Masonerie. Iluminism. Imigrație.

FRANCMASONERÍE s. f. Asociație de elite, non-profit, liber consimțită, universală, secretă, care aderă la o anumită explicație metafizică a lumii, de obicei cu caracter ezoteric și care are o orientare filantropică și activează pentru ameliorarea calității vieții atât pe plan material, cât și moral, ca și pentru progresul individual și social; masonerie. – Din fr. franc-maçonnerie.
Sursa: DEX ’09 (2009) |

https://dexonline.ro/definitie/francmasonerie

Francmasoneria (Masoneria), ca instituție, este un ordin inițiatic ai cărei membri sunt înfrățiți prin idealuri comune morale, spirituale și sociale, prin inițierea conformă unui ritual comun, prin jurământul depus pe una din cărțile sfinte ale marilor religii (Biblia, Coranul, Vechiul Testament, Vedele hinduse, Tripitaka budiste, sau alte scrieri considerate sacre) și, în majoritatea ramificațiilor, de credința într-o ființă supremă, Marele Arhitect al Universului. Organizațiile masonice, prezente în majoritatea țărilor, se regăsesc sub forma obedientelor automome, ele însele compuse din loji albastre, zise și ateliere, având câte 7-50 de frați masoni.

Definiție

Potrivit dicționarului enciclopedic „The New Encyclopedia Britannica”, francmasoneria este cea mai vastă societate secretă din lume, raspândindu-se mai cu seamă datorită întinderii în sec. al XIX-lea a Imperiului Britanic. Însă francmasoneria a funcționat în secret doar atunci și acolo unde a fost interzisă de lege. Ea nu este prin natura ei o asociație secretă (ci una discretă), deși prezintă asemănări cu Școlile de Mistere din Antichitate.

Însă, potrivit definiției date de masonii înșiși, masoneria este: „o asociație de oameni liberi și de bune moravuri care conlucrează pentru binele și progresul societății prin perfecționarea morală și intelectuală a membrilor săi.”

http://www.mlnar.ro/francmasoneria/despre-masonerie

De câțiva ani se observă o slăbire a influenței masonice pe toate planurile. Acest lucru poate să fie bucuria unora, acei oameni convinși că masonii sunt Diavolul materializat. Privind însă atent evoluția Planetară, vedem că s-a înrăutățit situația mondială, tensiuni artificiale sau reale, războaie, imigrație, corupție și evident război.

Masoneria, atât de blamată și de interzisă periodic, are cel puțin în doctrina sa valori înalte, umaniste. Că au ”lucrat” în direcția doctrinelor proprii, ca au mințit, că au profitat de Frăție pentru propriile interese… cert este că ne-au ajutat să scăpam de Evul Întunecat, au menținut un echilibru mondial fragil și din nou și-au urmarit și interesele proprii – nu putem nega.

Să presupunem că Masoneria a ajuns o clică de retardați metrosexuali sau o grupare de chelioși îmbuibați, care nu fac altceva decât să existe și să mai scoată câte un profit. Cine a preluat influențele politice și marile finanțe? De 20 de ani se simte o viermuială, o lipsă a constantei de după cel de-al doilea Război Mondial, mișcări care se puteau presupune ca fiind ale masonilor, dar care azi par doar ca mișcări de răstunare a puterii. Acum problema se pune astfel: Păpușarii dețin controlul și aprobă sau Păpușarii, a căror putere reală rezidă din anonimat, au fost identificați și omorâți? De aici trageți singuri concluzii.

Cine sunt Cei Noi? Au existat în paralel cu masonii și păpușarii? Care sunt Planurile lor?

Revenirea în forță a influenței religiilor în viața politică nu poate bucura decât ignoranții. Cine crede că doar islamul are latura sa distructivă uită de cruciade, uită de epurările hinduse sau de războaiele din toată istoria cunoscută care erau purtate cu zei în fruntea armatelor. Cine uită de sclavii care munceau pe domeniile bisericești, merită să ajungă rob. Dar  nu disperați, totul face parte din transformarea dorită de noii stăpâni, oricine sunt aceștia. Eu sper ca măcar stăpânii să fie umani/umanoizi cu origini pământene și nu din alte colțuri galactice, deși nu pot exclude posibilitatea.

Ce doresc eu acum este ca toată această harababură generată artificial să producă cât mai puține victime. Pentru că declararea în afara legii a religiei la modul general o sa vină oricum și probabil că se vor impune norme comune pentru cele două, dacă nu trei religii importante, norme fără de care nu vor mai avea dreptul să existe. Pentru atei și agnostici s-a pregătit oricum o întreagă doctrină despre universul cuantic, iar pentru misticii fără religie un bombardament de site-uri cu articole numai bune de scurtcircuitat și ultimii neuroni nevirusați. Alegeți drumul în haos, dacă poți! Dacă renunți să aștepti LIDERUL și începi să decizi tu singur fără frica de a lua decizii, un sport practicat de români cu succes, vei reuși să Trăiești. Acum doar exiști.

partea a doua – Imigrație. Manipulare. Schimbare.

partea a treia – Schimbare. Viziune. Dorință.

Scientologia – credinţe, concepte si dogme

  Scientologia a luat fiinţă în calitate de sistem de terapie mentală, odată cu publicarea în anul 1950, de către scriitorul SF american Lafayette Ronald Hubbard, a „Dianeticii: Ştiinţa Modernă a Sănătăţii Mentale”. Cartea care s-a epuizat destul de rapid în SUA a devenit, în scurt timp, „Biblia” unei noi mişcări religioase, cunoscută ca scientologie.

 Conform acesteia se pare ca în trecutul îndepartat tetanii, (fiinte spirituale stravechi) au devenit atât de plictisiti, încât au dat nastere, au emanat universuri mentale in care sa se joace si sa se amuze. Insa, in scurt timp, au devenit atât de absorbiti de propria lor creatie si au fost atât de conditionati de manifestarile proceselor lor de gândire, încât si-au pierdut constiinta adevaratei lor identitati si a naturii lor spirituale. Acestia au devenit hipnotizati de Timp, Energie, Spatiu si Materie (TESM) si capturati de el. Problemei s-a mai adaugat si nesfârsita acumulare de engrame negative de-a lungul numeroaselor vieti anterioare. Rezultatul final a fost o creatura destul deplorabila – o fiinta înrobita din punct de vedere material, ce fiinteaza asemenea unei masinarii stimulate de reflexe. Astazi, tot ce-a mai ramas din glorioasele fiinte spirituale de odinioara (Tetani), este sclavia fata de o minte reactiva si robia fata de TESM. Tetanul este considerat a fi sursa înnascuta a propriului sau univers imaginar, univers care se suprapune, intr-o mare comunitate de suflete, universului creat de ceilalti tetani. In acest fel, este formata lumea simturilor, in care fiecare tetan joaca Jocul Vietii, in comun cu partenerii lui spirituali, cu celelalte suflete, cu ceilalti Tetani.

„Biblia” scientologiei începe cu o întâmplare care a avut loc acum 75 de milioane de ani, când Xenu, un dictator galactic, a adus pe Terra miliarde de extratereştri, i-a ucis, apoi a strâns spiritele lor şi le-a implantat amintiri false pentru a-i face să uite cine sunt de fapt. Religiile de astăzi ar fi rezultatul acestor amintiri false.

Conform acestei terorii, fiecare om este un tetan, un spirit extraterestru nemuritor, numai că îşi dau seama de asta doar cei care reuşesc să se „cureţe” de traumele pe care le-au trăit. Iar această curăţare costă şi este un proces îndelungat. Totul începe cu „audierea”, un fel de terapie pe care novicii o fac împreună cu un membru mai vechi pentru a-şi aminti traumele trăite şi a le rezolva. Într-un proces numit „podul libertăţii totale”, adeptul trece de la titlul de „necurat”, la „curat” şi apoi la „tetan”.

Crezurile de baza ale Scientologiei sunt rezultatul unui amestec omogen dintre filozofia orientala si cercetarile personale ale lui Hubbard facute intr-o varietate de discipline, cât si ale datelor relevate in urma audierilor. Audierea reprezinta metoda de consiliere scientologica care consta in examinarea profunda a vietii prezente si a vietilor anterioare a celui ce este numit impur. Intr-una din numeroasele lui definitii, Hubbard a descris Scientologia ca fiind continuarea vestica si anglicizata a numeroase forme stravechi de intelepciune. Printre acestea se includ, scrierile Veda (literatura sacra a hindusilor), Taoismul, Buddhismul, Iudaismul, Gnosticismul si intelepciunea civilizatiei grecesti timpurii, invataturile lui Isus, Nietzsche si Freud. Conform spuselor lui Hubbard Scientologia a atins telul religiei din toata istoria scrisa a Omului, eliberarea sufletului prin intermediul intelepciunii.

Scientologia imparte mintea omului in doua compartimente (cel analitic si cel reactiv) care sunt aproximativ echivalente cu constientul si inconstientul omului (numit si irational). Experientele extrem de socante, durerea, sau pierderea cunostiintei, duc la producerea engramelor, a impresiilor senzoriale, care sunt inregistrate in compartimentul reactiv al mintii. Aceste imagini mintale, sunt la rândul lor cauza numeroaselor probleme emotionale sau fizice ale prezentului. De acestea s-ar putea scapa doar prin Scientologie. Desi aceste imagini de memorie sunt retinute perfect, ele sunt inactive in creier, pâna ce evenimente similare le restimuleaza, le readuc la viata. Când sunt retrezite, acestea cauzeaza un comportament reflexiv-conditionat ce este daunator dispozitiei unei persoane. Astfel, atunci când creierul vede o situatie asemanatoare unei experiente negative a trecutului, si chiar daca aceasta nu constituie acum o amenintare asupra vietii, el raspunde ca atare, producând un comportament nenatural si defensiv.

În Biserica Scientologiei conceptul de Dumnezeu pare să aibe o formă panenteistă (care înseamnă a crede că toate entităţile fizice sunt conţinute în Dumnezeu, dar nu sunt identice cu El), cu toate că se poate presupune şi existenţa unei forme monoteiste. Ceea ce biserica numeşte „Fiinţă Supremă”, este în mod intenţionat lăsat nedefinit şi chiar neglijat în teoria sau practica Scientologiei. Dumnezeu este uneori numit sau se sugerează a fi „Natura”, „Infinitul”, „Cea de-a Opta Dinamică”, „toată (viaţa) Teta”, şi aşa mai departe. De regulă, scientologul individual este liber să-l interpreteze pe Dumnezeu sub orice formă doreşte.

In adevarata lui natura, omul nu este trupul, sau Eul constient limitat. El este in realitate un Tetan a carui natura fundamentala este in esenta buna si divina. Nu este decazut moral, ci mai degraba ignorant de propria lui perfectiune. Singura lui cadere s-a facut in materie, nu in pacat.

„Persoana”, este după Scientologie, un Tetan (fiinţă spirituală) având un potenţial creator infinit care acţionează în universul fizic însă fără a face parte din el… „Eternul Eu Indestructibil” (supranumit, „Atman”) al Upanishad-elor hinduse a prevăzut de mai demult conceptul scientologic al „tetanului”… Tetanul este de asemenea considerat a fi sursa înnăscută a propriului său univers imaginar care se suprapune într-o mare comunitate de suflete, universului creat al celorlalţi tetani. În acest fel este formată lumea simţurilor, faţă de care, asemenea personajului hindus „Lila” sau „Jocului Divin”, fiecare tetan joacă Jocul Vieţii, în comun cu partenerii lui spirituali… Ca şi Fiinţă…când el descinde în Materialitate, manifestările vieţii saledevin tot mai greoaie şi încurcate, iar cunoaşterea de către el a realităţii, se deteriorează.

Universul nu a fost creat ex nihilo (latina, din nimic) de catre o singura Fiinta Suprema. Universul consta intr-o emanatie mentala subiectiva, o proiectie intentionata a Tetanilor, având doar o aparenta realitate, nu una reala. Astfel, tot universul fizic ar fi un Joc, un produs al ingeniozitatii Tetanilor (cu scopul de a scapa de plictiseala), care se trage de la preistoricul consens original al Tetanilor de crea. Ca produs al mintilor Tetanilor, universul poate suferi nenumarate manipulari din partea unui Tetan constient sau iluminat spiritual. De aceea, scientologii considera puterile ocultice demonstrate in practica lor ca fiind confirmarea acestei doctrine. Dar, pentru un tetan ignorant, universul este o cursa amagitoare si fatala. Tetanii ignoranti sunt limitati de engramele lor negative si cred ca sunt doar trupuri fizice. Ca rezultat al unei astfel de impresii, ei sunt fiinte slabe, înrobite unui univers material care inhibeaza realizarea de sine a adevaratei lor naturi de spirit nemuritor.

Cum se mantuieste individul? Această jalnică sclavie a tetanului faţă de universul, timp, energie, spaţiu, materie, a continuat timp de milenii până ce L.Ron Hubbard a descoperit natura secretă a umanităţii şi a avansat soluţia pentru starea mizeră a tetanului, punând la punct un plan universal de mântuire. Prin „audierea” scientologică, engramele pot fi neutralizate iar tetanul poate treptat să devină conştient de sine sau „iluminat”. Folosind tehnici diverse s-a dezvoltat o metodologie practică pentru a-l putea face în stare pe iniţiat să-şi recunoască existenţa lui spirituală, să se despartă de trupul TESM şi să înceapă să-şi exercite controlul mintal asupra universului TESM. Cu alte cuvinte, iniţiatul poate în cele din urmă să ajungă la starea de „curat” şi după aceea, progresând prin numeroasele niveluri ale „Tetanului Operaţional”, să dobândească treptat realizarea sinelui. Un „Tetan Operaţional” este acela care este din ce în ce mai conştient de adevăratele sale puteri de tetan şi să acţioneze conform lor.

Cu alte cuvinte, initiatul poate sa ajunga la starea de iluminare si purificare, si dupa aceea, progresând prin numeroasele niveluri ale Tetanului Operational, sa dobândeasca realizarea Sinelui pur spiritual.

În concepţia Scientologiei moartea este uneori o binecuvântare, fiindcă ea poate permite eliberarea sufletului din temniţa trupului (adică, evoluţia tetanului, a sufletului, la o stare superioară de conştienţă). Cu toate acestea, dintr-un alt punct de vedere, moartea este considerată un eveniment atât de banal (unul prin care fiecare persoană a trecut de miliarde şi miliarde de ori), încât este un incident, aproape irelevant şi neobservabil în planul general.

surse –

http://en.wikipedia.org/wiki/Scientology

http://www.ducu.de/rel40.htm

http://www.rcrwebsite.com/scientol.htm

 

Societățile secrete naziste și construcția primelor OZN-urilor în epoca modernă

-partea a II-a-

După cum am menţionat şi in prima parte, in 1919  societăţile Thule şi Vril s-au adunat intr-o lojă din Berchtesgaden. Se pare că din acel moment a inceput construcţia unor aparate şi crearea unor tehnologii care să-i permită omului să ajungă pe stele. S-a adunat atunci un număr imens de informaţii, deopotrivă ezoterice şi tehnice, care au permis, se pare, inclusiv transcenderea timpului. Membrii celor două societăţi şi-au propus să construiască o maşină care să le permită să stea faţă in faţă cu zeii inşişi. Se pare că proiectul a durat doi ani, dar in rest nu se cunosc prea multe despre el.

Datorită situaţiei financiare destul de dificile care a urmat Primului Război Mondial, membrii societăţilor, nu au putut demara imediat proiectul construcţiei navei cosmice interstelare, dar în schimb au folosit timpul pentru dezvoltarea şi aprofundarea tehnologiei alternative bazată pe energia liberă. Începând cu 1922, s-a început asamblarea diferitelor părţi ale structurii navei, care au fost realizate independent în mai multe uzine de pe teritoriul ţării. Fondurile au fost asigurate integral de membrii societăţilor Vril și Thule. Astfel a demarat era celor mai avansate aparate de zbor , bazate pe free-energy, care existau la acel moment pe planeta noastră. Iniţial ele au fost cunoscute ca aparatele Vril „Jagen” (Vânător), dar mai apoi s-a instituit denumirea de Haunebu. Au existat mai multe tipuri ale acestor tipuri de obiecte zburătoare având calităţi excepţionale, care erau de fapt nişte „farfurii zburătoare”. Până la capitularea Germaniei naziste în cel de Al Doilea Război Mondial, au fost construite şapte tipuri Haunebu. Deşi Vril Haunebu 7 era uriaş, părerea unanimă este că Haunebu 3 a fost cel mai performant dintre modele, chiar dacă avea dimensiuni mai mici.

Tot in această perioadă, germanii au făcut experimente legate de aşa numitul efect Coandă, inventat de Henri Coandă, care a descoperit in anul 1911 o modalitate de a contracara efectul gravitaţiei. Principiul este demonstrat prin lăsarea unui jet de apă să curgă intr-o tigaie cu marginile rotunde, uşor inclinată. Apa se adună pe marginea inferioară a tigăii, iar cand ajunge să o depăşească, curge pentru o scurtă clipă intr-un sens opus gravitaţiei. Germanii au pornit de la acest principiu şi au creat o tehnologie care utiliza un număr mare de asemenea jeturi minuscule pentru a alimenta un jet principal. Aşa s-a născut tehnologia fluidelor, care inlocuia fluxul de electroni cu fluxul de fluide. Combinată cu folosirea unor combustibili sub formă de jet, această tehnologie a fost folosită la unele din farfuriile lor zburătoare.

La prima vedere, am fi tentaţi să credem că această tehnologie a aparatelor de zbor i-a interesat foarte tare pe nazişti. In realitate, Hitler era mult mai preocupat de armele convenţionale, ale căror efecte puteau fi dovedite intr-o perioadă relativ scurtă de timp. Se spune că orice tehnologie care avea nevoie de mai mult de un an pentru a fi testată era respinsă de Hitler.

Pe scurt, Societatea Vril nu a reuşit să obţină finanţarea de care avea nevoie, deşi ziarele germane erau pline de anunţuri care făceau apel la donatori pentru strangerea fondurilor necesare pentru crearea aparatelor de zbor Vril. Anunţurile afirmau deschis că se lucrează la o tehnologie atlantă străveche, idee destul de populară printre germani in anii 20. Sub conducerea doctorului Schumann, Societatea Vril a reuşit să creeze in anul 1934 primul aparat de zbor circular cu propulsie antigravitaţională. Aparatul a fost produs la fabrica de avioane Arado din Brandenburg, fiind numit RFZ-1(Rundflugzeug 1).

 

Testele de zbor nu au mers insă foarte bine. După ce s-a ridicat la circa 60 de metri pe verticală, a devenit instabil şi nu a mai putut fi controlat o vreme. Procedura de ghidare era greoaie şi greu de stăpanit. Cu chiu cu vai, pilotul a reuşit să coboare la sol şi să scape cu viaţă. După ce a continuat să se invartească precum un titirez, aparatul s-a izbit de sol şi s-a făcut ţăndări. Deşi inceputul s-a dovedit un dezastru, odiseea farfuriilor zburătoare Vril nu s-a oprit aici.

Următorul aparat produs a fost RFZ-2. Cu o lungime de 20 de metri, acesta producea deja efecte optice şi vizuale colorate, semănand cu OZN-urile din literatura modernă. Deşi a fost folosit in război ca avion de recunoaştere, executand misiuni in America şi Marea Britanie, el s-a dovedit inutil ca aparat de luptă. Mecanismul de control nu permitea schimbări de direcţie decat in unghiuri de 90, 45 şi 22,5 grade. Aceste schimbări de direcţie sunt caracteristice OZN-urilor văzute in zbor. In pofida succesului limitat al RFZ-2 şi a imaginilor care il prezentau pe acesta in zbor, aparatul a trecut practic neobservat de liderii nazişti.

Heinrich Himmler a fost singurul care a manifestat un interes ceva mai mare faţă de el. Se ştie că echipele sale de savanţi SS căutau deja surse alternative de energie, intrucat intenţia lui era să facă din Germania o ţară independentă de petrolul importat din străinătate. De aceea, două departamente speciale (U-13 şi SS-E-4) au primit sarcina să se concentreze asupra dezvoltării acestei noi tehnologii de zbor inventată de Societatea Vril. Cel din urmă se afla sub controlul direct al lui Himmler, fiind cunoscut ca grupul de dezvoltare numărul patru al Soarelui Negru. Principalul obiect de interes al grupului SS-E-4 se referea la cercetările lui Viktor Schauberger, un om de ştiinţă care avea acces la opera lui Johannes Kepler, şi implicit la invăţăturile secrete ale lui Pitagora. Această cunoaştere secretă (alături de multe altele) a fost mult timp păstrată ascunsă de cavalerii templieri, care au ales această perioadă din istorie pentru a o revela.

Schauberger a aplicat teoria pitagoreică a creaţiei, potrivit căreia universul nostru este creat din sunete prin intermediul rezonanţei armonice. Conform acestei teorii, insăşi structura materiei este determinată de proporţiile care există intre numele intregi. Se poate demonstra că orice structură este alcătuită din proporţii armonice născută din vibraţiile aceleiaşi coarde unice. Legile ştiinţei respectă aceste proporţii, inclusiv legile chimiei, biologiei şi geneticii. Schauberger era un naturalist care credea că principiile care stau la baza oricărei explozii reprezintă o incălcare a ordinii naturale a lucrurilor. Obiectivul lui era acela de a accesa puterea universului subtil pentru a o aplica in lumea exterioară. Dacă tehnologia exploziei era considerată a fi distructivă, cea a imploziei era privită ca fiind reversul celei dintai. Această gandire l-a ajutat pe Schauberger să facă paşi importanţi in neutralizarea gravitaţiei şi accesarea universului antimateriei.

In anul 1934, Viktor Schauberger s-a intalnit cu Hitler pentru a discuta despre aceste principii. Scopul lui era acela de a armoniza tehnologia cu ordinea naturală a universului. Iniţial, Hitler i-a dat dreptate. Pe măsură ce al Treilea Reich a evoluat insă, devenind o putere mondială, lucrurile au luat o altă intorsătură. Schauberger era un pacifist şi a inceput să afirme că naziştii reprezentau o mişcare malefică, separată de unitatea cosmosului.

Pornind de la descoperirile lui Schauberger şi ale Societăţii Vril, unitatea lui Himmler, SS-E-4, a inceput construcţia propriilor sale farfurii zburătoare. Spre sfarşitul anului 1938, SS-iştii au inceput să construiască mai multe aparate de zbor in formă de discuri. Scopul proiectului era acela de a vedea cum reacţionează aceste aparate in condiţii reale de zbor. Munca lor s-a concretizat in cele din urmă in construirea unui disc zburător pe care l-au numit RFZ-4.

Un an mai tarziu, SS-iştii invăţaseră deja din propriile lor greşeli şi au reuşit să imbunătăţească mult aparatul. Ei au creat o farfurie zburătoare capabilă să parcurgă distanţe lungi, cu o lungime de 21 de metri, pe care au numit-o iniţial RFZ-5, iar apoi Haunebu sau Haunebu I. La vremea respectivă, serviciile secrete britanice au descoperit deja cu ce se ocupă SS-ul german. Este posibil chiar ca această descoperire să fi influenţat in mod decisiv deciziile politice ale Marii Britanii cu privire la Germania. Ştim din istorie că deşi au excelat intotdeauna in materie de tehnologie, deciziile politice ale germanilor nu s-au ridicat niciodată la o inălţime comparabilă. In zilele premergătoare celui de-al Doilea Război Mondial, acest lucru s-a văzut cu claritate atat in domeniul diplomaţiei germane, cat mai ales in ceea ce priveşte politica internă a guvernului nazist. Cu tot avansul lor tehnologic, armata, marina şi aviaţia germană nu erau deloc unite, acţionand fiecare pe cont propriu.

Pe măsură ce războiul avansa, diferitele grupuri de interese industriale din Germania au inceput să se concureze intre ele pentru a obţine contracte din partea Ministerului de Război. Noua farfurie zburătoare a căzut intr-o anumită desuetudine, fără ca proiectul să fie complet abandonat. La sfarşitul anului 1942, SS-ul a scos de pe banda de fabricaţie primul aparat Haunebu II sau RFZ-6. Acesta avea un diametru de 33 de metri şi o inălţime de maxim 10 metri la centru. Viteza de deplasare in atmosfera pămantului era de peste 4 Mach. Se crede chiar că aparatul putea călători in spaţiul cosmic. Era echipat cu un tun cu raze şi avea o cabină suficient de spaţioasă pentru a permite o călătorie de lungă durată. Prototipul a avut un succes atat de mare incat SS-ul a scos la licitaţie fabricarea unei intregi serii de Haunebu II. In luna martie 1945, licitaţia a fost caştigată de compania Dornier.

In final, a fost creat şi prototipul unui disc zburător Haunebu III, mult perfecţionat faţă de primele. Acestea putea transporta 32 de oameni, avea o independenţă de zbor de cel puţin opt săptămani şi atingea o viteză de peste 10 Mach. Au fost făcute 19 teste de zbor, care au fost inclusiv filmate.Conform rapoartelor, germanii nu au apucat să fabrice decat acest prim aparat.

Farfuriile zburătoare descrise mai sus nu au fost singurele produse de regimul nazist, dar s-au numărat printre cele mai importante. Au mai existat insă şi altele, care au fost mai mult sau mai puţin incununate de succes.  Este necesar să vorbim de asemenea şi de alte aparate de zbor inventate de nazişti in timpul celui de-al Doilea Război Mondial. In anul 1943, s-au făcut planuri de construire a unei nave-mamă in formă de ţigară, numită Andromeda. Aceasta urma să aibă 139 de metri in lungime şi trebuia să transporte cel puţin un Haunebu II, două Vril-1 şi două Vril-2. Se crede că nava a fost folosită pentru anumite proiecte interstelare, dar nu se cunosc amănunte. Ideea unei nave in formă de ţigară era legată şi de dorinţa companiei Zeppelin de a construi dirijabile alungite. Cert este că literatura OZN prezintă nenumărate fotografii cu asemenea aparate.

Au mai existat de asemenea faimoasele avioane de vanătoare germane. In anul 1943, deasupra Germaniei s-a semnalat o invazie masivă de OZN-uri, despre care au vorbit chiar şi ziarele locale. O parte din acestea au fost semnalate şi de piloţii americani, printre care s-a numărat şi Wendelle Stevens, care le-a descris ca fiind de culoare cenuşiu-verzuie sau roşuportocaliu,  urmărindu-l la o distanţă de numai cinci metri de aparatul său.

Aceste aparate blocau radarele şi provocau probleme de natură electrică. Deşi Aliaţii numeau orice obiect de zbor neidentificat avion de vanătoare, in realitate au existat două tipuri. Pe de o parte era Broasca Ţestoasă Zburătoare, creată de SS-E-4 la Vienna-Neustadt. Acestea conţineau klistronuri tubulare de inaltă tehnologie (folosite inclusiv la Montauk). SS-ul numea Broaştele Ţestoase Zburătoare razele morţii. Aparatele aveau capacitatea de a bloca sistemele de aprindere şi tot ce funcţiona pe bază de electricitate. Aceleaşi fenomene au putut fi observate şi la Montauk prin anii 50-60, potrivit anumitor martori.

In afara Broaştelor Ţestoase Zburătoare, au mai existat şi „Baloanele de Săpun”. Era vorba de nişte baloane de aer care aveau in interior o structură metalică in formă de spirală, menite să dea peste cap sistemele radar ale inamicului. Succesul lor a fost mai degrabă de natură psihologică.

După câştigarea celui de-al Doilea Război Mondial, Aliaţii au  moştenit maşina de război nazistă şi serviciile de contrainformaţii ale celui de-al Treilea Reich. Ei au solicitat de asemenea toată baza de date referitoare la cercetările genetice ale oamenilor de ştiinţă germani, la tehnologia 82 aerospaţială şi întreaga colecţie de relicve şi informaţii ezoterice. Această tranziţie a puterii a fost orchestrată de OSS (Oficiul pentru Servicii Strategice), care avea să devină câţiva ani mai târziu CIA (Agenţia Centrală de Contrainformaţii), păzitoarea Noii Ordini Mondiale.

Alte articole similare:

Istoria secretă – Maria Orsic, Societățile secrete Vril și Thule

Istoria secreta – Nazistii, OZN-urile si Antarctica

 

 

Istoria secretă – Maria Orsic, Societățile secrete Vril și Thule

Pentru a înțelege legătura dintre societățile esoterice, mai mult sau mai puțin secrete, și fenomenul denumit „OZN” la mijlocul secolului trecut, trebuie să trecem în revistă câteva noțiuni ce aparent nu au legătură cu acest subiect însă sunt strâns legate între ele.

În 1871 Edward Bulwer Lytton a creat noţiunea de Vril în romanul S.F. – Rasa care va veni (în original – The coming Race). Vril este un cuvânt tibetan ce poate fi tradus ca forță vitală, forța vieții sau energia vitală însă și că vibrație. Elena Blavatschi a preluat acest concept și l-a folosit în teoriile ei ocultiste și teozofice. Vechile civilizații considerau Vril drept cea mai înaltă formă de energie din Univers, toate celelalte tipuri de energie fiind doar manifestări secundare ale acestei forțe supreme. Energia Vril are în anumite locuri de pe planetă o concentrație mai puternicăƒ, numită „vortex de energie”. La nord de ecuator, direcția de rotație a vortexului se realizeazムîn sensul opus acelor de ceasornic, iar la sud de ecuator, în sensul acelor de ceasornic. În anul 1919, membrii unei grupări continuatoare a Ordinului Templierilor au înfiintat organizația Vril (germană: Vril Gesellschaft) cu sediul în localitatea Ramsau din Germania (lîngă granița cu Austria). Membrii societății Vril aveau să intre în contact cu cei din Societatea Thule (Thule Gesellschaft) care a fost punctul de origine al partidului nazist. Unii membrii ai organizației Thule devenind mai apoi importante personaje în partidul nazist.

Aproape toate relatările referitoare la Thule Gesellschaft, după cum este numită societatea in limba germană, îl consideră pe baronul Rudolf von Sebottendorff drept fondatorul ei. Nu există nici o indoială că von Sebottendorff a fost implicat in crearea acestei societăţi secrete. Mai mulţi membri susţin că cel de-al doilea co-fondator al societăţii a fost Karl Haushofer şi că, in realitate, acesta a fost fondatorul principal, deşi a preferat să păstreze o anumită discreţie asupra acestui lucru.

O scurtă lecţie de istorie

Întreaga poveste are în centru acest personaj foarte puţin cunoscut: Karl Haushofer. La începutul secolului, Haushofer a fost ataşat militar la Tokyo, iar abilitaţile sale lingvistice l-au ajutat să puna bazele viitoarei Axe. În plus, a petrecut o lungă perioadă în Tibet, unde a devenit membru al preoţimii Bon. Cunoscuţi şi sub numele de Mantalele Galbene din Tibet, comunitatea Bon reprezenta o religie şamanistă ce a precedat apariţia budismului tibetan, fiind considerată a fi sursa tuturor religiilor tibetane.

Haushofer a avut şi o carieră militară deosebită. Capacitatea sa profetică în funcţia de general a ramas legendara în timpul Primului Razboi Mondial, ajutându-l sa câstige în luptă. În timp ce îşi comanda trupele pe front nu a fost rănit niciodată şi a reuşit sa îşi desfăşoare soldaţii cu o precizie remarcabilă în mijlocul celor mai haotice situaţii. A fost un militar extrem de decorat şi foarte admirat. Rudolph Hess, cel care avea să devina fuhrer adjunct al partidului nazist, a servit sub generalul Haushofer şi a fost foarte impresionat de geniul acestuia.

După Primul Război Mondial, Haushofer a început să pună în practica directivele primite în Tibet (pe cale spirituală sau naturală).  După ce şi-a luat doctoratul, chiar înainte de declanşarea Primului Război Mondial, dr. Haushofer a inaugurat o nouă materie, intitulată Geopolitica.

Rudolph Hess, şi-a căutat fostul general pe care l-a admirat atât de mult pe timpuri şi a devenit un student pasionat al noii materii. Se spune despre Hess că ar fi fost complet vrajit de capacitatea intelectuală şi ocultă a profesorului său. În octombrie 1918, un anume Adolf Schicklgruber (Hitler era numele de fată al mamei lui), se face remarcat prin talentul lui oratoric. Rudolph Hess l-a auzit vorbind şi a rămas foarte impresionat. Era convins că are de-a face fie cu un mesia, fie cu un nebun, dar nu era încă sigur în ce categorie trebuie să -l încadreze.

Hess a recunoscut marile calităţi de lider ale lui Hitler şi i l-a prezentat lui Haushofer. Astfel, cei trei au devenit prieteni. Haushofer a fost atât de impresionat de acesta încât s-a decis să facă din el un mesia german. Hitler a fost condamnat la nouă luni de închisoare, după episodul din 1923 iar Hess şi-a afirmat loialitatea întorcându-se în Germania şi acceptând sa împartă aceeaşi celulă cu el. Haushofer i-a vizitat în timpul acestei perioade şi a contribuit probabil cu cel puţin un capitol la lucrarea de căpătâi a lui Hitler, Mein Campf. Când Hitler a ieşit din închisoare, Haushofer l-a învaţat cum să se îmbrace, cum să se poarte, pavându-i practic drumul către succes.

Între timp societatea Vril a căpătat amploare şi a fost rebotezată Vril-Gesellschaft, integrand alte trei societăţi importante din Germania: – Lorzii Pietrei Negre, o emanaţie a Ordinului Teuton creată in anul 1917,  – Cavalerii Negri, o filială a Societăţii Thule, şi – Soarele Negru, identificată mai tarziu cu elita SS-ului lui Heinrich Himmler.

Soarele Negru

Soarele Negru (societate care iniţial a purtat numele DHvSS – Die Herren Vom Schwarten Stein) era o organizaţie secretă în interiorul Societăţii Thule, deţinând supremaţia asupra celorlalte. SS-ul  a fost  creat iniţial  ca unitate de protecţie  a lui Hitler cu mult inainte de a deveni  o unitate militară. Eu cred că absolut toti ofiterii SS de grad inalt pot fi incluşi pe lista membrilor „Soarelui Negru”, SS-ul fiind mai mult decît o organizaţie militară de elită, un veritabil cult. Cine studiaza istoria nazistă işi dă rapid seama că cele două concepte, Thule şi Soarele Negru sunt în centrul puterii naziste.

În mod tradiţional „SS” este tradus prin Schutzstaffel, care înseamnă  detaşament al gărzilor. În realitate „SS” provine de la  Schwarze Sonne  care înseamnă Soarele Negru în limba germană. Asta nu înseamnă că orice soldat  care purta o uniformă  SS  era membru  al Schwarze Sonne, ci ca runele SS afişate pretutindeni aveau o semnificaţie  secretă , care se referă la Soarele Negru. Ca regulă generală, despre Soarele Negru se cunosc foarte puţine lucruri, dar conceptul de Thule poate fi găsit în numeroase limbi şi culturi.

Maria Orsic

În timp ce Societatea Thule a sfârșit prin a se orienta îndeosebi asupra unei agende materialiste și politice, Societatea Vril s-a focalizat de la bun început asupra „lumii de dincolo” (aspectelor transcendente).

Este posibil ca Societatea Vril să nu fi reușit să atingă performanțele pe care le-a avut dacムnu ar fi existat un medium pe nume Maria Orsic. Cunoscută și că Maria Orsitsch s-a născut în Viena la 31 Octombrie 1895. Tatăl sau Tomislav, era imigrant din Zagreb iar mama sa, Sabiene Orsic era din Viena. În tinerețe Maria Orsic s-a alăturat mișcării naționaliste germane ce dorea alipirea Austriei cu Germania. În 1919 s-a mutat la Munchen unde a intrat în contact cu societatea Thule și Vril. Despre Maria Orsitsch, Traute Lafrenz, Sigrun, Gudrun şi Heike. se spune că erau foarte frumoase și că aveau părul lung, un semn care avea să devină distinctiv pentru membri societătii Vril. Totodată aceste femei dețineau puteri superanaturale ce le permitea să între în contact cu anumite entități sau ființe extraterestre.

Datorită calităţilor ei excepţionale de medium, Maria a fost pusă repede în legătură cu membrii societăţii secrete Thule şi curând după aceea ea şi-a creat propriul ei cerc împreună cu Traute A. şi alţi prieteni din Munchen, formând aşa-numita Alldeutsche Gesellschaft für Metaphysik , care a fost primul nume oficial al societăţii Vril. Pentru identificare, membrii organizaţiei ( Vrilerinnen ) purtau un disc, pe care erau reprezentate chipurile a două dintre cele cinci femei mediumi: Maria şi Sigrun.

În decembrie 1919 s-a organizat o întâlnire secretă între membrii marcanţi ai celor trei societăţi principale ezoterice care activau atunci pe teritoriul Germaniei (Thule, Vril si Soarele Negru), într-o cabană din apropierea localităţii Berchtesgaden. Cu acea ocazie Maria Orsic a arătat celor prezenţi transcrierile unor mesaje telepatice pe care ea le primise într-un limbaj secret al vechilor Cavaleri Templieri germani, ce îi era complet necunoscut.

Maria Orsic a prezentat două seturi de transcrieri ale mesajelor primite în timpul stărilor de transă: primul era cel în limbajul secret al Templierilor, iar al doilea set de mesaje era scris într-un limbaj inteligibil, despre care ea a sugerat că ar putea fi o limbă antică orientală. În scurt timp s-a dovedit că acest al doilea set de informaţii transmise pe cale telepatică era în limba sumeriană. Mesajul a fost tradus cu ajutorul misterioasei femei medium din societatea Vril, care era cunoscută doar sub numele de Sigrun. Tot ea a ajutat mai apoi la descifrarea imaginilor mentale percepute de Maria Orsic, ce descriau o navă de zbor de formă circulară.

La prima vedere, am fi tentaţi să credem că această tehnologie a aparatelor de zbor i-a interesat foarte tare pe nazişti. În realitate, Hitler era mult mai preocupat de armele convenţionale, ale căror efecte puteau fi dovedite intr-o perioadă relativ scurtă de timp. Se spune că orice tehnologie care avea nevoie de mai mult de un an pentru a fi testată era respinsă de Hitler…cel puţin asta este varianta oficială.

Extraterestrii din Aldebaran

Într-o şedinţă transă la care au fost prezenți și unii membri marcanți ai societății Thule, Maria Orsic a intermediat spontan contactul cu reprezentanţii civilizaţiei extraterestre din sistemul Aldebaran de la care primise instrucţiunile tehnice pentru construcţia navei interstelare.

Potrivit Mariei Orsic numele acelei civilizaţii extraterestre era Sumi, membrii ei aparţin unei rase umanoide, care colonizase pentru un timp scurt planeta noastră în urmă cu aproximativ 500 000 de ani. În conformitate cu informațiile transmise în stare de transă, ea a firmat că ruinele antice din Larsa, Shurrupak şi Nippur din Iraq au fost construite de către ei. Supravieţuitorii Potopului au devenit mai apoi primii arieni şi în acest fel s-a realizat rezonanţa cu membrii societăţilor germane din acea vreme, care aveau la bază rudimente ale ideilor și concepțiilor acelor culturi antice.

Reprezentanţii societăţii Thule care se aflau în acele momente în cameră s-au arătat sceptici în legătură cu revelaţiile Mariei Orsic, manifestându-şi neîncrederea şi solicitând dovezi suplimentare chiar în timp ce aceasta se afla în transă. Atunci mediumul a început să aştearnă pe hârtie anumite semne ciudate şi caractere nemaivăzute, care mai apoi au fost identificate ca aparţinând vechii scrieri sumeriene, care a fost precursoarea și sursa culturii babiloniene de mai târziu.

Se pare că dorinţa civilizaţiei din sistemul Aldebaran nu a fost neapărat aceea de a ajuta naziştii să câştige războiul – idee destul de bizară care a fost vehiculată un anumit timp în cercurile de neiniţiaţi -, ci mai curând dorinţa benefică a acestor fiinţe extratrestre de a rezolva problema violenţei pe Pământ, pe care aldebaranii au identificat-o mai ales în existenţa unei diferenţe sensibile de natură economică între Occident şi Orient.

Activitatea Mariei Orsic şi a celorlalte femei medium din societatea Vril a rămas învăluită într-un relativ mister pe anumite perioade de timp între 1925 şi 1941. În anul 1943, Maria şi Sigrun au luat parte la o întrunire secretă în staţiunea Kolberg, al cărei ţel principal a fost discutarea aşa-numitului „proiect Aldebaran”. Mediumurile feminine din societatea Vril primiseră până atunci informaţii detaliate despre planetele locuite din jurul stelei Aldebaran şi ele doreau să realizeze călătoria cosmică spre acea destinaţie cu ajutorul tipului de navă ce fusese construită după planurile primite.

Maria Orsic, împreună cu toți membri societății Vril, au dispărut în 1945, exact în clipa în care Al Doilea Război Mondial s-a încheiat. De atunci nu s-a mai auzit nimic despre aceste femei frumoase și nici despre mesajele extraterestre care încercau să ajute omenirea să realizeze un salt tehnologic, care să-i îmbunătățească percepția asupra vieții.

Membrii iniţiaţi au depus eforturi intense pentru a dezvolta o aşa-numită „ştiinţa alternativă” faţă de cea modernă (care este de sorginte materialistă). Aceasta a condus implicit la dezvoltarea unor „tehnologii alternative”, care în loc să se bazeze pe principiile clasice ale fizicii şi biologiei, au avut ca fundament realizările extraordinare ale vechii civilizaţii atlante, care îmbinau cunoaşterea ştiinţifică şi tehnologia cu cunoaşterea spirituală. Acele realizări erau mult superioare noţiunilor mecanicii, care din nefericire încă mai constituie „infrastructura” ştiinţei moderne.

Se presupune că anumite persoane au lucrat pentru dezvoltarea acestor tehnologii  în paralel cu știință convențională. Multe apariții catalogate nefiind fabricate pe Terra sunt de fapt rezultatul acestor descoperiri. Despre fenomenul OZN care a precedat evenimentele descrise mai sus, voi vorbi in partea a II-a.

Surse:

WWW.RUFON.ORG ; www.scritube.com ; battleofearth.wordpress.com ; The Black Sun ; maestroviejo.wordpress.com .

Societățile secrete naziste și construcția primelor OZN-urilor în epoca modernă

Istoria secreta – Nazistii, OZN-urile si Antarctica

 

Suntem cel mai vechi popor de pe Terra ?

-prima parte-

Enigma placutelor de la Tărtăria

In localitatea transilvaneana Tartaria au fost descoperite unele din cele mai vechi relicve scrise – placutele de la Tartaria. Varsta lor atinge circa 7 000 de ani. Perioada in care a fost folosit alfabetul respectiv se intinde intre anii 5500 si aproximativ 3000 i.e.n. Cum a putut aparea scrisul in aceasta parte a lumii si ce contin aceste texte ?

Localitatea Tartaria se afla la poalele versantului nordic al Muntilor Sureanu, de-a lungul malului stang pe cursul mijlociu al raului Mures. In timpul sapaturilor din anul 1961 arheologul Nicolae Vlassa a descoperit niste statuete ale unor idoli vechi si trei placute de lut pe care sunt incrustate niste simboluri. Alaturi de acestea a fost gasit un schelet decapitat al unui om matur. Doua dintre placute sunt de forma dreptunghiulara, a treia rotunda. Doua sunt gaurite iar ultima este impartita in patru parti de o linie orizontara si alta verticala. Simbolurile de pe placute se aseamana cu semnele pictografice ale scrierii sumeriene din mileniul al IV-lea.

Datarea cu C14 a acestor tablite reprezinta o problema, deoarece ele au fost supuse unor tratamente necorespunzatoare din necunostinta de cauza. Tablitele au fost totusi datate indirect, prin analize pe celelalte obiecte gasite impreuna cu ele. Dupa efectuarea analizei radiocarbonice in scopul determinarii varstei scheletului care se afla in acelas strat de roca, s-a estimat ca vechimea lui e de aproximativ 7000 de ani. Aceasta ar insemna ca placutele de la Tartaria sunt cele mai vechi artefacte scrise, ele fiind atribuite surselor Vinca – cultura balcanica de nord din epoca neolitica (mileniul V-III i.en.).  Initial osemintele au fost atribuite unui barbat insa la o examinare mai atenta s-a dovedit apartinad unei femei de aproximativ 55 de ani botezata Milady Tartaria, despre care s-a presupus a fi o femeie saman.

 Descoperiri de felul acesta s-au facut nu numai in Romania, ci si in Tarile invecinate: Grecia, Ungaria, Moldova, Serbia, Ucraina. Cercetatorii au constatat ca exista asemanari in modul de scriere a simbolurilor, de-a lungul intregii perioade a culturii epocii Vinca.

– In 1990 H. Haarmann a publicat in „Revista cercetarilor indoeuropene” un articol cu analiza comparativa a sistemelor de scriere  din Tartaria, din Creta si din Cipru. Autorul a adus vreo cincizeci de exemple care dovedeau ca exista o legatura intre acestea. Haarmann este autor a 40 de carti traduse in diverse limbi de circulatie internationala, editor si co-editor a 20 de antologii.

Recent rezultatul ultimelor sale cercetări sunt prezentate intr-un film documentar numit Civilizația Danubiană (Danube Civilization). El spune că cea mai veche scriere din lume e cea de la Tartaria – Romania si ca Civilizatia Danubiana este prima mare civilizație din istorie, mai veche cu mii de ani decât cea sumeriană .

– O contributie importanta in studierea scrierilor tartariene a adus cunoscutul arheolog si culturolog american, de provenienta lituanianam Marija Gimbutas. Conform opiniei acesteia, scrisul respectiv a aparut aproximativ la inceputul mileniului al VI-lea i.e.n. si s-a mentinut timp de 20 de secole.

– In cartea „Scrierea Protoslava” G. Grinevici afirma ca simbolurile sunt identice din punct de vedere grafic cu simbolurile scrierii protoslave. Concluzile lui privind rezultatele descifrarii scrierii protoslave, in general, si a citirii inscriptiilor de la Tartaria, in special, este ca scrierea protoslava constituie „primul model de scriere al omenirii”.

R. SCHILLER – „Pe tabliţele de la Tartaria, scrisul apare cu mult inainte de Sumer.” – Reader’s Digest, 7/1975

Acad. Vladimir I. GEORGIEV – „Tablitele de la Tartaria sunt mai vechi cu un mileniu decât monumentele scrierii sumeriene.” – Sofia

V.TITOV (arheolog rus) – „La Tartaria s-a ivit cea mai veche (pana azi) scriere a omenirii.”

Profesorul Marco Merlini de la Roma afirma ca: „spiritualitatea danubiana este una dintre mamele culturii europene”.

A. Kifisim, care a publicat si o harta special intocmita, in care demonstreaza ca stramosii romanilor de astazi au exercitat o influenta puternica asupra culturii intregii lumi antice, respectiv a vechii Elade, a vechiului Egipt, a Sumerului si chiar a Chinei.

Filozoful Platon, spunea „niste table triunghiulare de arama au fost aduse de fecioarele hyperboreene la Delos. Aceste table aveau un continut eshatologic: Dupa ce s-a despartit de trup, sufletul de duce in regatul lui Hades pentru judecata”.

 Se stie ca hyperboreenii locuiau la nordul Dunarii. Acolo era cunoscuta mina Baia de Arama. Elementele grecesti din textul acestor placi sunt un adaos, iar conceptia despre nemurirea sufletului este probabil zalmoxiana. 

Unul dintre multii istorici care au studiat tablitele de la Tartaria a fost domnul Paul Lazar Tonciulescu; acesta chiar a reusit sa le si descifreze. Despre continutul tablitei rotunde el scrie: – „ Pe tăbliţa rotundă sunt scrise următoarele: 4.  NUN.  KA.  ŞA.  UGULA.  PI.  IDIM.  KARA.  I, în traducere (De către cele ) patru conducătoare, pentru chipul zeului Şaue, cel mai în vârstă (conducătorul – patriarhul – sacerdotul – preotul suprem),(în virtutea) adâncei înţelepciuni, a fost ars unul.” „ Tăbliţa tărtăriană conţine informaţii scurte asupra ritualului uciderii şi arderii unui sacerdot care şi-a săvârşit slujba într-un anumit termen al conducerii sale.” (Paul Lazăr Tonciulescu – „ De la Tărtăria la Ţara Luanei”)

Unii specialisti romani sustin ca aceste placute sunt mostre ale culturii Turdas-Vinca (4500-3700 i.e.n.) raspandita pe teritoriul Romaniei- in Banat si Oltenia, In sudul Serbiei, in sed-estul Ungariei si in nord-vestul Bulgariei. Cercetatorii mentioneaza ca in perioada culturii Vinca stilul reprezentarilor nu s- schimbat si nu a tins spre perfectiune, in timp ce in alte scrieri se observa o tendinta de perfectionare si stilizare a pictogramelor.

In perioada incetarii folosirii scrisului de la Tartaria (aproximativ 3000 i.e.n.) au disparut brusc si mari civilizatii preistorice foarte avansate – cea a Sumerului, din zona Irak-ului si civilizatia Harapa, din vechea Indie.

In 2010, dupa 21 de ani, sapaturile au fost reluate la Tartaria si au durat doar doua saptamani. In August 2013 se anunta ca activitatea a fost reluata iar cercetarile se vor intinde pe o suprafata de 2,5 hectare, teren ce a fost achizitionat de la fostii proprietari. Aceste sapaturi sunt sprijinite de Consiliul Judetean Alba, Ministerul Culturii si Universitatea Lucian Blaga din Sibiu. Totusi, de atunci stirile despre acest sit sunt inexistente…

Ideea ca leaganul civilizatiei nu s-ar afla pe Tigru si Eufrat, ci pe Dunare, starneste reactii virulente, cauzate in special de ignoranta… Cel mai bun exemplu in acest caz este Cultura Cucuteni care a fost scoasa din anonimat acum cativa ani si a luat prin surprindere intreaga comunitate arheologica mondiala. Nu se stia ca o astfel de cultura complexa s-a dezvoltat in spatiul carpato-danubian, desi primele artefacte fusesera gasite acum mai bine de 100 de ani. Cultura Cucuteni impreuna cu placutele de la Tartaria indeplinesc toate criteriile de a fi considerate elemente ale primei civilizatii a a lumii, cu multe sute de ani inainte de Sumer sau Egipt, insa pentru asta trebuie rescrisa istoria

Vom mai discuta despre acest subiect.

Arma supremă de distrugere în masă: Controlul vremii

Războiul meteorologic

Expansiunea semnificativă în ceea ce priveşte arsenalul de război meteorologic al Americii, care reprezintă o prioritate pentru Departamentul de Apărare, nu este un subiect nici de dezbătut şi nici de discutat. În timp ce ecologiştii dau vina pe administraţia Bush pentru că nu a semnat protocolul Kyoto, problema “războiului meteorologic”, în special manipularea tiparelor vremii pentru uz militar, nu este niciodată menţionată.

Forţa Aeriană Americană are capacitatea de a manipula clima fie în scopuri de testare, fie pentru simpla utilizare a informaţiilor militare. Aceste capacităţi se extind până la declanşarea inundaţiilor, uraganelor, secetelor şi cutremurelor. În ultimii ani, cantităţi masive de bani au fost alocate de către Departamentul de Apărare American pentru o dezvoltare şi o perfecţionare în continuare a acestor abilităţi.

Nu trebuie să mai spunem faptul că acest subiect este un tabu ştiinţific. Posibilitatea manipulării mediului sau a condiţiilor meteorologice, ca parte dintr-o agendă militară,nu este considerată niciodată relevantă. Analiştii militari sunt muţi în ceea ce priveşte acest subiect. Meteorologii nu investighează problema, iar ecologiştii sunt prea captivaţi de problema încălzirii globale şi a protocolului Kyoto.

Ironic, Pentagonul, în timp ce recunoaşte capacitatea sa de a modifica vremea Pământului pentru utilizare militară, s-a alăturat consensului încălzirii globale. Într-un studiu major, Pentagonul a analizat în detaliu implicaţiile diferitelor scenarii de încălzire globală.

Există mai multe explicaţii principale privind vremea şi schimbările climatice, însă niciuna dintre acestea nu explică complet evenimentele foarte neobişnuite şi complet haotice ale vremii, fără să mai menţionăm de “costurile umane” şi devastările produse, care au dus la destabilizarea unui sistem ecologic şi agricol. Aceste explicaţii nu s-au referit niciodată la problema manipulării climei pentru uz militar.

Tehnicile de modificare a mediului (ENMOD) pentru utilizare militară constituie în contextul prezent arma supremă de distrugere în masă.

 Ironic, Pentagonul, în timp ce recunoaşte oficial capacitatea sa de a modifica vremea Pământului pentru scopuri militare, spune că se alătură eforturilor de a studia impactul încălzirii globale.

Un fapt despre care nu se vorbeşte în dezbaterile privind schimbările climei la nivel global este cel al modificării condiţiilor meteorologice, prin apelul la o nouă generaţie de arme electromagnetice sofisticate. Atât SUA, Rusia, cât şi China, au dezvoltat capacităţi de manipulare a climei în scopuri militare.

Modificarea intemperiilor, potrivit documentului AF 2025 a Forţei Aeriene Americane “oferă luptătorului în război o gamă largă de posibile opţiuni de a învinge sau constrânge capacităţile unui adversar, acestea mergând până la declanşarea inundaţiilor, a uraganelor, secetelor şi cutremurelor.

Modificarea condiţiilor meteorologice va deveni o parte din securitatea internaţionalăşi ar putea fi realizată în mod unilateral. Ar putea avea aplicaţii ofensive şi defensive şi ar putea fi folosită chiar şi în scopuri de descurajare. Abilitatea de a genera precipitaţii, ceaţă şi furtuni pe Pământ sau de a modifica vremea spaţială şi producţia vremii artificiale sunt toate o parte dintr-un set integrat de tehnologii militare”.

Tehnicile de modificare a vremii au fost aplicate de către armata americană de peste jumătate de secol. Matematicianul american John von Neumann, în colaborare cu Departamentul de Apărare American, şi-a început cercetarea privind modificarea condiţiilor meteorologice la sfârşitul anilor ’40, în punctul culminant al Războiului Rece şi a prevăzut “forme de luptă de război care sunt de neimaginat”.

În timpul Războiului din Vietnam, tehnici de creare de nori au fost folosite, începând cu 1967 sub numele de Proiectul Popeye, al cărui obiectiv era să prelungească sezonul musonului şi să blocheze rutele de aprovizionare ale inamicului de-a lungul drumului Ho Chi Minh.

Există şi o Convenţie în ceea ce priveşte Interzicerea Utilizării Militare sau în Orice Alt Mod Ostil a Tehnicilor de Modificare a Mediului care spune că: “Termenul «tehnici de de modificare a mediului» se referă la orice altă tehnică pentru schimbarea, prin manipularea deliberată a proceselor naturale, a dinamicii, compoziţiei sau structurii Pământului, inclusiv a  biotei sale, a litosferei, hidrosferei şi atmosferei, sau a spaţiului cosmic”.

“Armamentul meteorologic” este arma supremă de distrugere în masă, cu potenţialul de a destabiliza ecosistemul inamicului, distrugerea agriculturii sale, dezactivarea reţelelor de comunicare. Cu alte cuvinte, tehnicile ENMOD pot afecta o întreagă economie naţională, pot sărăci milioane de oameni şi pot “ucide o naţiune” fără ajutorul trupelor şi armamentului militar.

Prin acest articol, profesorul Michel Chossudovsky doreşte reluarea dezbaterii privind pericolele armamentului de război meteorologic şi speră că va contribui la lărgirea obiectivului pacei mondiale care necesită “dezarmarea” neobosită a aparatului militar SUA-NATO.

sursa – Financiarul.ro

Alte postari similare:

HAARP – De la teoria conspirației la realitate

Guvernul Mondial – între conspirație și adevăr

Noua Ordine Mondiala

Harti misterioase

Dovezi ca intr-o perioada indepartata o civilizatie dezvoltata a locuit sau a vizitat Terra, sunt peste tot in jurul nostru, de la constructii megalitice pana la harti detaliate. Trebuie doar sa le luam in calcul si sa gandim liber fara influente ale societatii in care traim, a stiintei care a fost implementata sau a educatiei primite. Ne vom opri asupra hartilor misterioase descoperite recent sau in trecutul indepartat si care au ramas fara un raspuns supus istoriei oficiale.

Harta tridimensionala a Uralului

Placa de piatra cu o harta a reliefului uneia dintre zonele Uralului, numita piatra Dashka -in onoarea nepoatei descoperitorului-, piatra lui Chuvyrov sau descoperirea din Chandar, a fost gasita in 1999, in satul Chandar, raionul Nurimannovsk, de catre Aleksandr Chuvyrov, doctor in stiinte fizico-matematice, profesor la Universitatea de Stat din Baskiria. Cercetatorii sunt de parere ca acesta harta este obtinuta in mod artificial. Greutatea ei este de peste o tona cu dimensiunile de 1.5m x 1m si grosimea de 16cm. Compozitia petrografica prezinta un mare interes intre cercetatori. Academia de Stiinte din Baskiria a determinat ca baza, care este de aproximativ 14 cm, este alcatuita din dolomit, carecterizat prin duritate si rezistenta mare. Acest material natural este o roca sedimentara dar in cazul de fata lipseste nisipul. Al doilea strat pe care a fost aplicat desenul este din sticla de de diopsid (1-2cm). Stiinta contemporana nu cunoaste metode de prelucrare a acestui cuart. Ultimul strat de la suprafata, ce protejeaza harta de de factorii distructivi ai mediului inconjurator este constituit din portelan de calciu.

Harta este o reprezentare in altrorelief a zonei care se intinde de la Ufa pana la Sterlitamak, inclusiv raurile Belaia, Ufimka, Sutolka. Rezultatul cercetatorilor a fost confirmat de Directia Militaro-Topografica a Statului Major al Fortelor Armate din Rusia: „Pe suprafata placii este reprezentat relieful ce reda exact pintenii de sud-vest a dealurilor din Baskiria, cu o mica deplasare a albiilor arterelor acvatice din zona mentionata”. In desen este trasata o zona de aproximativ 100-150 km patrati pe o scara de 1:1.1km. Au fost luate in considerare toate detaliile: adancimea raurilor, inaltimea colinelor, incandu-se si diverse constructii hidrotehnice, plute, etc. S-a absenta oricarei cai de comunicatie terestra, ca si cum cei ce traiau in acea epoca nu foloseau decat mijloace de deplasare pe apa si aeriene.

Exista ideea conform careia placa respectiva ar fi doar un fragment dintr-o harta mult mai mare, poate a intregului glob. Unii considera ca partile ei componente s-ar afla pe diferite continente ale lumii. Alti specialisti cred ca harta a fost creata in zona muntilor Ural iar in perioada glaciara s-ar fi desfacut in cateva fragmente. Initial s-a estimat vechimea placii de 3000 de ani. Placa a fost supusa unui sir de analize, inclusiv analiza cu radiocarbon si metodei de scanare a straturilor cu un cronograf uranic dar s-au obtinut rezultate contradictorii. Ulterior, pe suprafata placii au fost descoperite urmele imprimate ale unor scoici care au trait in paleogen si au disparut in rma cu 50 de milioane de ani insa nu se poate exculde posibilitatea ca aceste urme sa fi fost acolo in momentul realizarii hartii sau sa fi fost facute in mod artificial.

Exista un sir de harti ale reliefului utilizate de fortele militare.Pentru realizarea acestora s-a folosit imagini mprovenite de la sateliti. Insa e mult mai dificil de explicat metoda redarii profunzimii raurilor cu mijloacele tehnice conventionale de atunci deoarece cartografia moderna nu cunoaste asemenea procedee. Sa speram ca tehnologia moderna va deslusi misterele din spatele hartii iar aceste informatii vor fi furnizate publicului larg.

Cine a fost creatorul hartii: o civilizatie extraterestra sau stramosii nostri? Ce taine ascunde acest mesaj ajuns pana la noi din trecutul indepartat? Aceste intrebari incita de peste un deceniu creierele savantilor si oamenilor pasionati de mistere.

Harta lui Piri Reis

In anul 1929, un grup de istorici descopera, intamplator, in Palatul Topkapi, din Istanbul, o bucata de piele de gazela, care parea sa reprezinte o harta. Peticul ilustra coasta de vest a Africii, coasta estica a Americii de Sud si coasta nordica a Antarcticii, iar printre insemnarile facute, pe ea statea imprimat, in limba araba: “Aceasta harta a fost scrisa de Piri Ibn Haji Mehmet, nepotul lui Kemal Reis, din Gallipoli, in luna lui muhharem din anul 919”. Data corespundea perioadei 9 martie – 7 aprilie 1513. Nimic nu parea sa fie ciudat sau misterios la acea harta insa in 1953 cartograful american Arlington H. Mallery proiecteaza harta pe un planiglob si constata cu surprindere ca documentul este atat de exact pe alocuri, incat poate aduce unele rectificari chiar hartilor contemporane, incluzand chiar portiuni din Antarctica.Harta este a treia harta existenta a lumii, desenata pe piele de gazela, cu dimensiuni reportate ca fiind de 90 cm × 63 cm.

Descoperit oficial la 300 de ani dupa redactarea hartii, continentul alb nu prea avea ce cauta pe o harta din anii 1500. Misterul nu se opreste aici. Harta nu indica linia de coasta a Antarcticii descrisa de calota glaciara, ci marginea de sub gheata a acesteia, limita insulara. Descoperirea este consideata uluitoare, intrucat, continentul se afla sub gheturi de sute de milioane de ani, iar tehnologia penetrarii lor a devenit posibila cu numai cateva decade in urma. Dovezile geologice confirma ca cea mai apropiata perioada cand “Pamantul Reginei Maud” – cum a fost numita coasta nordica a Antarcticii – putea fi partial descoperit de gheturi, ar fi fost acum 6.000 de ani. Unii cercetatori imping aceasta data chiar mai in urma, acum 9.000 sau 13.000 de ani. Nu numai ca istoria ne invata ca o tehnologie care sa permita asemenea performante nu era accesibila in acele vremuri, insa cea mai veche civilizatie cunoscuta nu dateaza decat din anul 6.000 i.Hr. Abia in secolul XX, omul a devenit capabil sa stabileasca forma de sub gheturi a Antarcticii, cu ajutorul satelitilor si al sondarilor seismice, niciodata disponibile pana atunci.

Misterul nu poate explicat, dar harta lui Piri Reis confirma existenta unor harti mult mai vechi. Iar aceste harti sustin teoria unei explorari globale riguroase de catre o civilizatie preclasica, nedescoperita. Se pare ca autorii lor stapaneau cu precizie coordonatele, latitudinea si longitudinea, notiuni pe care noi le posedam de aproximativ 200 de ani.

Harta lui Oronteus Finaeus

Un profesor de stiinte, Charles Hapgood, in timp ce cauta prin camera cu harti a Bibliotecii Congresului, cand a descoperit ceva uimitor. In momentul in care privirea mea a cazut asupra emisferei de sud a unei harti a lumii desenata de catre Oronteus Finaeus in 1531-1532, instantaneu am avut convingerea ca am gasit o harta autentica a adevaratei Antartici. Misterul acestei harti este faptul ca prezinta Antarctica asa cum arata ea sub gheata cu mult inainte ca Antarctica sa se fi descoperit. Si poate cel mai mare mister dintre toate, este faptul ca arata peninsula Antarcticii, nu asa cum arata astazi, acoperita cu mai mult de o mila de gheata, ci cum arata de fapt sub aceasta patura de gheata. Noi insine, am ajuns sa cunoastem cum arata pamantul de sub peninsula Antarcticii doar din 1958, cand am efectuat investigatii seismografice a calotei glaciare. Hapgood si-a testat teoria, suprapunand harta lui Oronteus Finaeus cu o harta a Antarcticii asa cum arata acoperita cu gheata. Hartile erau similare, dar detaliile privind liniile coasta Antarcticii erau neclare datorita paturii de gheata. Dar, folosind o harta creata de investigatiile seismografice, acesta a fost capabil sa compare detaliile liniei de coasta cu cele din harta lui Oronteus Finaeus. Cand hartile au fost suprapuse, similaritatile l-au uimit.

Harta lui Mercator

Gerardus Mercator a fost un cartograf si matematician flamand de renume din Evul Mediu. Acest nume este un nume latinizat, un obicei pe atunci foarte raspândit; numele sau real a fost Gerard De Kremer. In 1537, Mercator realiza prima sa harta. Era o harta a Tarii Sfinte, care, în opinia sa, avea sa contribuie la „o mai buna intelegere a Vechiului si Noului Testament“. Datorita acuratetei ei, harta a fost apreciata de multi dintre contemporanii lui Mercator.
Incurajat de propriul succes, Mercator a publicat o harta a lumii în 1538. Anterior cartografii stiau prea putine despre America de Nord, pe care o numeau „Indepartatul tinut necunoscut“. Desi denumirea geografica „America“ exista deja, Mercator a fost primul care a folosit-o cu referire la America de Nord si de Sud.
Mercator a trait într-o epoca a expeditiilor maritime si a descoperirilor geografice. Insa informatiile parvenite de la navigatori erau dintre cele mai contradictorii. Aceasta le ingreuna enorm sarcina cartografilor, care se vedeau obligati sa intuiasca informatiile-lipsa. Cu toate acestea, in 1541, Mercator si-a atins obiectivul de a realiza „un glob pamantesc mai complex decat toate cate se facusera pana atunci“.

Harta lui Bauche

Phillipe Bauche, un geograf francez din secolul al XVIII-lea a desenat o alta harta care ii poarta numele si a publicat-o in 1737. Desi se crede ca a fost copiata dupa celelalte harti enumerate mai sus, harta lui Bauche prezinta Antarctica precum doua teritorii care sunt despartite intre ela de un fluviu mare. Harta prezinta continentul fara gheta si cu vegetatie si cu diverse forme geografice. Acesta arata Insulele Canare in pozitia lor corecta si, de asemenea, conturul corect al platoului subacvatic pe care sunt situate. In 1958 cand primul studiu aprofundat a fost realizat asupra Antarcticii cercetatorii au descoperit acuratetea hartii geografului francez.

Concluzia evidenta este ca oricine ar fi desenat hartile din sursa originala, acum mii de ani, trebuiau sa aiba un nivel tehnologic similar cu al nostru. Acestia au explorat intregul glob, de la nord la sud, de la est la vest. Aceast lucru sta marturie faptului ca exista o civilizatie avansata, si inca necunoscuta, in preistoria indepartata. Sunt convins, de dovezi, ca suntem o specie ce sufera de amnezie. Am uitat ceva de o importanta covarsitoare din propriul nostru trecut. Cand o sa ne reamintim, o sa realizam in primul rand ca civilizatia noastra nu este la varful creatiei, nu este apogeul spre care totul a tins de-a lungul timpului geologic. Mai degraba aceasta face parte dintr-un curs cu suisuri si coborasuri, si este foarte posibil ca o civilizatie sa ajunga la un grad inalt de avans, si sa fie apoi exterminata Acesta este un lucru cu care nu ne-am confruntat niciodata, si e necesar sa ne confruntam.

Surse:
https://www.forbiddenhistory.info/?q=node/69
http://en.wikipedia.org/wiki/Mercator_1569_world_map

Harti antice

http://www.descopera.ro/maratonul-misterelor/3382160-harta-lui-piri-reis-si-originile-sale-enigmatic

Alte postari similare:

Mistere arheologice ale istoriei I

Misterele Cometei ISON

Istoria secreta – Nazistii, OZN-urile si Antarctica

Cel mai periculos vulcan din America dă semne de viata

Conform site-ului endoftheamericandream, solul de sub Parcul Naţional Yellowstone se ridică cu o viteză record. De fapt, se înalţă cu aproximativ opt centimetri pe an. Motivul pentru care această crestere a devenit îngrijorătoare este că sub parcul Yellowstone se află Supervulcanul – cel mai mare vulcan din America de Nord. Oamenii de știință ne spun că este inevitabilă erupţia sa intr-o zi, și, atunci când se va întâmpla, distrugerea va fi de neimaginat. O erupție completă a supervulcanului de sub Yellowstone ar arunca un strat adânc de 3 metri de cenușă vulcanică până la 1.000 de kilometri depărtare, și o mare parte din Statele Unite ar deveni de nelocuit.

Roiurile de cutremure recente de la Yellowstone au început pe 10 septembrie și au durat până la 11:30 în dimineaţa zilei de 16 septembrie. “Un total de 130 de cutremure de magnitudine 0.6 – 3.6 au avut loc în aceste trei zone, cu toate acestea, cele mai multe au avut loc în bazinul inferior Geyser”, spune o declarație oficială de la Universitatea din Utah. “În special activitatea seismică din Yellowstone apare ca roiuri de cutremure.”

Aceasta ar exploda cu o forță de o mie de ori mai puternică decât cea de la Muntele St Helens din 1980.Împrăştiind lava departe în cer, un nor de cenușă incinerând vegetaţia s-ar răsfira aruncând un strat de trei metri adâncime până la 1000 de mile distantă.Două treimi din SUA ar putea deveni de nelocuit din cauza aerului toxic, forţând coborârea la sol a mii de zboruri și silind milioane de oameni să își părăsească locuințele.

O erupție completă la Yellowstone ar putea fi de până la 1.000 de ori mai puternică decât erupția de pe Muntele St Helens din 1980. Aceasta ar ridica cenușa vulcanică la 25 mile în aer.Următoarea erupție la Yellowstone pare să se apropie cu fiecare an ce trece. Începând cu anul 2004, unele zone ale Parcului National Yellowstone au crescut cu până la 25 de centimetri si s-au înregistrat 3.000 de cutremure in zona Yellowstone în fiecare an. O erupție masivă la Yellowstone ar însemna că aproape totul pe o rază de 100 mile de Yellowstone ar fi ucis imediat. Ar acoperi practic întreaga zonă de vest a Statelor Unite cu cenușă vulcanică. Producția de alimente în America ar fi aproape in totalitate distrusă.“Iarna vulcanică”, ar răci radical planeta. Unii oameni de știință cred că temperaturile globale ar putea scădea cu până la 20 de grade. America n-ar mai fi niciodată la fel iar oameni de știință cred că o erupție completă ar face două treimi din Statele Unite complet de nelocuit.

„Terraformarea” Planetei Pamant

Printre ufologi exista mai multe idei despre cum arata viata extraterestra si cum a evoluat ea in spatiul cosmic. Intre acestia nu exista prejudecati iar variantele considerate de catre unii ca facand parte din domeniul SF, sunt vazute de catre altii ca posibilitati. Sunt multe cazuri in care o nuvela SF aparuta in negura timpului sa fie realitate pentru persoanele ce traiesc la sute sau chiar mii de ani distanta de cel care a scris-o. Sa nu uitam ca pana nu mai demult gaurile negre si planetele din afara sistemului nostru solar erau excluse din mediile stiintifice, considerate nu mai mult decat imaginatie bogata a vreunui visator (chiar daca matematic vorbind ele trebuiau sa existe) . Sper totusi ca cititorii acestui blog sunt persoane care lasa prejudecatile la o parte si privesc anumite teorii cu ochii unei persoane ce nu se lasa limitata de ceea ce stiinta moderna ii ofera.

Am scris acum cateva luni ca e posibil ca toata aceasta afacere cu extraterestrii poate fi o manipulare, – Manipularea prin intermediul extraterestrilor – sau ca am putea fi chiar o rezervatie a extraterestrilor – Suntem o rezervatie a extraterestrilor ? – si chiar am incercat sa prezint dovezi adunate de pe internet in sprijinul ipotezei extraterestrilor, cat mai apropriate de cele stiintifice – Supercivilizatiile si ipoteza extraterestra -. Informatii contradictorii, ar spune unii. Insa pentru ca afirmatiile pro sau contra acestor teorii sunt doar in stadiu de ipoteze, cred ca trebuie luate in calcul toate sau chiar sa mai enumeram cateva, bineinteles incercand sa aducem ceva dovezi in sprijinul afirmatiilor. Altfel totul ar deveni un talmes-balmes.

O sa incerc sa prezint o teorie care, desi in prima instanta poate parea destul de bizara, la o atenta analiza poate trece testul vostru, nefiind catalogata drept nebunie.

Terraformarea reprezinta procesul ipotetic de modificare artificiala a realitatilor atmosferice, topografice, climatice, geologice si ecologice ale unei planete, satelit sau alt corp ceresc, cu scopul final de a-l transforma intr-un spatiu locuibil, care sa reprezinte cat mai fidel conditiile favorabile vietii care se doresc. Cand vorbim de terraformare, noi oamenii credem ca este un proces pe care il vom face in viitor anumitor planete sau sateliti in scopul de a schimba locul respectiv dupa pretentiile noastre. Termenul a fost inventat de catre autorul Jack Williamson in nuvela „Collision Orbit” in anul 1942.

Marte este considerata de specialisti ca fiind prima pe lista de terraformari. Acestei planete ii lipsesc trei elemente importante: atmosfera densa, magnetosfera extinsa si caldura. Cu ajutorul gazelor, caldura solara e captata in atmosfera ridicand astfel temperatura planetei. Gazele de sera pot fi produse pe Marte daca se construiesc acolo fabrici si uzine care sa polueze foarte mult, aceasta planeta avand toate materialele necesare industriei. Incalzirea planetei se poate face prin doua metode: cu ajutorul gazelor de sera, cu ajutorul mai multor oglinzi gigantice care redirectioneaza lumina soarelui spre planeta, activarea nucleului planetei prin impact sau impactul cu un asteroid sau cometa suficient de mare sa produca destula caldura si gaze de sera.

In 1961 celebrul astronom american Carl Sagan, publica un articol stiintific intitulat „Planeta Venus”, in care isi imagineaza trimiterea unor alge in atmosfera planetei Venus. Acestea pot transforma apa, carbonul si alte gaze chimice in componente organice si prin urmare dioxidul de carbon poate fi inlaturat din atmosfera, efectl de sera s-ar reduce iar temperatura de la suprafata s-ar reduce considerabil pana la un nivel confortabil oamenilor.

Marte si Venus sunt doua exemple de planete pe care noi oamenii, cu o tehnologie destul de avansata, le-am putea transforma intr-un camin al nostru. Observam ca in fiecare caz s-ar recurge la incalzirea planetelor si a atmosferei deliberat. O incalzire de care ar fi neaaparat devoie si care ar dura cateva sute de ani. Pe Terra conditiile de viata sunt excelente. Cel putin pentru noi, oamenii. Dar daca o civilizatie mai avansata tehnologic ar vrea sa schimbe fata planetei noastre in asa fel incat „EI” sa fie cei adaptati ecosistemului cum ar proceda ? Referindu-ma la Terra, termenul in sine de „terraformare” nu este exact, insa il voi folosi in continuare si presupune transformarea planetei noastre in scopul exploatarii ei de catre fiinte din afara sistemului nostru solar.

Incendiile

      

Marele Foc din 1910 este considerat a fi cel mai mare incendiu din istoria SUA. Au ars peste 1 200 000 de hectare in Idaho, Montana si Washington totalizand o intindere cat a statului Connecticut. Cel mai mare dezastru natural din istoria Minnesotei, a fost incendiul de la Cloquet din 1918. Si-au pierdut viata 500 de oameni intr-o singura zi si 250 000 de hectare au fost arse, 52.000 de persoane au fost ranite sau stramutate iar costurile au ajuns la 75 de milioane de dolari. Al doilea mare incendiu din Minnesota a fost inregistrat in anul 1894 si a distrus aproape 90 000 de hectare de vegetatie. In vara anului 1988 Parcul National Yellowstone peste 800 000 de hectare au fost distruse, aproape o treime din intreg parcul.

Cred ca ati observat ca in ultimii ani este ceva normal ca zone intregi de padure sa ia foc din cauze cunoscute sau mai putin dezvaluite. Doar anul acesta au izbucnit peste 50 de focare pe coasta de vest a SUA. In California au fost distruse 11 300 de hectare, in Idaho peste 37 000 de hectare, iar in statul Washington peste 9 500 de hectare. De la inceputul acestui an peste 2.8 milioane de hectare au fost distruse din cauza incendiilor de vegetatie izbucnite in SUA.

Nici Europa nu este mai prejos. Circa 80-90 % din habitatele naturale ale Rezervatiei Kama-Bakaldinskiye din provincia Nijnii-Novgorod au ars in totalitate din cauza incendiilor provocate de valurile de caldura fara precedent care au lovit Rusia. Cele mai grave incendii provocate vreodata de canicula in Rusia au distrus zeci de rezervatii naturale, cu precadere in lunile iulie si august cand temeperaturile au atins si depasit, pe alocuri, + 40 de grade Celsius.

In Portugalia au fost distruse peste 17 000 de hectare de la inceputul anului si au fost inregistrate in jur de 300 de focarede incendii. In Spania anul acesta au ars doar 25 000 de hectare. Am spus „doar” pentru ca anul trecut 147 854 de hectare au fost mistuide de flacari in acelas interval. In jur de 4 000 de hectare de padure au ars si in Grecia, 1 500 doar in insula Rhodos, in conditiile in care mare parte din paduri abia se refacusera dupa masivele incendii din anii trecuti. Cum era de asteptat nici Australia nu a scapat. An de an oamenii se confrunta cu flacarile, doar vara trecuta inregistradu-se peste 6 000 de hectare distruse. In perioada 1990-2000, numarul catastrofelor naturale a fost de trei ori mai mare decat in anii 1960-1970 iar in perioada 2000 – 2010 acestea s-au dublat !!!

Se face oare ceva pentru a salva planeta noastra ? Se iau masuri de combatere a incendiilor ? Ca urmare a incendiilor care au facut anul acesta ravagii in Vestul Statelor Unite, Camera Reprezentantilor a adoptat un proiect de lege care va dubla taierile de copaci la nivelul intregii tari si va transforma multe zone impadurite in pasuni. Aceasta lege va permite taierea a 12 milioane de metri cubi de lemn fata de circa 6 cat s-au inregistrat in anii trecuti. Poate cea mai neasteptata masura de „combatere” a incendiilor …

Schimbarile climaterice

Conform specialistilor, incalzirea globala este fenomenul de crestere continua a temperaturilor medii inregistrate ale atmosferei in imediata apropiere a solului, precum si a apei oceanelor, constatata in ultimele doua secole, dar mai ales in ultimele decenii. Luna mai a acestui an fost a treia cea mai calduroasa la nivel planetar de la inceputul masuratorilor in 1880. Temperaturile din luna iunie au fost mai ridicate in Alaska decat in celelalte state ale SUA, recordul de 36 grade Celsius fiind inregistrat in Talkeetna. Pe 19 iunie numeroase localitati din Alaska au inregistrat recorduri fara precedent in istoria statului american. Valdez, în sudul statului, a atins pragul de 32°C, iar pana atunci cea mai mare temperatura inregistrata pe 19 iunie fusese de 24°C.

In 1995, cinci zile de caldura au produs mai bine 750 de victime in Chicago, in 2003, un val de caldura a lovit Europa ducand la 70.000 de decese. Rezultatele unui nou studiu, realizat de oamenii de stiinta de la Universitatea Columbia, indica faptul ca numarul deceselor asociate cu cresterea temperaturilor ar putea fi cu 20% mai mare pana în 2020. In functie de modelele climatice si viitoarele emisii de carbon, ne putem astepta ca pana la mijlocul secolului temperaturile sa creasca cu 1,8 – 2,3 grade Celsius si cu 2,3- 4 grade Celsius pana în 2080. Mercurul termometrelor indica o crestere record de 3,7 grade Celsius in vestul Siberiei. Statia meteorologica din Novosibirsk anunta o crestere a temperaturilor nemaintalnita in istorie. Recordul precedent de crestere a temperaturilor a fost inregistrat in anul 2001, atunci cand acestea au crescut cu 2,4 grade Celsius.

Nici zona amazoniana nu a scapat de schimbari climaterice. Cele doua perioade de seceta severa ce au lovit in ultimii ani zona Amazonului ridica semne de intrebare despre viitorul regiunii ca filtru al emisiilor de carbon. O seceta rara care a lovit regiunea in 2005, a fost considerata drept un eveniment ce se petrece o data la 100 de ani… insa in 2010, regiunea a fost lovita de o seceta si mai severa. Cele doua secete au dus la moartea a multor copaci iar odata ce putrezesc, vor elibera in atmosfera aproximativ 5 miliarde de tone de dioxid de carbon in urmatorii ani, un nivel aproape echivalent cu totalitatea emisiilor de dioxid de carbon ale SUA din 2009.

La o privire in ansamblu se poate observa ca oamenii constientizeaza mai mult sau mai putin aceste schimbari insa masurile care sa iau pentru a preveni anumite dezastre ecologice sunt inexistente. Pe langa schimbarile climaterice se poate observa o tendinta a corporatiilor de a distruge mediul inconjurator parca inadins. Tehnologiile de ultima ora nu tin cont de poluare sau de protejarea mediului inconjurator. Uriase antitati de reziduri sunt varsate zilnic in mare, procesele chimice folosite in producerea anumitor bunuri de consum par sa accelereze nivelul de poluare al atmosferei noastre.

Chemtrails

Incepand cu anii ’90 in Statele Unite ale Americii au inceput sa fie observate dâre ciudate avand diferite marimi si forme ce apareau pe cer, dâre ce nu erau ale avioanelor obisnuite cu care pana atunci majoritatea oamenilor erau familiarizati. Tot mai multe avioane care zburau chiar si la mica altitudine, lasau în urma lor dâre alcatuite din substante chimice, care nu au nicio legatura cu carburantul sau sistemul de propulsie al avioanelor. Aceste fenomene s-au raspandit in toata lumea iar tot mai multi oameni au observat intre timp ca au devenit extrem de numeroase. Aceste dare au fost numite “chemtrails”. Dupa ce s-a demonstrat ca nu au nimic de a face cu darele de condensare sau cu darele provenite de la combustibilul avioanelor, subiectul a fost lasat de o parte de catre media oficiala iar intrebarile incomode nu au primit raspuns.In urma analizelor de laborator s-a dovedit ca aceste avioane imprastie substante nocive pentru oameni si pentru mediul inconjurator. Uneori, ele formeaza nori longitudinali care se taie brusc, lasand un gol în respectiva dâra. Apoi norii par a se forma din nou pentru a se termina la câtiva kilometri mai departe. Acesti nori nu sunt intotdeauna situati la mare altitudine, foarte adesea, pot fi sesizati la inaltimi cuprinse între 1000 si 5000 metri, dar si mai sus de 9000 de metri, care este altitudinea culoarelor de zbor ale avioanelor comerciale.

Multe persoane au observat aceste prafuri chimice ce cad din cer sub forma de ploaie sau se depun pur si simplu pe lucrurile aflate la sol. Dupa analize s-a descoperit ca aceste substante contin Bariu, Aluminiu, Strontiu, elemente chimice daunatoare organismului uman. Unii spun ca dupa ploaie, frunzele au fost acoperite de negreala si de atunci tufele de flori nu mai infloresc. Altii spun ca legumele se ofilesc si florile arborilor fructiferi se scutura inainte de vreme, in urma unor astfel de ploi otravite. La fel se petrece cu vita de vie, care pare arsa. Foarte putini oameni s-au implicat in procesul de mediatizare al acestor fenomene. Media oficiala ca de obicei sta deoparte si prefera sa ridiculizeze anumite organizatii si persoane afiliate acestora ce incearca sa deschida ochii oamenilor.

Desi majoritatea oamenilor care au observat fenomenul si l-au studiat au pus acest aspect pe inbolnavirea intentionata a populatiei, trebuie luat in calcul si aspectul de transformare a atmosferei Pamantului cu ajutorul acestor metode. Otravirea terenurilor agricole cu pesticide si ierbicide vin sa intareasca teoria de „terraformare” a planetei noastre sau transformarea acesteia intr-un loc in care oamenii si actuala fauna nu au ce cauta.

In urma cu milioane de ani, cand Pamantul era inca foarte cald si avea o atmosfera fara oxigen, viata in acea perioada ar fi trait pe baza de sulfati. Apoi algele albastre-verzi au aparut si au transformat incet, incet armosfera folosind in principal oxigen pentru procesele sale metabolice. Prin intermediul acostor chemtrails se poate incearca modificarea compusilor chimici din atmosfera. Voi incerca sa ofer mai jos cateva date tehnice ce va vor explica cum functioneaza acesti compusi chimici in atmosfera si cum o schimbare a acestor compusi pot modifica radical atmosfera noastra.

Date tehnice

Soarele este principalul actor in sistemul climatic, emitand radiatia solara care incalzeste Pamantul. Energia solara este mai puternica in regiunile ecuatoriale, intensitatea radiatiilor solare scazand catre poli. Acest fapt determina tipurile de circulatie a vanturilor si a curentilor oceanici, care influenteaza dezvoltarea sistemelor climatice. Atmosfera actioneaza ca o patura protectoare, mentinand o temperatura propice vietii pe Pamant si ecranand razele daunatoare ale Soarelui. Formata din mai multe straturi distincte, atmosfera actioneaza ca un „depozit” pentru diverse gaze si particule. Atmosfera Pamantului este formata din 78% azot (N2), 21% oxigen (O2) si 1% alte gaze. Dioxidul de carbon (CO2) reprezinta 0,03-0,04%, in timp ce vaporii de apa (H2O) variaza intre 0 si 2%. Dioxidul de carbon (CO2) este degajat in atmosfera prin procesul de putrezire, procesele naturale ale vietii vegetale si animale si prin arderea combustibililor fosili si a altor materiale. El este partial indepartat din atmosfera prin fotosinteza plantelor si prin absorbtia in oceane.

Cresterea concentratiei de CO2 din atmosfera este considerata determinanta pentru tendinta actuala de incalzire. Cinci gaze care apar in mod natural provoaca in principal efectul de sera: vaporii de apa, dioxidul de carbon, metanul, protoxidul de azot si ozonul. Concentratia in atmosfera a acestor gaze este influentata de activitatile umane. O alta categorie de gaze cu efect de sera este alcatuita din componente chimice create de oameni (halocarburile). Protoxidul de azot (N2O) provine in principal din soluri si oceane. O parte este degajata de arderea combustibililor fosili si a materialului organic.

Efectul natural de sera regleaza temperatura Pamantului, mentinand conditiile de viata. Totusi, cand cantitatile de enumerate mai sus se modifica, capacitatea atmosferei de a inmagazina caldura este, si ea, afectata. Activitatile umane determina degajarea unor cantitati semnificative de GES, care raman in atmosfera pe termen lung. Incepand cu revolutia industriala (1860), concentratiile de CO2 au crescut cu 30%, iar cele de CH4 cu 145%. S-a observat o crestere relativ permanenta a temperaturii, in special dupa anul 1900, cu cel mai mare salt dupa 1980. Temperatura medie globala la suprafata Pamantului a crescut cu aproximativ 0,3 pana la 0,6 grade C de la sfarsitul secolului al XIX-lea si cu aproximativ 0,2 pana la 0,3 grade C in ultimii 40 de ani, aceasta din urma reprezentand perioada cu datele cele mai sigure. Anul 1998 a reprezentat al douazecilea an consecutiv in care temperature s-a ridicat peste limita normala. Dupa anul 2000 situatia s-a inrautatit in mod vizibil. In ultimii 100 de ani, nivelul global al marii a crescut cu 10 pana la 25 de cm. Incalzirea globala nu s-a produs in aceeasi masura peste tot. In unele regiuni, precum nord-vestul Canadei, Siberia si in Alpi, cresterea temperaturii a fost mult mai mare decat media globala. In Alpi (Elvetia) s-a inregistrat o crestere de 1 grad C, iar in anumite locatii chiar de 2 grade C.

Terraformrea planetei

Punand cap la cap informatiile de mai sus, avem doua variante: putem crede variantele oficiale care intotdeauna par sa ne linisteasca sau putem incerca sa deslusim singuri ce se ascunde in spatele lucrurilor. La urma urmei oameni de stiinta apar pe scena si ne spun ca Planeta se comporta normal si ca astfel de „anomalii” au fost si in trecutul planetei o parte integranta din transformarea sa. Si tocmai acest lucru trebuie sa ne dea de gandit. Variantele oficiale au ascuns de cele mai multe ori adevaruri pe care omul de rand nu putea sa le inteleaga sau nu avea voie . De-a lungul istoriei de 540 de milioane de ani a organismelor multicelulare de pe Terra, s-au inregistrat 5 mari extrinctii. In urma cu 250 de milioane de ani, conform datelor oficiale s-a produs cea mai mare extinctie din istoria Planetei iar cauzele ei sunt un subiect de disputa intre specialisti. Azi, este larg acceptata teoria conform careia eruptiile vulcanice numeroase si intense din Permian ar fi determinat arderea depozitelor de carbune din scoarta terestra, ducand la eliberarea unor cantitati enorme de dioxid de carbon si alte substante chimice toxice. Nu era prima insa a fost cea mai mare. Au urmat si altele, cea mai faimoasa fiind cea a disparitiei dinozaurilor in urma cu aproximativ 64 de milioane de ani. Cele mai multe teorii spun ca aceasta extinctie s-a datorat unui meteorit sau unui vulcan. Desigur ca sunt si specialisti care au demonstrat ca in acest caz toate vietuitoarele ar fi pierit. Dar se pare ca s-a vrut doar disparitia reptilelor. Nu doar a reptilelor mari ci a majoritatii acestora. In acest fel se spune ca mamiferele au urcat pe scara evolutiei iar in urmatorii zeci de milioane de ani au deschis drumul primatelor spre varful lantului trofic. Nu trebuie uitate nici miturile stravechi care spun ca oamenii sunt a cincea specie inteligenta pe aceasta planeta.

O civilzatie avansata cu mii sau chiar zeci de mii de ani diferenta de ceea ce cunoastem noi, ar putea teoretic, sa stapaneasca timpul. Trecerea timpului pentru ei ar fi diferita de perceptia noastra. Au fost inregistrate cazuri de rapiri puse pe seama fiintelor extraterestre in care cel in cauza a zabovit mai multe ceasuri la bordul anumitor nave insa la intoarcere pe Terra timpul pare ca statuse in loc. In alte cazuri oamenii au crezut ca au lipsit cateva minute insa la intoarcere au constatat ca lipsisera zile intregi sau chiar saptamani. Sunt mai multe teorii care demonstreaza, cel putin teoretic, ca timpul poate fi manipulat. Conform teoriei Continuumului Spatio-Temporal (descris de Minkowski si Einstein), universul fizic – structurat din energie luminoasa este o manifestare particulara, in timp, a universului cu infinite dimensiuni. Astfel, cea de-a patra dimensiune reprezinta dimensiunea obiectelor si spatiului material vazut ca extensie in timp. Logica obisnuita binara nu se mai aplica in acest caz. Constientizarea unor alte dimensiuni ale realitatii este un fenomen normal si explicabil, nu este nicidecum ceva esoteric, ocult ci pur stiintific. Roger Penrose, profesor de matematica la facultatea din Oxford, cunoscut pentru contributiile aduse in domeniul cosmologiei si teoriei relativitatii, ne indeamna sa credem chiar ca dincolo de teoria Continuumului-Spatio-Temporal poate exista o alta teorie. In opinia lui, toate fenomenele fizicii au loc in cadrul determinat de Continuumul Spatio-Temporal, realitatea fiind alcatuita dintr-un numar infinit de Universuri care coexista simultan. Ne-liniaritatea Timpului este confirmata si de cercetatori renumiti precum Daniel Dennett si Marcel Kinsbourne. Astfel, conform mai multor cercetatori timpul nu trebui sa curga neaparat cu aceeasi “viteza” sau in aceeasi directie (Trecut – Prezent -Viitor), timpul fiind strict dependent de Constiinta Observatorului.

Calatoria in Timp este incepand cu Einstein o posibilitate concreta, a carei aplicare practica este blocata doar de dezvoltarea unor tehnologii destul de performante pentru a putea deplasa un mobil cu o viteza apropiata de cea a luminii. Desi controversat, experimentul Philadelphia, realizat de Einstein, a demonstrat ca astfel de tehnologii deja exista si ca nu e nevoie de o deplasare pe orizontala/ verticala cu viteza luminii ci de o vibratie apropiata de cea a luminii. Posibilitatea depasirii limitelor temporale a fost demonstrata de fizicieni cuantici (Penrose, Einstein, Wheeler), acestia definind si explicand structuri pana de curand necunoscute ale Continuumului Spatio-Temporal precum singularitatile cuantice, gaurile negre-albe, conurile de lumina. Savantul rus A. Kozarev dezvolta chiar o teorie in care demonstreaza ca Timpul este o forma cuantica de energie, cu o frecventa stabila, care poate fi depasita in unele forme de Constiinta Extinsa! El observa ca in Univers exista forme de Viata care traiesc cu un nivel de Constiinta sub nivelul vibratiei Timpului (si pentru care exista doar Prezent), dar si fiinte care traiesc in dimensiuni vibrationale superioare frecventei Timpului, pentru care curgerea Trecut-Prezent-Viitor inseamna cu totul altceva.

Am afirmat de multe ori ca oamenii ce conduc aceasta planeta sunt doar papusi in mana adevaratilor papusari. Multi dintre voi stiu ca in spatele tuturor guvernelor se afla corporatii puternice ce dicteaza toate deciziile iar aceste corporatii sunt sub tutela altor firme fantoma ce sunt detinute in ultima instanta de nu mai mult de trei pana la cinci familii. Dar oare aceste familii actioneaza din interes propriu ? Sunt ele indestructibile si de neatins ? Ar trebui ca membrii acestora sa fie cei mai destepti oameni de pe planeta pentru a elabora un asemenea plan de asuprire totala. In opinia mea aceste familii pot fi sub controlul (stiut sau nu) unor entitati ce detin cu adevarat fraiele puterii. Aceste fiinte pot pot induce ganduri anumitor persoane iar acestea vor crede ca au fost chiar ei creatorii acelor idei. In acest fel se poate afirma ca planurile lor sunt mult mai elaborate decat am percepe noi.

Alte postari similare:

Luna – satelit natural, artificial sau nava spatiala ?

Energia gratuita – intre conspiratie si adevar

HAARP – De la teoria conspirației la realitate

Matrix vs Matrix – istoria nescrisă

Universul Holografic

Misterele Cometei ISON

C/2012 S1 (ISON) este o cometa superluminoasa care a fost descoperita la 21 septembrie 2012 de catre 2 rusi, Vitali Nevski si Artiom Novicionok, in apropiere de planeta Saturn.

Ca de obicei cand un corp mare intra in sistemul nostru solar apar speculatii. De data aceasta misterul a venit odata cu prelucrarea imaginilor venite de la telesccopul Hubble. Dupa analiza acestora s-a observat ca ISON este formata din 3 parti. Fotografiile de mai jos sunt realizate cu ajutorul telescopului in cauza.

Oamenii de stiinta au pus acest lucru pe faptul ca fotografiile au fost prelucrate de catre un telescop aflat in spatiu, adica in continua miscare si ca urmare s-au produs iluzii optice. E ciudat cum Hubble, care a fost cel mai apreciat telescop facut vreodata de catre om, este „acuzat” acum ca ar produce iluzii optice. Sa nu uitam ca acest telescop ne-a ajutat sa „vedem” pana la 13 miliarde de ani in urma dar creaza iluzii optice cand vine vorba de obiecte aflate in sistemul nostru solar.

Am incercat sa caut fotografii mai recente ale cometei facute cu alte telescoape insa fara rezultat. Se pare ca accesul la Hubble a fost „cenzurat” de cateva luni iar celelalte telescoape au fost redirectionate catre alte puncte din spatiu. Mentionez ca aceasta cometa este unul dintre cele mai importante corpuri ceresti din sistemul nostru solar iar NASA pare ca nu-i pasa.

Conform primelor calcule, ISON ar putea fi vizibila de pe Pamant cu ochiul liber incepand cu sfarsitul anului 2013. Calculele preliminare arata ca aceasta cometa va trece la circa 0,07 ua (10.000.000 km) de Marte la 1 octombrie 2013 si la aproximativ 0,4 ua (60.000.000 km) de Pamant la 26 decembrie 2013.

The European Union Times relateaza ca un nou raport intocmit de Agentia Spatiala Federala (Roscosmos), care circula de la Kremlin afirma ca C/2012 S1 a facut o serie de ajustari „orbitale inexplicabile” in jurul planetei Marte si pare ca se aliniaza cu Phobos, unul din cei doi sateliti naturali ai planetei rosii.

Astrofizicianul rus Iosif Slovski sustinea in anul 1959 ca Phobos este de origine artificiala si pe interior este gol. De curand oamenii de stiinta au ajuns la concluzia ca Phobos este gol pe dinauntru. Aceasta concluzie poate sa fie explicata prin doua modalitati, fie satelitul este un asteroid capturat de forta gravitationala a lui Marte, sau pur si simplu este de origine artificiala.

Alte postari similare:

Ce face guvernul SUA cu 30.000 de ghilotine, 100.000 de vagoane de transport prizonieri si peste 600 de milioane de gloanțe ???

Peste 150 de companii si grupuri vor lua parte la un exercitiu de simulare a unor atacuri asupra retelei de electricitate in New York

Mic istoric al atentatelor conducatorilor impotriva oamenilor

Planul elitelor pentru o noua ordine sociala II

Luna – satelit natural, artificial sau nava spatiala ?

 

Tehnici de supravietiure in orice situatie

Tehnici de supravietiure in orice situatie

Oamenii chibzuiţi ştiu că trebuie să se pregătească pentru orice eventualitate şi, pe cât pot, îşi iau măsuri corespunzătoare. E evident că un gram de prevedere face mai mult decât tone de reparaţii.

Incendiile, inundaţiile, cutremurele, automobilele care dau buzna, trenurile care deraiază sau seciocnesc, navele care se scufundă, avioanele care se prăbuşesc – toate distrug fără să aleagă şi fără săanunţe. Uraganul, ruperea de nori, viscolul, soarele dogoritor lovesc pe oricine, fără nici o discriminare.Totuşi, sunt foarte numeroşi cei care îşi închipuie că nu o să li se întâmple un accident tocmai lor, şi astfel de situaţii neaşteptate, îngrozitoare, apar mereu, peste tot. Şi ele fac zeci, sute, mii de victime printre oamenii obişnuiţi, care, în toată viaţa lor, nu au avut decât un singur coşmar – ultimul.Când eşti pierdut în ceaţa de pe munte sau te târăşti înnebunit de sete în deşert, ori cândrătăceşti îngheţat până în măduva oaselor într-un pustiu de gheaţă, sau te atacă un derbedeu pe o aleeîntunecată, iluzia ta că aşa ceva nu ţi se poate întâmpla tocmai ţie nu te mai ajută cu nimic. Iată că acest imposibil îl trăieşti! În casă, aproape de casă – sau la capătul pământului. Ce te faci?

Tehnicile de supravieţuire sunt foarte variate. Ele depind de specificul situaţiei, dar şi deatitudinea, cultura, mentalitatea, posibilităţile (mintale, fizice, materiale) şi pregătirea celui surprins deaccident. Auzi poveşti contradictorii spuse de supravieţuitori care au scăpat din acelaşi pericol – deşi auacţionat în moduri cu totul diferite; unii chiar se salvează fără să facă ceva conştient. Unii oameni vor să trăiască – alţii nu! Deşi viaţa e o minune care nu se mai repetă. Medicii se mira că unii oamenisupravieţuiesc în situaţii din care normal, ştiinţific, trebuiau să moară. Explicaţia este una singură:aceşti oameni nu s-au lăsat înfrânţi de evenimente, ei au avut voinţa să trăiască, să gândească, să lupte pentru a scăpa.Vieţuitoarele moştenesc ereditar instinctul luptei pentru supravieţuire. În lumea animalelor mari sau mici găsim nenumărate exemple din cele mai variate: ca să scape, unele se zbat şi luptă, fug,înoată, ucid în jurul lor, se înmulţesc extraordinar, altele fac pe mortul, lansează mirosuri respingătoare,mimează o înfăţişare fioroasă ş.a.m.d. Se adaptează la mediu.

Mulţi oameni fac la fel ca animalele: uniisupravieţuiesc călcând peste cadavre, alţii ascunzându-se în grămada de fecale. Unii fac mulţi copii (casă-şi salveze familia), alţii suprimă gurile de prisos. Cate bordeie – atâtea obiceie. Unii emigrează, fug,fură, cerşesc milă, ajutor, hrană, bani, alţii stau şi luptă, se salvează singuri din necaz. Sau, aflăm că pentru a supravieţui în trecutul recent, unii au devenit informatori la Securitate, în timp ce alţi oamenis-au refugiat în munţi, să lupte cu arma în mână contra ciumei roşii. Există metode de supravieţuire pentru orice fel de om. Te poţi salva şi poţi trăi sau muri – fie cu capul sus, fie ruşinos. Problemasupravieţuirii se împleteşte şi cu enigma existenţială a vieţii şi a morţii, a rostului fiecăruia pe pământ.Ca să răzbeşti într-o situaţie disperată n-ai nevoie nici de reflexele unui boxer, nici de muşchiiunui halterofil, nici de mintea unui laureat al premiului Nobel. De ceva însă tot ai nevoie: voinţa de ascăpa şi ştiinţa ce să faci ca să scapi. În Manual sunt tratate amândouă.

Nu e nimic nou sub soare: n-am inventat eu roata, nici supravieţuirea. Conţinutul acestei cărţi se bazează pe experienţa multor supravieţuitori, pe unele cărţi şi site-uri din Internet, dar şi pe poveştilemultor tovarăşi de drumeţie.

În carte sunt date sfaturi şi pentru situaţii deosebite, care nu pot apărea la noi în ţară; dar acum lumea circulă cu uşurinţă pe totglobul şi nu se ştie unde te surprinde ceasul rău. Chiar dacă apariţia telefoanelor mobile a schimbatradical în bine problema salvării accidentaţilor izolaţi, metodele de supravieţuire tradiţionale, arhaicesunt încă bune şi acum, cu toată „globalizarea” comunicaţiilor.

Sper că acest Manual de supravieţuire va ajuta pe mulţi români să evite accidentele şi să scape din necazurile cu adevărat inevitabile. Iar pe câţiva adormiţi – să înceapă să gândească.

Va invit sa descarcati cartea de la link-ul de mai jos atat timp cat inca mai este disponibila.

Baze secrete subterane

– Scurta introducere in domeniu

Chiar dacă la o primă vedere par a fi ceva de domeniul SF, tunelurile şi bazele subterane sunt cât se poate de reale pentru cei avizaţi care le-au studiat. Universul subteranelor, al tunelurilor, al bazelor secrete şi al cavernelor este compus din grote, beciuri, misterioase oraşe subpământene şi, mai ales, din tuneluri şi din gigantice baze militare clandestine a căror funcţionare este învăluită pentru omul de rând într-o aură de mister. Exista zvonuri ca in toata lumea se construiesc cu frenezie buncare subterane ( in SUA, se spune, se construiesc 2 baze subterane pe an iar pina in prezent exista deja in jur de 140 ) . Despre aceste baze militare clandestine, deşi sunt secrete, există unele documente. Aceste baze constituie doar vârful vizibil al aisbergului. Ele reprezintă partea cea mai concretă şi cea mai palpabilă din această problematică, în timp ce oraşele subterane şi celelalte aspecte par să ţină de domeniul mitului, fiind documentate numai de mărturii care au uneori un aspect fantasmagoric. Vom urmări să discernem între mituri şi realitate, îmbinând intuiţia cu raţiunea, întrucât în cazul martorilor care s-au aventurat în interiorul acestor tărâmuri subterane, experienţele şi relatările lor nu au nimic fictiv. Adesea, realitatea depăşeşte cu mult imaginaţia! In toata lumea ar fi in jur de 1500. In America ele sint denumite DUMB (Deep Underground Military Bases) iar primele dintre ele au fost construite in anii ‘40 ai secolului trecut. Aceste baze sunt, practic, nişte oraşe subterane mari, între care circulă trenuri de mare viteză. Ele funcţionează pe principiul levitaţiei magnetice, care dezvoltă viteze de până la 2 Mach. In SUA, s-a constatat ca DUMB-urile sint construite, in special, in zona unor obiective strategice, cum ar fi baze militare, sedii DHS (un departament federal care se ocupa cu protejarea tarii impotriva atacurilor teroriste si a dezastrelor naturale) sau celebra zona Area 51. În medie, adâncimea unei astfel de baze este de peste 1,6 km, acestea fiind practic adevărate oraşe subterane. Toate ocupă un spaţiu între 4,3 şi 6,8 km3. Utilajele pentru forat sunt cu laser, ele pot face un tunel de peste 11 km într-o singură zi.

Inceputuri …

Pe 1 decembrie 1974, un Boeing 727 al companiei TWA se zdrobea de piscurile masivului Mount Weather, obturat de ceturile din nordul Virginiei. Nici unul dintre cei 92 de pasageri nu a supravietuit exploziei. Avionul s-a prabusit in apropierea unei baze militare, inconjurata cu un gard de sarma, care nu aparea pe nici o harta.
Dupa accident, un purtator de cuvant militar a refuzat politicos sa comenteze in vreun fel utilitatea, efectivele sau povestea bazei militare de la Mount Weather. In ciuda protestelor armatei americane, ziarul „The Washington Post” a publicat o fotografie a locului, avansand ipoteza conform careia dispozitivele radio ale bazei militare produceau interferente cu sistemul radar al avionului, lucru care ar fi dus la tragicul accident. Realizata chiar de pe Mount Weather, imaginea ofera o vedere interesanta a panourilor si a semnalelor luminoase instalate in jurul bazei. Pe una dintre pancarte se poate citi: „Orice persoana sau vehicul care intra in aceasta zona sunt controlate. Orice fotografie, desen, nota, harta sau alta reprezentare grafica a zonei sau a activitatii din acest perimetru sunt strict interzise”. Desi nu se stie cu adevarat la ce serveste baza din Mount Weather, multi observatori afirma ca ea este destinata gazduirii demnitarilor americani de rang inalt in caz de razboi nuclear. De ce atunci atata paza?
In 1970, Richard Pollack, un ziarist de la publicatia „Progressive”, a stat de vorba cu mai multi muncitori care au lucrat la aceasta baza secreta. El a descoperit ca baza de la Mount Weather era dotata cu apartamente private si dormitoare, strazi, cofetarii, spitale, un sistem de purificare a apei, o centrala electrica si birouri, baza mai avea si un mic lac, alimentat de la o sursa. Ea dispunea de propriul sau sistem de transport colectiv, niste masini electrice mici, dotate cu baterii reincarcabile, care se plimbau pe strazile orasului subteran. Conform unui dosar furat de un fost muncitor de la Mount Weather, in cazul unui razboi nuclear, presedintele Americii s-ar imbarca la bordul unui Boeing 747 special, care poate fi alimentat cu carburant in timpul zborului; astfel, ar putea sa stea in aer timp de trei zile incontinuu. La aterizarea la Mount Weather, presedintele s-ar fi instalat in una dintre aripile bazei, numita bine inteles Casa Alba. Din acest loc, el ar putea guverna fortele militare ale tarii, lovite de un razboi nuclear.
Din afirmatiile mai multor surse americane, care din motive lesne de inteles au dorit sa-si pastreze anonimatul, se stie ca la Mount Weather este organizata de doua ori pe luna o simulare de lupta pentru a antrena personalul prin mai multe scenarii de catastrofe nucleare. O data pe an, membrii cabinetului prezidential si alti oficiali de la Casa Alba, veniti cu avionul de la Washington, iau parte la aceste exercitii.
Acest amplasament, foarte atent supravegheat, nu a fost recunoscut de guvernul britanic. Hotarata sa-si duca pana la capat investigatia, presa americana considera ca ce se stie pana in prezent despre baza de la Mount Weather e doar partea vizibila a aisbergului. Pentru a descoperi intreg adevarul, cercetatorii problemei au colectat o biblioteca intreaga de informatii despre baze de acelasi tip, situate in intreaga lume. Surpriza! Desi Razboiul Rece nu mai este decat o amintire, multe dintre ele sunt inca 100% operationale.
Cel mai important lucru care trebuie clarificat este motivul pentru care fondurile publice sunt inghitite in construirea unor astfel de adaposturi, desi Razboiul Rece s-a terminat de mult, iar amenintarea unui conflict nuclear pare sa se fi indepartat. Absenta oricaror informatii publice in legatura cu astfel de baze da foarte mult de gandit.

Cum e posibil sa fie construite asa de multe locatii subterane si atit de multe tuneluri care insumeaza mii de kilometri lungime? Ei bine, americanii se pare ca ar dispune de o masina de produs tuneluri care functioneaza cu energie nucleara si foloseste laserul pentru a “sapa” pe sub pamint. Am pus in ghilimele cuvintul “sapa” deoarece nu e vorba propriu-zis de o sfredelire a pamintului ci de … o topire a lui. Cu ajutorul reactorului nuclear, masina dezvolta o temperatura de 1000 de grade Celsius cu care topeste pamintul si rocile pe care le intilneste in cale. In acest fel se creaza si peretii tunelului care, in faza finala, au un aspect sticlos si sint foarte duri. Un alt avantaj al acestui mijloc de produs tuneluri este ca nu lasa in urma deseuri sau moloz, care sa trebuiasca sa fie scoase in exterior cu benzi rulante, trenulete sau camioane.

Nuclear Subterrene, cum se cheama masina, poate produce tuneluri de peste 12 metri diametru intr-un ritm de pina la 10 kilometri pe zi. Da, ati inteles bine, 10 (zece) kilometri de tunel pe zi. O astfel de masina costa 13 milioane de dolari. Nu se stie de cite astfel de masinarii dispune SUA. La construirea unui singur DUMB lucreaza intre 10.000 si 18.000 de americani. Costul realizarii unui oras subteran se ridica in jur la 20 miliarde de dolari. Banii investiti in asemenea structuri se spune ca ar proveni din asa-zisul Buget Negru, din care sint finantate proiectele secrete. Se apreciaza ca in 2009, Bugetul Negru al SUA ar fi fost de 50 de miliarde de dolari.
Asadar, sume imense de bani se investesc in aceste orase subterane. Intrigant este faptul ca ele se construiesc in secret, daca se construiesc. De ce? Care e scopul lor? E normal ca orice guvern din lume, orice presedinte de stat, sa poata dispune de un astfel de buncar, baza subterana, pentru a se refugia in cazul unui razboi, unui cataclism natural. E logic! Dar, numai SUA ar dispune de 140 de DUMB-uri! Pentru cine? Pentru ce? Se prefigureaza vreo catastrofa naturala planetara? Vreun razboi nuclear? Vreo schimbare climatica dramatica? Este real acel plan de reducere a populatiei umane cu 90%? .

Localizarea celor mai celebre baze subterane SUA :

– Imensul complex al Bancii Rezervei Federale sub Muntele Pony, aproape de Culpepper;
– Baza de la Mount Wheather din Virginia, se intinde pe aproximativ 3,5 km2, la 30 de km vest de Washington, Mount Weather este una dintre cele mai mari enigme ale Americii. Accesul in interiorul acestei constructii „sapate in granitul cel mai dur din estul Americii” se face printr-o usa asemanatoare cu aceea a unui seif urias. Construit pe vremea presedintelui Truman, la inceputul anilor ’50, orasul este pazit 24 de ore din 24. Se poate ajunge la el pe drumul 601, la vest de Bluemont. Cei care locuiesc in zona stiu de mult ca acest drum duce intr-un loc secret, pentru ca, atunci cand ninge, el este primul drum curatat.
– Standard Oii are un centru subteran aproape de Hudson in New Jersey; – Northroy detine un complex aproape de Tehochop Mountains, in nord-vestul Californiei;
– Mc Donnel Douglas isi desfasoara activitatea in baze care sunt amplasate tot in California, la Hellandale si la Llona.
Scopul initial al constructiei acestor baze subterane secrete a fost acela de a oferi capilor din industrie si finante un adapost pentru a putea supravietui unui atac nuclear. Insa unii cercetatori considera ca aceste scopuri s-au schimbat in ultimii ani.
Observatori militari au observat transportul unor dispozitive robotice către Polul Sud şi au existat speculaţii conform cărora Forţele Aeriene Americane au transportat gigantica lor maşină sfredelitoare “Subterrene” (alimentată cu energie nucleară) către o bază secretă din Antarctica. Armata americană a cenzurat orice informaţii cu privire la această descoperire senzaţională. În ciuda embargoului informaţional impus, au circulat diverse rapoarte prin care americanii au început, în secret, excavarea locului acestei descoperiri senzaţionale.
Preşedintele Parlamentului Francez confirmă că e vorba de o structură veche de peste 12.000 de ani. Unele ţări europene chiar au protestat faţă de lucrările de excavaţie întreprinse de armata SUA, întrucât se ştie că Antarctica este teritoriu internaţional protejat de orice exploatări făcute de mâna omului. Nicole Fontaine, fost preşedinte al Parlamentului francez, chiar a declarat următoarele: “Dacă armata americană a construit ceva acolo, ea violează Tratatul internaţional privind Antarctica. Dacă nu, trebuie să vedem despre ce e vorba. Poate fi ceva ce are o vechime de cel puţin 12.000 de ani, ce a fost acoperit de gheţurile Antarcticii. Aceasta ar reprezenta cea mai veche structură artificială de pe planeta noastră. Pentagonul trebuie să dezvăluie ceea ce ascunde”.

Rusia

Jurnaliştii ruşi au dezvăluit informaţii despre cea mai mare bază secretă din subteranul Uniunii Sovietice. GTS-825 este numele conspirativ al uneia dintre cele mai mari baze secrete de pe teritoriul fostei Uniuni Sovietice. Potrivit site-ului englishrussia.com, baza a fost constriuta in perioada Razboiului Rece, intre 1957 si 1961. Baza este situata in muntii Tavros, are doua intrari si acces la apa. În interiorul sau pot fi stocate 100 kilotone de arsenal nuclear si are un tunel acvatic subteran cu docuri pentru submarine, depozite de combustibili si de munitie nucleara. In Golful Balaklava se vede una dintre intrarile in buncar, care putea fi inchisa, in caz de urgenta, cu un cheson de 150 de tone. Cealalta iesire spre mare este situata in partea de nord a muntelui Tavros, ambele cai de acces fiind mascate in mod profesional. 14 submarine pot intra in tunel si 3000 de persoane, populatia orasului Balaklava in momentul construirii bazei. În tunel existau si provizii pentru supravituirea celor 3000 de oameni timp de trei ani. Locuitorii stiau insa ca in acel loc se afla o statie telefonica Buncarul avea propriul spital, o brutarie si magazine alimentare.

China si bazele sale subterane

China detine ( cel putin in mod oficial ) in jur de 40 de buncare subterane.Aceste 40 de baze subterane au capacitatea de proteja cam 1500 de avioane, asadar nu sunt simple structuri subpamantene, ci dimpotriva baze aeriene in adevaratul sens al termenului. In cazul unui atac, avioanele surprinse pe piste si facilitatile tehnice ale bazei, la care se adauga si depozitele, sunt mult mai importante decat bombardarea pistelor de decolare-aterizare. Pentru remedierea unei piste sunt necesare cateva ore, dar daca baza respectiva isi pierde tehnicienii si capacitatile de reparatii si intretinere, depozitele de carburant sau piese de schimb, situatie este atunci cu adevarat dramatica.Aceste baze aeriene subterane sunt in mod clar gandite defensiv si au in vedere prevenirea unei lovituri preventive din partea unui inamic, lovitura care ar avea ca scop distrugerea la sol a aviatiei chineze si, poate mai important, distrugerea bazei tehnice de intretinere si reparatii a avioanelor.

Marea Britanie

La treizeci de metri adancime, dedesubtul colinelor batute de vant din Corsham, in comitatul Wiltshire din Anglia, este ingropat un complex subteran dotat cu toate facilitatile unui oras. Numita Burlington, asezarea a fost construita in anii ’60, in timpul Razboiului Rece. Conceputa drept adapost antiatomic pentru demnitarii englezi, ea dispune de apartamente, un spital, o brutarie, ba chiar si de cinematograf si bar. Daca s-ar fi declansat un bombardament atomic asupra Angliei, in acest adapost s-ar fi putut refugia 5000 de persoane, timp de un an intreg.
Pana in anii ’80, Burlington a fost postul secret de comanda al britanicilor in caz de razboi. Din incinta sa, conducatorii Angliei ar fi regizat operatiunile militare in cazul unui atac nuclear. Dupa ce a fost redus la un statut „semioperational” de catre guvernul Thatcher, in anii ’80, acest complex a continuat, totusi, sa fie inconjurat de mister pana intr-o perioada recenta. In ianuarie 1999, el si-a deschis portile in fata camerelor de filmat ale canalului de televiziune Chanel 4, primul post care a fost autorizat sa filmeze in acest loc. Tim MacDonald, fost ofiter al marinei regale, le-a declarat jurnalistilor: „Orasul se intinde sub pamant pe o suprafata de 14,6 hectare (…) si numeroase tunele se ramifica in toate directiile”. Acum cativa ani, o astfel de declaratie ar fi fost de neconceput. Se pare ca, in prezent, autoritatile sunt dispuse sa discute despre existenta unor astfel de baze.
Burlington nu este singurul oras de acest fel din Marea Britanie. Multe alte constructii, a caror amplasare ramane confidentiala, sunt presarate pe intregul ei teritoriu. In cartea sa, intitulata „Secret Underground Cities” („Orase Subterane Secrete”), Nick McCamley descrie constructia primelor buncare in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial. Aceste edificii aveau drept functie adapostirea materialului militar, a atelierelor de constructie mecanica si a operelor de arta din calea bombelor germane devastatoare.
Odata cu sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial si inceputul Razboiului Rece, inaltarea oraselor subterane a devenit o afacere serioasa. Construirea unei retele de baze secrete, care sa-i permita aparatului de stat sa faca fata unui atac nuclear, a devenit o necesitate. Anvergura proiectului este in continuare necunoscuta, la fel ca si costurile sale exorbitante. Faptul ca toate aceste adaposturi antiatomice, construite in cel mai mare secret, gratie fondurilor publice, nu sunt accesibile publicului larg, poate fi considerat drept un atentat la principiul democratiei occidentale.

Svalbard: ultima reduta

Buncarul este sapat in platoul montan, langa satul Longyearbyen, din Svalbard – un arhipelag situat la nord de Norvegia. Climatul arctic asigura congelarea naturala a semintelor, in timp ce instalatii aditionale coboara temperatura constant la -18 grade Celsius. Muntele si zapada asigura protectia naturala uriasului adapost. Regiunea care inconjoara buncarul cu seminte este izolata si nu este populata nici macar de ursi polari. Valoarea nepretuita a semintelor este reflectata si de natura inaccesibila a buncarului. Oricine ar incerca sa ajunga la seminte va avea de trecut de patru porti ferecate: poarta grea de otel de la intrare, o a doua situata la 115 metri mai jos, in tunel, si in fine alte doua usi care se inchid automat. Cheile sunt codate in asa fel incat sa ofere acces la diferite niveluri ale facilitatii. Nu toate cheile descuie toate portile. Acest buncar nu este singular. Seminţe din toate cerealele folosite acum au fost depozitate în alte două bănci imense, plasate în zona Oceanului Îngheţat şi în Anglia. Banca de seminţe Millennium se află la doar o oră de Londra şi adăposteşte cam un miliard de seminţe. Tehnologia folosită aici este la fel cu cea din Insulele Svalbard. Există totuşi o diferenţă esenţială. Seminţele depozitate lângă Londra sunt folosite în tot felul de experimente, în timp ce suratele lor din grotele norvegiene sunt păstrate pentru vremuri grele.

In cartea sa devenita bestseller, „Underground Bases and Tunnels: What is the Government Trying to Hide?” („Baze si tuneluri subterane: ce incearca sa ne ascunda guvernul?”), ufologul Richard Sauder afirma ca fortaretele subterane secrete, detinute si intretinute de catre anumiti particulari, sunt prezente in tot subsolul Statelor Unite. In afara unor imense baze militare, cum este aceea de la Mount Weather, exista numeroase alte constructii de talie mai modesta, care apartin unor intreprinderi private si sunt destinate sa-i adaposteasca pe patronii acestora in caz de catastrofa nucleara. Gigantul telecomunicatiilor AT&T, firma de constructii Lockheed si Standard Oil, una dintre cele mai mari companii petroliere americane, si-ar fi construit asemenea adaposturi. Daca afirmatiile lui Sauder sunt exacte, in cazul unui conflict nuclear, Statele Unite n-ar mai fi populate decat de reprezentantii guvernului, de generali si de directorii marilor antreprize.Următoarele pasaje au fost extrase din cartea „Underground Bases and Tunnels“ de Richard Sauder, Ph. D.:

„Utilajul pentru forări la adâncime, numit Nuclear Subterrene, a fost proiectat la Los Alamos National Laboratory, din New Mexico. Un număr de brevete şi câteva documente tehnice federale au fost depuse pe aceasta temă de către oamenii de ştiinţă la Los Alamos, dar apoi toate acestea au dispărut fără urmă. Acest utilaj bazat pe energie nucleară înaintează topind solul şi roca din calea lui, vitrificând solul şi lăsând în urmă un tunel solid, neted, ca de sticlă.
Căldura este furnizată de un reactor nuclear compact, care recirculă un fluid, format din litiu lichid, de la miezul reactorului până la suprafaţa de contact, unde acesta topeşte roca. În procesul de topire a rocii, litiul îşi pierde o parte din căldură. Apoi, acesta este trimis înapoi, de-a lungul exteriorului maşinii, pentru a ajuta la răcirea rocii vitrificate, în timp ce maşina înaintează. Litiul răcit este introdus înapoi în reactor şi ciclul se repetă. În acest mod, Nuclear Subterrene pătrunde prin rocă, la o temperatură de 2.000 grade Fahrenheit (1.100 Celsius), croindu-şi drum în adâncime.
Primul brevet pentru utilaje de tip Nuclear Subterrenes a fost patentat de către Comisia pentru Energie Atomică din SUA în 1972. Ulterior, în mod foarte semnificativ, Comisia pentru Energie Atomică din SUA şi Administraţa pentru Cercetarea şi Dezvoltarea Energetică din Statele Unite au interzis aceste brevete.
Nuclear Subterrene are un avantaj considerabil faţă de TMS-urile mecanice, deoarece ele nu lasă în urmă niciun fel de moloz, care ar fi trebuit eliminat cu cărucioare, trenuri, camioane etc. Acest lucru simplifică foarte mult construcţia de tuneluri. Dacă există Nuclear Subterrene acum, atunci prezenţa lor, cât şi tunelurile pe care le fac, ar fi foarte greu de observat, din simplul motiv că nu ar exista urme sau resturi, aşa cum se petrece cu dispozitivele convenţionale pentru construcţia de tuneluri.
În 1972, brevetul dispozitivului afirma limpede acest lucru. Rezumatul explicativ consemna:
«… resturile pot fi eliminate sub formă de rocă topită, atât pentru consolidarea tunelului, cât şi prin împrăştiere în fisurile apărute în rocile din jur. Burghiul de topire al rocilor are o formă care, datorită presiunii de propulsie suficient de mari, poate să producă crăpături în rocile situate radial faţă de burghiu, datorită presiunii hidrostatice ce se formează în rocile topite înaintea burghiului. Toată topitura nefolosită la consolidarea tunelului este forţată să pătrundă în crăpături, unde aceasta rămâne cristalizată.»
«…O astfel de consolidare (vitroasă) elimină, în majoritatea cazurilor, costisitoarea şi dificila problemă a eliminării resturilor şi, în acelaşi timp, are avantajul producerii unei carcase protectoare pentru tunel.» (U. S. Patent No. 3.693.731 din data de 26 septembrie, 1972) Astfel, avem o maşină de realizat tuneluri care nu lasă resturi şi produce o căptuşeală protectoare vitroasă care îmbracă tunelul în urma sa.
Trei ani mai târziu a fost depus un alt brevet, pentru o maşină de săpat tuneluri mari în rocă moale sau umedă, argiloasă sau în sol cu bolovani, care separă simultan miezul tunelului de topitura termică, formând o căptuşeală de sprijin prin separarea materiei topite de pereţii escavaţi şi detaşând materia din faţa tunelului cu ajutorul unui mecanism în care căldura necesară topirii şi materialele pentru căptuşeală sunt prelucrate de un reactor nuclear compact. Practic, după solidificare apare un zid vitros care căptuşeşte în mod uniform tunelul.
Acest brevet din 1975 specifică în continuare că echipamentul este destinat escavării de tuneluri de 12 metri în diametru sau chiar mai mult. Resturile din săpătură, pe care utilajul de escavare le preia în timp ce înaintează, ajung să formeze partea interioară a peretelui tunelului. Deci, într-un limbaj mai simplu, acest echipament va croi un tunel având o suprafaţă perfect cilindrică. Din resturile topite de rocă şi sol, utilajul de escavat tuneluri va realiza o căptuşeală solidă, vitroasă. În acelaşi timp, acest echipament de făcut tuneluri va măcina o parte din roca şi solul desprinse din scobitura topită şi o va transporta în partea din spate a utilajului, pentru eliminare cu ajutorul cărucioarelor, amestecătoarelor de moloz etc.Un al treilea brevet a fost trimis către Administraţia pentru Cercetarea şi Dezvoltarea Energetică din Statele Unite (United States Energy Research and Development Administration) cu doar 21 de zile după cel precedent, în 27 mai 1975, pentru un utilaj asemănător cu cel patentat la 6 mai 1975. Poate că unii dintre cititori au auzit acelaşi zvon pe care l-am auzit şi eu, care circulă ca un vârtej în literatura OZN şi în cea neoficială: poveşti despre tuneluri secrete sau tuneluri vitroase escavate cu ajutorul unor utilaje cu laser. Nu ştiu dacă aceste lucruri sunt adevărate. Dacă sunt, atunci poate că acele tuneluri vitroase sunt făcute de către acele Nuclear Subterrene, descrise în aceste brevete. Un cititor atent va observa că toate aceste brevete au fost obţinute de către agenţii ale guvernului SUA. În plus, toţi, mai puţin unul dintre inventatori sunt din Los Alamos, New Mexico. Desigur, însuşi Laboratorul Los Alamos este subiectul unor zvonuri despre existenţa încăperilor şi a tunelurilor subterane, despre micii cenuşii şi multe alte fenomene sub acoperire ce se desfăşoară acolo.“

Surse:

http://piatza.net/misterul-retelelor-de-buncare-subterane/

China si bazele sale aeriene subterane

http://enigmahistory.blogspot.co.uk/2012/04/orasele-subterane-buncarele-secrete.html
http://terraencyclopedia.org/2012/11/10/elitele-masoneriei-construiesc-puternice-baze-subterane-motivul-part-2/
http://2blackjack1.wordpress.com/2011/04/16/ce-anume-cauta-armata-s-u-a-in-antarctica-sub-calota-de-gheata/

Alte postari similare :

Noua Ordine Mondiala

De ce vor Elitele să reducă populaţia

De ce sunt tinute secrete observatiile OZN

Guvernul Mondial

NASA a descoperit planete care îndeplinesc toate condiţiile necesare vieţii!

Telescopul folosit de NASA pentru a „vâna” planete a dus la descoperirea a două corpuri cereşti ce par a fi locuri ideale pentru forme de viaţă. Cele două planete au dimensiunile ideale şi se găsesc la distanţa potrivită de steaua lor. William Borucki, cercetătorul care gestionează telescopul Kepler, a anunţat că aceste două planete sunt cele mai bune candidate identificate până acum în cursa descoperirii unor planete care găzduiesc forme de viaţă. Descoperirile au fost publicate în jurnalul Science. Experţii anunţă că aceste două planete reprezintă o bornă importantă în cursa pentru identificarea vieţii extraterestre.

În trecut, atunci când astronomii identificau exoplanete — planete aflate în afara sistemului nostru solar — acestea nu îndeplineau toate criteriile necesare pentru a găzdui forme de viaţă. Multe planete nu se găsesc în zona locuibilă — la o distanţă potrivită de steaua lor astfel încât să nu fie nici prea cald, nici prea rece, ci ideal pentru existenţa apei în formă lichidă. Până acum, toate planetele identificate în zonele locuibile erau prea mari. Cel mai probabil, aceste planete erau uriaşe bile de gaz, precum Neptun, nefiind potrivite pentru a găzdui forme de viaţă.

În schimb, planetele de dimensiunile Terrei descoperite până acum erau aflate la distanţe nepotrivite de stelele lor. Cele două planete identificate acum de cercetători, Kepler-62-e şi Kepler-62-f, îndeplinesc toate condiţiile necesare găzduirii vieţii. Cele două planete sunt gemene — orbitează aceeaşi stea şi se găsesc una lângă cealaltă, la o distanţă mai mică decât cea dintre Pâmânt şi Marte. Planetele sunt ceva mai late decât Terra, dar nu sunt prea mari. Kepler-62-e este o planetă caldă, Hawaiană, iar Kepler-62-f este răcoroasă, precum Alaska, a explicat Borucki.

Cercetătorul David Charbonneau de la Universitatea Harvard, coautor al acestui studiu, afirmă că „este prima planetă la care chiar mă gândesc «hm, chiar e posibil ca Kepler-62-f să găzduiască forme de viaţă”. Cercetătorul a adăugat că „am depăşit o barieră importantă. Chiar aşa, de ce să nu aibă forme de viaţă?”. Planetele se află la 1.200 de ani-lumină de Terra. Steaua pe care o orbitează datează de acum 7 miliarde de ani, fiind cu 2,5 miliarde de ani mai „bătrână” decât Soarele nostru. „Dacă se găsesc forme de viaţă pe aceste planete, probabil că sunt foarte avansate”, a comentat Borucki.

Kepler-62f, în viziunea artiştilor NASA:

Kepler-62e, în viziunea artiştilor NASA:

Descopera.ro

Statul Orwellian

Intotdeauna am considerat SUA un experiment. In paralel cu acest experiment s-au mai desfasurat si altele. Scopul a fost de a combina concluziile in ceva concret, ceva ce va pune stapanire definitiv pe omenire. Daca in Statele Unite, cei aflati in spatele experimentului au mizat pe libertatea de care beneficia individul, in alte parti ale lumii se punea accentul pe panica si control. Nazismul si comunismul au fost alte piese principale in stabilirea centralizarii puterii intr-un singur pilon central. Tehnicile folosite de catre cei din urma erau diametral opuse celor de peste ocean, tocmai pentru a se vedea reactia oamenilor la aceste tratamente. Si s-a vazut … omul este docil.

Daca tratamentul este asigurat de cu regularitate, oamenii nu se pot organiza in opozitii, nu pot comunica unii cu ceilalti de teama opresiunii si a tradarii . Dupa „caderea” blocului comunist s-a aflat ca o prea mare parte a populatiei facea rapoarte secrete catre militiile locale. In aceiasi categorie intra si nazismul. Hitler a inteles foarte bine ca e mai usor sa mobilizezi oamenii impotriva a ceva decat pentru ceva. Astfel si-a creat armatele civile care au terorizat oponentii sistemului inca dinainte de a veni la putere. Cei mai multi au inteles ca au doar doua optiuni, sunt de partea lui sau morti.

Tot mai multi oameni ( nu doar adeptii teoriei conspiratiei ) sunt de acord ca exista un complot ascuns si la vedere pentru o centralizare a puterilor. In Europa este oficial de mult faptul ca se doreste ca toate statele comunitare sa fie vasale Parlamentului European. Un fel de ev mediu modernizat. Globalizarea la nivel planetar s-ar realiza astfel in decursul a ( cel putin ) o suta de ani. Statele mai dezvoltate isi vor disputa locul in randul din fata iar restul vor sta umile la coada listei pana cand numele de stat independent va dispare din dictionarele limbilor.

Insa in ultima perioada lucrurile se misca prea repede…cel putin in SUA. Nu a trecut mult timp de la promulgarea si punerea in aplicare a legii ce prevede interzicerea detinerii armelor de calibru mare in „cel mai democratic” stat al lumii. Evenimentele din Boston par sa pregateasca un control si mai mare asupra cetatenilor de rand, iar panica nu face decat ca acestia sa nu riposteze deloc. Elietele au invatat din sistemele precedente cum sa combine nevoia de libertate a individului cu frica de autoritai si s-a ajuns la …democratie capitalista.

Evenimentele din ultimele saptamani confirma banuielile multor persoane ca ne indreptam sigur catre un stat de tip Orwellian. Supravegherea se va face mai agresiv si in mod oficial, controlul fiind facut „pentru siguranta cetateanului”. Populatia deja a inceput sa se comporte ca cei din regimurile comuniste, conduita civica atingand cote de record. In ultimele luni firmele private de securitate au achizitionat armament militar mai mult decat suficient si in mod suspect, iar multi au fost cei ce s-au intrebat impotriva cui o sa-l foloseasca.

Sa nu uitam de Posse Comitatus – legea federala a SUA ce nu permite armatei sa actioneze pe teritoriul tarii. Modificata in 1981, legea da voie doar Garzii Nationale sa asigure ordinea in stare de urgenta. Deocamdata !

Între oglinzile realitatii

„Majoritatea oamenilor prefera sa ramâna în zona de siguranta decât sa intre în astfel de încurcaturi. Chiar daca se lovesc direct de o întrebare, mai mult ca sigur vor fugi de ea, îsi vor ascunde capul în nisip sau îsi vor gasi repede de lucru cu altceva. De ce sa pui o Mare Întrebare? A pune o Mare Întrebare este o invitatie la aventura, o calatorie spre a descoperi. Este incitant sa pornesti într-o aventura noua; exista o fericire a libertatii, libertatea de a explora teritorii noi. Asa ca, de ce nu punem aceste întrebari? Pentru ca, punând întrebari, se deschide usa catre haos, catre necunoscut si catre imprevizibil. În momentul în care pui o întrebare la care chiar nu stii raspunsul, ti se deschide calea catre un tarâm al tuturor posibilitatilor. Esti dispus sa primesti un raspuns care ar putea sa nu îti placa sau cu care sa nu fii de acord? Daca te face sa te simti incomod sau daca te departeaza de siguranta pe care ti-ai creat-o pentru tine însuti? Daca raspunsul nu este ce vrei tu sa auzi? Ca sa pui o întrebare nu îti trebuie muschi, ci curaj.”

Oamenii de stiinta au descoperit ca daca masoara din punct de vedere electric ceea ce iese din creierul unei persoane (folosind RMN sau scannere PET, de exemplu) atunci când priveste un obiect si apoi când doar îsi imagineaza acel obiect, în ambele cazuri sunt active aceleasi zone ale creierului. Închiderea ochilor si vizualizarea obiectului, produce aceleasi tipare ale creierului ca si privirea acelui obiect. Creierul nu numai ca nu distinge între ceea ce vede în mediul înconjurator si ceea ce-si imagineaza, dar se pare ca nu stie nici diferenta dintre actiunea în sine facuta si actiunea vizualizata. Acest fapt a fost descoperit pentru prima data în anii ’30, de Edmund Jacobson, M.D. (creatorul Tehnicii de Relaxare Progresiva pentru reducerea stresului). Când dr. Jacobson a rugat subiectii sa vizualizeze actiuni fizice, a descoperit miscari foarte subtile musculare care corespundeau cu miscarile muschilor care ar fi fost implicati în activitatea respectiva. Aceasta informatie a fost foarte bine folosita de multi sportivi, în lumea întreaga.

Perceptia este un proces complex, cu multe fatete, care începe atunci când neuronii receptori capteaza o informatie din mediul înconjurator si o trimit, sub forma impulsurilor electrice, creierului. Ca toate fiintele vii, receptorii nostri sunt limitati. Nu putem vedea lumina infrarosie, nu putem simti câmpurile electromagnetice asa cum fac pasarile (folosind aceste informatii pentru a naviga). Cu toate acestea, cantitatea de informatii care vine prin cele cinci simturi este uluitoare – undeva în jurul a 400 de miliarde de biti pe secunda. Evident, nu privim si nu procesam constient nimic din toata aceasta cantitate. Cercetatorii spun ca numai aproximativ 2000 de biti trec prin constiinta noastra. Asa ca, în timp ce creierul trece la treaba încercând sa creeze pentru noi o poveste despre lume, trebuie sa si scape de o multime de informatii. De exemplu, în timp ce cititi aceste cuvinte, chiar daca simturile voastre receptioneaza temperatura din camera, senzatia corpului vostru aflat pe scaun, textura hainelor la nivelul pielii voastre, zgomotul frigiderului si mirosul samponului pe care l-ati folosit, sunteti mai degraba inconstienti de toate acestea în timp ce va concentrati asupra cuvintelor cartii.

„Emotiile noastre decid ce merita atentia noastra… Decizia despre ce devine gând ivit din constiinta si ce ramâne un gând nedigerat, un tipar ramas îngropat adânc în corp, este mediata de receptori.” Dupa cum spune Joe Dispenza: „Emotiile sunt menite sa stimuleze chimic ceva în memoria pe termen lung. De aceea le avem.” Emotiile noastre sunt legate/conectate la un nivel inferior al procesarii vizuale, undeva în apropierea primului pas. Acest lucru are un sens din punct de vedere al evolutionismului. Daca mergând pe poteca apare în fata ta un tigru, vei procesa aceasta imagine si vei începe sa fugi înainte de a întelege de ce. 400 de miliarde de biti pe secunda! Chiar si daca eliminam lucrurile care sunt nereale (martienii) si pe cele care sunt „irelevante”(mirosul samponului), tot ramân o multime de biti. Emotiile dau acestora greutatea si importanta lor relativa. Ele sunt scurtatura catre perceptie. Ele ne ofera si capacitatea unica de a nu vedea ceea ce nu vrem sa vedem.

Daca ne construim realitatea din deja existenta magazie de amintiri, emotii si asocieri, cum am putea percepe ceva nou vreodata?
Cheia este o noua cunoastere. Largind paradigma, modelul nostru despre ceea ce este real si posibil, adaugam noi optiuni listei pe care o pastreaza creierul nostru. Ţineti cont ca acea lista nu este decât o descriere a realitatii care se bazeaza pe experienta personala; nu este realitatea însasi. O noua cunoastere ne poate deschide mintea catre noi tipuri si noi nivele de perceptie si experienta. Este importanta o informatie noua, dar o cunoastere completa implica atât întelegerea, cât si experienta. Daca vrei ca cineva sa stie cum este sa manânce o piersica, poti sa-i dai informatii despre asta – „este zemoasa si dulce si moale…” – dar nu va stii niciodata, cu adevarat, pâna când nu va musca din acea piersica. Asa ca, pentru a ne largi paradigma si a ne deschide catre o viata mai buna, ne trebuie si experiente noi.

Daca percepi numai ceea ce stii, cum vei putea percepe vreodata ceva nou? Daca te creezi pe tine, cum vei putea creea un nou tine? Odata ce s-a înteles ca noi putem experimenta viata în limitele cunoscutului, a ceea ce cunoastem deja, devine evident ca, daca ne dorim o viata mai bogata, daca dorim mai multe oportunitati de dezvoltare, realizare si fericire, atunci avem nevoie sa facem o miscare puternica în noi însine, punându-ne mari întrebari, experimentând noi emotii si adunând mai multe informatii/date în retelele noastre neuronale.

Concluzia, cel putin atât cât a putut stiinta sa realizeze pâna acum, este urmatoarea: Noi cream lumea pe care o percepem. Când deschid ochii si privesc în jur, nu vad „lumea”, ci lumea pe care echipamentul uman senzorial este capabil s-o vada, lumea pe care sistemul meu de credinte îmi permite s-o vad si lumea pe care emotiile mele vor sau nu s-o vada. Cu toate ca respingem aceasta notiune si vrem sa credem ca exista o „lume reala” pe care o putem percepe cu totii si asupra careia sa cadem de acord, de fapt, deseori oamenii – si poate ca întotdeauna – au o perceptie cu totul diferita a acelorasi lucruri. De exemplu, când este descrisa o crima de catre mai multi martori , versiunile despre „ce anume s-a întâmplat de fapt” difera mult – nu numai în ceea ce priveste detaliile, dar chiar si în privinta înfatisarii (cum ar fi culoarea parului, înaltimea, îmbracamintea) atât a victimei, cât si a criminalului. Fiecare martor crede ca el sau ea detine povestea adevarata, dar ceea ce detin cu adevarat este propria lor perceptie despre ceea ce s-a întâmplat. Noi ne cream lumea mereu în miliarde de feluri. Din punct de vedere stiintific, vederea si perceptia sunt cele mai evidente si demonstrabile modalitati prin care facem astfel. Marea întrebare este: totul se opreste aici? Este aceasta limita pâna la care afectam lumea pe care o vedem?

Karl Pribram a revolutionat felul în care gândesc oamenii despre creier prin afirmatia ca acesta este esentialmente holografic. El a afirmat ca procesarile sunt raspândite în tot creierul si ca, întocmai ca o holograma, fiecare parte contine întregul. Acest lucru a fost suficient de ciudat în sine, dar apoi Karl Pribram a aplicat acest model felului în care percepem. El a spus ca universul este, în esenta, holografic si ca singurul motiv pentru care noi simtim ca suntem „în” realitate, în loc sa „percepem” doar realitatea, este faptul ca acest creier se conecteaza holografic cu acel „acolo, afara” (caz în care timpul si spatiul dispar – de fapt, este o alterare a frecventei si a relatiilor de faza) si astfel perceptia noastra nu este doar procesata în creier, ci mutându-se în afara creierului, interactioneaza cu „acolo, afara”(spatiul cosmic). De aceea, indiferent de cât de buna este realitatea virtuala, nu va va convinge niciodata ca sunteti „în” acea realitate.

Dar daca realitatea este holografica, este posibil sa o percepem direct? Simturile noastre sunt limitate; sunt ca formele de taiat biscuiti presând realitatea. Cu toate acestea, întâlnim exploratori în constiinta relatând ca este posibil sa experimentam lumea complet, direct, întregul univers si o boaba de nisip, totul deodata. Si din acel punct de vedere, totul – tot ceea ce percepem prin simturile noastre – este maya, iluzie. Deci, nu este vorba decât de punctul de vedere, de perspectiva.

Când analizam o dorinta data, e important sa facem doua lucruri: sa nu judecam si sa fim sinceri cu privire la adevaratul obiect al dorintei. Pentru a examina cu claritate o dorinta, orice tendinta de a judeca trebuie sa dispara, deoarece nu reprezinta altceva decât o etichetare a respectivei dorinte ca fiind rea, fapt ce o trimite în mecanismul respingerii. Dorinta apare. Cineva îti ia fata pe autostrada, pentru un moment dorinta ta este sa ai un tun cu laser cu ajutorul caruia sa-l spulberi de pe drum. Daca te simti groaznic si rusinat, atunci ai toate sansele ca motivul mâniei tale sa nu fie niciodata descoperit.

„Liberul arbitru se gaseste în cortexul nostru frontal, iar noi ne putem antrena sa facem alegeri mai inteligente si sa fim constienti de alegerile pe care le facem. Ei bine, eu cred ca acest lucru reclama exercitiu, diferite feluri de exercitii. Putem merge la sala pentru a ne întari bicepsii sau ne putem antrena cortexul frontal recurgând la yoga, meditatie si alte practici”.

Asadar, cine alege? Desigur, noi o facem, dar ajungem din nou într-un punct în care ne întoarcem la întrebarea: cine sunt eu? Ce aspect al nostru alege (personalitate/ego sau spiritul transcedental)? Din punct de vedere neurologic, se pare ca întrebarea poate fi reformulata astfel: oare alegerea provine dintr-o retea neurala existenta sau din cortexul frontal? Profitam de avantajul oferit de caracterul cuantic aleatoriu, ce ne permite sa alegem ceva nou, sau suntem un dispozitiv mecanic, ce actioneaza întotdeauna pe baza unor conditii preexistente (vechi)? Si ne întoarcem înca o data la întrebarea: în ce lume traim? Într-un univers viu, organic si interconectat sau într-unul divizat si imobil? Noi alegem.

Sa vorbim putin despre crearea realitatii. Este vorba de motivul pentru care cream ceea ce suntem, de nivelurile de la care cream si de modul în care facem aceste creatii mai constiente si mai puternice. Se pare ca extraordinarul nostru creier este conectat cu lobul frontal tocmai în acest scop. Dr. Dispenza spune: „Ceea ce ne diferentiaza de toate celelalte specii este raportul lobului frontal cu restul creierului. Lobul frontal e o zona a creierului responsabila de intentia ferma, luarea deciziilor, reglarea comportamentului si inspiratie. Si, pe masura ce dezvoltam aceasta abilitate ca fiinte umane, vom lua alte decizii care, de fapt, ne vor influenta potentialul si evolutia. O decizie care i-ar lua unui câine în mod literal mii de ani, poate fi rezolvata de fiinta umana în numai câteva momente, datorita dimensiunilor mai mari ale lobului frontal.”

Am vorbit asadar despre motivul pentru care dorinta e necesara si nu întotdeauna „rea”. Si iata de ce: pentru a aduce în realitate sanatatea, bogatia si fericirea trebuie sa luam decizii si sa ne aliniem la ele prin intentie. Iar daca înca simtiti o legatura imperfecta cu aceste lucruri, Ledwith ne explica mai departe: „Si de ce nu pot atinge aceste lucruri? În esenta, din cauza lipsei concentrarii. Nu putem sta concentrati, mintea umbla încolo si-ncoace, iar noi suntem prea puternic racordati la vibratiile planului material”. Aici e aici. Pentru ca intentia sa functioneze cu adevarat, ea trebuie sa fie focalizata – dar lumea în care traim ne solicita permanent atentia. Se cheltuiesc miliarde de dolari pentru a atrage atentia oamenilor. (Iar termenul operativ este cheltuiesc). E o dilema reala, observa dr. Dispenza, ca „majoritatea oamenilor se opresc deoarece cauta rezultatele dupa un efort foarte mic, iar când nu le vad renunta imediat la respectiva posibilitate. Totusi, potentialul exista si dupa momentul în care ei se opresc. Suntem foarte lenesi ca fiinte umane. Traim într-o lume conventionala si daca nu primim imediat exact ceea ce dorim, devenim nerabdatori”.

Dar, desigur, nu putem arunca vina pentru lipsa noastra de concentrare asupra lumii. Aceasta e o mentalitate de victima. Mai degraba, pentru a obtine o intentie buna, trebuie sa ne dorim acest lucru si sa luam deciziile necesare dezvoltarii ei. E vorba, de fapt, despre o reactie în lant cu rezultate extraordinare.

fragmente din cartea – What the Bleep Do We Know?! – Ce naiba stim noi, de fapt?!

Mistere arheologice ale istoriei I

Din Biblie aflam ca Adam si Eva au fost creati in urma cu cateva mii de ani, conform unor teorii ale unor fundamentalisti religiosi. Stiinta ne informeaza ca acest lucru este pura fictiune si ca omul este prezent pe planeta asta de cateva milioane de ani iar specia noastra are doar cateva zeci de mii de ani. Se poate ca stiinta oficiala sa se insele in acelas mod ca si Biblia ? Cateva dovezi arheologice, ce nu sunt luate in calcul de catre cercetatorii oficiali, par sa confirme acest lucru, iar istoria vietii pe Pamant poate diferii mult de ceea ce am fost invatati. Haideti sa trecem in revista cateva mistere ale antropologiei moderne.

1. Sferele canelate sau Sferele Klerksdorp
De-a lungul ultimelor decenii, minerii din Africa de Sud au dezgropat sfere misterioase de metal. Sferele Klerksdorp, denumite asa după locul în care au fost gasite, au fost extrase din mina de argint Wonderstone, din Africa de Sud. Au fost descoperite în anii ’80 de catre minerii care sapau dupa argint. Necunoscute ca origine, aceste sfere de aproximativ un centimetru sunt gravate cu trei caneluri paralele jurul ecuatorului. Două tipuri de sfere au fost gasite: unul este compus dintr-un metal solid albastrui cu pete de albe, celalalt sunt scobite si umplute cu o substanta alba spongioasa. Unele dintre aceste obiecte prezintă caneluri bine definite și paralele latitudinale sau bavuri. Nu se poate preciza la ce erau folosite aceste bile, dar specialistii au observat că unele dintre ele se rotesc în jurul axelor lor, fara ca o forta sa intervina în generarea acestui proces. Sferele au fost gasite într-un depozit mineral Precambrian datat la o vechime de 2,8 miliarde ani . Aceste obiecte stranii sunt un total mister. Ele reflecta o anumită perioada din istoria Terrei, dar nimeni nu poate specifica momentul si nici creatorii lor. Exista voci care susţin ca bilutele metalice ar fi de provenienaă extraterestra si ca nu ar fi fost create pe Pamant, insa, această afirmatie ramane deocamdata la ideea de presupunere.

 

2. Pietrele Dropa
In 1938, o expeditie arheologica condusa de dr. Chi Pu Tei în Baian-Kara munti-Ula din China a facut o descoperire uimitoare in unele pesteri care au fost ocupate de catre o cultura si civilizatie antica. Arheologii au descoperit o serie de morminte care contineau scheletele unor hominizi dintr-o rasa necunoscuta. Nici una dintre fosile nu depasea inaltimea de 1,38 metri, iar oasele acestora, extrem de subtiri, pareau sa sustina cranii disproportionat de mari. Adevarata descoperire avea insa sa o constituie cu un disc de piatra, incrustat cu semne minuscule, pe care cercetatorii il scot la iveala din apropierea mormintelor. Piatra cilindrica, cu un diametru de circa 25-30 de centimetri prezenta in centru o gaura perfect sferica, aspect care amintea mai mult de placile de patefon de la acea vreme. Artefactul va fi trimis la Universitatea din Beijing, acolo unde i se va stabili vechimea, 12.000 de ani. Timp de doua decenii, alte peste 700 de discuri vor fi descoperite in pesterile din Bayan Kara-Ula. In 1958, unul dintre cercetatorii chinezi care se ocupa cu studierea inscrisurilor neobisnuite, profesorul Tum Um Nui, anunta decriptarea unui mesaj socant. Se pare ca discurile de piatra relatau povestea unei nave venite din spatiu, care s-ar fi prabusit in muntii Himalaya cu mult timp in urma. Vanati initial de triburile locale, supravietuitorii accidentului, care se autodenumeau Dropa, ar fi ajuns, intr-un final, sa convetuiasca pasnic cu acestia.

3.  Mecanismul de la Antikythera
Este considerat un computer mecanic antic realizat pentru calculul pozitiilor astronomice. Acest mecanism a fost recuperat în anii 1900-1901 dintr-o epavă de langă insula Antikythera. Importanța și complexitatea mecanismului au fost ințelese abia cateva decenii mai târziu. Perioada sa de constructie este în prezent estimată a fi între 150 și 100 i.Hr.. Gradul de sofisticare mecanică este comparabil cu a unui ceas elvețian din secolul al XIX-lea. Artefacte tehnologice cu manopera și complexitate similara nu vor mai apare pană în secolul 14, atunci cand ceasurile mecanice astronomice au fost construite în Europa. Mecanismul este cunoscut ca cel mai vechi calculator stiintific complex. Acesta conține mai multe roți dințate și uneori este numit primul computer analog cunoscut, desi producerea sa fara cusur sugereaza ca aceasta ar fi putut avea un numar nedescoperit de predecesori în timpul perioadei elenistice. Se considera ca a fost construit pe baza teoriilor astronomice și matematice dezvoltate de catre astronomii greci. Se estimează că acest mecanism a fost facut in jurul anilor 150-100 î.Hr.

4. Pietrele de la Ica
In anul 1966 dr. Cabrera din Lima a primit de la un taran o mica piatra pe care era gravata o pasare bizara. Doctorul a observat ca pasarea gravată pe piatră semana cu o „silueta mitologica”. Intrigat si curios, a cercetat piatra si a observat ca ea semana cel mai bine cu un pterosaur, un saurian zburator, care a existat în urmă cu 140 până la 60 de milioane de ani. Confuzia era totala, cine ar fi putut sa vada si sa deseneze atunci un asemenea zburator? După ce a exclus varianta falsificarii, a urmărit sa deduca provenienţa pietrei. Si astfel a ajuns la cea mai fantastică descoperire arheologica: piatra apartinea unei biblioteci de piatră a unei umanităti care a populat planeta Pamant in preistoria cea mai indepartată. In fosta lui clinica a facut un muzeu particular în care acum exista aproximativ 10.000 de pietre de dimensiuni si culori variate, cantarind între 100 g şi 200 kg. Gravurile de pe pietrele de la Ica ne înfatiseaza o civilizatie umanoida care avea o structura fiziologica apropiata de a noastră, insă prezenta numai 4 degete la maini si la picioare, ochii mai mari şi mai rotunzi. Unele pietre arata obiceiurile acelei civilizatii, anatomia interioara, boli, sisteme medicale, forme de organizare sociala, ritualuri religioase, obiceiuri sexuale. De asemenea, sunt ilustrate multe harti ale cerului aşa cum se vedea acesta acum 60 milioane de ani, harţi ale zonei, precum si o istorie a acelor timpuri, cu razboaie şi conflicte politice.Un alt aspect aproape incredibil este faptul ca pe multe pietre se gasesc informatii despre dinozauri. Astfel apar reprezentari ale speciilor tiranozaur, brontozaur, triceratops, lambezozaur şi stegozaur. Pe foarte multe pietre se arata aspecte din viata cotidiana a acestor oameni, care sunt în preajma dinozaurilor. Acest lucru este uimitor, pentru ca dovedeste ca intr-adevar au existat oameni in acea perioada preistorica, ceea ce este în totală contradictie cu ceea ce se stie la ora actuală. De exemplu, descrierea dinozaurilor, precum si cea a plantelor care au existat la acea vreme, este mult prea complexa si foarte elaborata, ceea ce arata ca acei oameni detineau cunostinte vaste de biologie şi fiziologie. Avand în vedere implicatiile acestei descoperiri, armata peruana a realizat studii amanuntite asupra pietrelor. Din punct de vedere geologic, acestea sunt alcatuite dintr-un material carbonizat, format prin răcirea lavei dintr-o activitate vulcanica datand de acum 100 milioane de ani. Pe pietre se semnaleaza un strat de oxizi care este mai vechi de 12.000 de ani. Un raport al armatei afirmă ca: „Un fals este exclus. Nu exista incă o dovada clara a vechimii pietrelor. Insă este cert faptul ca aceste desene nu apartin vreunei culturi preincase cunoscute”.

 

 

5. Bateriile din Bagdad
Bateria de la Bagdad, denumita uneori bateria partilor, este numele comun pentru un numar de artefacte din Mesopotamia, posibil din timpul perioadei partilor sau a sasanizilor (primele secole d. Hr.), si descoperite, probabil, în 1936 în satul Khuyut Rabbou de langă Bagdad, Irak. Aceste artefacte au intrat în atentia mai larga în 1938, când Wilhelm König, directorul german al Muzeului National din Irak, a gasit obiectele în colectiile muzeului. In 1940, König a publicat o lucrare în care face speculatii cum ca acestea ar fi fost celule galvanice, folosite pentru galvanizarea aurului pe obiecte de argint. Aceasta interpretare continuă sa fie considerata cel putin ca o posibilitate ipotetică. Daca ar fi corecta, aceste artefacte ar fi anterioare inventiei lui Alessandro Volta din 1800 a celulei electrochimice cu mai mult de un mileniu. Artefactele sunt formate din vase de teracota de aproximativ 130-155 milimetri inaltime si o grosime de 70-80 milimetri (cu o gura de 1,5 inch) care contin un cilindru din cupru realizat dintr-o foaie de cupru laminata in care se afla o singură tija de fier foarte subtire. In partea superioara, tija de fier este izolată de discul de cupru prin prize de bitum. Tija de fier trece prin centrul cilindrului de cupru fara să il atinga. König a concluzionat ca obiectele ar putea data din perioada partilor (intre 250 i.Hr. și 224 d.Hr.). Oare cum de s-a pierdut o astfel de tehnologie ?

 

 

http://unmuseum.mus.pa.us/bbattery.htm

– va urma –

Universul Holografic

Tot mai multe persoane din mediul stiintific se arata convinse ca Universul in ansamblu, dar si atomii sau obiectele din preajma noastra, arata de fapt cu totul altfel decat le vedem, realitatea fiind de fapt o imensa, atotcuprinzatoare holograma. Ideia captivanta ca am putea trai intr-o simulare holografica tridimensionala  a fost luata in calcul de mai multi oameni de stiinta  acestia sugerand ca lumea fizica, care credem ca e reala, este de fapt o iluzie. Totul pleaca de la faptul ca in cadrul fizicii moderne a fost definita o lungime numita – lungimea Planck, fiind limita minima pana la care poate fi impartit si observat Universul . Este expresia faptului ca nici distantele si nici intervalele de timp nu pot fi masurate cu o precizie infinita, existant deci un soi de biti ori bule spaţio-temporale mai jos de care Universul nu mai poate fi divizat. Traim intr-o era in care toata lumea a vazut o holograma. Dar ce este aceasta ?

Inregistrare a unei imagini tridimensionale pe un suport în general bidimensional se numeste holograma. Aceeasi metoda se poate aplica si la inregistrarea, redarea si prelucrarea datelor de alta natura decât cele vizuale.Metoda a fost descoperita in 1947 de catre fizicianul de origine maghiara Dennis Gabor. Inventia sa nu a putut fi aplicata pe scara larga decît dupa 1960, o data cu inventarea laserului, primele holograme a unor obiecte tridimensionale fiind obtinute in 1962. Diferenta intre o fotografie si o holograma este ca in cea din urma, informatia despre fiecare punct din obiect este distribuita pe intreaga suprafata a hologramei. Spre exemplu, daca holograma unei persoane este taiata in jumatate si apoi iluminata de o raza laser, fiecare jumatate va contine imaginea intreaga a persoane. Si chiar daca si cele doua jumatati sunt din nou divizate, fiecare bucata de film va contine o mai mica, dar intacta versiune a imaginii originale. Spre deosebire de fotografiile normale, fiecare parte a unei holograme contine toate informatiile posedate de intreg. Mai mult, holograma permite observarea obiectului de la diferite distante si din toate directiile aflate in interiorul unui anumit unghi solid impus de pozitia relativa a obiectului si a hologramei. Teoria universului holografic afirma ca anumite campuri de energie sunt decodate de catre creierul nostru într-o imagine 3D, pentru a da iluzia unei lumi fizice. Perceptiile pe care le observam pot foarte bine provenii dintr-o sursa artificiala. Sa presupunem ca am putea lua creierul din corpul nostru si pastrandu-l în viata il introducem într-un bol de sticla. Luam un calculator în care pot fi înregistrate toate tipurile de informatii, date precum imagini, sunet si miros, apoi conectam acest computer la centri senzoriali ai creierului aflat in bol si astfel pacalim creierul ca „traieste” – cel putin teoretic. Oamenii de stiinta care au studiat acest fenomen, nu se afla la marginea comunitatii stiintifice, ci sunt persoane ce studiaza fenomenul cu foarte multa seriozitate. Iata cateva exemple:

– Conceptul a fost propus pentru prima oara de catre Gerard ‘t Hooft si a devenit pentru prima oara o interpretare corecta a teoriei corzilor prin munca lui Leonard Susskind, care a combinat ideile sale cu cele anterioare ale lui Gerard ‘t Hooft și ale lui Thorn Charles.
– fizicianul David Bohm era convins ca realitatea, asa cum o vedem, de fapt nu exista; in ciuda aparentei sale soliditati, Universul nu este de fapt decat o fantasma, o holograma gigantica si splendid detaliata , cosmosul fiind continut in fiecare particica a sa si fiecare parte este de fapt o condensare a întregului Univers.
– Leonard Susskind de la Institutul pentru Fizica Teoretica din Stanford a tinut mai multe prelegeri intitulate Lumea ca o holograma;
– Alain Aspect a realizat unul dintre cele mai serioase experimente in domeniu ; echipa sa a descoperit ca, in anumite circumstante, particule elementare, precum electronii, pot comunica instantaneu intre ele la o distanta oricat de mare; nu conteaza daca sunt 10 metri sau 10 miliarde de kilometri; experimentul pare sa contrazica teoria relativitatii, care interzice vitezele mai mari decat viteza luminii;
– Craig Hogan este un profesor de astronomie si fizica la Universitatea din Chicago si director al Centrului de Astrofizica Particulelor de la Fermilab; el este cunoscut pentru teoria sa a „zgomotului holografic”. Potrivit lui Hogan ar exista o limita fundamentala a continuumului spatiu-timp în care spatiul si timpul incep sa se dizolve in „granule”, tot asa cum o imagine dintr-un ziar se fragmenteaza în puncte atunci cand este marita.
– Fizicianul american Brian Greene spune ca: „Tot ceea ce vedem si experimentam, ceea ce noi spunem ca reprezinta familiara noastră realitate tridimensionala, poate fi doar o proiecție de informații stocate pe o suprafață bidimensională minusculă aflată la mare distanta, similar modului în care informația unei holograme este stocată pe o bucată subțire de plastic. […] Tind să cred ca da, această lume tridimensională este un fel de iluzie si că adevarata realitate ultimă este realitatea bidimensională de la suprafața Universului.”
– Continuand studiile lui Einstein, francezul Jean Charon a elaborat o teorie a relativitatii complexe, unde universul are o natura alcatuita dintr-o parte reala si o parte imaginara care se intrepatrund si se completează reciproc. Astfel, in interiorul electronilor, spatiul si timpul sunt diferite de felul in care le cunoastem. Asta inseamna ca fiecare electron al corpului nostru contine, in imagine holografica, datele noastre complete – cel putin teoretic.

Teoriile de mai sus dezvaluie existenta unui camp energetic cosmic universal, in care toate elementele sunt corelate la nivel subatomic, cuantic. Tot mai multe teorii stiintifice conduc spre ideea ca ceea ce am mostenit de la vechile civilizatii despre „Marele Tot”, despre „Marea Constiinta Universala” sau „Marele Spirit” s-ar putea sa fie adevarate. Aceste idei fac stiinta sa se apropie de conceptiile filosofice legate de existenta, indeosebi, ale Orientului, cat si de cele religioase ale Occidentului. Astfel, se poate spune ca, prin fizica cuantica, stiinta isi uneste principiile cu cele ale spiritualitatii. Campul unificat ar putea explica experienta iluminarii sau posibilitatea constiintei de a accesa gene din ADN care sa nu provoace suferinta, imbatranire, boli, moarte. Se va putea explica posibilitatea mintii de a schimba realitatea, puterea mintii asupra materiei putand influenta viitorul omenirii.

Daca teoriile lor sunt adevarate, noi toti facem parte din holograma universala, o parte indispensabila din puzzle-ul cosmic. Intregul cosmos se afla în interiorul nostru, nu numai pentru ca suntem parte din holograma universala, ci si pentru ca suntem holografici, prinnatura noastra. Explorand aceste idei se nasc mai multe intrebari: daca banuim ca suntem fiinte programate si traim in interiorul unei simulari avem vreo posibilitate sa aflam daca este adevarat sau nu ?exista posibilitaea sa schimbam rezultatul jocului virtual ? cine acreat aceasta realitate virtuala si mai ales, cu ce scop? Sa fie oare posibil ca stiinta si spiritualitatea sa ofere un model de Univers inteligent constient de sine in momentul Big-Bang-ului ?

Teoria Universului holografic nu a convins toti oamenii de stiinta, dar a deschis o poarta catre o modalitate alternativa de a intelege realitatea, o modalitate pe care de acum inainte nu o mai putem ignora.

Alte postari la tema:

Între oglinzile realitatii

Solutii… pentru adormiti

Iluzia libertatii

Cand ne-am pierdut puterea ?