Uniunea Europeana cu Rusia ca lider

În lumea conspirațiilor subiectele abordate nu sunt privite în culorile negru sau alb, există întotdeuna posibile abordări ale griului. Ipotezele pleacă de la zvonuri, știri privite din alte unghiuri decât cele ’’oficiale’’, de la circumstanțe neadecvate evenimentelor, cu alte cuvinte din firimituri lăsate în urmă de manipulatori.

Să luăm ca exemplu întrebarea: cine conduce lumea? Deja e tipic să se raspundă că evreii conduc sau cele două organizații surori, Masoneria și Illuminati. În media și chiar în comunitatea conspiraționiștilor se spune că americanii conduc lumea, că sforile trase de Păpușari pornesc din SUA. Dar toate acestea sunt prea evidente, prea acceptate de canalele de informații oficiale care parcă asta doresc, să credem în veridicitatea lor. Oricând vorbim de conspirații la televizor, parcă deja ceva nu mai e cum trebuie să fie. Sau așa trebuie să fie, noi să privim cu convingere în direcția greșită.

Înainte de a propune o ipoteză legată de Păpușari avem nevoie de câteva clarificări. Cum definim adevărații conducători ai lumii? În mod vizibil sunt oamenii politici, cei aflați efemer sau dictatorial la putere în statele lumii. Tot în mod oficial, în spatele politicienilor există forțe economice cu interese comerciale, dar care prin lobby și donații fac posibil accesul înspre structurile politice unor oameni care evident le vor apăra interesele economice.

Neoficial se presupune că oamenii care s-au implicat cu banii în campanii si alte activități aferente politicului, dețin in facto puterea. Dar ăștia sunt bogații momentului, concerne create de un secol cel mult, ori noi când vorbim de un grup ocult care deține puterea de secole sau chiar milenii nu putem arăta spre aceștia.

Imaginați-vă că mâine sistemul monetar internațional dispare. Concernele și marile grupuri bancare dispar instantaneu, valoarea lor este exact aceeași cu valoarea hârtiei sau a digitului electronic. Cine e mai presus de bani?

Probabil că cel mai puternic s-a simțit influența forțelor oculte pe parcursul secolului XX. Crearea Federal Reserve Bank la finele lui 1913, crearea statului bolșevic, revoluția chineză, războaiele mondiale, războiul rece, crearea Uniunii Europene. Acestea sunt marile evenimente, punctele majore, dar pe lângă există o întreagă mișcare browniană care leagă evenimentele între ele și de potențialii păpușari. Schema aplicată a fost destul de simplă, dar evident că a necesitat un plan și o organizare care poate merge cu secole în urmă. Nu o să definesc păpușarii decât păpușari sau ei. Pentru că așa sunt, le simțim influența, simțim efectele planurilor puse în aplicare, dar ei nu sunt vizibili. Poate că la final o să urce pe scenă să facă o plecăciune publicului aplaudaci.

Schema aplicată în secolul XX

După reușita întemeierii Statelor Federale Americane, ei aveau nevoie de polarități diferite, de centre de putere opuse și totuși convergente. Așa că au finanțat revoluția rusă si mai apoi revoluția chineză. Deși la prima vedere pare fără sens, să ne gândim la cele două războaie. Dușmani, aliați, apoi dușmani, din nou aliați și apoi dușmani.

În paralel apare fascismul, un derivat al comunismului prin varianta social muncitorească. Toate create ca experiment, pentru a vedea până unde se poate întinde dimensiunea socială totalitară, până unde face poc. Și să nu uităm îmbogățiții de pe urma războiului. Îmbogățiții de pe urma confiscărilor. Funcționarii ONU și Interpol cu origini naziste. Toate adunate ne demonstreză că nu a existat un conflict ideologic sau ideatic, ne arată ca păpușarii au ținut toate sforile și le-au manevrat cum au dorit.

De granițe nu mai vorbim. Au fost trasate în așa fel ca să nu lase o națiune mică sau mijlocie liniștită. Peste tot există revendicări teritoriale, cel mai proaspăt conflict e regiunea Ucraina, care e urmare directă a împărțirilor ruso-americane, apoi ale dominației sovietelor asupra Balcanilor și a Uralilor.

Presupuneri fără dovezi

Să presupunem ca păpușarii au nevoie de sediu/sedii care prezintă siguranță și stabilitate în timp. Au nevoie de o țară sau mai multe unde există potențial de foc, adică armată și tehnologie de vârf plus bomba atomică.

După ce un secol întreg s-a vehiculat conspirația evreilor americani, e greu să venim cu altă variantă sau cu noi dovezi. Dar să presupunem că una din tările unde s-au simțit bine este vechiul URSS și actuala Rusia. O țară în care controlul era și este deținut de un număr redus de oameni, deci ieftin și eficient de manipulat sau chiar ușor de propulsat proprii oameni. Rusia și Anglia erau singurele țări cu care Hitler accepta și chiar a făcut cu rușii tratat de neagresiune. Dacă rușii nu provocau războiul, nu era nici un pericol din partea naziștilor. Dar asta devine un element care evidențiază sforile altfel invizibile. Prin agresiunea suferită, Rusia primește dreptul tacit de la restul puterilor de a administra (a se citi ocupa) jumătate din Europa. Ciudățenia apare în momentul așa-numitului Război rece. De ce din aliați au devenit dușmani? Pe de alta parte presupușii trădători americani care au vândut secretele producerii bombei atomice declarau că au primit ordin să predea planurile.

Dar care este Planul păpușarilor? Marele fin se regăsește în dorința de control asupra pământenilor. De reținut acest amănunt. Foarte mulți conspiraționiști cred că elitele, adică păpușarii, au dorința ascunsă de a reduce populația, dar prin reducerea populației își reduc controlul. Trebuie să gândim din prisma unui egocentric și/sau narcisist cu accese psihopatologice: are nevoie de adulație, are nevoie sa simtă sub talpa lui cum zdrobește un număr însemnat de oameni, are nevoie ca o masă cât mai mare de suflete să depindă de decizia lui luată prin mișcarea degetului mic de la mâna stângă. Ei sunt zeii moderni, stau în umbră, dar au nevoie să-și demonstreze atotputernicia.

Divizarea statelor și la scurt timp integrarea lor într-o structură comunitară, acordarea independenței unor state care au fost parte integrantă a unei uniuni, forțate e drept, dar care nu mai pot funcționa individual din motive economico-industriale, dezordine, extremism și corupție în state care, tradițional, sunt suverane sau imperialiste. Totul duce spre o nouă reorganizare. Există însă câteva state, printre care se află și Rusia, care au rămas neatinse. Noi acolo plasăm centrele de comandă ale păpușarilor.

Ipoteză                                

Următorul pas e cooptarea în Comunitatea Europeană a Rusiei. Însă înainte de asta trebuie făcută puntea. Asta e legătura dintre evenimentele din Ucraina și marea brambureală. Pe lângă clasica cedare a suveranității, impunerea unor lideri marionetă, preluarea pieței, etc., apare și tensiunea internațională care ocupă televizoarele și nu se văd legi de încătușare a drepturilor civile și constituționale pe teritoriul statelor occidentale. Iar când intriga ucraineană devine plictisitoare, se sinucide un copilot cu tot cu pasageri. Că doar nu trebuie să privim spre legea călușului din Spania.

Revenind la planul integrării Rusiei în U.E., ce putem vedea: un viitor stat cu drepturi speciale, un lider în Parlamentul European. Actualul Satana, Putin, o să se retragă și poporul rus o să aleagă (așa o să presupună el, poporul) democratic. Iar dacă Putin pierde, înseamnă că nu au fost fraudate alegerile. Înseamnă doar că a câștigat omul cu sforile direct controlate de păpușari.

Un viitor în care avem Uniunea Euro-Asiatică nu sună rău, în teorie. În practică, suveranitatea statală, individualitatea națională și cel mai important economia națională o să devină istorie. Istorie predată ilicit, căci în manuale o să fie scrisă istoria oficială.

Iar dincolo de Ocean, în marea democrație americană, se va instaura încet dar sigur, monopolul chinezesc. O să apară primii primari de origine chineză, apoi un guvernator chinez. Iar când anchetatori independenți vor face public numele și numărul companiilor cu capital chinezesc va fi prea târziu.

PSIHOPATOLOGÍE s.f. Ramură a medicinei care studiază tulburările activității psihice. [Gen. -iei. / < fr. psychopathologie, cf. gr. psyche – suflet, pathos – boală, logos – știință].
Sursa: DN (1986) |

Când efectul acoperă cauza, se naște grotescul

 Partea I

Majoritatea celor ce frecventează acest blog sunt la curent cu teoriile așa-zis conspiraționiste ce au apărut în jurul subiectului atacurilor de la Paris. Conform istoriei oficiale a incidentelor din Paris, pe 7 ianuarie 2015 în jurul orei 11:30, doi bărbaţi înarmaţi au intrat cu forţa în redacţia revistei Charlie Hebdo, cunoscută pentru caricaturile zeflemitoare la adresa mai multor religii, şi în special, a celei islamice. Atacatorii au fost identificaţi de poliţie ca fiind fraţii Said şi Cherif Kouachi, care au omorât 12 persoane şi rănit alte 11, apoi au reuşit să scape.Cei doi au fost omorâţi după operaţiuni de hăituire care au durat două zile, la 30 km de Paris. Atacul a avut loc după câteva luni de avertismente ale guvernului francez cu privire la riscul unui atac terorist al militanţilor islamişti. Cei care sunt încă în căutarea anumitor semne de întrebare pot să-i direcționez către câteva articole ce au rezumat destul de bine faptul că ceva e putred la mijloc:

– http://www.badpolitics.ro/zeci-de-scapari-ale-regizorilor-in-cazul-telenovelei-charlie-hebdo-nici-holywood-ul-nu-mai-e-ce-a-fost/

– http://epochtimes.ro/news/hollywood-ul-mutat-la-paris-incidentele-din-paris-incep-sa-arate-a-inscenare–228562

– http://www.cocoon.ro/?p=6739

– https://lupuldacicblogg.wordpress.com/2015/01/08/in-ce-hal-va-manipuleza-chiar-nu-aveti-ochi-sa-vedeti-operatiunea-mossadului-de-la-paris-trezirea-ca-suntem-in-secolul-xxi-anul-2015/

– http://www.ziare.com/international/atentat-paris/atentat-terorist-la-paris-cinci-teorii-ale-conspiratiei-1342029

– http://www.ziare.com/international/atentat-paris/cine-e-de-fapt-in-spatele-atacului-de-la-paris-1342127

Și din punctul nostru de vedere a fost un teatru pus la cale de către oricine altcineva decât de cei care vrea opinia publică să ne facă să credem. Dar de către cine ?  De data asta parcă ne-au lăsat prea multe firimituri după care să ne luăm… Prea multe gafe, prea multe scenarii de film, prea multe greșeli pe care până și unele ziare oficiale le-au observat și le-au semnalat mai timid sau mai pe față. Vor oare Stăpânii din Umbră ca tot mai multă lume să conștientizeze că EI sunt cei care decid totul? Sau au ajuns într-un stadiu al aroganței atât de mare încât nu le mai păsa deloc despre opinia maselor?

O altă variantă ar fi că totul să le fi scăpat de sub control și că unele persoane infiltrate în aceste structuri, încercă să-i demaște. Ce dovezi avem în sprijinul afirmației?

În primul rând să ne aducem aminte de atacurile precedente în care, în mare parte, regia și execuția au fost aproape excepționale. Începând cu turnurile gemene și terminând cu atentatele din Boston, dovezile că a fost o înscenare, ori au apărut prea târziu, ori au fost circumstanțiale. În cazul acesta trebuie doar să analizezi atent filmul evenimentelor și vei înțelege (dacă ai mintea deschisă) că e un joc de culise, nereușit aș spune. Privind cronologia evenimentelor, avem o senzație ciudată: parcă autoritățile nu doreau să îi prindă înainte de un termen prestabilit. Să fie o desincronizare datorată incompetenței aparatului de poliție sau teroriștii trebuiau prinși și excutati în data aia și nu mai devreme?

Cu atâtea camere de supraveghere, cu atât de mult control al telefoanelor, cu peste 80.000 de polițiști, jandarmi și trupe militare pe urmele lor, atacatorii au umblat nestingheriți mai bine de două zile. Au dat telefoane la telviziune, au jefuit o benzinărie, au luat ostateci… sunt sigur că ar fi putut scăpa. Dar n-a fost așa. Dând dovadă de „profesionalism” au fost reperați și lichidați pe data de 09/01/2015 la ora 18:15.

Între timp au început atacurile împotriva musulmanilor ce trăiesc în Franța. Sticle incendiare și grenade aruncate în moschei, bătăi de stradă, etc. Toată lumea se aștepta la o scăpare de control a situației. Numai că, ce să vezi? Din tot tam-tamul asta, un musulman e scos erou. Acel musulman, care lucra în supermarketul evreiesc (!?!) și care a salvat viața a patru evrei… no coment.

La fel de ciudată e și sinuciderea lui Helric Fredou, în vârstă de 44 de ani, care era adjunctul şefului serviciului regional al poliţiei judiciare din departamentul Haute-Vienne. În noaptea de miercuri spre joi, el a trimis un grup de anchetatori la Châteauroux pentru a efectua verificări în cadrul anchetei privind atentatul de la Charlie Hebdo. El a aşteptat revenirea echipei pentru a afla informaţiile obţinute, apoi, în jurul orei 1.00 s-a împuşcat în cap cu arma de serviciu. (?!?)

Am învățat un lucru de-a lungul ultimilor ani – nimic nu e ceea ce pare. Și dacă pare o conspirație ușor de demascat, cu siguranță altceva e la mijloc. Să fie oare mai mulți regizori ce nu s-au pus de comun acord cu desfășurarea evenimentelor? Să fie asta începutul declinului celor care au încercat să se unească pentru a stăpâni lumea? Încep oare facțiunile din vârful piramidei să se dueleze în public? Vor oare unii să demonstreze că acei „nebuni, adepți ai teoriei conspirației” au avut dreptate? S-a schimbat oare planul inițial și vom asista la mai multe atacuri, în care vina va cădea fățiș pe anumite centre de putere? Cine câștiga din asta? De obicei cel ce nu e arătat cu degetul.

Lăsând toate astea la o parte trebuie să analizăm și cum vor gestiona statele Europei această „criză”.  Sunt sigur că mulți dintre voi ați intuit că ceea ce a fost odată 11 Septembrie pentru americani, va fi de acum înainte 7 Ianuarie pentru europeni. Peste ani, sau poate chiar luni, ne vom aminti că de aici a început totul. Totul, ce? Constrângerea libertăților de care beneficiați încă. După „Patriot Act”, legea aprobată de către guvernul american în urma atacurilor teroriste de la turnurile gemene și care a limitat drastic libertățile populației, „Libery Act” ori „Nation Act” sau indiferent ce nume pompos o să-i dea, va limita și libertățile de care se bucură acum europenii. Liderii de la Bruxelles tot vorbesc, mai deschis sau mai pe la colțuri, că este nevoie de o astfel de lege; la fel și cei din țărișoara noastră, care nu a fost nici măcar amenințată. Din istoria ultimilor 20 de ani se poate vedea că de câte ori s-a găsit o amenințare, oportunitate, portiță, cei care decid destinul țărilor nu s-au sfiit să mai adauge câte un amendament în numele „dreptului la siguranța națională/ a populației/”etc. Însă cu fiecare astfel de paragraf adăugat unei legi s-au gândit să reducă dreptul la liberă exprimare, dreptul la proteste libere, intimitatea apelurilor telefonice, intimitatea e-mail-urilor, a rețele de socializare, etc.

Majoritatea scepticilor argumentează cu faptul că „dacă nu ai nimic de ascuns, nu ai de ce să te temi”. Este exact sloganul folosit de către naziști și comuniști. Și cu asta cred că am spus tot. Indiferent cine a fost în spatele acestui teatru ieftin, TU, cetățeanul de rând, vei avea de suferit. „Nu se va întâmpla niciodată asta” au spus și americanii înainte de 11/09 așa că faza asta trebuie depășită. Dacă spre acest pachet al „Legii Siguranței” ne îndreptăm, atunci îmi e tot mai limpede faptul că pace, belșug, bunăstare, liniște… vor deveni un șir de cuvinte pe care, mulți dintre noi ne vom aduce aminte de ele, cu regret. Dar mai ales punându-ne întrebarea: „De ce nu am făcut nimic?”

Partea a II-a

 Câteva cuvinte

by Gebelezis

În urma acestor atentate s-au vehiculat diferite teorii, unele de bun simț, altele fantastice. Ce nu este luat în considerare sau dacă este, atenția către problemă este periferică. Deocamdată.

Ce ne așteaptă în viitor? Nu atentate, nu război civil în Franța, nu extremism antiislamic…suntem noi cei asteptați. Prima reacție a fost: să inăsprim legislația. Deși sună paranoic, asta duce doar la revenirea regimului totalitar. Mai grav e ca se dorește acest regim in toată Uniunea! Vocile de oameni relaxați, spun că dacă nu ai nimic de ascuns, ce contează ca ei îți citesc mailul sau îți ascultă telefonul. Păi omule relaxat: de ce mai închizi ușa când stai pe w.c.-eu?

Mai simpatic este efectul produs pe termen scurt: nu mai ai loc de susținătorii luptei antiteroriste să strigi si tu acolo, chiar mai subtire sau mai leșinat, că ți-e foame. Nu, lupta antiteroristă, cu teroriștii care trebuie, este costisitoare. Tu trebuie să urăști în liniște teroriștii, ei sunt cei care te-au adus în pragul leșinului, ei ți-au furat pâinea de pe masă. Politicienii sunt martiri și sfinți. Intangibili. Anatema fie aruncată asupra ta dacă ai curajul sa faci sunetele mațelor publice.

Un efect pe termen lung: globalizarea. Sunt aproximativ două decenii de când dorita globalizare a fost stopată, îngropată in birocrație și orgolii. Lupta contra unui dușman comun ( deși apare cu surprize ciudate de genul cererii facute de ministrul de interne spaniol pentru care refacerea vamelor dintre statele europene e soluție viabilă) aduce un nou avânt colaborării. Până și reprezentanții Rusiei au fost prezenți la marșul francez (petrecut ca din întâmplare in data de 01.11.2015). Globalizarea nu e un produs negativ, este un deziderat natural al societății umane, dar trebuie lăsat să acționeze de la sine, in 100-1000 de ani, în funcție de puterea de autodeterminare si conștientizare individuală sau comună, în funcție de dorința fiecărei societăți de acceptare sau de xenofobie. Globalizarea impusă, cu centre de influență economica, cu reguli rigide și pur capitalist-sălbatice, are șanse mari să fie respinsă de mase, de omul element matriceal, din cauza lipsei tranziției spre alte concepte decât cele cu care era condiționat prin naștere in arealul său geografic-național. Ori acum, nu mai poate să spună nu, așa cum cel flămând nu mai poate să spună mi-e foame. Lupta antiterorista primează.

Foarte posibil ca atentatele să fie fară un regizor anume. Pur și simplu exista conjunctura, iar neimplicarea sau incapacitatea mental-profesională a forțelor de ordine să fie singurul regizor. Asta nu înseamnă ca liderii politici și cei economici nu profită. Nu cred o lacrimă de-a lor, nu cred cuvintele lor frumoase: pace, colaborare, protecție, creștere economică, etc. Provocări inter-religioase există; avem un trecut de sânge între europeni si otomani, tradus prin creștini versus musulmani; factori de stres există de ambele părți. Așadar cum cred liderii că în actualul climat, provocat si de lipsa unei viziuni pe termen mediu și lung al mediului social european, vor preveni haosul care urmează? Ne scot ochii cu sistemele de supraveghere și legi big brother. In America au funcționat? In orașul cu cele mai multe camere de supraveghere din lume au reusit să prevină? Dar poate că nici nu dorsc prevenția, dușmanul trebuie simțit de toți, iar daca nu e cu gloanțe, bombe și morți îl uităm. Așa că încă un atentat mai mare e de așteptat anul acesta. Poate chiar destul de curând.

Aceste legi nu fac decăt să te dezbrace. Pune un om pirpiriu să se bată cu un om vânjos dar nud. Cel pirpiriu are șanse foarte mari să câștige. Aceste legi ajută marile concerne să fure secretele potențialei concurențe. Lipsa de reglementărilor juridice, chiar mai permisive, duce la abuz. Și o să ducă.

Secolul roboților

Ideea unor „maşinării superinteligente” pare desprinsă din opere SF precum „The Terminator” sau „The Matrix”, însă experţii afirmă că este mai aproape de realitate decât ne-am putea imagina. Unii cred chiar că singularitatea – momentul în care inteligenţa artificială o va egala şi apoi depăşi pe cea umană – ar putea avea loc în doar 16 ani.

Nu știu dacă s-a observat, dar există o tendință a oamenilor de știință de a ne spune nouă, muritorilor de rând, ce se va întâmpla în viitor și cum vor evolua anumite aspecte ale vieții noastre. Pe lângă asta filmele de profil își fac și ele datoria și ne arată un viitor așa cum îl văd cei aflați în spatele proiecțiilor de acest fel. Oamenii simpli sunt prea puțin interesați de acest aspect, consumându-și energia pentru a descoperi noi metode de a supraviețuii în noul an. Fără să vrem, intrăm  însă în viziunile acestor futurologi…

Futurolog – persoana care se ocupa cu futurologia… Futurologie –  Știință care se ocupă cu studiul, explorarea și cercetarea viitorului; știință a previziunii, știința viitorului; viitorologie. Viitorologia (sau futurologia) este cercetarea sistematică și critică a problemelor legate de posibile dezvoltări viitoare. Se concentrează pe studierea legilor și metodelor noi de previziune a viitorului. Termenul a fost folosit prima dată de politologul german Ossip Kurt Flechtheim în 1943, el considerând futurologia ca fiind o sinteză între ideologie și utopie, neavând pretenții că ea ar avea un caracter științific. În concepția sa, futurologia reprezintă „o oglindă a istoriei”. Obiectul futurologiei era definirea omului, viitorul istoriei și al culturii sale.

Observăm în ultimii ani tendința futurologilor de a prevede o lume în care omul e contopit cu mașina. Mai pe scurt – transhumanismul.  În anul 1958, într-un interviu, celebrul matematician John von Neumann vorbea despre faptul că progresul tehnico-științific accelerat lasă să se întrevadă un fel de singularitate, dincolo de care viața și lumea așa cum le știm noi nu mai pot exista. Singularitatea tehnologică este un concept din futorologie care se referă la implicațiile pe care în general le are  progresul tehnico – științific foarte accelerat pentru specia umană și ceea ce înțelegem prin om.

 În 1965, I. J. Good introduce ideea de explozie inteligentă (a unei mașini) care este inclusă acum în conceptul singularității tehnologice. Conceptul a fost în mod formal lansat în 1993 de către matematicianul Vernor Vinge și dezvoltat apoi de către experți precum Ray Kurzweil și Eliezer Yudkowsky. Este și un important obiectiv tehnologic urmărit de mișcarea transumanistă. se estimează că în aproximativ 20-30 de ani computerele vor depăși puterea de calcul a creierului uman, care este de ordinul a 1014 operații pe secundă.

Omul dispune de 100 de miliarde de neuroni cu câte 1.000 de conexiuni pe neuron (calculele având loc în principal în conexiuni) și cu 200 de operații pe secundă pe fiecare conexiune.

Dacă mașinile vor prelua controlul înseamnă că asta e evoluție? Oare așa trebuie să decurgă lucrurile? Sau așa vor anumite entități care controlează întreaga noastră existența? Vom deveni o specie asemănătoare cu cea a furnicilor… sau a albinelor? În care fiecare are treaba sa fără ca liberul arbitru să existe și fiecare să conlucrăm pentru binele stupului? Oare asta e modelul universal? Am observat că la albine și furnici a funcționat, până când omul a decis să intervină…

Știu că par doar scenarii SF dar realitatea ce ne înconjoară ar fi părut la fel de fictivă pentru o persoană ce trăia la începutul secolului trecut.

Spuneam într-un articol precedent că e posibil să fim generatoare de energie pentru alte specii. În trecutul îndepărtat, mitocondriile erau organisme independente, însă la un moment dat o celulă ancestrală a cuprins aceste bacterii primitive, iar de-a lungul istoriei evoluţioniste mitocondriile au permis celulelor să preia treptate toate funcţiile pe care le aveau, limitându-se doar la producerea de energie. Devenim oare la fel ca mitocondriile? Noi oferim energia, noi pornim aceste maşinării, iar, treptat, ele îndeplinesc toate celelalte sarcini… Sau avem de ales ?!?

Pe de altă parte, de unde definim o inteligența artificială că fiind mai avansată sau egală cu cea umană? Dacă luăm în considerare doar puterea de calcul atunci vorbim de o mașină psihopată, fără imaginație, urmând reguli scrise în programul ei. Dacă regulile nu permit autodeterminarea avem doar o mașină, dar dacă un nebun îi da libertatea de decizie atunci avem o mașină imperfectă care înțelege doar legile înscrise în ea, imprecise așa cum sunt cele umane de acum. Dacă luăm inteligența și o raportăm la abstractizare, creație și intuiție atunci niciodată omul creator nu o să fie depășit.

Și aici înțelegem capcană întinsă de psihopații care ne conduc: nefiind creatori, ci doar niște psihopați cu bani ce conducând oameni speriați, nu văd dincolo de universul lor static. Dezvoltarea mașinilor se putea face de un secol, dar mașina se aseamănă cu creierul lor, doar calcul, așa că văd în ea un concurent la putere.

Aici nu mai e vorba de transhumnism sau de pierderea controlului, aici e doar egoismul elitei în fața concurenței. Toate apocalipsele au fost visate de minți bolnave, minți capabile ele înșile să producă dezastrele. Dar dezastrele aduc anarhie și pierderea controlului, așa că în ultimul cincinal s-au limitat războaiele doar pe zone unde era nevoie de depopulare și preluarea resurselor. Dezvoltarea științei a fost limitată pentru mase în scopul prevenirii independenței.

Indiferent de cum va arăta secolul ce îl avem în față, tehnologia va juca un rol important. Că o vom alege ca aliat sau dușman depinde doar de noi.