Uniunea Europeana cu Rusia ca lider

În lumea conspirațiilor subiectele abordate nu sunt privite în culorile negru sau alb, există întotdeuna posibile abordări ale griului. Ipotezele pleacă de la zvonuri, știri privite din alte unghiuri decât cele ’’oficiale’’, de la circumstanțe neadecvate evenimentelor, cu alte cuvinte din firimituri lăsate în urmă de manipulatori.

Să luăm ca exemplu întrebarea: cine conduce lumea? Deja e tipic să se raspundă că evreii conduc sau cele două organizații surori, Masoneria și Illuminati. În media și chiar în comunitatea conspiraționiștilor se spune că americanii conduc lumea, că sforile trase de Păpușari pornesc din SUA. Dar toate acestea sunt prea evidente, prea acceptate de canalele de informații oficiale care parcă asta doresc, să credem în veridicitatea lor. Oricând vorbim de conspirații la televizor, parcă deja ceva nu mai e cum trebuie să fie. Sau așa trebuie să fie, noi să privim cu convingere în direcția greșită.

Înainte de a propune o ipoteză legată de Păpușari avem nevoie de câteva clarificări. Cum definim adevărații conducători ai lumii? În mod vizibil sunt oamenii politici, cei aflați efemer sau dictatorial la putere în statele lumii. Tot în mod oficial, în spatele politicienilor există forțe economice cu interese comerciale, dar care prin lobby și donații fac posibil accesul înspre structurile politice unor oameni care evident le vor apăra interesele economice.

Neoficial se presupune că oamenii care s-au implicat cu banii în campanii si alte activități aferente politicului, dețin in facto puterea. Dar ăștia sunt bogații momentului, concerne create de un secol cel mult, ori noi când vorbim de un grup ocult care deține puterea de secole sau chiar milenii nu putem arăta spre aceștia.

Imaginați-vă că mâine sistemul monetar internațional dispare. Concernele și marile grupuri bancare dispar instantaneu, valoarea lor este exact aceeași cu valoarea hârtiei sau a digitului electronic. Cine e mai presus de bani?

Probabil că cel mai puternic s-a simțit influența forțelor oculte pe parcursul secolului XX. Crearea Federal Reserve Bank la finele lui 1913, crearea statului bolșevic, revoluția chineză, războaiele mondiale, războiul rece, crearea Uniunii Europene. Acestea sunt marile evenimente, punctele majore, dar pe lângă există o întreagă mișcare browniană care leagă evenimentele între ele și de potențialii păpușari. Schema aplicată a fost destul de simplă, dar evident că a necesitat un plan și o organizare care poate merge cu secole în urmă. Nu o să definesc păpușarii decât păpușari sau ei. Pentru că așa sunt, le simțim influența, simțim efectele planurilor puse în aplicare, dar ei nu sunt vizibili. Poate că la final o să urce pe scenă să facă o plecăciune publicului aplaudaci.

Schema aplicată în secolul XX

După reușita întemeierii Statelor Federale Americane, ei aveau nevoie de polarități diferite, de centre de putere opuse și totuși convergente. Așa că au finanțat revoluția rusă si mai apoi revoluția chineză. Deși la prima vedere pare fără sens, să ne gândim la cele două războaie. Dușmani, aliați, apoi dușmani, din nou aliați și apoi dușmani.

În paralel apare fascismul, un derivat al comunismului prin varianta social muncitorească. Toate create ca experiment, pentru a vedea până unde se poate întinde dimensiunea socială totalitară, până unde face poc. Și să nu uităm îmbogățiții de pe urma războiului. Îmbogățiții de pe urma confiscărilor. Funcționarii ONU și Interpol cu origini naziste. Toate adunate ne demonstreză că nu a existat un conflict ideologic sau ideatic, ne arată ca păpușarii au ținut toate sforile și le-au manevrat cum au dorit.

De granițe nu mai vorbim. Au fost trasate în așa fel ca să nu lase o națiune mică sau mijlocie liniștită. Peste tot există revendicări teritoriale, cel mai proaspăt conflict e regiunea Ucraina, care e urmare directă a împărțirilor ruso-americane, apoi ale dominației sovietelor asupra Balcanilor și a Uralilor.

Presupuneri fără dovezi

Să presupunem ca păpușarii au nevoie de sediu/sedii care prezintă siguranță și stabilitate în timp. Au nevoie de o țară sau mai multe unde există potențial de foc, adică armată și tehnologie de vârf plus bomba atomică.

După ce un secol întreg s-a vehiculat conspirația evreilor americani, e greu să venim cu altă variantă sau cu noi dovezi. Dar să presupunem că una din tările unde s-au simțit bine este vechiul URSS și actuala Rusia. O țară în care controlul era și este deținut de un număr redus de oameni, deci ieftin și eficient de manipulat sau chiar ușor de propulsat proprii oameni. Rusia și Anglia erau singurele țări cu care Hitler accepta și chiar a făcut cu rușii tratat de neagresiune. Dacă rușii nu provocau războiul, nu era nici un pericol din partea naziștilor. Dar asta devine un element care evidențiază sforile altfel invizibile. Prin agresiunea suferită, Rusia primește dreptul tacit de la restul puterilor de a administra (a se citi ocupa) jumătate din Europa. Ciudățenia apare în momentul așa-numitului Război rece. De ce din aliați au devenit dușmani? Pe de alta parte presupușii trădători americani care au vândut secretele producerii bombei atomice declarau că au primit ordin să predea planurile.

Dar care este Planul păpușarilor? Marele fin se regăsește în dorința de control asupra pământenilor. De reținut acest amănunt. Foarte mulți conspiraționiști cred că elitele, adică păpușarii, au dorința ascunsă de a reduce populația, dar prin reducerea populației își reduc controlul. Trebuie să gândim din prisma unui egocentric și/sau narcisist cu accese psihopatologice: are nevoie de adulație, are nevoie sa simtă sub talpa lui cum zdrobește un număr însemnat de oameni, are nevoie ca o masă cât mai mare de suflete să depindă de decizia lui luată prin mișcarea degetului mic de la mâna stângă. Ei sunt zeii moderni, stau în umbră, dar au nevoie să-și demonstreze atotputernicia.

Divizarea statelor și la scurt timp integrarea lor într-o structură comunitară, acordarea independenței unor state care au fost parte integrantă a unei uniuni, forțate e drept, dar care nu mai pot funcționa individual din motive economico-industriale, dezordine, extremism și corupție în state care, tradițional, sunt suverane sau imperialiste. Totul duce spre o nouă reorganizare. Există însă câteva state, printre care se află și Rusia, care au rămas neatinse. Noi acolo plasăm centrele de comandă ale păpușarilor.

Ipoteză                                

Următorul pas e cooptarea în Comunitatea Europeană a Rusiei. Însă înainte de asta trebuie făcută puntea. Asta e legătura dintre evenimentele din Ucraina și marea brambureală. Pe lângă clasica cedare a suveranității, impunerea unor lideri marionetă, preluarea pieței, etc., apare și tensiunea internațională care ocupă televizoarele și nu se văd legi de încătușare a drepturilor civile și constituționale pe teritoriul statelor occidentale. Iar când intriga ucraineană devine plictisitoare, se sinucide un copilot cu tot cu pasageri. Că doar nu trebuie să privim spre legea călușului din Spania.

Revenind la planul integrării Rusiei în U.E., ce putem vedea: un viitor stat cu drepturi speciale, un lider în Parlamentul European. Actualul Satana, Putin, o să se retragă și poporul rus o să aleagă (așa o să presupună el, poporul) democratic. Iar dacă Putin pierde, înseamnă că nu au fost fraudate alegerile. Înseamnă doar că a câștigat omul cu sforile direct controlate de păpușari.

Un viitor în care avem Uniunea Euro-Asiatică nu sună rău, în teorie. În practică, suveranitatea statală, individualitatea națională și cel mai important economia națională o să devină istorie. Istorie predată ilicit, căci în manuale o să fie scrisă istoria oficială.

Iar dincolo de Ocean, în marea democrație americană, se va instaura încet dar sigur, monopolul chinezesc. O să apară primii primari de origine chineză, apoi un guvernator chinez. Iar când anchetatori independenți vor face public numele și numărul companiilor cu capital chinezesc va fi prea târziu.

PSIHOPATOLOGÍE s.f. Ramură a medicinei care studiază tulburările activității psihice. [Gen. -iei. / < fr. psychopathologie, cf. gr. psyche – suflet, pathos – boală, logos – știință].
Sursa: DN (1986) |