâmpla. Distrugerea va fi progresiva si va afecta în primul rând factorul uman. Progresiv va fi distrusa infrastructura, iar populatia va fi nimicita. O buna parte din aceasta “munca” o vom face chiar noi, cu propriile stocuri de arme, inclusiv cele de distrugere în masa. Zeii au hotarât numai momentul initierii lantului de actiuni distructive si sunt dirijorii din umbra ai acestei operatiuni.
Globalizare, mondializare … guvern mondial … sunt cuvinte care capata greutate. Posesia informatiei, finantelor, mass-media, confera putere. Guvernul mondial are nevoie însa si de arme si pentru ca se sprijina pe cea mai bogata natiune, asa cum este normal, S.U.A. este cea care va produce armele necesare dominarii, subjugarii, distrugerii. O cursa a înarmarii pe care guvernul mondial o poarta … singur este menita sa controleze lumea urmatorilor 50 de ani. Pâna în aproximativ 2055 guvernul mondial va distruge baza tehnico materiala a omenirii, infrastructura Terrei atât cât se va putea, fara ca pamânteanului sa i se para ca ar fi implicata vreo forta extraterestra. Distrugerile datorate fortelor pamântene vor fi mai “blânde”, dar mai extinse temporal si continue. Europa, Nordul Africii, Orientul Mijlociu si Apropiat si posibil alte zone din Asia vor suferi distrugeri sistematice, continue, cu diminuari importante ale populatiilor. Africa neagra va fi decimata de S.I.D.A., Ebola si alti virusi creati în acest scop. America de Sud, specializata în lovituri de stat, razboaie civile, razboaie sângeroase interstatale rezultate a diferendelor de granite, îsi va diminua si ea populatia semnificativ. Discrepanta între structurile tehnice specializate ale guvernului mondial si restul lumii se va accentua. Unde sa ne refugiem? Taigaua siberiana, teritoriile de nord canadiene, Patagonia, selva braziliana, Desertul Namib, Australia centrala, Podisul Tibet, si alte zone continentale depopulate natural, neindustrializate, în care mâna omului tehnic nu se vede, va asteapta! Din pacate, îmi veti ignora avertismentul. Aproape toti sunteti angrenati într-un mecanism socio-economic care va asigura ziua de mâine, ce pare mai importanta deocamdata fata de anii ce vin… Putini se vor putea desprinde.
Oricum, nu descendentii lor vor fi baza pe care se vor cladi viitoarele programe de inginerie genetica, pentru ca ei vor fi generatori de hibrizi în acele spatii. Doar populatiile naturale ale acelor teritorii vor fi interesante pentru inginerii geneticieni extraterestri.
Istoria se va agrava. …Lumea Intraterestra care asigura sprijin logistic si informatie stiintifica guvernului mondial marioneta, va trebui sa faca fata confruntarii teribile cu civilizatia dumnezeului biblic. Tehnologiile spatiale pentru asta sunt concepute. Biblia ne spulbera însa, orice iluzie în privinta eficientei acestor tehnologii. Studiile genetice pe material uman si animal supus radioactivitatii îndelungate, cunoscute opiniei publice sub denumirea de „mutilari de animale”, studii practicate de „zei”, în colaborare cu serviciile marii finante servesc punerii la adapost a materialului genetic uman, necesar demararii viitorului program de inginerie genetica, la fel cum Noe si altii au fost salvati de furiile potopului indus de „zei”.
Totul este ciclic…
De fapt, fenomenul O.Z.N., în vizibila expansiune astazi, este urmarea unei cercetari genetice în masa practicata de îngerii lumii intraterestre, fapt ce demonstreaza ca momentul apocaliptic este aproape.
Cei care conduc lumea, conform intereselor lumii intraterestre, cei care ne ofera istoria oficiala, se afla în contact permanent cu aceasta lume ascunsa. Sistemul financiar mondial, sistemul de datorii statale asigura finantarea programelor ce limiteaza atacul nuclear din spatiul cosmic. Organizatiile secrete suprastatale, marea finanta evreiasca, Biserica ne ascund constient adevarul despre noi, în scopul functionarii acestui sistem financiar.
Se pare ca toti zeii „beneficiari” din Galaxie sunt interesati în înlocuirea actualului ciclu de dezvoltare umana pe Terra cu un altul, deoarece populatiile Terrei sunt în parte hibride si mult prea dezvoltate din punct de vedere tehnic. Dupa acest program marca A.D.N. a viitoarelor populatii va fi schimbata cu o alta mai simpla, pentru ca evolutia genetica a zeilor este spre simplitate genetica.
Aceasta carte, alaturi de altele care se scriu poate chiar în momentul de fata, va face posibila cunoasterea unei bune parti a adevarului despre noi. Segmentul de istorie pe care îl parcurgem face posibila decodarea scrierilor vechi aici – în România sau în alta parte. Din punctul LOR de vedere acest program este încheiat, deoarece sfârsitul sau a putut fi vizualizat. Ramâne doar sa parcurgem împreuna istoria viitorului.
Asteptam viitorul mai mult sau mai putin pregatiti. Avem dreptul sa cunoastem macar o parte din adevar? În mod sigur, parerile sunt împartite chiar si între dumneavoastra, cei ce cititi aceste rânduri. Daca rândurile de mai sus vi se par o nebunie, nu cititi aceasta carte. Luati-o ca pe o poveste fantastica, un cosmar rupt de „realitatea” în care traim. Oricum ar fi, trebuie sa stiti ca se va întâmpla ceea ce deja s-a întâmplat!

sursa

Alte postari la tema:

Manipularea prin intermediul extraterestrilor

Matrix vs Matrix – istoria nescrisă

Daca exista, unde sunt ?

Daca exista, unde sunt ?

O estimare echilibrata duce la concluzia ca în galaxia noastra exista, doar doua sau trei civilizatii capabile sa comunice intre ele. Doar estimarile optimiste vorbesc despre zeci de mii de civilizatii galactice. În acest caz, daca aceste civilizatii ar fi distribuite uniform, fiecare ar ocupa un volum de ordinul a zeci de mii de ani lumina. Tehnologia actuala nu permite comunicarea eficienta la asemenea distante, iar despre calatorii atât de lungi, nici nu poate fi vorba (desigur, deocamdata).

Savantii afirmă ca o comunicare radio pe distante mai mari de o suta de ani lumina este ineficienta. Cel putin cu tehnologia actuala.
O comunicare reala este posibila doar între civilizatii foarte apropiate ca si nivel tehnologic.Ne va fi greu sa comunicam cu entitati mult mai mici decât noi sau mult mai mari si pe distante mari.

Luând în calcul ecuatia lui Drake si paradoxul lui Fermi, care se întreba unde sunt extraterestrii, trebuie sa admitem ca raspunsurile logic posibile se pot clasifica în trei mari categorii:
1.extraterestrii exista si sunt deja aici ;
2.extraterestrii exista, dar înca nu au comunicat cu noi ;
3.extraterestrii nu exista, sau nu putem intra în contact cu nicio civilizatie avansata din Univers .

In anii ’70 se afirma ca in 50 de ani vom lua contact cu alte civilizatii, n-a fost sa fie.Acum se afirma ca poate in 2 decenii îi vom intalnii sau poate că vom primii măcar un mesaj.Poate ca punem problema gresit, poate ca nu sunt atat de materiali ca noi, poate ca nu ii intereseaza zacamintele noastre, despre care spunem ca sunt atat de pretioase(s-au descoperit planete din diamant si asteroizi din metale destul de valoroase ) sau poate ca ne controleaza toate credintele si folosofiile de viata iar noi ne credem atat de minunati si de destepti… exemplele sunt de prisos. E de ajuns sa iesim din carapacea pe care societatea ne-a dat-o la nastere si sa gandim cu creierul nostru, fara influente, fara credinte, fara frustrari .

Alte postari la tema:

Manipularea prin intermediul extraterestrilor

Matrix vs Matrix – istoria nescrisă

Extraterestrii – introducere

Extraterestrii in epoca moderna

Se spune că 95% din aparițiile de tip OZN sunt farse sau au o explicație logică, însa din peste câteva mii de cazuri în fiecare an din lume, 5% reprezintă destul de mult. De cele mai multe ori investigatorii se întalnesc cu cazuri izolate in care doar o persoana, maxim 3 au observat obiectul. Au fost însa și cazuri în istorie când fenomenul s-a desfașurat în văzul a zeci sau sute de persoane.O să prezint o foarte mică parte din aceste cazuri pentru că cei familiarizați cu fenomenul cunosc majoritatea aparițiilor importante.

‎- 25 februarie 1942 Los Angeles, SUA Un obiect neidentificat a aparut deasupra Los Angeles-ului iar US Army a intrat in alerta de gradul 0. Intregul sistem de aparare antiaeriana al orasului s-a pus imediat in miscare, cerul a fost invadat de luminile proiectoarelor care cautau obiectul, iar cand acesta a fost localizat, tunurile au tras nu mai putin de 1.400 de proiectile asupra sa. Peste doua mii de martori oculari au privit cu gura cascata cum obiectul supus tirului nu are nici pe naiba si zboara nestingherit deasupra orasului, pentru ca, dupa cateva minute, sa se inalte deasupra norilor. Oficialitatile au dat vina pe personalul militar de la radarul orasului, care ar fi declansat alarma din cauza nervozitatii (nu trecusera nici trei luni de la atacul de la Pearl Harbour) si au sustinut, in ciuda tuturor evidentelor, ca nu a existat nici un obiect neidentificat. In 1992, cand ufologii si curiosii au avut, in sfarsit, acces la dosarul evenimentului, s-a descoperit un memoriu catre presedintele Roosevelt, scris de catre comandantul radarului, in care acesta marturisea ca a dat alerta intrucat 14 „obiecte zburatoare neidentificate de mari dimensiuni, probabil avioane, au aparut brusc in proximitatea Los Angeles-ului si unul chiar in oras”.Oficialii americani nu au avut decat un generos „no comment” in aceasta chestiune.

– 1 decembrie 1965 San Miguel, Argentina La 8. 30 pm Observatorul Adhara a primit mai multe apeluri de la persoane care au văzut ceva neobișnuit care se întâmplă pe Lună. Personalul observatorului a făcut fotografii ale lunii la intervale fixe, care au arătat obiecte în formă de disc în partea vizibilă a Lunii. La câteva minute după ce au fost făcute aceste fotografii, trei obiecte ciudate luminoasă au zburat deasupra localității La Plata.

– 11 ianuarie 1966 Wanaque, New Jersey, SUA Un OZN ca o lumină strălucitoare a fost văzut în apropiere de Rezervorul din Wanaque, provocând blocaje de trafic și supraîncărcând rețelele de comunicații ale poliției. OZN-ul își schimba culoarea continuu, albul fiind culoarea cea mai frecventă; a proiectat un fascicul de lumină în jos spre gheața din apropierea barajului, a rămas în zonă timp de aproximativ o jumătate de oră, și apoi a zburat spre sud-est, unde a fost văzut de alți martori. O altă apariție de natură similară, a unui OZN cu un zbor într-o mișcare înainte și înapoi, a avut loc în noaptea următoare, în Wanaque. Primarul din acel momentul, Warren Hagstrom, precum și șeful poliției Floyd Elston și cu căpitanul Joe Sisco au urmărit nava o perioadă. Segentul de poliție Ben Thompson și Edward Wester au asistat, de asemenea, la trecerea obiectului, împreună cu alți locuitori din Wanaque. Unii au văzut OZN-ul mai devreme de ora 07:45 pm.

– 1967 Minot, Dakota de Nord, SUA Forțele aeriene americane susțin că o navă necunoscută a atacat baza aeriană, în special silozurile cu rachete. Atacul a fost foarte ciudat, cu fascicule de lumină, dintre care una pare a fi o armă ofensivă. Acesta este unul din numeroase cazuri care implică această bază, care este casa armelor nucleare americane și a depozitelor de rachete nucleare și focoase nucleare.Anul urmator un OZN plutește peste un hangar apoi dispare. După ce OZN-ul dispare, personalul descoperă că racheta a fost deblocată , pusă în modul de lansare și că focosul nuclear a fost înarmat.

– 24 aprilie 1970 Ulan Bator, Mongolia In zona de frontieră dintre Rusia și China, controlorii de trafic aerian chinezi și ruși au observat mai multe obiecte zburatoare neidentificate. Rușii au crezut că sunt chineze, iar chinezii credeau că sunt avioane spion rusești. În data de 24 aprilie 1970, un bombardier rus a dispărut fără urmă în timpul zborului său de la Moscova la Vladivostok. În aceeași zi, multe dintre aceste obiecte au fost observate. Fiecare încercare de a le doborî a eșuat. Prin triangulație a fost calculat că OZN-urile au venit dintr-o zonă aflată la 1000 km nord-est de Ulan Bator. Zona a fost bombardată de o sută de avioane rusești iar un sistem secret de tunele se susține că a fost distrus. Unele zvonuri susțin că au fost folosite chiar și arme nucleare. Oficial, aceste acțiuni au fost explicate ca fiind manevre și un mic conflict de frontieră.

– 19 septembrie 1976 Teheran, Iran Un OZN a stricat echipamentul electronic de interceptare de la două aeronave F-4, precum și echipamentele de sol de control. Evenimentul este bine documentat în Statele Unite, prin raportul DIA și alte documente. Generalii iranieni implicati in incident, au declarat public că obiectul necunoscut implică viață extraterestră.

– 5 ianuarie 2000,St. Clair County, Illinois, SUA Între orele 4 și 7 dimineața, șase persoane, dintre care patru erau ofițeri de poliție, au observat un obiect masiv neidentificat, în formă triunghiulară pe cerul noapții, la numai câteva sute de metri deasupra localității St. Clair County. Obiectul s-a strecurat în tăcere și încet în direcția sud-vest, peste mai multe orașe înainte de dispariția sa în apropierea orașului Dupo chiar înainte de ora 7. Obiectul a fost raportat că avea mai multe lumini strălucitoare, a fost de asemenea raportat a fi la fel de înalt ca o casă cu două etaje și lung cât un teren de fotbal.

– 9 iulie 2010 Zhejiang, China Conform agenției de știri Xinhua, după ce un obiect zburatorneidentificat a fost observat, autoritățile aeroportuare au oprit accesul pasagerilor către avioane, care și-au încetat activitatea. Zborurile comerciale au fost reținute la sol pentru o oră în Hangzhou, capitala provinciei Zhejiang din China. Atunci când funcționarii au închis aeroportul, cursele care se apropiau de aeroport au fost redirecționate către alte aeroporturi. Până în prezent, nicio explicație nu a fost oferită pentru a explica apariția. Cu toate acestea, câteva ore înainte de incidentul de la aeroport, mai mulți locuitori din Hangzhou au descris un obiect mare pe cer, puternic luminat și alungit.

Deși mai multe cazuri de obiecte zburătoare neidentificate pot fi puse pe seama tehnologiilor secrete ce se experimentează de către marile puteri ale lumii, raman destule cazuri ce nu au o explicatie logica.Si la noi in tara exista cel putin un astfel de caz cunoscut drept „Cazul de la Nanesti”:

30 iunie 2001 Nanesti, judetul Vrancea In jurul orei 22.30 se intrerupe alimentarea cu energie electrica in toata localitatea.La iesirea din case martorii au observat deasupra satului manifestarea unui fenomen luminos ce consta in prezenta unei pete rosii de forma rotunda, neconturata precis, usor difuza care se deplasa lent, se oprea, incepea sa se invarteasca in jurul unei axe proprii si se transforma intr-un inel segmentat de lumina de culoare galben pal, inel care in timp ce se rotea si cobora spre sol, se marea in diametru. Dupa ce ajungea aproape de nivelul solului, avand o raza de 200-300 de metri, dupa unii chiar mai mult, inelul incepea sa urce din nou, mentinandu-si miscarea de rotatie, se micsora pana ajungea in punctul din care a pornit, transformandu-se din nou in pata sau obiectul de culoare rosie. Acesta se deplasa putin spre dreapta (sau disparea pentru unii), stationa un timp, incepea din nou miscarea de rotatie, se transforma in inel segmentat care cobora, se marea, se apropia de sol si iar urca. Acest ciclu a fost urmarit de unii martori cam de 8-9 ori in 45 de minute, de altii de aproape 20 de ori. Unii martori afirma ca obiectul avea in timpul rotatiei si o miscare de balans, ca o barca leganata de valuri. Din alte puncte ale satului fenomenul s-a manifestat oarecum diferit, in sensul ca obiectul initial era ca o pata, ca un nor luminat din interior, de culoare rosu inchis ce se imprastia circular intr-o multime de patrate de lumina, ca niste ferestre, ce ajungeau pana la pamant apoi acestea se ridicau adunandu-se in punctul din care au plecat. Cand patratele de lumina ajungeau la nivelul solului, martorii aveau senzatia ca satul era invaluit intr-o lumina difuza, cetoasa, ca laptele.( conform http://www.asfan.ro )

Trebuie remarcat ca autoritatile nu aduc nici o lamurire publica asupra fenomenului, desi se stie ca exista o cantitate mare de informatii ce sunt cercetate la nivel inalt.Majoritatea stirilor ce apar in media oficiala sunt prezentate intr-o tenta ironica.

Alte postari similare :

Extraterestrii in istorie

Manipularea prin intermediul extraterestrilor

Suntem o rezervatie a extraterestrilor ?

Extraterestrii in istorie

Desi majoritatea oamenilor cred ca fenomenul OZN a aparut secolul trecut, sunt destule dovezi ce indica un contact inca din preistorie, mergand apoi in antichitate, evul mediu si continuand cu era moderna. Principalele mitologii prezinta „zeii” ca venind din ceruri, dar sa nu-i uitam pe cei veniti pe apa sau din interiorul Pamantului.

Textele indiene antice relateaza in Rig Veda, ce a fost compusa aproximativ între 1700 și 1100 i.e.n., despre misterioasele Vimana, aparate circulare cu care unii oameni si „zeii” se deplasau in vazduh, iar in Mahabharata, grandiosul poem epic al Indiei vechi, sunt descrise episoade ale unui razboi nuclear.In cartea lui Ezechiel, parte a Bibliei ebraice, un profet are viziunea unei nave zburătoare ce produce foc, fum si mult zgomot. Tot in Biblie poate fi citat si Moise ce numeste OZN-ul – „stalp de foc si nor” iar cartea lui Enoch, ce a fost scoasa din Biblie, este ințesata de astfel de apariții… exemplele din „Cartea Sfanta” pot continua. La aterizarea vehiculului cu care calatoreste Domnul, „tunete s-au facut pe muntele Sinai si fulgere si nor înnegurat si sunet de trambite… Iar muntele Sinai fumega tot, ca pe el Se pogorase Dumnezeu în foc; si fum se înalta ca fumul de cuptor; si tot poporul era prins de cutremur”. Vehicule zburatoare stranii sunt mentionate si în Noul Testament. La nasterea lui Iisus o lumina calauzeste magii: „steaua pe care o vazusera în Rasarit mergea înaintea lor, pana ce a venit si a stat deasupra locului unde era Pruncul”

Varianta „zeilor” ce vin din cer nu este insa singura, existand exemple in povestile stravechi si despre „zeii apelor”. Pentru popoarele din Egipt, America Centrală și de Sud (și nu numai), zeii veneau de pe mare, cu ajutorul unor barci. La babilonieni, primul zeu venit pe Pamant, Oannes, a ieșit din apă. Pentru chinezi, Impăratul dragonilor traia într-un palat submarin, dragonii provenind din acel loc.In afara legendelor avem si marturi ale unor oameni ce au consemnat anumite apariti misterioase. Plinius scria în enciclopedia sa relatari despre diferite tipuri de fiinte care trăiau în apa si ieseau din cand in cand la suprafata, luand contact cu oamenii. Prima editie a lucrarii lui Plinius, „Naturalis Historiae”, a fost publicata în latină de către Johannes de Spira, în anul 1469, la Venetia.

Iar daca varianta venirii din cer sau din ape a acestor entitati este prezenta mai peste tot pe glob, sunt tot atat de multe marturii si despre venirea acestora din interiorul Pamantului.Oamenii cred ca Jules Verne este primul care a relatat despre existenta unei lumi subterane dar mitologiile stravechi dovedesc ca exista suficiente probe cum ca asemenea povesti exista cu sute de ani inaintea lui.
In Tibet, se vorbeste despre orasul Shamballa, localizat in interiorul pamantului. Budistii vorbesc despre Agartha sau Agarthi, un regat aflat exact in centrul Pamantului, despre care se spune ca ar fi locuit de demoni, ashura. Dacii credeau si ei ca, pornind de sub muntii Bucegi, se intinde un labirint subteran, in care se retrasese zeul Zalmoxis. Mitologia celtica vorbeste despre Cruachan, supranumită „Poarta spre Iad a Irlandei”, o pesteră prin care ieseau din subteran tot felul de creaturi ciudate.Triburile Angami Naga din India sustin ca stramosii lor vin dintr-un tinut subteran, teorie existenta la numeroase triburi, nu doar a celor din India.

In toată lumea exista desene preistorice unde stramosii nostrii, printre altele, infatisează astronave și ființe extraterestre cu semnalmente care corespund perfect celor existente in studiile moderne despre UFO. In sudul Franței exista picturi rupestre datând de acum 15.000 de ani, care înfatisează discuri zburatoare de diferite tipuri. Popoare antice evoluate precum egiptenii, grecii si romanii notau cu meticulozitate toate evenimentele survenite, printre care semnalari ale unor astronave de obicei cu o forma sferica sau de disc, descrise precum niste coloane de foc, nori luminosi, sfere in flacari, care survolau si faceau manevre deasupra cetatilor antice. In scrierilor multor istorici faimosi ai Antichitatii exista semnalari de astfel de aparitii.Intr-un text egiptean se mentioneaza o astronava tubulara scanteietoare, ca un sarpe de mari dimensiuni, care a aterizat de-a lungul versantului unui munte.Ramses II s-a servit in razboi de o arma care i-ar fi fost daruita de zeul Amon, cu care a exterminat mii de dusmani de unul singur si fara nicio protectie.

In 329 i. Hr., armata lui Alexandru cel Mare a fost “atacata” de doua scuturi argintate zburatoare, care au surprins armata greaca in timp ce traversa fluviul Jaxartes, in India. Homer vorbeste si el de care zburatoare.In timpul Imperiului Roman, OZN-urile au fost vazute adeseori in vazduh, dar si aterizand si decoland, fiind clasificate in principal ca scuturi de foc, torte fumegand, globuri aurii. Istoricul latin Titus Livius, in a sa “Storia di Roma”, prezinta marturii ale unor obiecte in forma de scuturi circulare care zburau pe cer si care ar fi fost vazute deasupra multor orase ale Imperiului. El adauga ca al doilea rege al Romei, Numa Pompilio, a fost martor al caderii din cer al unuia dintre aceste “scuturi zburatoare”, si ca l-a inclus printre obiectele de cult ale practicilor religioase pe care le propovaduia. Cronicarul Carcopino povesteste ca luna iulie dupa asasinarea lui Cezar, vreme de 7 zile la rand, inainte de apusul soarelui, deasupra Romei s-a putut vedea un OZN luminos care se deplasa catre nord. Semnalari similare exista in operele lui Plutarh, Valerio Massimo, Seneca, Eschil, si altii. In tratatul sau de Stiinte ale Naturii, Seneca povesteste, cu lux de amanunte, despre inexplicabilele “barne luminoase” care apareau pe neasteptate in vazduhul oraselor antice. “Barnele” ramaneau nemiscate zile in sir, pentru a disparea apoi la fel de brusc, la fel cum aparusera In vremurile lui Carol cel Mare sunt descrise evenimente de unde rezulta ca nave spatiale i-ar fi luat la bord pe unii locuitori pentru a le arata cum traieste poporul din ceruri.In secolul IX, arhiepiscopul din Lyon primeste numeroase reclamatii de la enoriasi ca regiunea ar fi invadata de “marinari ceresti” care debarcau din nori si devastau pomii fructiferi, viile si campurile de cereale.

In Cronica de la Nuremberg exista una dintre primele reprezentari grafice ale unui OZN in Europa. Autorul, Hartmann Schedel, descrie o sfera de foc, vazuta in 1034, sagetand vazduhul in linie dreapta de la sud catre est, si indreptandu-se apoi catre soare. Ilustratia care insoteste povestirea infatiseaza un corp in forma unui trabuc, inconjurat de flacari, care inainteaza pe un cer albastru, deasupra delurilor verzi.In timpul Dinastiei Sung, 960-1127 d.Hr., un invatat pe nume Shen Kuo povesteste intr-o opera de-a sa despre un obiect “stralucitor ca o perla”, care se deplasa “ca si cum ar fi zburat” pe suprafata unui lac aflat in apropiere de Yangzhou. Potrivit lui Shen Kuo, misteriosul obiect a fost vazut foarte frecvent: de departe parea a fi de marimea unui pumn si emana “o lumina argintie care lumina imprejurimile pe o orie de circa 5 km”. De asemenea, el precizeaza ca obiectul zburator parea uneori ca se mareste si se deschide in 2 emisfere; si ca aparitiile lui periodice s-ar fi produs vreme de circa 20 de ani. Incepand din 1300 incep sa fie reproduse in picturi “aparitii” OZN.In 1338, in Franta a fost vazut un enorm OZN sferic. Imaginea evenimentului este infatisata in cartea “Le Livre Des Bonnes Moeurs” de Jacques Legrand. In 1350 a fost pictata o scena a crucificarii deasupra altarului manastirii Visoki Decani din Kosovo. La dreapta si la stanga crucii se vad pe cer farfurii zburatoare, cu persoane care le piloteaza in interior.

In 1492, Cristofor Columb vede cazand din cer o “ramura de foc”. In jurnalele sale, el mentioneaza in mai multe ocazii aparitia unor insolite fenomene astronomice si trecerea unor dare de foc pe cer.Renasterea si secolul XVII. Si in picturile Renasterii apar diferite tipuri de OZN, integrate in buna parte in lucrarile cu subiect religios pentru ca se credea ca OZN erau manifestari divine. In 1544 a avut loc un important eveniment ufologic, consemnat intr-o colectie aflata la Biblioteca Centrala din Zurich. “In anul 1544 au fost vazute semne pe Soare si pe Luna; .Intr-o cronica medievala se povesteste ca in 1561, pe 14 aprilie, la rasaritul Soarelui, mai multe grupuri de obecte zburatoare neidentificate, cu forme cilindrice, au aparut in Germania, pe cerul Nurnberg-ului, si au inceput sa se lupte intre ele. Evenimentul a avut rezonanta in toata lumea.In martie 1716, astronomul Edmund Halley detecteaza o serie de vehicule zburatoare enigmatice, dintre care unul se spune ca a luminat cerul timp de doua ore cu o asemenea intensitate incat Halley a putut citi la lumina lui.

…si astea sunt doar cateva exemple!!!

Alte postari similare:

Extraterestrii in epoca moderna

Daca exista, unde sunt ?

Supercivilizatiile si ipoteza extraterestra I

Extraterestrii – introducere

Despre fenomenul OZN s-au scris mii de pagini iar sute de site-uri din întreaga lume le aloca zilnic materiale .Lumea stiintifica si opinia publica este împartita în doua curente principale:

– fie fenomenul nu exista, fiind un fenomen natural si deci explicabil,

– fie reprezinta dovada vizitei unor rase extraterestre foarte avansate.

Daca cei din cea de-a doua categorie par sa fie multumiti cu raspunsurile primite pe cai oficiale, sau deduse de catre ei însisi, cealalta tabara cauta dovezi, unele mai credibile decât altele, in sprijinul teoriei lor. Exista tot mai multe voci care afirma ca fenomenul este real, dar mult mai complex decât o vizita extraterestra.

In favoarea acestei ipoteze sunt aduse mai multe argumente :

– Întâlnirile cu  OZN-urile sunt mult prea numeroase pentru o simpla explorare a planetei noastre de catre vizitatori din afara;
– Structura umanoida este improbabila (dar nu imposibila) pentru o fiinta care a urmat un alt curs evolutiv, pe o alta planeta;
– Comportamentul vizitatorilor, dupa cum este acesta descris de catre miile de oameni care pretind ca au fost rapiti, contrazice explicatia investigatiei stiintifice realizate de catre o rasa superioara;
– Prezenta fenomenului în întreaga istorie a omenirii demonstreaza ca fenomenul nu este recent;
– Aparenta capacitate a OZN-urilor de a manipula spatiul si timpul sugereaza fie tehnologii extrem de avansate, fie o cu totul alta natura a fenomenului;

Exista foarte multe aspecte comune între fenomenul OZN si miscarile religioase, demoni, îngeri, stafii, fiinte mitologice si fenomene paranormale. Una din teorii ar fi ipoteza vizitei interdimensionale, care reprezinta o extensie a ipotezei extraterestre, deoarece vizitatorii ar putea sa vina de oriunde, practic vizitatorii din OZN-uri putând sa coexiste cu omenirea fara a fi detectabili.
In concluzie, extraterestrii ar fi o specie non-umana ( sau umana ) capabili sa manipuleze spatiul si timpul, prezenti în istoria omenirii din cele mai vechi timpuri, deghizati sub alte forme adaptate diferitelor culturi, urmarind manipularea sociala.

Alte postari la tema:

Manipularea prin intermediul extraterestrilor

Extraterestrii in epoca moderna

“PROGRAMUL TERRA”