Cândva…


Cândva, cu milenii parcă în urmă, credeam că suntem un popor deosebit. Nu mi-am schimbat părerea, dar acum cred că suntem deosebiți dintr-o perspectivă deloc măgulitoare.

Un popor care nu-și recunoaște valorile umane și materiale, decât după moarte sau după extincție. Nu dau exemple, n-am început să scriu ca să deprim, dar nici să creez iluzii, așa cum se încearcă de… oare cât timp?

Un popor cârcotaș care caută defectul sau problema și, când le găsește, exultă. Soluțiile sunt sub demnitatea lui. Sau, dacă o face, soluția este să-și omoare eroii. Cu ce drept au încercat să retragă motivele de nemulțumire? Cum se mai bârfește, dacă totul are rezolvare și orice defect se poate corecta?

Să nu ne amăgim cu istoria. Din datele pe care ne-au lăsat să le cunoaștem reiese că un cârcotaș l-a trădat pe Decebal. Și tot așa de-a lungul istoriei. Azi e mai simplu: migrează spre alte partide.

De ce nu face statul nimic, ci doar ne impozitează? Dar când se îndură să facă, de ce a făcut? Doamne ferește, nu cumva să se rezolve nemulțumirile, că așa nu mai avem motiv să ne plângem de cât de rău o ducem!

Dacă muncești, de ce muncești așa și nu altfel? Dacă nu muncești, ești un leneș, uite restul cum (se prefac că) muncesc.

Un popor care respectă „băieții deștepți”, mai clar spus hoții și mincinoșii; un popor care votează pușcăriași și pușcăriabili. Idealul liderului pentru el.

Să-mi spui că nu sunt toți așa. Te cred. Totuși dă-mi un număr, câți nu sunt așa? O persoană, o sută de români, un milion? Nici o problemă: pleacă și se dezic în curând de nația asta, sau devin „adevărați români”.

Dormiți bine, odihniți-vă mințile. Dacă auziți imnul, să știți că nu e pentru voi, e cântat pentru vecini.

6 Responses to Cândva…

  1. george2000 says:

    Am citit câteva articole de ale tale care păreau interesante însă ultimile tentative Sânt cam nereușite din păcate . Trăiește in prezent , trecutul pare sa fie un mister PTR majoritați . Trecutul chiar nu-s e mai poate schimba:) dar viitorul începând din prezent , DA. Ce rost are sa iei toate speranțele cititorilor tai?? Mai bine sa dai tu tonul daca ai curaj ADevarat. Eu am început deja:) salutare

    • maria dakhel says:

      Am trecut prin starea lui Cristian si inca mai trec. In urma cu sase ani, ii preveneam pe romanii imbatati cu apa chioara din grupurile de pe net ca nu vom face Saltul prea curand, cum profeteau oile new age imbatate de atata channeling si ca totul este o capcana menita sa ne credem popor ales, sa nu mai facem nimic, doar sa culegem laurii unora dintre stramosi sau dintre inteleptii nostrii. Am mancat bataie nemeritata de la semenii mei romani. I-am implorat sa trecem cu totii la treaba, ca Dumnezeu nu da posmagi muieti. Am construit chiar un nou egregor impreuna cu oamenii ca mine ce se implica si merg pe daruire, empatie…Ni l-au distrus aceiasi new agisti care se credeau deja alesi. S-au extins in sistemul nostru si l-au prabusit. Era egregorul menit sa ne ajute sa atingem masa critica necesara acestui popor sa treaca pe o varianta mai buna. Am fost atat de trista, incat aproape nu mai vreau sa aud de romani. Acest popor isi fura singur caciula si se crede buricul pamantului. Aveam un amic pe fb, yoghin. Discutam pe teme de spiritualitate si teoria conspiratiei. La un moment dat imi posteaza pe zid un articol made Roxin. Eram deja satula de poleiala lui Roxin si a altor „daci” in hainele stramosilor, asa ca i-am zis ca pentru copiii nostri ar fi mai importanta decat istoria o viata decenta in tara lor jefuita. Mi-a zis ca dezvolt sentimente antinationale. Eu ma implic, imi muncesc si pamantul de la tara, adopt animale si, daca as avea bani, as face si mai multe. Am sentimente antinationale? Poate…Dar nu cred ca este asa. Prin tot ce fac dovedesc ca-mi iubesc tara. Mai curand sunt scarbita de blablauri new age, dacisme, crestinism de parada, citate din Gandhi pe care le posteaza postaci ce nu adopta animale, nu le apara drepturile, nu vorbesc despre copii. Fariseismul pute in Romania si asta ne duce in prapastie. Cred ca suntem tara cu cei mai multi guru, initiati, pretins sfinti. Rezultatul? Dezbinare in loc de unire. Eu una nu mai vreau sa incurajez pe nimeni, desi am facut-o cand Romania a fost atacata si din interior si din exterior. Nu sunteti copii mici sa va alinam. Sunteti ditai adultii ce nu fac mare lucru decat insira la vorbe pe net. Vorbele nu ne vor tine de foame daca vom ramane fara pamant si paduri. Nici blablaurile nationaliste ale lui Roxin si nici poleiala in hainele lui Hristos a atator romani adormiti in Evul Mediu al unei dogme spalatoare pe creiere. Pana la urma, eu zic ca preotii ar trebui sa ia in spate crucea pacatelor multor romani. Daca le vand indulgente, in loc sa le spuna sa treaca la treaba, atunci sa le duca si pacatele. Sa ne ducem fiecare dintre noi crucea…

  2. Sorin says:

    De ce sîntem un popor aşa de ciufut ?! E simplu, trebuie să ne aducem aminte din istorie cum s-o format poporul român, din doi bărbaţi: din Decebal şi din Traian ! La ce să te aştepţi la ceva bun din aşa o „combinaţie” ?!
    Dacă depăşim totuşi aspectul amuzant, problematica acestui popor poate fi încadrată la capitolul ciudăţenii. Am fo în stare să ţînem pept popoarelor migratoare, ocupaţiei otomane, ocupaţiei naziste şi atîtea şi atîtea pofte ce-au pohtit unii şi alţii. Şi nu ne-am dus d’aci. Cînd noi ne băteam cu turcii la Dunăre, la palatele regale pariziene se dansa în colanţ şi se regulau prin toate bortele. Az Europa se face că uită de noi şi de trecutu nost. E mai comod aşa. Altfel Europa ar fi fost un mare Paşalîc. Ne-am împotrivit invaziei naziste, şi drept urmare ne-am luat-o între buci, nu ne-am căpătat cu mai nimic – din contra alţii ne-au ciuntit şi mai tare. Ăsta da respect. Ciudat e totuşi că nu ne-am plecat în faţa niciunui duşman, am luptat ca disperaţii să ne apărăm pămînturile. Şi le-am apărat. Cu mari sacrificii. Ce nu ştim însă este altceva, nu ne ştim descurca în chestii mărunte, nu ştim să ne respectăm propriile valori, nu ştim să ne respectăm proprii conducători (istoria e plină de trădători) şi numa conducătorii străini or putut să ţînă în frîu ţărişoara asta. Ciudat e că ne batem cu cărămida în pept şi ne certăm noi cu noi înşine că cît de buni sîntem, dar dacă e să le-o spunem şi altora cine sîntem, atunci o spunem copilăreşte, şi uităm să ne mai susţinem ideile. Cedăm prea uşor în faţa oricăror străini, acceptăm prea uşor „regulile” unui joc în care nici nu avem ce căuta. Ciudat este că acceptăm prea uşor că alţii să ne mulgă, ciudat e că noi pe noi ne f(u)tem pentru că mergem pe principiul „asta este, n-ai ce face”. Aşa că ne plecăm capetele, sîntem sfătuiţi şi îndrumaţi să ne plecăm capetele. Ca să nu vedem ce se petrece în juru nostru, ne plecăm şi ne a-plecăm deci pentru ca să-i putem tzuca în c(u)r pe alţii (din picioare e mai greu să faci operaţiunea asta) şi ciudat mai este şi că acceptăm prea uşor să fim slugile altora. Ori nu cu multă vreme în urmă ne-am eliberat de iobăgie, acuma o acceptăm din nou, doar că într-o formă modernă, academică, ştiinţifică…
    De ce ? De ce toate astea ?! Păi… păi pentru că… Pentru că pentru că pentru !!!
    Ori pînă şi imnul „deşteaptă-te…” indică spre un timp viitor, spre un nedefinit viitor (luminos?!), sună ca şi promisiune. Şi numa de promisiuni avem parte. Acceptăm prea uşor aceste vorbe goale, ne auto-amăgim cu speranţa că „o să hie bine odată şi odată”. Între timp alţii îşi fac mendrele bine mersi, şi ştiu să se respecte pe ei înşişi, scornind alte şi alte promisiuni la adresa fraierilor. Şi tăcem şi înghiţim, şi înghiţim şi tăcem… mănînc şi plîng, mănînc…

  3. versurile unora nu sint cu deteapta-te..sazu haideti copii ai patriei..versurile din cantecul de mai jos.transcris in engleza de un oarecare, sint despre pamant si despre paduri..ceea ce noi ca romani nu vom mai avea deloc..nici 2 metri aia de mormant s-ar putea sa nu ne mai fie permisi …ca sa nu ocupam suprafata destinata invadatroilor straini, nici macar pe 7 ani . De aceea Eminescu vorbeste despre rau ram ..codru..etc etc…
    Putini cat sint romanii adevarati, ei merita sa ramana pe acest pamant…cei care pleaca sint plecati, orfani.
    Traim ca sa pregatim existenta de dupa viata asta..si asta tine de pamnatul asta pe care traimi, dupa parerea mea .Poate da mai multa putere in alte existente /dimensiuni avatarului tau..In vremuri naive arhaice, in copilaria omenirii, unii aveau pamant de la ei de acasa carat cu ei prin tari straine si nici nu ajungeau prea departe. Mie nu-mi pare o prostie sa cari un pumn de tarana de langa casa ta cu tine sau de pe mormantul unui parinte…cui ii pare prostie sa fie sanatos.

  4. GgVerb says:

    Dureaza o secunda. In secunda urmatoare ai coloana vertebrala din otel si toti din jur iti sunt frati. Nu a venit secunda aia, doar atat.

  5. Pingback: Cândva… - Social media romania

Lasă un comentariu

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.