Sistemul de control – cum suntem împiedicați să gândim liberi


     Din cele mai vechi timpuri oamenii au fost controlați de către cei ce conduceau lumea în care trăiau. Societățile tribale, primele regate, imperiile, toate au folosit forme de control și manipulare cu scopul de a-i face pe cetățeni să accepte ideile  conducătorilor. Fie că era vorba de religie sau dictatură, oamenii au fost obedienți și au acceptat controlul unei elite. Acea elită, în funcție de nevoi, crea premisele unei situații apoi beneficia de pe urma ei. Se pare că societatea umană e creată pentru obediență. Nicicând, indiferent de sistemele de control, oamenii nu s-au răsculat împotriva sistemului, sau dacă au făcut-o, numărul lor a fost destul de mic. Diferența între o societatea tribală și cea modernă e destul de mare. Atunci era vorba de supraviețuire. Capacitatea conducătorilor de a mobiliza mulțimile era de cele mai multe ori vitală. Însă în timpurile noastre se observă o tendința de control absolut combinată cu o un trend spre o dictatură mondială. Cu timpul, anumite forme de guvernare au lăsat impresia că omul de rând are capacitatea de a alege; de a vota dacă merge la război sau dacă va fi pace, de a alege austeritatea, legi care îi îngrădeau libertatea, concepte care nu erau acceptate de către majoritatea celor ce formau societatea, etc. Însă în tot acest timp oamenii au fost coordonați din umbră pentru a fi direcționați către o idee sau alta. Cum de au relizat acest lucru elitele? În ultima sută de ani, prin complicitatea media și prin intermediul tehnologiei. Tehnologie care e mult mai nocivă decât am crede noi. Lăsând la o parte avantaje ei, trebuie să fim conștienți și de nivelul dependență la care suntem supuși.

      Undeva pe la jumătatea secolului XX, oamenii de știință ce lucrau pentru complexul militar industrial au dezvoltat aplicații în domeniul neurotehnologiei ce le-au permis descifrarea activității creierului uman. Tehnologia a făcut posibil monitorizarea oamenilor și identificarea a ceea ce gândeau, vedeau sau auzeau. În același timp le-a permis ca aceste funcții să fie controlate artificial: gânduri, sunete, și chiar vise puteau fi introduse artificial direct în mintea umană, indiferent dacă subiectul era treaz sau  dormea. Discursurile și acțiunile lor puteau fi controlate în mod involuntar. Subiecții (victimele) nefiind conștienți de ceea ce se întâmplă. Persoanele ale căror centrii cerebrali sunt stimulați electric cred că acțiunile lor sunt suma deciziilor luate de către ei. Oamenii care au luat parte la experimente nu erau conștienți de acțiunile externe. Recunoscând importanța militară a tehnologiei, liderii celor mai înalte nivele de autoritate au impus o clasificare secretă asupra acestora și au folosit inițial tehnologia în domeniul militar.  Toate astea se întâmplau înainte ca oamenii de rând să aibă acces la televiziune prin cablu, telefoane celulare sau computere personale. La un moment dat, dezvoltarea științei a ajuns în punctul în care implantul în creier putea fi realizat  cu un înalt grad de precizie și eficiență. Electrozi mai subțiri decât un fir de păr puteau fi introduși în creier fără intervenție chirurgicală. Tehnologia wireless, care funcționa pe aceleași principii cu ale telefoanelor inteligente de azi, făcea posibil ca subiecții (victimele) să fie controlați de la distanță fără ca aceștia să fie conștienți.

    La un moment dat s-a decis implantarea acestui program pe scală largă asupra populației, fără ca aceasta să fie conștientă și în condiții de secretizare maximă. Programele erau supervizate de către complexul militar și vizau schimbarea comportamentului uman. Începând cu anii 1970-1980 televiziunea pătrundea în mai toate casele oamenilor. Zeci, sute de canale TV distrau populația, o făceau docilă și o manipulau în ce direcție se dorea. Studii științifice făcute publice au scos la iveală faptul că imaginile vizualizate la o anumită frecvență pot modifica anumite gânduri ba chiar  pot implanta idei fără ca subiectul să fie conștient de asta. Persoana în cauza ar crede că acele idei îi aparțin. Pentru a împiedica publicul să conștientizeze aceste aspecte, au fost puse în aplicare numeroase operațiuni de dezinformare. Canalele media, aparent private dar controlate de către statul din umbră prin persoane obediente acestuia, au manipulat opinia publică în direcția dorită. Pentru ca totul să fie și mai credibil au fost înființate televiziuni care aparent erau în tabăra oponenților. Exact ca partidele politice care par să lupte între ele, televiziunile arătau cealaltă față a monedei dar într-un mod manipulatoriu.

     În secolul XXI guvernele au început să se debaraseze de drepturile cetățenilor sub anumite pretexte. Siguranța cetățenilor, care era asigurată inițial de către stat și plătită de către cetățeni, a fost pusă înaintea libertății lor. O mare parte a populației civile a fost recrutată și este complice la acțiunile statului. Aceste persoane își trădează semenii în schimbul unor locuri de muncă mai bine plătite, promisiuni false de securitate sau siguranță. Participarea lor, tăcerea și obediența față de sistem face posibilă demontarea protecțiilor individuale. La un moment dat aceștia nu vor mai fi de folos statului iar privilegiile lor vor fi revocate. Unii, chiar dacă nu realizează acum vor înfrunta consecințe și mai grave, deoarece, prin participarea lor au demonstrat că se lasă vânduți și nu pot fi de încredere. Statul nu va mai avea nevoie de loialitatea lor. În același timp oamenii au fost direcționați către activități care să le ocupe timpul și mintea cu idei inoculate de către sistemul de control. Sunt și persoane care caută să descopere adevărul din spatele știrilor, care vor să se apere de sistemul de control mental la care suntem supuși. Guvernul din spatele scenei a prevăzut asta. O multitudine de site-uri „alternative” sunt plătite de către guvern în scopul de a demasca, și a oferi îndrumări „dizidenților”.  Aceste site-uri furnizează informații despre atrocitățile guvernului ascuns, informații care nu sunt prezentate de către mediile de știri oficiale. Această practică conduce o anumită (mică) pătură a societății să creadă ca au găsit o sursă independentă de informații,o sursă care le expune „adevărul”. Aceste site-uri conduc publicul în erore prin prezentarea unor adevăruri amestecate cu minciuni. Ca rezultat, mulți gânditori liberi cred că au fost „treziți” la realitate, când de fapt au fost atrași în altă capcană a sistemului. Ca un exemplu, veți observa ca majoritatea site-urilor de profil nu vor furniza niciodată soluții de ieșire din impas, concentrându-se doar pe probleme. Probleme care de altfel sunt conștientizate de către cei care citesc și caută astfel de informații.  (Tocmai de aceea e bine să fim informați și să gândim singuri. Nimeni nu va veni cu o soluție fiabilă pe plan extern, cu o soluție pentru toți. De cele mai multe ori soluțiile sunt individuale. În funcție de probleme și de capacitățile financiare, dacă am conștientizat problema suntem în stare să găsim și soluția. Doar cei care nu văd adevăratele probleme nu vor găsi soluții.)

   Paralel cu informațiile difuzate de către televiziuni, ziare, internet, într-un cuvânt mass-media, oamenii de știință au dezvoltat un sistem de care nimeni nu poate scăpa. Un câmp electric ce e prezent peste tot în jurul nostru și care ne afectează, mai mult sau mai puțin și ne condiționează modul de gândire, ne impune norme și dogme. Pentru a explica mai bine acest sistem e nevoie să explicăm anumite date tehnice, date care sper că nu vor plictisi cititorul.

 Creierul uman este format din miliarde de neuroni (celule celebrale) care utilizează energia electrică pentru a comunica între ei. Activitatea simultană a acestora produce o cantitate mare de energie electrică în creier. Fiecare gând, emoție, generează un anumit tip de activitate ce poate fi detectată cu ajutorul echpamentelor moderne. Aceste aparate au pus în evidența undele cerebrale. Odată cu descoperirea acestora, cercetătorii  au descoperit că undele cerebrale nu sunt doar o reprezentare a stării mentale ci ele pot fi influențate prin stimulări externe pentru a schimba stările mentale ale unei persoane. Astfel, prin impulsuri sonore, luminoase sau electrice se poate induce o anumită stare unor grupuri de persoane. Cercetările din domeniul neurostiintei au fost făcute publice începând cu anii ’30 dar au avut mai mult aplicabilitate în domeniul medical. Armata a descoperit că poate induce anumite sentimente de frică și groază soldaților iar guvernul din umbră s-a decis să folosească aceste proces pe populația globului. Ce mod mai bun de a introduce anumite impulsuri electrice la sclala planetară decât tehnologia wirless sau wi-fi ?

     Sistemul ALOHA, sau ALOHAnet, a fost primul sistem de rețele de calculatoare dezvoltat la Universitatea din Hawaii care folosea tehnologia Wi-Fi. Sistemul a devenit operațional în iunie 1971. Cel puțin primul sistem făcut public, pentru că tehnologia exista de câteva decenii bune… Tehnologia de transmisie fără fir (wireless) și telecomanda au fost inventate de către Nikola Tesla în 1898.  Un smartphone (cuvânt englez cu traducerea „telefon inteligent”) este un telefon mobil multimedia multifuncțional, conectat la o rețea GSM sau UMTS. Totuși cea mai spectaculoasă aplicație realizată deja pentru majoritatea modelelor de smartphone este conexiunea la Internet. Simon Personal Communicator de la IBM a fost primul telefon inteligent din lume, dispozitivul fiind lansat în 1992. În afară de a iniția și primi apeluri, Simon putea fi folosit pentru e-mail-uri, faxuri, notițe și era dotat și cu o agendă. Primul laptop wi- fi apărut pe piață a fost iBook G3 de la Apple și a fost comercializat începând cu anul 1999.

     De 15 ani rețelele wireless s-au înmulțit atât de mult încât în orice oraș mergi ești înconjurat de acest câmp electric ce acționează asupra creierului nostru și îl „programează” în moduri cum nici nu visăm. Unii spun că dacă nu deții un telefon mobil sau nu folosești o rețea wireless nu ești afectat de aceste unde. Antenele sunt plasate și în afara orașelor, au acoperire națională și globală. Idei care crezi că sunt ale tale sunt implantate fără știrea ta, gânduri și chiar emoții sunt generate prin intemediul câmpurilor din jurul nostru. Suntem înconjurați de un câmp electric ce bombardează creierul cu unde electrice asemănătoare undelor celebrale. După cum știm, creierul poate fi asemuit cu un procesor dar în acelas timp este receptor și emițător. Receptând aceste impulsuri electrice le procesăm fără a fi conștienți. Oceanul de radiații din jurul noostru nu doar că ne afectează sănătatea și ne transformă dar ne și influențează modul în care gândim și acționăm.

 Românii se mândresc cu faptul că au cea mai rapidă conexiune la internet. Antenele de telefonie mobilă și wi-fi împânzesc orașele țării cum nu o fac nicăieri în Europa. În același timp se observă obediența de care dau dovadă oamenii în raport cu nivelul de trai. Tăieri de salarii, tăieri de pensii, restructurări de personal, închideri de spitale,  cel mai scăzut nivel de trai, cel mai mic salariu din Uniunea Europeană… Ce fac oamenii ? Nimic. Așteaptă. Să fie oare doar o coincidența între aceste lucruri? N-aș prea crede. Foarte multe site-uri au început o campanie agresivă împotriva ciparii, implantării de microcipuri în corpul uman. Nici nu e nevoie de aceste cipuri. Poate la un nivel mai pragmatic, însă acest sistem (telefonia mobilă) face exact ceea ce ar face și un cip. Telefoanele mobile sunt folosite nu doar pentru efectuarea apelurilor ci și pentru conectare la internet, plata facturilor, plata cumpărăturilor, etc. Sunt programe care sunt în faza de testare care vor face ca telefonul mobil să fie folosit și ca Buletin sau Carte de Identitate. Așadar am ajuns sclavii tehnologiei și în acels timp dependenți, fără să realizăm, de un sistem electric. Sistem care în curând va gândi pentru noi. Deja ne spune ce să cumpărăm, când să o facem, ce să mâncăm, cu cine să votăm, când să ne răsculăm și împotriva căror idei.

 Trezește-te române, ai dormit destul!

Anunțuri

Noua formă de guvernare aleasă de către Păpușari


Cu toții știm că sistemul actual este putred și se agăță cu ultimele puteri să supraviețuiască. Democrația s-a transformat în dictatură. Populația are impresia că alege. Când chiar o face, nu poate să aleagă decât dintre câțiva candidați puși pe tavă de către elite. Odată ajunși pe posturile lor, aceștia au puteri nemăsurate, nerespectand în mare parte promisiunile făcute în campanie. Păpușarii pregătesc terenul pentru o altă formă de guvernare. Una accesibilă populației, o formă de organizare care să lase impresia că oamenii pot în sfârșit alege în beneficiul lor.manipulation

În acest peisaj a apărut o alternativă care promite că poate scoate România (umanitatea) din impas – meritocrația. Într-o societate de tip meritocratic, teoretic, nominalizările pentru funcțiile în stat sunt făcute bazându-se pe abilitățile și talentul candidatului și nu a averii sau a familiei din care provine. Spun teoretic pentru că și în democrație nominalizările se fac în funcție de CV-ul persoanei în cauză. Tot teoretic, toate posturile se ocupă și acum prin concurs. Că aceste rezultate sunt măsluite și corupția este în floare este și vina societății, nu doar a celor care ne conduc. Cum putem fi siguri că această corupție nu va fi omniprezentă și în noua formă de guvernare, știindu-se faptul că acest popor a tolerat-o sute de ani?

Acest cuvânt – meritocrație – mai este folosit și pentru a descrie un tip de societate în care bogăția și poziția socială sunt obținute prin competiție. Nu știu de ce, dar mi se pare destul de asemănător cu sistemul capitalist. Opus socialismului, capitalismul propagă ideea de competiție cu drepturi egale. În realitate, știm că doar anumite persoane cu legături influente pot accede la anumite contracte, iar competiția rămâne doar la stadiul de teorie. Istoria ne-a demonstrat că atunci când doar un grup de persoane acced și primesc funcțiile înalte, se creează un cerc vicios ce este greu de penetrat. Cu timpul, aceste persoane, chiar dacă nu mai sunt la conducere, consiliază noii veniți și astfel se formează mica elită ce conduce țara. Spun „mica elită” pentru că în realitate ordinele vin de la Păpușari.

Meritocratia, ca și concept, a apărut într-o perioadă în care nu oricine avea dreptul la școală, la învățătură. Doar cei din păturile bogate puteau să își permită asta. Astăzi, termenul a fost cizelat și transformat într-un curent politic, nu foarte diferit de celelalte, iar asta e doar opinia mea. În istorie sunt menționate doar trei state care au aplicat, cel puțin formal, termenii meritocratici: Republica Venețiană, Singapore și Marele Ducat al Finlandei. Să le luăm pe rând.

În Veneția, toți cetățenii erau punctați pe baza succeselor obținute, iar cei mai buni erau numiți în Consiliu, un fel de parlament ce guverna Republica. Consiliul alegea un conducător numit Doge. Istoria ne-a arătat că, după o anumită perioadă, doar anumite familii ajungeau în Consiliu, iar după ceva timp acest sistem s-a transformat în Dictatură.

În Singapore, după o perioadă în care sistemul a funcționat, membrii familiei primului ministru au fost promovați în funcții administrative și economice, iar societatea s-a transformat într-una elitistă.

Marele Ducat al Finlandei poate fi un exemplu bun pentru susținătorii meritocrației, dar dacă analizăm mai atent, vom observa că era o societate autocratică.

Să ne imaginăm acum un sistem meritocratic. Cei mai competenți sunt aleși în funcții cheie. Aceștia reformează clasa politică și ajung la o formulă de guvernare care să mulțumească mulțimile. Cine îi alege pe acești oameni? Nu cumva marea masă, care oricum nu este destul de pregătită în a face diferența între cei pregătiți? Nu cumva se vor pune anumite reguli pentru a fi în măsură să poți vota? Mai mult ca sigur, după o anumită perioadă de timp, meritocrații se vor alege între ei. Cum să lași o persoană ce abia a terminat liceul să aleagă care doctor universitar va ocupa poziția de ministru al sănătății? Cum să lași o persoană de la țară care abia a terminat patru clase să aleagă viitorul primar? Ați prins ideea. Conceptul pare utopic…  așadar, de ce este promovat de către oameni cu studii, oameni integrii, oamenii antisistem, etc?

La sfârșitul secolului al XIX-lea, monarhiile stăpâneau lumea. Toate familiile regale erau înrudite între ele. Era clar că societatea trebuia schimbată. Secolul XX a venit cu schimbări dramatice, reforme, răsturnări de sistem și cu democrația – acea formă de guvernare pentru care mulți au luptat și și-au dat viața crezând că vor schimba lumea și că noua doctrină va fi benefică maselor. După nici câteva decenii, mulți au realizat că au fost înșelați. Cei care erau aleși în posturi de conducere nu urmăreau interesul popular, ci doar pe cel personal sau executau ordinele primite. Dar oamenii au nevoie de speranță. Au nevoie să creadă că cineva îi va salva. Sistemul are nevoie de supape care să elibereze energiile acumulate. Mai are nevoie și de idei care să înflăcăreze mulțimile și să le dea speranțe. Doar așa vor sta cuminți așteptând ca ceva să se întâmple.

Am scris aceste rânduri pentru că am fost întrebat de ce nu susțin mișcarea meritocratică. Nu știu dacă am dreptate sau nu. Nu știu dacă meritocrația poate salva România sau lumea. Știu doar că oamenii trebuie să facă tot posibilul să-și facă SINGURI viața mai frumoasă. Trebuie să nu închidă ochii la corupția din jur, să nu lase interlopii să înflorească, să nu aștepte ajutor din partea autorităților, să nu întoarcă privirea când ceva rău se întâmplă în jurul lor, să nu se teamă să sară în apărarea unui seamăn la necaz, etc. Dacă ar face asta, nu contează ce sistem ne-ar conduce, am trăi mai bine și nimeni nu ne-ar putea supune.

Din păcate, omul este o ființă ciudată. Deși dotat cu inteligență de la natură, alege să îi lase pe alții să guverneze și să hotărască în numele său. Atâta timp cât vom aștepta ca alte persoane să ne facă nouă viață și traiul mai bun, vom fi manipulați, mințiți, înșelați și supuși cu acordul nostru, mai mult sau mai puțin tacit. Implicarea în societate e foarte bună. Să începem să ne implicăm local. În jurul nostru. Dacă toți am fi exemple bune de urmat, cine ar mai putea să ne manipuleze și să ne supună ? Dacă toți am încerca să fim cei mai buni în ceea ce facem, nu am fi toți meritocrați? Nu cred că vreun sistem, fie el și dictatorial, ne-ar putea supune, dacă nu i-am da voie. Dacă am fi uniți moral în toate acțiunile noastre, ne-ar păsa de corupția de la vârf. Până la urmă ar dispărea. O clasă politică coruptă e oglinda poporului. Deșteaptă-te omule și ia viața în propriile mâini! Nu aștepta ca altul să te salveze

  •  Precizez, înainte de orice comentariu, că acest articol nu se referă strict la nici o mișcare care susține Meritocratia ci e doar la modul general.

Uniunea Europeana cu Rusia ca lider


În lumea conspirațiilor subiectele abordate nu sunt privite în culorile negru sau alb, există întotdeuna posibile abordări ale griului. Ipotezele pleacă de la zvonuri, știri privite din alte unghiuri decât cele ’’oficiale’’, de la circumstanțe neadecvate evenimentelor, cu alte cuvinte din firimituri lăsate în urmă de manipulatori.

Să luăm ca exemplu întrebarea: cine conduce lumea? Deja e tipic să se raspundă că evreii conduc sau cele două organizații surori, Masoneria și Illuminati. În media și chiar în comunitatea conspiraționiștilor se spune că americanii conduc lumea, că sforile trase de Păpușari pornesc din SUA. Dar toate acestea sunt prea evidente, prea acceptate de canalele de informații oficiale care parcă asta doresc, să credem în veridicitatea lor. Oricând vorbim de conspirații la televizor, parcă deja ceva nu mai e cum trebuie să fie. Sau așa trebuie să fie, noi să privim cu convingere în direcția greșită.

Înainte de a propune o ipoteză legată de Păpușari avem nevoie de câteva clarificări. Cum definim adevărații conducători ai lumii? În mod vizibil sunt oamenii politici, cei aflați efemer sau dictatorial la putere în statele lumii. Tot în mod oficial, în spatele politicienilor există forțe economice cu interese comerciale, dar care prin lobby și donații fac posibil accesul înspre structurile politice unor oameni care evident le vor apăra interesele economice.

Neoficial se presupune că oamenii care s-au implicat cu banii în campanii si alte activități aferente politicului, dețin in facto puterea. Dar ăștia sunt bogații momentului, concerne create de un secol cel mult, ori noi când vorbim de un grup ocult care deține puterea de secole sau chiar milenii nu putem arăta spre aceștia.

Imaginați-vă că mâine sistemul monetar internațional dispare. Concernele și marile grupuri bancare dispar instantaneu, valoarea lor este exact aceeași cu valoarea hârtiei sau a digitului electronic. Cine e mai presus de bani?

Probabil că cel mai puternic s-a simțit influența forțelor oculte pe parcursul secolului XX. Crearea Federal Reserve Bank la finele lui 1913, crearea statului bolșevic, revoluția chineză, războaiele mondiale, războiul rece, crearea Uniunii Europene. Acestea sunt marile evenimente, punctele majore, dar pe lângă există o întreagă mișcare browniană care leagă evenimentele între ele și de potențialii păpușari. Schema aplicată a fost destul de simplă, dar evident că a necesitat un plan și o organizare care poate merge cu secole în urmă. Nu o să definesc păpușarii decât păpușari sau ei. Pentru că așa sunt, le simțim influența, simțim efectele planurilor puse în aplicare, dar ei nu sunt vizibili. Poate că la final o să urce pe scenă să facă o plecăciune publicului aplaudaci.

Schema aplicată în secolul XX

După reușita întemeierii Statelor Federale Americane, ei aveau nevoie de polarități diferite, de centre de putere opuse și totuși convergente. Așa că au finanțat revoluția rusă si mai apoi revoluția chineză. Deși la prima vedere pare fără sens, să ne gândim la cele două războaie. Dușmani, aliați, apoi dușmani, din nou aliați și apoi dușmani.

În paralel apare fascismul, un derivat al comunismului prin varianta social muncitorească. Toate create ca experiment, pentru a vedea până unde se poate întinde dimensiunea socială totalitară, până unde face poc. Și să nu uităm îmbogățiții de pe urma războiului. Îmbogățiții de pe urma confiscărilor. Funcționarii ONU și Interpol cu origini naziste. Toate adunate ne demonstreză că nu a existat un conflict ideologic sau ideatic, ne arată ca păpușarii au ținut toate sforile și le-au manevrat cum au dorit.

De granițe nu mai vorbim. Au fost trasate în așa fel ca să nu lase o națiune mică sau mijlocie liniștită. Peste tot există revendicări teritoriale, cel mai proaspăt conflict e regiunea Ucraina, care e urmare directă a împărțirilor ruso-americane, apoi ale dominației sovietelor asupra Balcanilor și a Uralilor.

Presupuneri fără dovezi

Să presupunem ca păpușarii au nevoie de sediu/sedii care prezintă siguranță și stabilitate în timp. Au nevoie de o țară sau mai multe unde există potențial de foc, adică armată și tehnologie de vârf plus bomba atomică.

După ce un secol întreg s-a vehiculat conspirația evreilor americani, e greu să venim cu altă variantă sau cu noi dovezi. Dar să presupunem că una din tările unde s-au simțit bine este vechiul URSS și actuala Rusia. O țară în care controlul era și este deținut de un număr redus de oameni, deci ieftin și eficient de manipulat sau chiar ușor de propulsat proprii oameni. Rusia și Anglia erau singurele țări cu care Hitler accepta și chiar a făcut cu rușii tratat de neagresiune. Dacă rușii nu provocau războiul, nu era nici un pericol din partea naziștilor. Dar asta devine un element care evidențiază sforile altfel invizibile. Prin agresiunea suferită, Rusia primește dreptul tacit de la restul puterilor de a administra (a se citi ocupa) jumătate din Europa. Ciudățenia apare în momentul așa-numitului Război rece. De ce din aliați au devenit dușmani? Pe de alta parte presupușii trădători americani care au vândut secretele producerii bombei atomice declarau că au primit ordin să predea planurile.

Dar care este Planul păpușarilor? Marele fin se regăsește în dorința de control asupra pământenilor. De reținut acest amănunt. Foarte mulți conspiraționiști cred că elitele, adică păpușarii, au dorința ascunsă de a reduce populația, dar prin reducerea populației își reduc controlul. Trebuie să gândim din prisma unui egocentric și/sau narcisist cu accese psihopatologice: are nevoie de adulație, are nevoie sa simtă sub talpa lui cum zdrobește un număr însemnat de oameni, are nevoie ca o masă cât mai mare de suflete să depindă de decizia lui luată prin mișcarea degetului mic de la mâna stângă. Ei sunt zeii moderni, stau în umbră, dar au nevoie să-și demonstreze atotputernicia.

Divizarea statelor și la scurt timp integrarea lor într-o structură comunitară, acordarea independenței unor state care au fost parte integrantă a unei uniuni, forțate e drept, dar care nu mai pot funcționa individual din motive economico-industriale, dezordine, extremism și corupție în state care, tradițional, sunt suverane sau imperialiste. Totul duce spre o nouă reorganizare. Există însă câteva state, printre care se află și Rusia, care au rămas neatinse. Noi acolo plasăm centrele de comandă ale păpușarilor.

Ipoteză                                

Următorul pas e cooptarea în Comunitatea Europeană a Rusiei. Însă înainte de asta trebuie făcută puntea. Asta e legătura dintre evenimentele din Ucraina și marea brambureală. Pe lângă clasica cedare a suveranității, impunerea unor lideri marionetă, preluarea pieței, etc., apare și tensiunea internațională care ocupă televizoarele și nu se văd legi de încătușare a drepturilor civile și constituționale pe teritoriul statelor occidentale. Iar când intriga ucraineană devine plictisitoare, se sinucide un copilot cu tot cu pasageri. Că doar nu trebuie să privim spre legea călușului din Spania.

Revenind la planul integrării Rusiei în U.E., ce putem vedea: un viitor stat cu drepturi speciale, un lider în Parlamentul European. Actualul Satana, Putin, o să se retragă și poporul rus o să aleagă (așa o să presupună el, poporul) democratic. Iar dacă Putin pierde, înseamnă că nu au fost fraudate alegerile. Înseamnă doar că a câștigat omul cu sforile direct controlate de păpușari.

Un viitor în care avem Uniunea Euro-Asiatică nu sună rău, în teorie. În practică, suveranitatea statală, individualitatea națională și cel mai important economia națională o să devină istorie. Istorie predată ilicit, căci în manuale o să fie scrisă istoria oficială.

Iar dincolo de Ocean, în marea democrație americană, se va instaura încet dar sigur, monopolul chinezesc. O să apară primii primari de origine chineză, apoi un guvernator chinez. Iar când anchetatori independenți vor face public numele și numărul companiilor cu capital chinezesc va fi prea târziu.

PSIHOPATOLOGÍE s.f. Ramură a medicinei care studiază tulburările activității psihice. [Gen. -iei. / < fr. psychopathologie, cf. gr. psyche – suflet, pathos – boală, logos – știință].
Sursa: DN (1986) |

DEMONUL DIN NOI – Cum reuseste sistemul sa controleze miliarde de oameni –


Un text de IO Sikander

   programare-neuro-lingvisticaSistemul malefic in care traim este construit cu scopul de a controla toti  cetatenii sai, indiferent de sex, rasa si religie. Pentru aceasta s-au creat de-a  lungul timpului anumite modalitati care sa mentina oamenii sub control si      ascultare. In primul rand fata de familie, apoi fata de institutii, de societate si per  total, de sistem. Toate aceste mecanisme au in comun atacarea celei mai intime  parti pe care omul o are in aceasta lume, sufletul. Scopul final este acela ca omul,  predandu-si controlul asupra sufletului, sa revina la nesfarsit in aceasta existenta  materiala, fara posibilitatea de ascensiune in dimensiunile superioare.

  Modalitatile de control ale cetatenilor sunt aplicate de la varste mici de catre  membrii societatii care au fost la randul lor programati de catre rude, sau membri ai sistemului (servicii secrete, armata, media, corporatii etc). In ultimul secol, aceste metode de control au devenit industializate de catre sistem si au primit nume, cele mai cunoscute fiind Monarch Mind Control si MK-Ultra. Spun ca aceste metode au devenit industrializate deoarece ele se folosesc la scara larga si cu precizie in industria de divertisment (muzica, filme, sport), in armata, in serviciile secrete, corporatii, institutii ale statului si politica. De aici ele se rasfrang asupra copiilor celor care au trecut prin asa ceva, pentru ca mai apoi acestia sa le folosesasca pe copiii lor s.a.m.d.. Astfel se ajunge cu timpul ca o mare masa din populatie sa fie programata de la varste mici in asa fel incat sa nu prezinte probleme pentru sistem.

   Aceste metode de programare urmaresc inhibarea personalitatii native ale victimei si dezvoltarea unor personalitati multiple, obediente in totalitate. Programarea are multiple scopuri in acest sens, victimele fiind folosite pentru o multitudine de actiuni meschine. Aici se pot aminti: asasinate la comanda (candidatul manciurian), crearea unor idei distructive pentru oameni (carti, filme, muzica, teatru), transmiterea de informatii secrete (spioni), crearea de soldati fara frica de moarte si fara sentimente etc.

    In programele sus mentionate victima este aleasa inca din copilarie, de preferat copii pana la varsta de 5 ani, deoarece la aceasta varsta mintea copilului primeste o bariera care blocheaza amintirile si experientele subtile pe care omul le-a experimentat inca din stadiul de embrio si inca dinainte de acesta. Copilul pana in 5 ani nu are mintea conectata la lumea materiala exterioara decat in foarte mica masura, iar capacitatile sale extrasenzoriale sunt mai avansate decat ale oamenilor. Mintea lui este pura, nealterata de virusurile energo-informationale ale lumii in care a intrat. El traieste deci intr-o lume a viselor constiente in care se infiripa o frantura mica de realitate materiala. Pe baza acestor vise constiente, programatorii vor lucra asupra mintii victimei. Odata ce bariera de la varsta de 5 ani va fi pusa, copilul va intra in rand cu lumea, iar mintea sa rationala ii ia locul celei irationale. Dupa varsta de 5 ani victima va putea fi programata, insa programarea nu va fi reusita in totalitate, victima avand posibilitatea de recuperare deplina rapida. Si o victima programata pana la varsta de 5 ani se poate recupera deplin, insa procesul de recuperare este extrem de lung si anevoios.

    Exista doua situatii de programare. Prima este cea industrializata, este gandita si realizata in conditii foarte bine stabilite, cu un orar bine pus la punct si prin metode introduse gradual si experimentate in prealabil stiintific. A doua este cea in familie si presupune o abordare neprofesionista, dar care fara-ndoiala isi atinge scopul in aceeasi masura.

Programarea industrializata

    Inca din vremuri stravechi oamenii au fost programati de catre indivizi obscuri care posedau cunostinte avansate in domeniul ocult, de la cultura tribala din preistoria oficiala (inca din momentul decaderii multor atlanti care au inceput practicarea stiintei si magiei intunecate; de fapt inca din momentul pacatului ancestral, in care omul a descoperit inmultirea sexuata) si pana in era multilateral dezvoltata in care ne aflam in prezent. Sunt cunoscute scolile secrete ale misterelor din antichitate care s-au perpetuat de-a lungul timpului sub forma de fratii, grupuri si ordine de la curtile regale medievale.

    Odata cu dezvoltarea stiintei psihologiei, realizata in boom-ul industrializarii mecanice, oamenii au descoperit felul in care functioneaza mintea umana, precum si organizarea ei. S-a stabilit ca mintea umana este formata din constient, subconstient si inconstient si s-au trasat particularitatile fiecarui compartiment. In acelasi timp s-au dezvoltat modalitati prin care aceste compartimente sa fie manipulate in defavoarea individului si in favoarea celor care au un interes in acest scop. Experimentele au scos la iveala capacitatea mintii de a se scinda in conditii extreme, dand nastere la personalitati multiple ale aceluiasi individ. Acest eveniment se datoreaza calitatii de autoaparare a mintii in momentul in care este supusa la anumiti stimuli externi si interni, stimulti care depasesc anumit grad de intensitate. Acele personalitati emergente vor fi formate de catre programator pentru indeplinirea unor scopuri diverse. Dezvoltarea medicinei alopate (neurologia) a permis de asemenea localizarea zonelor din creier care sunt afectate in momentul in care acei stimuli sunt aplicati si schimbarile produse la nivelul celulelor nervoase. Prin urmare stiinta a preluat ca studiu amanuntit si de multe ori ascuns aceste cazuri speciale de afectare anatomica si mentala a individului.

    Printre primele cazuri de programare care s-au semnalat la scara larga, folosind printre altele si descoperirile stiintifice, au fost cele prin care un numar foarte mare de oameni au aderat la doctrina si mentalitatea comunismului. Oamenii au devenit depersonalizati, iar despre unii dintre ei sunt relatari cum ca ar fi avut o latura demonica. Este vorba despre agentii sitemului comunist. Asa cum vom vedea pe parcursul textului, latura demonica este adevarata. Cum a fost posibil ca Lenin sa-si impuna vointa asupra a milioane de oameni? Reusita s-a datorat unui proces dus la extrem si incununat cu succes: cativa initiati au supravietuit suficient pentru a vorbi de o „initiere rosie” prin care treceau toti viitorii agenti in timpul antrenamentelor desfasurate in foste manastiri. Locul manastirilor nu a fost ales intamplator, ci pentru energiile intense pe care acesta le degaja. Tehnici oculte erau folosite pentru a intari vointa agentilor pana la nivel supranatural, acestia putand ulterior sa exploateze energiile psihice ale victimelor torturilor si sacrificiilor. Numai cineva care ucisese in numele cauzei putea deveni un initiat rosu! Tehnicile de formare a agentilor cuprindeau tortura fizica, psihica si emotionala, privarea de hrana, apa si simturi, electrocutari, fortarea indivizilor de a se lupta intre ei pana la moarte si abuzuri sexuale. Asa cum vom vedea, aceste tehnici au devenit un tipar de pregatire pentru proiectele ulterioare de programare utilizate ulterior de catre nazisti si mai apoi de catre marile puteri armate ale planetei in scopuri care depaseau sfera organizatiilor secrete. Actiunile respective au devenit de asemenea o unealta a serviciilor de informatii din multe state pentru formarea de spioni si s-a perpetuat si catre ramurile armate ale aparatelor de stat. In paralel aceste metode au devenit principalul mijloc de formare a indivizilor care activeaza in sfera mass-media, divertisment de orice fel si mai nou la un anumit nivel corporativ.

   In Germania nazista doctorul Mengele a reprezentat o figura de temut pentru foarte multa lume. Pe langa experimentele macabre pe care acesta le-a realizat in lagarele de concentrare si care sunt publice de foarte mult timp, el a fost si omul din spatele proiectului de programare a cetatenilor in doctrina nazista, in special in corpul de elita SS, care pe langa sarcinile de protectie se mai ocupa si cu practici oculte. Vom vedea ca latura stiintifica si cea oculta merg mana in mana, iar o programare din epoca recenta se realizeaza utilizand stiinta pentru a induce ocultul.

   Odata cu deznodamantul celui de-al doilea razboi mondial, foarte multi savanti germani au fost dusi in secret in Statele Unite in cadrul operatiunii Paper Clip. Printre acestia se afla si temutul dr. Mengele, supranumit ingerul mortii. Serviciul secret american OSS s-a transformat in actualul CIA la putin timp dupa terminarea razboiului, iar dr. Mengele a fost integrat in structurile noului serviciu cu rolul de a continua experimentele de programare si de a implementa programe de uz larg pe populatie. Se stie ca in America anilor 1950 exista raspanditul fenomen al copiilor disparuti la o varsta foarte mica, iar poza lor aparea perioade indelungate pe cutiile de lapte. Acei copii erau rapiti de serviciile secrete cu scopul de a fi folositi in proiectele de programare mentala. Scopul lor ulterior a fost divers in functie de calitatile particulare ale fiecaruie – asasini, spioni, programatori, formatori de opinii, paranormali, politicieni, cadre militare, membri in consiliile de administratie ale companiilor si ale firmelor din industria media si de divertisment si a altor tipuri de corporatii.

    Astfel s-au dezvoltat celebrele proiecte MK-Ultra (mind kontrol – scris cu K, din limba germana – ultra, sau 13-11 Ultra ca sa folosim si numerologie oculta) si Monarch Mind Control. Defapt MK-Ultra a fost stopat in mod oficial prin 1970, dar a continuat sa functioneze departe de atentia publicului sub forma de Monarch Mind Control. Nu asta e important, ci faptul ca aceasta metoda s-a perpetuat.

Metodele folosite in cadrul programarii sunt urmatoarele:

     Din cauza faptului ca viitorul programat va trebui sa se integreze neobservat in societate, tortura fizica nu cuprinde lovituri in urma carora sa rezulte semne pe corp. Un anumit timp se aplicau  electrosocuri care sa paralizeze omul pe perioade mai scurte, sau mai lungi, pentru ca mai apoi acesta sa nu isi mai poata utiliza o perioada corpul dupa voia sa – devine deci fizic o marioneta care este miscata de catre programatori. Informatia aceasta este stocata involuntar de catre minte in subconstient. Omul este de asemenea invartit la viteze ametitoare pentru a-si pierde echilibrul, atat fizic, cat si mental si este supus la extreme de temperatura pentru a-si bloca simturile la durere si este supus la lumini stroboscopice orbitoare. Privarea de somn, hrana, apa si spatiu (victima este incuiata in spatii stramte si incomode), spanzurarea in pozitii dificile sau cu capul in jos, asfixierea mecanica, scufundarea cu capul in apa pentru o perioada destul de mare, incatusarea si legarea membrelor cu funii (asocierea cu o marioneta), compresia sub greutati si discolcarea partiala sau totala a membrelor (din nou asocierea cu o marioneta) sunt si ele metode folosite frecvent – multe dintre aceste practici au fost folosite si de catre Inchizitie, tot pentru programare. De asemenea victima este injectata cu substante chimice care ii provoaca dureri si stari de rau atroce pentru ca dupa o perioada bine determinata sa i se administreze un antidot.

     Tortura psihica este si ea variata si cuprinde printre altele scene de sacrificiu uman sau animal la care victima este fortata sa priveasca. Astfel omul se desensibilizeaza. Programatorii mai folosesc metode de amenintare impotriva victimei, familiei acesteia, prietenilor etc. Scopul este acela ca victimei sa i se inoculeze ideea de lipsa de putere, siguranta si stabilitate in viata sa. Omul este fortat sa bea urina sa si a celorlalti, este manjit si fortat la consumul materiilor fecale personale si ale altora. Scopul este acela de a provoca individului senzatia de dezgust fata de propria persoana, fapt ce va duce mult mai usor la realizarea depersonalizarii. In acelasi scop, individul este fortat sa bea sange menstrual, sa manance viermi, gandaci si paianjeni si sa fie acoperit cu ei – observati aici paralela cu anumite show-uri televizate in care concurentii sunt supusi la probe in care sunt nevoiti sa manace gandaci, viermi si/sau sa fie acoperiti cu asa ceva pentru a avansa in cadrul concursului,  aceste show-uri fiind gandite cu scop precis. Alte metode cuprind insamantarea victimelor femei pentru ca mai apoi sa li se produca avort spontan, iar ele sa fie fortate sa asiste la ritualuri bizare realizate asupra fatului si eventual sunt fortate sa il manance. In general victimele sunt fortate la un moment dat sa asiste (chiar sa provoace) la sacrificii ceremoniale in special umane si mai apoi fortate sa manance din cel sacrificat si sa ii bea sangele. Aceasta actiune are o semnificatie oculta, semnificand printre altele asimilarea celui sacrificat de catre individul programat, din asta rezultand ca o parte din cel sacrificat va ramane in cel care l-a mancat si i-a baut sangele. Se creaza iluzia ca Dumnezeu este malefic din moment ce permite ca victima sa treaca prin asemenea chinuri si ca defapt programatorii sunt cei buni (sindromul Stockholm), din moment ce ii vor asigura o portita de aparenta scapare. Victima este fortata sa renunte la credintele sale spirituale. Se creeaza astfel despiritualizarea persoanei in cauza.

     Multe dintre aceste metode sunt realizate sub influenta drogurilor administrate de catre programatori cu scopul de a truca mintea victimei in asa fel incat aceasta sa nu ai discearna intre realitate si fantezie/vis. Scopul este acela de a ajunge la mintea de copil a victimei si de a o scinda, iar crearea unei atmosfere de fantezie/vis in constient si subconstient are scopul tocmai de a atrage la suprafata acea minte de copil. De asemenea, atmosfera de fantezie este creata pentru ca personalitatea victimei sa gaseasca un refugiu in ea in timpul torturilor la care este supusa (in filmul 1984 este prezentata o astfel de scena in care cel torturat se vede intr-un peisaj extern, dealuri inverzite). Astfel se inlatura personalitatea reala intr-o camaruta formata in subconstient si se pot forma noi personalitati in camarutele nou aparute prin scindarea trunchiului initial al mintii. Intre aceste camarute se pot crea bariere de protectie (la nevoie si in functie de scop), in asa fel incat personalitatile nou formate sa nu interactioneze una cu cealalta (in sensul ca ele sa nu se cunoasca intre ele si sa actioneze independent) si nici cu personalitatea adevarata si inhibata a victimei.Pe langa toate aceste practici victima este supusa la numeroase si repetate abuzuri sexuale, in special penetrarea anala, care, asa cum vom vedea in continuare are un rol extrem de important – cel mai important.

     Subiectii ajung ulterior sa fie programati oarecum hipnotic, prin declansarea starii de alter-ego de catre anumite simboluri, cuvinte, melodii etc. Dupa ce individul este programat, hipnoza se incheie folosindu-se alt (sau acelasi) declansator, iar omul nu mai tine minte nimic din ce i s-a intamplat.Victimele sunt programate in functie de scopul lor ulterior, iar programatorii folosesc pentru aceasta programarea in functie de undele cerebrale:

 – Undele Gamma (constientul foarte intens) – sunt folosite la toate categoriile de victime, datorita capacitatii mintii de a se scinda in conditii intense de stres, panica, teroare.

 – Undele Beta (constient) – sunt folosite pentru programarea sclavilor sexuali, mai exact a persoanelor care vor fi folosite in programe ample de inducere a unei sexualitati animalice catre public. Aceasta programare elimina toate convingerile morale ale victimei si stimuleaza instinctul primitiv/animalic din aceasta. Rezultatul este crearea de personalitati “pisica” si metoda este cunoscuta drept programare kitten (pisoi) – este folosita in special pentru celebritatile de sex feminin: modele, cantarete, actrite, acestea fiind deseori vazute purtand haine cu animal printuri. Victimele in cauza vor fi folosite ulterior pentru degradarea valorilor morale ale publicului si orientarea lui catre o sexualitate rudimentara exagerata in care predomina instinctele animalice.

 – Undele Alfa (constient relaxat) – sunt folosite in programarea uzuala/generala pentru alterarea memoriei victimelor si dividerea mintii in parte stanga si parte dreapta, folosing stimularea neuronala. Aceasta programare este folosita pentru inceput la toate categoriile de victime.

 – Undele Theta (subconstient) – sunt folosite pentru programarea psihica si se folosesc victime care deja poseda capatitati extrasenzoriale. Aceste capacitati sunt marite considerabil de catre programatori pentru ca mai apoi victima sa indeplineasca scopurile acestora.

 – Undele Delta (inconstient) – sunt folosite pentru a crea asasini si agenti/soldati de elita. Programarea are ca scop depersonalizarea si desensibilizarea victimelor, marirea capacitatii de a secreta adrenalina, inhibarea fricii, cresterea urii si sporirea capacitatii de concentrare asupra obiectivului trasat. Aceasta programare inoculeaza si comenzi de auto-distrugere, in cazul in care obiectivul nu poate fi realizat si exista riscul ca operantul sa fie capturat.

    Programarea industrializata este folosita la scara larga in sistem. Sistemul in sine nu reprezinta doar laturile politico-administrativa si economico-sociala ale omenirii ce tin de mediul public, ci si latura ce tine de mediul privat si anume sistemele bancare si marile corporatii din diverse industrii. Printre aceste industrii, industria media si de divertisment genereaza anual mii de miliarde. Prin urmare, aceasta industrie este intens populata de programatori, intrucat este principalul formator de opinii, mentalitati si curente de oric fel. Ca atare, victimele fac parte din aceasta industrie si sunt programate in asa fel incat sa transmita cat mai exact pentru marea masa dorintele programatorilor in conformitate cu planul gandit in ansamblu in medii inalte.

    Cele mai cunoscute victime din toate timpurile ale industriei de divertisment sunt si printre primele victime pe care programatorii le-au folosit la scara larga in mediul public. Ele se numesc Elvis Presley si Marilyn Monroe (Norma Jean). Elvis Presley l-a avut ca programator pe managerul sau colonelul Tom Parker de origine olandeza, cel care l-a transformat pe simplul taranus din Tennessee in megastarul secolului . Marilyn a fost initial o prostituata de lux (deci programata in prealabil) si mai apoi a fost transformata de catre corporatistii industriei media in figura marcanta a secolului din punct de vedere al senzualitatii oculte feminine. Simbolul ei este si astazi folosit de catre programatori pentru a transforma femei din lumea showbiz-ului in icoane ale desfraului.

Oamenii din umbra si metode de programare

This column will change your life: brainwashing    Dar cine sunt mai exact acesti programatori ai vedetelor? In primul  rand managerii/impresarii sunt cei care descopera “noile talente” si le  prezinta producatorilor. In cazul industriei muzicale, cei care conduc  marile case de discuri, iar in cazul industriei cinematografice, cei care  conduc marile studiouri arhicunoscute international. Victima este  “vrajita” cu promisiuni de marire, bogatie inimaginabila, oferirea lumii la  picioarele proprii, pe scurt – i se va indeplini Visul American. Acest vis a  fost sintetizat de catre cantaretul (programat) 50Cent/Curtis Jackson in  sintagma get rich or die trying!imbogateste-te, sau mori incercand!

    Victima este invitata in cercul celebritatilor inca dinainte de a deveni  celebra si i se deschid portile unei lumi in care multi visatori (nestiutori)  isi doresc sa intre. Programatorii incep anumite proiecte ce tin de domeniul respectiv pentru victima, apoi urmaresc raspunsul publicului la aparitia acestei noi figuri pe piata. Daca raspunsul este pozitiv (si de cele mai multe ori este, foarte multi oameni fiind consumatori inraiti de “orice e nou”) programatorii pun in aplicare planul prestabilit pentru acel individ/victima. Ca un exemplu simplu, putem lua cazul Rihanna: se poate observa cu usurinta diferanta enorma intre maniera (gesturile, versurile, efectele) in care au fost facute primele ei piese si clipuri si momentul din care si-a lansat albumul Good Girl Gone Bad (Fata Buna Devine Rea).

    Planul respectiv consta in atragerea victimei intr-un spatiu controlat (de obicei o resedinta personala a unuia dintre programatori). Victima va fi apoi drogata si supusa primei etape a programarii in sine, timp in care toate actiunile victimei sunt atent inregistrate in format video. Dupa ce victima isi revine, ea este santajata folosindu-se materialul video in care acesieia i se efectuau toate acele nenorociri. Filmarea este atent editata in asa fel inca sa para ca victima face toate acele lucruri de buna voie si nu fortata. Pe langa santaj, victima este amenintata cu privire la integritatea fizica, morala si sociala a membrilor familiei. In acest fel victima cedeaza presiunilor si devine de buna voie sclavul programatorilor care isi vor urma gradual proiectul. In cazul in care victima nu cedeaza santajului si amenintarilor, aceasta va fi cei mai probabil gasita decedata in conditii aparent de sinucidere. Se va crea o poveste publica (la care iau parte cu buna stiinta autoritatile de investigatie si constatare) prin care oamenii vor fi informati cu privire la problemele personale ale victimei, pardon(!) vedetei si cum acestea au scapat de sub control, rezultand solutia in cauza aleasa in final. Acelasi lucru se intampla si cu vedetele de cinema, manechinele etc.

    In cazul copiilor care sunt introdusi in lumea divertismentului lucrurile merg mult mai usor. Ei sunt adusi de catre parinti (stiind ce va urma, sau nu) la castinguri inca de la varste fragede. Cei alesi (dupa criterii BINE stabilite) sunt introdusi in proiecte pentru copii, cum ar fi arhicunoscutul Mickey Mouse Club, o adevarata pepiniera de viitori sclavi programati. Dintre vedetele (victimele) actuale care au fost formate/programate de catre mintile diaboice a celor de la Mickey Mouse Club putem enumera Britney Spears, Christina Aguilera, Justin Timberlake, Miley Cyrus, Ryan Gosling, Selena Gomez. Imperiul Disney in sine este format cu scopul de programare in masa, direct si indirect. Personajele, desenele si animatiile Disney sunt create folosind numerologia oculta si mesaje subliminale.

    Nu o sa insist pe aceasta tema si nici pe tema legaturilor dintre acest imperiu si serviciile secrete, indivizi din politica si din societati obscure deoarece aceste informatii sunt usor accesibile pe net. E bine de stiu ca Walt Disney insusi a fost mason de gradul 33. Se pot obtine usor informatii despre semnificatia numerologica a acestei cifre, mai ales in ocultismul malefic. Cel mai cunoscut personaj al imperiului, Mickey Mouse, a fost realizat folosindu-se numerologia oculta a cifrei 33, care printre altele inseamna sodomie – urechile lui Mickey nu se misca in acelasi timp cu restul capului in asa fel incat conturul lor sa formeze in permanenta conturul cifrei 3. Acest 3 se alatura conturului altei cifre 3 formata de linia scalpului personajului, atat din fata, cat si din profile – mai multe gasiti pe net. Ideea este ca acest personaj este malefic si inoculeaza copiilor ideea de sodomie de la varste fragede.

     Spuneam ca mintea victimelor este pacalita de catre programatori in asa fel incat personalitatea initiala (de copil) sa creada ca programarea prin care trece este defapt o fantezie, o iluzie, un vis, un basm si sa se disocieze de realitate, refugiindu-se in aceasta fantezie. Pentru acest lucru victima este supusa stimularii cu scene din Vrajitorul din OZ (OZ este semnificatia cabalistica a numarului 77) si Alice in Tara Minunilor. Dorothy (actrita este evreica, programata de mica de catre sistem), cat si Alice (adaptata dupa o fata care a existat in realitate in Anglia victoriana si care a fost programata de tatal ei paroh si colegii acestuia) isi gaseau refugiul intr-o lume de basm pentru a scapa de viata grea din realitate, iar subcostientul victimei va intelege mesajul si se va conforma, gasindu-i un refugiu (o camaruta) personalitatii initiale ale acesteia.

    Pe langa acele doua filme care se folosesc in programare mai exista si filme despre programare. Cel mai cunoscut si mai flagrant dintre acestea este Hide and Seek cu Robert DeNiro (un evreu-irlandez care este membru in cercul ocult restrans de la Hollywood) si Dakota Fanning (o fetita care cel mai probabil a fost programata inainte de a-si incepe rolul, sau chiar in timpul turnarii filmului). Urmeaza printre altele The Shining cu Jack Nicholson (un alt membru al cercului restrans) si Klute cu Donald Sutherland si Jane Fonda (alte doua personaje cu o viata personala extrem de controversata).

     Mai sunt si filme precum Eyes Wide Shut si The 9th Gate in care sunt prezentate oarecum in detalii ceremoniile oculte ale claselor conducatoare in care sunt folositi sclavi programati (prostituate masculine si feminine). Dealtfel, in foarte multe filme, clipuri muzicale, reclame etc putem observa printre alte elemente oculte si simbolul programarii, fluturele Monarch (Danaus Plexippus).

 19841     In politica lucrurile stau asemanator, victima fiind cooptata in  grupurile elitiste ale universitatilor de prestigiu din toata lumea (gen  Skull and Bones). Acolo sunt initiate/programate, iar de acolo li se  traseaza viitoarea cariera in politica, chipurile in slujba cetateanului (tare  nu?). Fiind copii de oameni ultra bogati si influenti, ei au fost programati  in prealabil si in familie (voi expune mai incolo), deci programarea  aceasta va decurge fara probleme. Urmeaza alte si alte programari pe  parcursul carierei de politician, in functie de evenimente si noile scopuri si obiective ale programatorilor.

     In armata si servicii mersul este acelasi, programarea efectuandu-se la scurt timp dupa recrutare si repetandu-se ori de cate ori este nevoie, in functie de evenimente si scopurile ulterioare. Interesant este ca dupa inceperea “razboiului impotriva terorismului” in presa au aparut stiri socante despre felul in care erau tratati prozonierii din inchisorile secrete ale CIA (inclusiv in Romania). Metodele pe care jurnalistii le prezentau publicului drept umilitoare reprezentau defapt fix o programare a respectivilor, astfel incat ei sa devina sclavii programatorilor si sa dezvaluie fara nicio retinere tot ce stiu despre zona din care provin si oamenii cu care au avut legaturi. Acelasi lucru se intampla si cu spionii cand sunt prinsi de catre tabara inamica. Toate procedeele de tortura vazute in filmele cu spioni sunt de fapt inceputul programarii lor. Programatorii adversi refac programarea prin care spionii au trecut initial pentru a descoperi toate camarutele create in subconstientul spionului si a avea astfel accest la toate informatiile stocate in aceste camarute. Programarea este cel putin la fel de dura ca si cea initiala din cauza barierelor de protectie ridicate intre camarute.

     In cadrul bisericii insitutionalizate (in special cea catolica) programarea este la ordinea zilei, ca instument pentru a mentine pe linia de ascultare fata de biserica a indivizilor. Preotii pedofili nu sunt o simpla intamplare odioasa a istoriei, ci un flagel care se manifesta precis in cadrul institutiei respective. Elevi ale scolilor teologice, copiii de altar, elevi ale scolilor de duminica (celebrele Sunday School) au devenit de mult timp laboratoare de generat sclavi programati. Alte secte crestine practica aceasta programare, inclusiv in o parte din ritualul de initiere in acea secta. De aceea sectantii respectivi sunt fanatici. Exista pe internet stiri si despre rabini care molestau copii, in special baieti, asemeni popilor catolici (sau invers!?), deci programare.

     In lumea sportiva Tiger Woods este cel mai cunoscut exemplu de sportiv programat. El a fost programat de catre tatal sau si de catre celebrul actor si comediant Bob Hope, unul dintre marii programatori ai Hollywoodului de dupa cel de-al doilea razboi mondial. Bob Hope era activ MI-6 si era si cavaler papal, iar afilierea la aceste doua organizatii ii permiteau trecerea libera pana la cele mai inalte nivele de guvernamant din SUA si Anglia. Bob Hope a colaborat indeaproape cu CIA pentru a dezvolta proiecte de programare in cadrul industriei de divertisment de peste ocean. David Beckham este un alt sportiv progrmat, asa cum a lasat de vazut cresterea popularitatii sale pana la scara planetara. Transferul sau in America la Los Angeles Galaxy a fost special planificat, nu numai din punct de vedere sportiv. Imediat a urmat includerea sa si a sotiei sale Victoria (programata in industia muzicala) in cercurile selecte de la Hollywood.

     Acelasi lucru se intampla si cu teroristii omniprezenti in societatea actuala. Inclin sa cred ca flagelul terorismului este alimentat si controlat de la nivel inalt de catre tarile occidentale puternice, caz in care metoda de pregatire a viitorilor luptatori impotriva infidelilor este aceeasi – programarea, de aici si fanatismul extrem al lor. Nu mai are rost sa precizez ca grecii si romanii (practicanti inversunati ai sodomiei) isi formau razboinicii prin programare. Programarea se mai realizeaza in spitalele si centrele de tratament psihiatric, orfelinate bordeluri de lux, etc.

Programarea in familie

 6-kid-in-trouble-not-listening    Aceasta programare apare inca din cele mai vechi timpuri, in special in  familiile clasei conducatoare. Avand accest la avansate cunostiinte oculte,  membrii acestor familii desfasoara ritualuri ample inca din momentul  conceperii unui copil, in asa fel incat sa conjure entitati precise care sa    vegheze asupra actului sexual in sine si care mai apoi sa se integreze in  matricea energo-informationala a nou-nascutului. Nasterea, ca si  conceptia, se desfasoara tot in conditii precise (data calculata exact,  moment al zilei, ritualuri oculte etc) pentru ca o data ajuns in lumea  actuala, mintea fragila a copilului sa fie bombardata cu informatii in  scopul viitoarei programari. In jurul varstei de 3 ani incepe programarea  in sine, iar copilul este supus procedeelor pe care le-am amintit.

      Viata copiilor respectivi este calculata inca dinainte de conceperea lor pe cale sexuala, iar programarea din frageda copilarie se desfasoara in functie de scopurile pe care acel copil le are de indeplinit. Foarte important este ca unii dintre acei copii vor deveni gazda (carcasa) in care se vor manifesta puternice entitati intunecate din dimensiuni sublime – de aceea conceptia si nasterea lor se calculeaza la micron, avand in vedere anul, luna, ziua, ora, minutul, secunda, pozitia astrelor pe cer, obiectele din jur, incantatiile folosite samd – that’s some sick shit!

     Nu dezvolt prea mult subiectul, ca sa nu plictisesc si mai tare cititorul, insa este important de retinut ca multe triburi folosesc aceasta programare. Tiganii pe care ii cunoastem de sute de ani isi programeaza pirandele si puradeii pentru a-si mentine familia unita, iar clanul este de asemenea unit din cauza programarii. De aceea comunistii au inregimentat foarte multi tigani in partid dupa venirea lor la putere. Ca tot vorbim de comunisti, Nicolae Ceausescu a fost inchis in tinerete alaturi de Gheorghiu Dej si de alti viitori lideri ai partidului. Istoricii actuali confirma ca el a fost supus la relatii homosexuale in acea perioada. Mai exact, el a fost programat de care ei. Elena Ceausescu fusese programata dinainte de catre membri din conducerea asociatiilor muncitoresti pe care le frecventa in calitate de femeie usoara. Teoreticienii comunismului, Marx si Engels au fost programati in cadrul organizatiilor secrete in care erau membri. La fel si Lenin, Stalin, Hitler etc. Stalin si Hitler chiar au facut parte din aceeasi organizatie in anii interbelici si se cunosteau personal.

     Musulmanii isi programeaza fetele pentru a le tine sub ascultare. Apropo de musulmani: stiti de ce imperiul Otoman impunea conducatorilor statelor vasale sa isi trimita mostenitorii la tron la curtea otomana? Tocmai pentru ca acestia sa fie programati si o data ajuns pe tronul tarii lor sa fie obedienti fata de programatorii lor. Este si cazul lui Vlad Tepes care a petrecut multi ani ai copilariei la Constantinopole. Ajuns inapoi in Valahia acesta a fost probabil deprogramat, dar a ramas cu sechele din cauza amintirilor celor traite. Astfel se explica cruzimea sa fata de otomani si chiar fata de unii supusi ai sai. Toti copiii luati de otomani din tarile cucerite pentru a deveni ulterior soldati in armata imperiului erau programati.

     Exista cazuri de familii care vazute din exterior par foarte unite. Copiii acestor familii nu ies din cuvantul parintilor chiar si dupa ce trec de varsta majoratului. Ei ajung sa se casatoreasca si tot obedienti raman, neputandu-se indeparta de parinti (se spune despre ei ca inca nu si-au taiat cordonul ombilical). In multe cazuri nurorile (chiar si ginerii) acelei familii ajung sa asculte obsedant de socri. Aici nu este vorba de respect exagerat, este vorba de programare. Am cunoscut personal cateva astfel de familii de-a lungul timpului si nu puteam sa-mi explic senzatia ciudata pe care membrii lor mi-o transmiteau. Abia dupa ce am aprofundat acest subiect mi-am dat seama care era de fapt motivul atmosferei ciudate din cadrul acelor familii – un fel de beatitudine falsa si vizibil fortata.

   Nu de putine ori auzim la stiri ca la noi in tara copii de varste mici sunt molestati si batuti crunt de catre parinti si/sau rude. In tari straine se cunosc cazuri ale unor tati care si-au sechestrat fetele in pivnita pentru a le folosi ca sclavi sexuali – toate acestea reprezinta programare, desi programarea nu se desfasoara dupa aceleasi rigori ca si in forma ei industrializata. Sunt folosite doar bataia/tortura si molestarea sexuala, mai exact sodomizarea.

     Se stie ca dupa arestarea celebrului criminal in serie Ion Rimaru acesta le-a spus anchetatorilor ca tatal sau este de vina pentru tot ce a facut el. Rimaru a fost diagnosticat cu grave probleme psihice de catre medici, de unde putem deduce ca a fost programat de catre tatal sau in copilarie.

Sodomia ca metoda de programare

sodomia     Acum ajungem la cea mai importanta si cea mai veche metoda a  programarii. Sodomia a fost practicata de mii de ani ca metoda de  programare de catre adeptii initierii de mana stanga – se numeste Cheia  lui David si este mentionata in Biblie de catre profetul Isaia (Isaia 22):  Voi pune pe umarul lui cheia casei lui David: cand va deschide el, nimeni  nu va inchide si cand va inchide el, nimeni nu va deschide. Il voi  implanta ca pe un drug intr-un loc tare si va fi un scaun de slava pentru  casa tatalui sau. Pe el se va sprijini toata slava casei tatalui asu,  odraslele alese si de ocara, toate sculele cele mici, atat lichenele, cat si  vasele.

     Aceasta practica este foarte importanta din cauza valentelor sale metafizice. Daca metodele stiintifice dezvoltate si practicate in ultimii zeci de ani sparg subconstientul victimei in mai multe fragmente, sodomia in sine populeaza acele fragmente cu entitati intunecate din lumile subtile. Mai exact demoni. Este important de precizat faptul ca rezultatul programarii este acelasi atat in cazul programarilor facute dupa vechile metode, cat si in cazul metodelor facute dupa metodele stiintifice. Ca o comparatie intre cele doua metode, bila metalica trasa dintr-o muscheta din secolul 17-18 este la fel de eficienta pentru a omori ca si un glont tras din cel mai nou model de mitraliera.

    Sexul a fost un subiect tabu pentru societate timp de multe secole, insa din momentul aparitiei tehnologiei cinematografice filmele porno au transformat acest subiect intr-unul banal, folosit din ce in ce mai uzual in conversatii. Dintre toate subiectele sexuale, sodomia a fost tabu. Industria pornografica a banalizat si acest tabu, iar oamenii sunt incurajati sa practice acest act fara a cunoaste insemnatatea lui oculta. De-a lungul timpului in filmele porno (anumite genuri de pornografie) au fost prezentate scene si secvente care reprezinta defapt metode de programare pe care le-am amintit anterior, in decoruri bine stabilite, pline de simboluri oculte, pe care privitorul le ignora. Actorii respectivi preced filmarea acelor scene cu tot felul de ritualuri specifice zonei oculte. Acest lucru se intampla pentru ca filmul in sine sa fie incarcat cu energia spirituala degajata in urma ritualurilor. Totodata, multe filme porno contin celebrul al 25-lea cadru, pentru a induce privitorului o multime de mesaje subliminale.

     Sodomia se realizeaza pe cale anala adica pe acolo pe unde ies substantele nefolositoare pentru organism si de asemenea se elimina energiile joase de care corpul normal ca nu are nevoie. Drept urmare, closetul (camera unde este latrina) este zona cu cele mai nocive energii dintr-o locuinta. Acesta este motivul pentru care in zonele rurale oamenii isi constuiesc latrinele in… fundul gradinii (hehe). Ca o curiozitate, am vazut niste desene japoneze cu puternic simbolism ocult in care se deschidea o poarta catre o dimensiune de energie foarte joasa (iadul) chiar in latrina unui liceu.

Sodomia genereaza trei rezultate:

  1. Leaga victima de programator – prin sodomie se stimuleaza prima chakra care este raspunzatoare printre altele de constiinta de specie/grup; prima chakra la oameni corespunde cu ultima chakra la animale si induce individului apartenenta sa la turna, haita, cireada etc, iar stimularea ei intareste legatura (si dependenta) dintre victima si programator; prima chakra este responsabila pentru dimensiunea minerala a omului si inconstientul profund, dar si pentru instinctele animale primare, ceea ce creaza posibilitatea de a se fabrica criminali fara mila si scrupule.
  1. Programatorul preia puterile victimei – initiatii de mana stanga cred ca daca Il sodomizezi pe Dumnezeu ii preiei puterile si devii asemeni Lui. Spuneam ca victimele vizate sunt in special copii cu varsta de pana in 5 ani, in parte si pentru ca ei sunt puri, energia lor vitala fiind maxima si nealterata. Programatorul va prelua aceasta energie de la copil. Un fapt de genul acesta este consemnat in Biblie in momentul in care locuitorii din Sodoma si Gomora insistau ca cei doi ingeri veniti in casa lui Lot sa iasa pentru a se deda placerilor impreuna cu ei.
  1. Un demon este adus in subconstientul vitimei – mintea umana este formata din constient, subconstient si inconstient; inconstientul este infinit, reprezentand calea de lagatura dintre omul fizic si dimensiunile superioare nevazute, astfel daca omului i-ar disparea subconstientul acesta ar putea destul de usor sa comunice cu ele.

 

     De cand frecventa planetei s-a schimbat in urma cu mii de ani entitatile din lumile superioare nu se mai pot manifesta fizic printre oameni. Astfel, ele se manifesta direct prin oameni. In cadrul acestui articol se exclud situatiile in care un inger pazitor a salvat un individ si alte situatii de genul, pentru ca nu au legatura cu fenomenul acesta.

     Posesia demonica este de fapt cauza pentru aparitia personalitatilor multiple si este rezultatul programarii prin care acestia au trecut in anumit moment al vietii. Important este de mentinut ca victimele nu isi amintesc despre programare din cauza barierelor puse de programatori. Ele isi traiesc viata normal pana in momentul in care sunt activate prin diversi stimuli, coduri, imagini, propozitii etc.

     Scopul lui Satan este acela de a transforma omul intr-o carcasa materiala despiritualizata. Prin despiritualizata a se intelege ruperea totala a legaturii omului cu lumea spirituala (invizibila simturilor fizice) si transformarea constiintei acestuia in asa fel incat el sa doreasca intens doar existenta in planul material. De aceea, fortele intunecate fac tot posibilul pentru a prelua controlul asupra sufletelor oamenilor. Spiritul omului primeste suflet divin pentru a interactiona cu lumea materiala prin corpul fizic atunci cand se incarneaza. Spiritul este din aceeasi esenta cu Dumnezeu si nimeni, oricat de puternic ar fi, nu poate sa controleze spiritul, care este liber. Nici sufletul nu poate fi controlat de catre nimeni, cu exceptia cazului in care omul permite asta. De unde si expresia “sarac cu duhul”, adica un duh/suflet sarac de pacate. Dupa moartea fizica sufletul va fi cantarit si astfel se va hotari drumul sau ulterior – va ramane in dimensiunile superioare, sau va primi o alta existenta in cea materiala.

     Cam asta ar fi sistemul de control al maselor din cele mai vechi timpuri si pana astazi, iar o data cu folosirea la scara larga a nanobotilor este de asteptat ca aceasta programare sa fie efectuata fara a mai fi nevoie nici de ritualuri, nici de metodele de tortura; nanobotii vor altera mintea omului modificand celulele din anumite zone ale creierului pentru ca acesta sa devina o leguma, pentru ca mai apoi cel care i-a administrat nanobotii sa ii “administreze si demonul.

Libertate pe cartelă


verichip-259x300

Dictatura comunistă ne dădea mâncare în rații pe cartele. Azi, „noua democrație capitalistă” vrea să ne raționalizeze libertatea pe cartelele pre-plătite la serviciile de telefonie mobilă. Aflăm abia după un an că USL-ul a decis în CSAT să se treacă la interceptarea, înregistrarea și urmărirea milioanelor de cartele pre-plătite ale utilizatorilor din România.

Mass-media românești sunt foarte discrete în acoperirea „cazului Snowden”, dar în realitate este vorba de un uriaș scandal internațional care depășește cu mult granițele unui simplu conflict diplomatic. Și ce descoperim? Că chiar și după ce Snowden a dezvăluit lumii întregi că libertățile omului sunt încălcate de serviciile secrete americane – și în mod sigur și de cele ale altor state -, după ce The Guardian este principalul aliat din mass-media al fostului agent CIA, după ce Merkel, Hollande și alți politicieni grei europeni cer socoteală USA pentru activitatea de spionaj asupra unor guverne și instituții din Europa, Dl. Ponta declară senin: „Este o decizie adoptată în luna august a anului trecut de către CSAT şi, de atunci, am progresat în ceea ce priveşte procedurile de implementare, pentru că în acest moment sunt peste 10 milioane de cartele pre-plătite (…). Nu doar că o susţin, eram în CSAT, dacă nu mă înşel era în perioada mandatului interimar al domnului Antonescu, (…) erau toţi miniştrii acolo, şi a fost adoptată această decizie imediat după atentatul din Bulgaria, unde atacatorii au folosit cartele pre-plătite”.

Există un film american (l-am văzut pe HBO), bazat pe o întâmplare reală, în care un om nevinovat este răpit de CIA în Europa și este anchetat mai multe luni, distrugându-i-se viața, pentru că primise un apel necunoscut pe telefonul lui al cărui număr aparținuse înainte, întâmplător, unui om suspectat că era terorist și cu care el nu avea absolut nici o legătură. Vă rog să-l căutați și să-l vedeți. Și să vă mai gândiți apoi dacă vi se pare OK să vă dați CNP-ul atunci o să cumpărați o cartelă pre-pay.

Terorismul nu s-a născut pentru că oamenii simpli au descoperit că nu mai au loc pe lume de oamenii de alte religii, ci din cauza manipulărilor istorice ale oamenilor politici în urmărirea scopurilor lor oculte. Și acum ei vor ca oamenii simpli să plătească pentru asta cu libertatea lor, conform conceptului stupid că „dacă vreți securitate, trebuie să renunați la anumite libertăți”. Nu, asta este doar o cale perfidă de a spori vulnerabilitatea oamenilor pentru a putea fi mai ușor controlați. Eu nu am nimic cu musulmanul, evreul, sau hindusul. Teroriștii din toate taberele și religiile sunt responsabilitatea exclusivă a oamenilor politici și a jocurilor lor care au radicalizat oamenii. Vor să controleze tot. Și astfel, într-o zi, implementarea unui cip în fiecare nou născut va deveni o procedură standard și normală.

Jurnalul.ro via Gandeste.org

Alte postari similare:

Transa colectiva

Iluzia democraţiei

Guvernul Mondial – între conspirație și adevăr

Traim sau doar respiram ?


image-manipulation-3

 

 

Viata „in sine” – adica viata asa cum se simte si asa cum o vedem din intunericul mintii, proiectata pe spatele retinei noastre – nu e prea misto. Oscileaza intre stres si plictiseala, cu prea putine optiuni intre. Din pacate, cam asa se intampla de mii si mii de ani. Si de aia ne place sa citim literatura din mileniul trecut. De la Sfantul Augustin la Homer, scriitorii vechi inca rezoneaza cu noi pentru ca, chiar daca noul Samsung S4 ne-a facut viata mai frumoasa, ne identificam cu sperantele si frustrarile lor.

Viata pe pamant nu se schimba prea mult. Dar cultura noastra spune cu totul altceva. Pentru ca ea creste chiar din ideea de transformare radicala. Facem show-uri de televiziune despre oameni care primesc o noua infatisare, o noua imbracaminte, un nou fel de-a gati, ba chiar perechi uriase de buze noi sau sani noi, in speranta de-a injecta niste bucurie de viata in fetele lor mizerabile si descompuse. Revistele promit „o noua tu” in fiecare numar, de parca un parfum nou te-ar face sa uiti ce tragica risipa de piele esti. Capitalismul nu functioneaza decat pentru ca avem incredere in promisiunea ca o viata mai buna ne asteapta dupa colt. Dar nu-i decat un mit – unul care-i transforma pe oamenii din intreaga lume in stereotipuri americane cu zambetul pe buze si suferinta in inimi. Vrei un sfat? Resemneaza-te cu persoana moale, neatractiva, neinspirata si plictisitoare care esti. Vorba englezului, „nu poti sa lustruiesti un cacat” (sau, in fine, poti sa încerci, dar murdaresti toti peretii).

N-ai mai auzit sfatul asta pana acum – nu numai pentru ca e deprimant, ci si pentru ca nu vinde. Nu poti sa-l folosesti intr-un curs de team-building, nu poti sa intemeiezi o religie in jurul lui, nu poti sa scrii o carte de self-help pornind de la el (sau, in fine, poti sa incerci, dar n-o sa aiba decat doua pagini cu unul si acelasi cuvant: „FRAIERE, FRAIERE, FRAIERE”, tiparit cu litere mari).
Probabil crezi ca protestantii evanghelisti, teroristii cu Noua Ordine Mondiala, vizionarii obsedati de 2012, neo-nazistii, marii guru self-help, trotkistii, fraierii care vor sa poarte Google Glass, revolutionarii violenti si corporatistii experti in team-building n-au prea multe in comun. Te inseli!

Nu numai ca ti-ar veni sa-ti retezi venele cu dintii daca te-ai bloca in lift cu oricare dintre ei, dar mai impart si acelasi crez fundamental: si anume ca viata asa cum o traim e lipsita de ceva esential. Toti cred ca, atunci cand valul va fi ridicat de pe ochii nostri, ne vom da seama ca pana acum n-am fost vii decat pe jumatate. Si ca nu trebuie decat sa imbratisam revolutia/sangele lui Christos/domnia Führer-ului/un nou mixer cu razatoare si blender incluse/niste probe de team-building cat mai umilitoare, si viata va fi mult, mult mai buna.

Sa ne-ntelegem: sunt de acord cu ei pe alocuri. Lumea asa cum e de-abia merita sa cobori din pat. Ar trebui sa imbunatatim o gramada de lucruri, si inca rapid. Dar oricat de dreapta ar deveni societatea noastra, oricat de mult am medita, oricate gadget-uri am cumpara, oricat am crede intr-o zeitate anume, viata „in sine” ar fi aproape identica cu cea de acum.

Tom Wilson – Minunata Lume Noua

Alte postari similare:

Vrei schimbare ? Fii schimbarea !!!

Ziua în care clasa de mijloc se va ridica

Un popor de oi merită un guvern de lupi !

 

Sclavul modern II


45492_628066307220181_1196656137_n

Sa fii o persoana libera nu este un ideal ci un scop obligatoriu pentru fiecare fiinta umana, desi multi oameni azi nu sunt liberi si traiesc cu lanturi invizibile pentru ca isi fac cadou toate libertatile de bunavoie si se trezesc cand e prea tarziu. Cel mai important lucru in viata pentru mine este libertatea cu toate sensurile ei… Sa fiu liber sa fac ce vreau, sa ma exprim cum vreau, sa traiesc cum vreau. Din aceasta cauza am avut vesnic probleme cu autoritatea. Parinti, profesori, sefi, oameni care imi spuneau ce sa fac si ce e bine pentru mine.

Traim intr-o lume in care 95% din populatie, spre sfarsitul vietii, este ori foarte saraca ori total dependenta de ajutor din partea guvernului, a familiei etc. In Statele Unite, intr-un sondaj de opinie, 93% din adolescente au spus ca activitatea care le provoaca cea mai mare satisfactie emotionala este sa mearga la cumparaturi. Sa existe oare o legatura intre cifrele astea?

Traim intr-o lume in care parintii si societatea insista si impun tinerilor sa urmeze sistemul educational pentru ca astfel succesul in viata este asigurat. Ceea ce nu discuta nimeni este faptul ca traim vremuri in care transformarile sunt rapide. Daca incepi azi o facultate, dupa 3, 4, 5 ani cunostiintele pe care le-ai acumulat nu mai sunt aplicabile pentru ca tehnologia si sistemul sunt schimbate.

Traim intr-o lume in care ne simtit obligati sa satisfacem nevoile si pretentiile tuturor, numai ale noastre nu. Urmam scoli si ne intemeiem familii pentru ca asa ni se spune ca e bine de catre oameni care nu pot sa ofere puterea unui exemplu bun. Parinti care zbiara la copiii lor sa ia note mari la scoala si sa isi gaseasca o slujba pentru a avea stabilitate in timp ce chiar acesti parinti se plang in fiecare zi de lipsurile pe care le indura DUPA ce au urmat aceeasi scoala pe care o recomanda si dupa ce au muncit ani de zile la slujba care trebuia sa le aduca stabilitate.

Traim intr-o lume in care familia si nunta sunt accesorii obligatorii. Cu divorturile care ating o rata de 50% in unele tari din europa, lipsa de educatie totala in ceea ce priveste o viata sanatoasa de cuplu isi pune amprenta puternic pe fericirea cuplurilor. Astfel ca dupa sclipirea pe care o lasa la prima impresie, nunta, viata de familie, relatia de cuplu, ceea ce urmeaza in spatele cortinei in viata de cuplu nu vedem in fimele Disney cu printi si printese.

Traim intr-o lume in care adulti de 50 de ani se comporta ca niste adolescenti de 14. Fara sa isi asume responsabilitatea totala pentru existenta lor continua sa faca pe victimele eterne. In randurile ce urmeaza am sa iti enumar primul dintre lucrurile pe care eu le consider cele mai importante pentru pastrarea libertatii si fericirii individuale. Cu lucrurile de mai jos ar trebui sa inceapa scoala, nu cu un exercitiu de testare a memoriei ce dureaza 16 ani in care esti doar pus sa memorezi si sa reproduci informatie fara sa iti dezvolti abilitatile de care vei avea atata nevoie pentru bunastarea si fericirea ta.

428069_335407806489694_39772149_n

Oamenii cheltuie banii asa cum mananca. Adica compulsiv. Exista un mecanism psihologic care vine in ajutorul marilor corporatii si ne dauneaza noua enorm – Exprimarea personalitatii prin cumparaturi. In toata mass-media vedem cum oamenii sunt incurajati sa cumpere produse pentru a-si creste stima de sine si valoarea in ochii altor oameni. Fii diferit cumparand ceva. O sa fii mai sexy daca te dai cu un anumit deodorant. Banii tai vor fi in siguranta la noi. Mai stii sloganul “Dormi linistit. FNI lucreaza pentru tine”?

Marile corporatii au interesul sa iti ia banii pe care ii faci ( si care de obicei nu sunt multi) asa ca se folosesc de mass media si iti spala creierii cu emisiuni, reclame si stiri care sa te faca sa te simti inadecvat, ca nu esti destul de bun, sa ai o stima de sine scazuta, si sa te faca sa CUMPERI ceva ca sa iti iei medicamentul care te va face sa te simti bine. Pana data viitoare cand ai bani de cheltuit.

Nu mai mancam pentru a ne simti bine, pentru a fi sanatosi si productivi. Mancam ca sa obtinem o clipa de placere si pentru a uita in acea clipa de durerile noastre emotionale profunde. Mancam asa cum luam un medicament. Un medicament pentru uitare care din pacate are un efect de scurta durata. Cumparam din aceleasi motive. Placerea de o clipa.

Sa crezi ca statutul tau social, respectul si stima de sine vor creste daca iti cumperi masina, haine, obiecte este cea mai mare prostie a secolului nostru de mari consumatori. Si de naivitatea aceasta profita cei care vand aceste obiecte. Oricine si-a cumparat o masina ca sa impresioneze, haine, obiecte care credea ca il vor transforma in alt om, sunt sigur ca poate oferi marturie ca nimic nu s-a schimbat dupa ce emotia de moment a cumparaturii a trecut.

Cati dintre noi nu au spus:” daca as avea acel obiect, as fi cel mai fericit din lume si nu mi-ar mai trebui nimic?” doar ca sa ajungem sa ne dorim altceva la o saptamana dupa ce ne-am indeplinit visul…

Si eu am crezut ca haine de firma imi vor aduce succes cu femeile; si eu am crezut ca masina imi va creste statutul social; si eu am crezut ca daca o sa am laptopul acela special o sa pot sa imi fac treaba de 10 ori mai bine… Pana cand le-am avut si am vazut ca eu sunt la fel. Rezultatele nu au fost diferite. Stima si respectul meu de sine au crescut doar cand am lucrat la adevaratele cauze ale problemelor mele, care erau IN INTERIORUL MEU. Rezultatele au inceput sa apara doar cand am inceput sa imi dezvolt abilitatile si personalitatea.

421929_339706406059834_1763418417_n

Atunci cand ai acest gen de comportament pe care l-am descris mai sus si faci toate cumparaturile acestea EMOTIONALE pe CREDIT SI IMPRUMUT, in acest moment sapi o groapa din care probabil nu vei mai iesi toata viata. Acest gen de comportament , cumparaturile pentru a simti o emotie de scurta durata, este cea mai sigura cale de a te indeparta de adevarata avere si bogatie pe care o poti dobandi incepand de la 0. Nu exista rau mai mare pe pamant in acest moment, un pericol mai mare pentru libertatea ta decat creditele si imprumuturile pentru a cumpara lucruri care isi pierd valoarea.

Am urmarit programul lui Eben Pagan, ” Self made wealth” , care m-a inspirat pentru acest articol, in care se vorbea despre aceste lucruri. Si era o poveste: Acum 100 de ani, cand europenii vroiau sa emigreze in Statele unite insa nu aveau posibilitatea, semnau contracte cu americani care le finantau emigrarea. In schimb, acesti oameni se angajau sa devina servitori ai lor pentru o perioada determinata de timp. 1 an, 2 sau 3 pana cand era achitata datoria. Problema era ca din cauza lipsei de educatie, acesti europeni nu stiau sa gaseasca in acel contract conditii si comisioane ascunse ( cam cum e si azi cu contractele de creditare) si astfel pe masura ce anii treceau deveneau si mai datornici in loc sa le scada datoria. Astfel ajungeau sclavi pe viata.

Atunci cand mergi la cumparaturi si mai ales cand o faci pe credit, in mintea ta se petrece urmatorul proces:
Iti spui ca va veni o promovare, marire de salariu, mostenire, iti va iesi afacerea aia ce o planuiesti de mult si ca nu va fi problema sa te mai incarci cu o suma lunara de cateva sute de mii sau milioane. Problema e ca mintea rationalizeaza totul in favoarea deciziei de cumparare si de cele mai multe ori, lucrurile pe care le asteptam, banii aia multi ce trebuiau sa vina, nu mai vin, insa datoria este acolo si trebuie platita. Astfel, te oferi voluntar ca sa devii sclav al datoriilor tale. Astfel, iti amanetezi viitorul, pentru ca tot ce faci sunt compromisuri pentru a-ti putea achita datoriile. Sistemul este in asa fel pus la punct incat daca ai datorii neplatite sa nu mai poti face nimic. Nu mai poti avea proprietati, firme, conturi, nu mai poti sa construiesti ceva care sa iti aduca avere si bogatie in mod legal. – Esti un sclav in toata puterea cuvantului, prizonier in groapa pe care singur ai sapat-o.

Motivele pentru care oamenii au ajuns in situatia asta ?

– Programare negativa

– Nu suntem pregatiti pentru aceste vremuri

– Relatia emotionala proasta cu banii

– Obiceiuri proaste.

images (5)

1. Programarea negativa

Programarea negativa consta in faptul ca oamenii au un creier care emotional, ii indeamna sa accepte recompensa imediata, desi dauneaza pentru viitor. Creierul ne indeamna sa avem ACUM ce se poate avea, fara sa conteze ziua de maine, la fel cum ursii acumuleaza grasime pentru lunile de hibernare, si oamenii acumuleaza ACUM ca si cand maine nu mai exista. Problema e ca maine exista si devine azi, un prezent care a fost sacrificat pentru placerea mica de ieri. Asadar, in primul rand, e foarte important sa depasim aceasta programare negativa si sa invatam sa traim azi pentru ca ziua de maine sa fie abundenta din toate punctele de vedere. Sa invatam sa sacrificam prezentul pentru un viitor lung si prosper.

2. Nu suntem pregatiti pentru aceste vremuri

Azi, totul se petrece in viteza. Oamenii nu sunt pregatiti sa traiasca in ritmul acesta. Daca parintii nostrii megreau la scoala si cautau o slujba de la care sa iasa la pensie, astazi nu mai poti fi sigur ca pana termini scoala industria sau domeniul de activitate pentru care te pregatesti va mai exista. E nevoie sa scapi de mentalitatea de “angajat“, mentalitatea saracacioasa de a-ti vinde timpul, orele din viata pentru un salar. E timpul sa te concentrezi pe cum sa devii acea persoana competenta si capabila sa rezolve probleme si sa duca la bun sfarsit proiecte. Sa investesti in educatia ta si abilitatile tale. Altfel nu vei supravietui in mediul economic a carui era deja a inceput.

3. Relatia emotionala proasta cu banii

Iubim si uram banii in acelasi timp. Ii iubim pentru ca ne pot aduce ceea ce ne dorim, ii uram pentru ca au asa o putere asupra noastra. In familiile care nu sunt bogate, inca de mici copiii sunt educati in ideea ca bogatii sunt rai si ca au facut lucrurile rele ca sa ajunga sa aiba multi bani. Orice padure are uscaturi, dar cum vrei tu sa fii ca cineva pe care nu apreciezi si de care nu iti place? Adica cum vrei sa fii bogat daca nu iti plac bogatii? E important sa nu judeci daca nu esti in cunostiinta de cauza si sa cauti in familia ta ce anume din educatie a fost gresit in privinta banilor.

4. Obiceiurile proaste

Mancatul compulsiv, cumparaturi compulsive, datorii permanente. Acestea sunt lucruri care ne indeparteaza in fiecare zi de bogatia adevarata.Obiceiurile proaste sunt mai greu de inlocuit pe masura ce trece timpul. Cu cat mai repede cu atat mai bine. Daca e sa fim sclavi, atunci sa fim sclavi doar ai pasiunilor noastre, ai viitorului nostru stralucit si al cauzelor pe care le sustinem, a valorilor noastre.

5325_237089506434317_1260728773_n

Pentru ca am vorbit de probleme sa vedem si ceva solutii.

1. Devino adult! Gata. S-a terminat. Acum e vremea sa iti asumi responsabilitatea. Nu te mai poti gandi ca altcineva va trebui sa iti rezolve problemele in timp ce tu poti sa cheltui. E timpul sa nu mai fi o oaie care traieste din inertie si sa devii un adult responsabil de viata si viitorul tau. E timpul sa devii o persoana educata si informata, care se pregateste sa fructifice oportunitatile cand ele apar.

2. Invata diferenta intre valoare si bani! ( valoarea aduce bani, nu invers)Daca te concentrezi pe bani nu vei face niciodata bani. Cum se fac banii? Cineva are de oferit ceva ceea ce altii percep valoros. De la pasta de dinti pana la masini, carti si orice lucru care costa bani. Tu ce ai valoros de oferit? Angajatul clasic isi imagineaza ca daca isi vinde timpul ( 8,10,12 ore pe zi) este indreptatit sa fie platit. Ei bine, cat valoreaza acele ore luate din viata ta si vandute ? Merita investita asta? Sa il faci pe altul bogat cu orele vietii tale in timp ce tu primesti niste faramituri? Daca iti place, continua. Daca nu iti place, invata sa creezi valoare, sa iti dezvolti abilitati care sa te faca o persoana valoroasa. Abia atunci vei incepe sa faci bani adevarati, cand vei intelege ce insemana valoarea.

3. Investeste, nu cheltui!O masina este o cheltuiala proasta daca nu produce bani. Pentru ca va continua sa consume bani fara sa produca. O barca de rafting este o investitie buna, pentru ca va produce bani cand este pusa in slujba unei afaceri. Asa sa gandesti de acum! Orice lucru pe care il cumperi, e o cheltuiala sau o investitie? Un calculator performant, o conexiune rapida de internet sunt o investitie buna pentru ca te poti educa si poti crea valoare multa cu aceste unelte. O plasma este o cheltuiala proasta.

Sa cheltuim mai mult in fiecare luna pentru o mancare foarte sanatoasa, vitamine, fructe, e o investite pentru ca te fac o persoana mai puternica, mai productiva, mai sanatoasa si poti crea valoare, poti face bani mai multi. Mancatul la fast-food este o cheltuiala foarte proasta. Daca poti implementa aceste concepte, am convingerea ca viata ta se va schimba ENORM de mult in bine.

Cele mai importante 3 lucruri incare sa investesti:
– Educatia ta.
– Relatii cu oameni valorosi si care pot produce valoare
– Bunuri ce produc bani.

Gandeste-te o clipa care sunt consecintele actiunilor tale? Te indrepti spre libertate sau sclavie? Construiesti fundatia pentru success sau groapa in care vei ramane toata viata? Preferi beneficiul marunt pentru satisfactia pe termen scurt, sau poti sacrifica placerea de moment pentru fericirea adevarata pe termen lung?

Sursa

Alte postari similare :

Sclavul modern I

Solutii… pentru adormiti

Despre omul modern …

Metode pentru Tâmpirea Populaţiei

Toate guvernele practică spionajul cibernetic!


images (8)

Statele Unite au acceptat să informeze europenii in privinţa programului lor de supraveghere a comunicaţiilor şi să colaboreze cu ei pentru a proteja mai bine drepturile cetăţenilor din UE, au anunţat vineri doi comisari europeni, care au avut întâlnire cu ministrul american al Justiţiei, Eric Holder.

Grup de experţi

“Am convenit să iniţiem un grup de experţi de ambele maluri ale Atlanticului pentru a face un schimb de informaţii şi a studia garanţiile”, a explicat comisarul însărcinat cu Afacerile Interne, Cecilia Malmstrom, în cadrul unei conferinţe de presă la Dublin, retransmisă la Bruxelles de serviciile audivizuale ale Comisiei Europene. “Programul PRISM suscită multă preocupare şi multe întrebări sunt încă fără răspuns”, a adăugat aceasta. “Trebuie să existe un echilibru între lupta contra terorismului şi respectarea vieţii private a cetăţenilor”, a mai spus ea. Colega sa, Viviane Reding (Justiţie) s-a declarat foarte satisfăcută de faptul că a putut discuta între patru ochi cu Eric Holder despre acest program. “Experţii europeni şi americani trebuie să clarifice chestiunile rămase în suspensie”, a spus aceasta.

Ingrijorare

Comisia Europeană (CE) a cerut zilele trecte Statelor Unite să îi ofere „explicaţii şi clarificări” despre programele de spionare a comunicaţiilor, susceptibile să contravină drepturilor fundamentale ale cetăţenilor europeni, într-o scrisoare adresată secretarului american al Justiţiei Eric Holder. The Washington Post şi The Guardian au dezvăluit săptămâna trecută existenţa programului PRISM, care permite serviciilor americane de informaţii să supravegheze date care circulă pe serverele unor giganţi ca Google sau Facebook.

Ce a spus Google

Compania Google a răspunsul celor două publicaţii printr-un comunicat în care afirmă că este “foarte atentă cu securitatea datelor utilizatorilor” şi orice divulgare de informaţii către autorităţile federale americane se face cu respectarea legii, negând totodată că ar avea un fel de “poartă de intrare ascunsă” în sistemele sale astfel încât statul american să acceseze datele utilizatorilor.
Accesarea acestor date a fost permisă de o lege votată în timpul mandatului preşedintelui George W. Bush, revizuită ulterior şi promulgată de Barack Obama în decembrie 2012, în ciuda neliniştilor exprimate de unii congressmani cu privire la drepturile oferite NSA.

Huawei, mereu surprinzătoare

Dar o altă declaraţie, demnă de luat în serios, schibă datele problemei. “Piratajul informatic în vederea spionajului şi furtului de date confidenţiale este practicat de toate ţările”, a declarat şeful pe probleme de securitate cibernetică de la Huawei, compania chineză de telecomunicaţii privită cu suspiciune de SUA, în contextul în care presa australiană a dezvăluit recent un nou atac cibernetic chinez împotriva agenţiei de servicii secrete a Australiei, relatează AFP. “Guvernele au făcut aceasta dintotdeauna”, a declarat John Suffolk pentru revista Australian Financial Review, apărută miercuri. “Realitatea dură este că toate guvernele lumii au aceleaşi directive pentru serviciile lor secrete”, a continuat el. “Se spune că profesia de spion este a doua cea mai veche din lume. Oamenii încearcă să fure informaţii de la alţii şi nu cred că este cineva surprins că un Guvern, oricare ar fi acesta, încearcă să fure informaţii de la un alt Guvern, oricare ar fi el”, a adăugat fostul responsabil informatic pe lângă Guvernul britanic. “Guvernele trebuie să se concentreze pe măsurile silenţioase pe care trebuie să le ia, acceptând că niciun Guvern nu poate avea încredere 100% într-un alt Guvern, indiferent de legi, politici sau proceduri”, a mai afirmat Suffolk.

Suspiciuni

În 2012, autorităţile australiene au interzis companiei de telecomunicaţii să depună o ofertă pentru programul naţional de internet în bandă largă, temându-se de riscul unor atacuri cibernetice. Huawei are o reputaţie proastă în rândul autorităţilor americane, care îi reproşează legăturile sale cu autorităţile chineze. Un raport al comisiei de informaţii a Congresului american aprecia, la sfârşitul anului trecut, că tehnologiile companiei, precum şi cele ale principalului său concurent chinez, ZTE, ar putea fi utilizate pentru a submina securitatea Statelor Unite. Potrivit lui John Suffolk, Huawei este prinsă la mijloc în disputa dintre SUA şi China privind piratajul informatic. Un tânăr de 29 de ani, Edward Snowden, este sursa care a dezvăluit pentru The Guardian informaţii confidenţiale privind programele SUA de supraveghere a comunicaţiilor, a anunţat duminică cotidianul britanic. “Nu am nicio intenţie să mă ascund pentru că ştiu că nu am făcut nimic rău”, a declarat Edward Snowden, într-un interviu publicat pe siteul de internet al cotidianului. Snowden a fost timp de patru ani consultant al Agenţiei Naţionale pentru Securitate (NSA), ca angajat al mai multor companii sub-contractante, ultima dintre acestea fiind Booz Allen Hamilton.

Poate fi contracarat spionajul online?

Se ştie deci că statul îţi urmăreşte fiecare click! Serviciile secrete americane au reuşit să obţină un volum imens de date de la persoane de pe întreg mapamondul. Combaterea spionajului online este deseori chiar riscantă. „Populaţia nu a fost sub nici o formă informată asupra dimensiunilor acestui spionaj online” Expertul în domeniul internetului Holger Bleich, redactor al publicaţiei de specialitate c’t, este uluit. Într-o discuţie cu DW, expertul critică direct practicile ieşite acum la iveală: „atunci când ştii că nu te afli sub protecţia anonimatului, că transferul de date este supravegheat, atunci te comporţi în consecinţă”. Tocmai aşa se prezintă situaţia în recent izbuncnitul „scandal Prism”. Serviciul secret american a analizat un volum de date imens,considerat pâmă acum ca fiind imposibil de prelucrat.

Ce le rămâne de făcut utilizatorilor de internet? O posibilă strategie ar fi evitarea paginilor controlate de companii americane. „Astfel se poate reduce riscul”, susţine Bleich. Finalul „.com” sau „.us” nu dezvăluie însă direct unde se află serverul din spatele domeniului, pe care vor fi salvate datele utilizatorilor. Şi tocmai această locaţie decide asupra siguranţei datelor. Fiecare ţară are legislaţie proprie, iar experţii sunt de părere că Islanda are cel mai înalt grad de siguranţă în domeniu.

Ce rămâne însă din internet, dacă excluzi Google, Facebook, Youtube, Microsoft, Skype sau Apple, pentru a numi doar câteva dintre ofertele sau firmele care au legătură direct cu programul Prism folosit de NSA? Christoph Meinel s-a decis să aleagă tocmai această variantă „Nu am cont pe Facebook şi sunt foarte atent la ce mail-uri reacţionez şi pe ce site-uri navighez. S-ar putea spune că practic o asceză în materie de furnizare a datelor personale”, spune şeful Institutului Hasso-Plattner din Potsdam. Meinel este profesor pentru tehnologii şi sisteme online. În discuţia cu DW, el avertizează asupra capcanelor din internet, atunci când te laşi atras de oferte pe care nu le înţelegi.

Legislaţia – o mare necunoscută

Fiecare stat are propriile legi, care se aplică şi în domeniul virtual. „Dacă este un serviciu străin ale cărui legi nu le cunosc, pot ajunge repede să am probleme” Statele Unite ale Americii nu sunt o excepţie. Aici străiniii au un regim total diferit faţă de cetăţenii americani, mai ales după atentatele teroriste. „Trebuie luată în calcul probabilitatea unor controale însăprite, în condiţiile în care starea de urgenţă este la ordinea zilei în SUA”. Dar nu doar Wasgington urmăreşte cu atenţie fiecare „mişcare virtuală”. În Germania, legea se supraveghere a telecomunicaţiilor se referă la cazurile în care anumite autorităţi pot intercepta email-urile, după ce un judecător a decis în acest sens. „Fiecare companie de internet care are peste 10.000 de clienţi trebuie să instaleze un program de supraveghere”, spune Holger Bleich.

Codificarea – o posibilă capcană

Chiar dacă legislaţia germană privind supravegherea este mult mai restrictivă decât cea nord-americană, Bleich subliniază că: „orice formă de comunicare se poate înregistra şi asculta. Este şi cazul internetului.” Prin urmare, nu trebuie să te bazezi pe tehnicile moderne de codificare. Bineînţeles că poţi apela la diverse programe precum PGP, pentru codificarea email-urilor, un program cu o vârstă apropiată de cea a internetului, sau Psiphon ori Tor, care facilitează navigarea anonimă. Dar tocmai folosirea acestor programe poate atrage atenţia autorităţilor, crede Bleich. „Dacă cineva apelează prea mult la asemenea metode, atunci atrage atenţia autorităţilor.” Autorităţi care i-au confirmat direct lui Bleich aceste practici.

Sfera privată nu contează

Există însă mulţi utilizatori de internet care nu au nici un fel de interes în codificarea datelor, este convins profesorul univesritar Christoph Meinel. Foarte multe persoane nu dau atenţie protecţiei datelor personale, dar pretind altora să le protejeze sfera lor privată. Şi tocmai aici internetul nu este nici pe departe atât de sigur pe cum s-ar aştepta necunoscătorii, mai adaugă Meinel.
Profesorul preferă însă ca datele sale să ajungă mai degrabă la serviciile secrete decât la companii private. „În societăţile democrate, serviciile secrete sunt controlate de parlament. De acestea mă tem mai puţin comparativ cu hackerii sau firmele care folosesc informaţiile în scopuri proprii sau le transformă în sursă de profit.” Meinel crede că practicarea ascezei în furnizarea datelor personale reprezintă singura soluţie. Cine nu postează informaţii sensibile în internet, nu are nimic de pierdut.

jurnalul.ro , capital.ro, gandeste.org

Alte articole similare:

Spionajul cu ajutorul telefonului mobil

Supravegherea populatiei

O lume cu un singur creier

Regăsirea demnităţii pierdute


romania_stub-150x150

De 23 de ani încoace, poporul român este supus continuu, atât din afară, cât și dinăuntru, unui adevărat atac informaţional – vezi cazul telegramelor WikiLeaks – fiind de cele mai multe ori incapabil să deceleze adevărul de ficţiune și complăcandu-se, drept urmare, în condamnabile, dar explicabile, letargie, derută și lipsă de atitudine civică. Personal consider că, de 23 de ani, trăim o manipulare la nivel naţional și trebuie să recunosc, cu amărăciune, una de mare succes. Prin idei și discursuri repetate obsedant, ni s-a indus, treptat, sentimentul neputinţei, al inferiorităţii noastre în raport cu alţii, al incapacităţii de a ne organiza și conduce singuri.

Manipularea – în diversele ei forme de manifestare – este, în fapt, o formă a războiului psihologic. Cand Sun Tzu a scris „Arta războiului”, cu siguranţă că nu s-a gândit la ce forme elaborate va cunoaște acesta în decursul evoluţiei umanităţii. De fapt, problema pe care ar trebui să ne-o punem cu toţii este dacă noi, ca popor, evoluăm cu adevărat sau ne autodistrugem puţin cu fiecare zi? Insidioasă, împletind elemente de adevăr cu altele ce ţin de domeniul ficţiunii, manipularea prin cuvânt și imagine are o putere de persuasiune extraordinară, determinând publicul-ţintă – ce joacă rol de receptor – să gândească și să acţioneze în sensul dorit de emiţător.

Este vorba de o manipulare în masă, acţiune desfășurată concomitent cu distrugerea unor valori morale, sociale, familiale și religioase. Din punctul de vedere al emiţătorului, succesul acţiunii nu ţine numai de modul cum este pregatită manipularea, de durata și modalităţile de acţiune, ci ţine mai ales de calitatea publicului receptor, de gradul lui de instruire, public căruia i se induc treptat sentimente, convingeri și idei care nu-i aparţin și pe care probabil că nu le-ar fi avut niciodată, dacă n-ar fi fost supus unei permanente și insistente acţiuni de manipulare și de „spălare” constantă a creierului.

Astfel, cuvântul ca formă de expresie a tot ce este mai nobil în forma de manifestare a simţirii și inteligenţei umane, este pervertit și capătă din ce în ce mai mult valenţe distructive, de influenţare sau chiar de destructurare a convingerilor proprii. Cu cât publicul-ţintă este mai puţin instruit și educat, manipularea prin cuvânt este mai facilă, iar obiectivul urmărit este mai ușor de atins. La fel și în cazul imaginilor manipulatorii care se adresează subconștientului. Și asta, pentru că nu există manipulare fără manipulatori și nici manipulare de dragul manipulării. Întotdeauna există scopuri, iar cei care le urmăresc stau de cele mai multe ori în umbră și acţionează prin interpuși, persoane inteligente, dar lipsite de caracter și moralitate. Dacă, în timpul loviturii de stat din decembrie 1989, manipularea prin cuvânt – ca formă de manifestare a războiului psihologic – a fost evidentă chiar și pentru cei mai puţin iniţiaţi în regulile de purtare a războiului psihologic, acum, această manipulare a devenit mult mai elaborată.

Ideologiile, motorul oricărei evoluţii sociale, au fost confiscate și compromise de o clasă politică incapabilă să se raporteze la un ideal uman și naţional. Așa a fost posibil un jaf la scară naţională, de care – ce bizarerie! – toată lumea este conștientă, dar nimeni, până acum, nu se face vinovat. Nimic din ceea ce era performant și viabil în timp nu a fost preluat, după prăbușirea regimului comunist. Repetându-ni-se, obsedant, că industria românească este „un morman de fiare vechi”, am ajuns să și credem acest lucru, și să fim astfel complici tăcuţi și imorali la distrugerea ei.

Azi nu mai avem industrie autohtonă și nici perspective că vom mai avea în curând. În acest fel, treptat, a dispărut o clasă socială – proletariatul -, cu idealurile ei cu tot. Dar, ceea ce este mai tragic, a dispărut, în acest fel, și bruma de solidaritate socială care mai exista în societatea românească. Agricultura, domeniu în care după 1990 au lipsit cu desăvârșire politicile coerente, trăiește în prezent o dramă greu de imaginat, deși ar fi putut fi domeniul care ne-ar fi asigurat independenţa alimentară, plus exporturi la produse cu mare căutare pe piaţa mondială. Sub imperativul necesităţii reformelor imediate, dar în fapt urmare a unor interese oculte, atât din exterior, cât și din interior, am privatizat, la grămădă și pe bani de nimic, întreprinderile și puţinele bănci românești, am destructurat armata, sănătatea, educaţia și cercetarea. Am răsturnat valori morale unanim și universal recunoscute.
Locurile cele mai importante în ierarhia firească a oricărui stat civilizat care se respectă, și care ar trebui să vegheze la viitorul naţiunii sale, l-au luat revoltător de mulţi indivizi semidocţi, inculţi, mecheri, corupţi și lipsiţi de scrupule, dar care au un singur merit: sunt docili în faţa celor care i-au pus în funcţii. Oligarhiei statului comunist, care avea mult mai multă decenţă și bun-simţ – stat care avea și mecanisme de control și autocontrol – i-a luat locul o altă oligarhie, arogantă, agramată și servilă, dar foarte rapace și lipsită de scrupule. Îi vedem peste tot, în toate instituţiile și structurile de putere de la nivel central sau local. Nu excelează prin nimic, ci doar prin obedienţă și servilism. Sunt oamenii utili oricărui regim politic și nu au complexe morale sau de altă natură atunci când, la patru ani, schimbă cu multă „graţie” tabăra politică.

Naţionalismul, cu tot ce avea el mai pur, mai frumos și mai sincer – manifestare firească a afirmării identităţii unui popor -, a fost compromis de discursul oamenilor politici care l-au clamat în exces, fără a-i pătrunde sensul și fără a fi animaţi sincer de el.
În exterior, percepţia despre români și România este de-a dreptul catastrofală. Și asta, în ciuda faptului că avem campanii de promovare a valorilor naţionale (branduri românești), pe bani mulţi, avem chiar și instituţii care trebuie să facă acest lucru… Cine se face vinovat, oare, de această stare de lucruri? Va ajunge să răspundă cineva pentru tot ceea ce ni s-a întâmplat în ultimii 23 de ani? Trăim vremuri de mare cumpănă și nu sunt semne că, în următorii 20-30 de ani, s-ar putea naște o mișcare de renaștere naţională și regenerare morală, iar asta, în primul rând, pentru că, la nivelul mentalului colectiv, există serioase carenţe de percepţie, comportament și atitudine asumată.
Cu un popor care a ajuns – determinat fiind de alţii – să trăiască în prezent, fără să se mai gândească la viitorul său, și cu atât mai puţin la trecut, care a ajuns să consume fără să producă, la care sentimentul responsabilităţii pentru viitorul copiilor lui se manifestă tot mai puţin, și care-și petrece timpul liber între telefonul mobil, știrile de la ora 17, talk-show-uri și telenovele siropoase, este greu să schimbi ceva în mersul vremurilor pe care le trăim sau care vor veni.
În fapt – ce amară concluzie! -, poate că ne merităm soarta pe care alţii ne-au rezervat-o cu mult timp în urmă. Mancurtizarea romanilor ca popor este mai aproape ca niciodată. Poate că trebuie să cădem foarte jos, spunea regretatul academician Florin Constantiniu, pentru a ne redeștepta și ridica din nou, la o anume statură de demnitate morală și naţională pe care cu siguranţă că o merităm. Nu putem însă rămâne indiferenţi, pentru că ISTORIA pe care o avem în urmă, ne obligă. Chiar și la sacrificiu, dacă va fi nevoie. Nu vom fi nici primii și, probabil, nici ultimii.

ZiarulNatiunea.ro

Alte postari similare:

Iluzia libertatii

Despre manipularea colectivă și societatea modernă

Despre omul modern …

Un popor de oi merită un guvern de lupi !

Apocalipsa poate fi controlată !


cum-explica-nasa-apocalipsa-de-pe-21-decembrie-anuntata-de-mayasi-18434673

Umanitatea trebuie să se mobilizeze.

Cum va arăta lumea în viitor? Ați obține o imagine rezonabilă dacă ați încerca să priviți ființele umane din exterior, astfel încât, imaginați-vă că sunteți un observator extraterestru care încearcă să afle ce se întâmplă aici sau imaginați-vă că sunteți un cronicar peste 100 de ani față de momentul prezent- presupunând că vor mai fi cronicari peste 100 de ani, ceea ce nu este evident- și vă uitați în trecut, la ceea ce se întâmplă astăzi. Ați observa ceva destul de remarcabil. Pentru prima dată în istoria speciilor umane, am dezvoltat în mod evident capacitatea de a ne distruge. Acest lucru s-a întâmplat încă din 1945, iar acum, în sfârșit se admite că există mai multe procese pe termen lung, cum ar fi distrugerea mediului înconjurător care conduc spre acceași direcție, poate nu chiar spre distrugere totală, dar măcar la distrugerea capacității de a duce o viață decentă. Mai există și alte pericole, cum ar fi pandemiile, care au legătură cu globalizarea și interacțiunea umană. Așadar, există procese care sunt în desfășurare și instituții active, cum ar fi sistemele de arme nucleare, care ar putea avea afecta grav, sau chiar desființa o existență organizată.

Cum să distrugi o planetă fără să te străduiești prea mult

Întrebarea este: ce fac oamenii în această privință? Nimic din cele de mai sus nu este secret, totul este la vedere. De fapt, trebuie să depui un adevărat efort ca să nu observi. Au existat o serie de reacții. Există cei care încearcă foarte mult să facă ceva în privința acestor amenințări, iar alții care acționează pentru a le amplifica. Dacă s-ar uita la cine sunt aceștia, acest cronicar din viitor sau observator extraterestru ar vedea ceva cu adevărat foarte ciudat. Cele mai slab dezvoltate țări sunt cele care încearcă să depășească sau să lupte cu aceste amenințări, populațiile indigene sau cei care au mai supraviețuit dintre ele, societățile tribale și primele națiuni din Canada. Ei nu discută despre război nuclear, ci despre distrugerea mediului înconjurător și mai ales, ei chiar încearcă să facă ceva în acest sens.

De fapt, peste tot în lume- Australia, India, America de Sud- se duc lupte, uneori războaie. În India se desfășoară un război total împotriva distrugerii mediului înconjurător, în care societățile tribale încearcă să se opună operațiilor de extragere a resurselor, care sunt foarte dăunătoare la nivel local dar și prin consecințele pe care le generează. În societățile în care populațiile indigene au un cuvânt de spus, foarte multe persoane se opun cu putere. Cei mai vocali din țările care au adoptat o poziție fermă referitoare la încălzirea globală sunt în Bolivia, care are o majoritate indigenă și prevederi constituționale care protejează drepturile naturii. Ecuadorul, care de asemenea are o populație indigenă numeroasă, este singurul exportator de petrol pe care îl cunosc al cărui guvern caută sprijin pentru a ajuta la păstrarea acelui zăcământ în pământ, în loc să-l exploateze și să-l exporte- și în pământ este locul acestui zăcământ.

Președintele venezuelean Hugo Chavez, care a murit recent și care a fost ținta glumelor, insultelor și a urii în toată lumea vestică, a participat la o reuniune generală a Națiunilor Unite acum câțiva ani, unde a fost considerat ridicol pentru că l-a numit pe George W. Bush un diavol. De asemenea, a susținut un discurs care a fost destul de interesant. Bineînțeles, Venezuela este un producător important de petrol. Petrolul reprezintă de fapt întregul lor produs intern brut. În acel discurs, el a avertizat despre pericolele folosirii peste măsură a resurselor fosile și a încurajat țările consumatoare să se unească și să încerce să reducă acest consum de resurse fosile. Nu știu dacă știți, el avea parțial origini indiene aborigene. Aceste aspecte ale discursului său de la Națiunile Unite nu au fost vreodată relevate, spre deosebire de lucrurile amuzante pe care le-a făcut.

Așadar, la o extremă avem societățile tribale, formate din indigeni care încearcă să oprească drumul spre dezastru. La cealaltă extremă, avem cele mai bogate și mai puternice societăți ale lumii, cum ar fi Statele Unite și Canada, care se îndreaptă țintit către distrugerea mediului înconjurător cât mai rapid cu putință. Spre deosebire de Ecuador și societățile indigene din întreaga lume, aceste țări doresc să extragă fiecare picătură de hidrocarburi din pământ, în cea mai mare viteză posibilă. Ambele partide politice, președintele Obama, mass-media și presa internațională par să privească în viitor cu un entuziasm deosebit, la ceea ce ei numesc un secol de independență energetică pentru Statele Unite. Independența energetică este un concept aproape fără sens, dar nu contează. Ceea ce de fapt spun ei este: vom avea un secol în care să maximizăm utilizarea resurselor fosile și să contribuim la distrugerea lumii.

Acest lucru este valabil aproape peste tot. Atunci când vine vorba de dezvoltarea de energii alternative, Europa recunoaște că încearcă să facă ceva. În schimb, Statele Unite, cea mai puternică și mai bogată țară din lume este singura națiune printre cele probabil 100 de națiuni relevante care nu are o politică națională de restrângere a utilizării de combustibili fosili, singura care nu are nici măcar obiective referitoare la energia regenerabilă și asta nu pentru că populația nu dorește. De fapt, structurile instituționale blochează schimbarea. Interese care țin de afaceri nu doresc acest lucru și au un rol deosebit de determinant în cadrul acestor politici, astfel încât se produce o mare scindare între opinia publică și politică cu privire la foarte multe probleme, inclusiv referitoare la aceasta.

Acestea sunt lucrurile pe care cronicarul din viitor- dacă va exista unul- le-ar vedea. Ar mai putea de asemenea să citească presa științifică actuală, din care aflăm predicții din ce în ce mai sumbre.

“Cel mai periculos moment al istoriei ”

Cealaltă problemă este războiul nuclear. Se știe de foarte multă vreme că dacă ar exista o primă lovitură din partea unei puteri importante, chiar și fără represalii, probabil că ar distruge civilizația fie și doar din cauza consecințelor pe care le-ar avea o iarnă nucleară care ar urma. Se cunoaște foarte bine acest lucru, astfel încât, pericolul a fost dintotdeauna mult mai mare decât am crezut noi că a fost. Tocmai am aniversat 50 de ani de la Criza Rachetelor din Cuba, care a fost numită cel mai periculos moment al istoriei de către istoricul Arthur Schlesinger, consilierul președintelui John F. Kennedy. Care așa a și fost. A fost un moment foare dificil și nici nu a fost singurul de acest gen. Într-un fel, totuși, cel mai prost aspect al acestor evenimente sumbre este faptul că nu am învățat nicio lecție.

Ceea ce s-a întâmplat în Criza Rachetelor din octombrie 1962 a fost mistificat, astfel încât să pară că au fost foarte multe acte de curaj și înțelepciune. Adevărul este că întregul episod a fost aproape nebunesc. A existat un moment, poate chiar apogeul crizei, în care premierul soviet Nikita Khrushchev i-a scris lui Kennedy cu oferta de a regla conflictul printr-un anunț public de retragere a rachetelor rusești din Cuba și a celor americane din Turcia. De fapt, Kennedy nici măcar nu știa că Statele Unite avea rachete în Turcia la acea vreme. Acestea au fost oricum retrase pentru a fi înlocuite cu mult mai periculoasele submarine nucleare Polaris, care erau invulnerabile.

Aceasta a fost oferta. Kennedy și consilierii săi au analizat-o și au respins-o. La acea vreme, însuși Kennedy estima potențialitatea unui război nuclear la o treime către jumătate, de unde înțelegem că președintele Kennedy era dispus să accepte un risc foarte ridicat de distrugere masivă pentru a stabili principiul că SUA, doar SUA are dreptul la rachete ofensive în afara granițelor, de fapt, oriunde doreste, indiferent de riscul asupra celorlalți și asupra lor, în cazul în care problema scapă de sub control. SUA are acel drept, nu oricine altcineva.

Cu toate acestea, Kennedy a acceptat, totuși, un acord secret de a retrage rachetele pe care deja dorea să le retragă, atâta timp cât acest acord nu devenea public. Khrushchev, cu alte cuvinte, a trebuit să retragă în mod public rachetele rusești în timp ce Statele Unite le-a retras în mod secret pe cele depășite. Mai bine zis, Khrushchev a trebuit să fie umilit și Kennedy a trebuit să-și mențină imaginea de bărbat. Este foarte apreciat pentru acest lucru, pentru păstrarea curajului și a fermității sub amenințare și așa mai departe, dar decizia sa îngrozitoare nu este nici măcar pomenită- încercați să găsiți vreo urmă. Pentru a pune paie pe foc, cu câteva luni înainte de izbucnirea crizei, Statele Unite a trimis rachete nucleare la Okinawa. Acestea erau țintite asupra Chinei în timpul unei perioade de recesiune regională. Oricum, cui îi pasă? Avem dreptul să facem orice dorim oriunde în lume. Aceasta a fost una dintre lecțiile sumbre ale acelei perioade, dar au urmat și altele.

Zece ani mai târziu, în 1973, secretarul de stat Henry Kissinger a declanșat alertă nucleară de gradul zero. A fost modul său de a alerta pe ruși să nu intervină în războiul arabo-israelian care se desfășura atunci și, în mod deosebit, să nu intervină după ce îi informase pe israelieni că ar putea să încalce un armistițiu încheiat între Statele Unite și Rusia. Din fericire, nu s-a întâmplat nimic.

Din nou, zece ani mai târziu, era în funcție președintele Ronald Reagan. Imediat după ce a preluat Casa Albă, el și consilierii săi au ordonat forțelor aeriene să pătrundă în spațiul aerian rusesc pentru a încerca să obțină informații despre sistemele de avertizare rusești- Operațiunea Able Archer. În mod efectiv, acestea au fost false atacuri. Rușii erau nesiguri, unii oficiali la nivel înalt erau îngrijorați că acesta ar putea să fie un pas spre adevăarata lovitură. Din fericire, nu au reacționat, chiar dacă au fost cât pe ce. Situația continuă în acest fel.

Ce se poate înțelege din criza nucleară iraniană și cea nord-coreană

În acest moment, problema nucleară este de regulă pe prima pagină în cazul Iranului și al Coreei de Nord. Există metode de a gestiona aceste crize aflate în desfășurare. Poate că nu ar funcționa, dar măcar am putea încerca. Cu toate astea, acestea nu sunt luate în considerare, nici nu sunt aduse în discuție.

Iranul, de exemplu, este considerat în Vest – nu în lumea arabă, nu în Asia – cea mai mare amenințare a păcii mondiale. Este vorba despre o obsesie vestică, este interesant de văzut care sunt motivele pentru această obsesie, dar nu face obiectul acestei discuții. Există o cale de a gestiona relațiile cu presupusa cea mai mare amenințare la adresa păcii mondiale? De fapt, există câteva. O metodă, una destul de rezonabilă, a fost propusă acum câteva luni la o întâlnire a țărilor nealiniate la Teheran. De fapt, se reitera o propunere care exista deja de mai multe decenii, adusă în discuție mai ales de Egipt și a fost aprobată de Națiunile Unite.

Propunerea se referă la stabilirea unei zone libere de arme nucleare în regiune. Acesta nu ar fi răspunsul la toate, dar ar putea fi un pas înainte semnificativ. De asemenea, există și metode de a acționa în acest sens. Sub auspiciile Națiunilor Unite se urmărea organizarea unei conferințe internaționale în Finlanda în decembrie anul trecut pentru a încerca implementarea planurilor spre acest obiectiv. Ce s-a întâmplat? Nu veți citi despre acest lucru în ziare pentru că nu s-a pomenit nimic decât în presa specializată. La începutul lunii noiembrie, Iranul a fost de acord să participe la întâlnire. Câteva zile mai târziu, Obama a anulat întâlnirea, spunând că nu era momentul potrivit. Parlamentul European a emis o declarație cerându-i să continue, la fel au făcut și statele arabe. Nu s-a rezolvat nimic. Mai mult, s-au întețit sancțiunile împotriva populației iraniene- sancțiuni care nu afectează regimul – și situația probabil se îndreaptă spre război. Cine știe ce se va întâmpla?

În Asia nord-estică se întâmplă același lucru. Coreea de Nord ar putea să fie cea mai irațională țară din lume, este cu siguranță un concurent bun pentru acest titlu. Cu toate astea, e poate un lucru rațional să încerci să înțelegi care sunt motivațiile acestor oameni atunci când acționează irațional. De ce se comportă în modul în care o fac? Ar trebui să ne imaginăm că suntem în locul lor. Să ne imaginăm cum ar fi ca în timpul Războiului Coreean de la începutul anilor 1950, țara noastră să fie distrusă total de către o superputere, care se mai și lăuda cu ceea ce făcea. Imaginați-vă ce urmări avea să lase aceste lucruri.

Rețineți că e posibil ca cei care conduceau Coreea de Nord să fi citit în presa militară de la acea vreme a acestei superputeri unde se explica faptul că, de vreme ce deja totul era distrus în Coreea de Nord, forțele aeriene au fost trimise să distrugă digurile Coreei de Nord, digurile uriașe care controlau rezervele de apă – o crimă de război pentru care oameni au fost spânzurați la Nuremberg. Aceste ziare oficiale vorbeau cu entuziasm despre ce minunat era să vezi apa scurgându-se printre văi, iar asiaticii străduindu-se să supraviețuiască. Ziarele exultau descriind ceea ce pentru acei asiatici însemna niște orori care depășeau orice imaginație. A însemnat distrugerea recoltelor lor de orez, care apoi a dus la înfometarea și moartea lor. Ce magnific! Nu avem amintiri despre aceste lucruri, dar ei le au.

Să ne întoarcem în prezent. Istoria recentă este interesantă. În 1993, Israelul și Coreea de Nord se îndreptau spre încheierea unui acord în care Coreea de Nord să nu mai trimită rachete sau tehnologie militară în Orientul Mijlociu și Israelul va recunoaște acea țară. Președintele Clinton a intervenit și a blocat acest acord. Imediat după aceea, drept represalii, Coreea de Nord a desfășurat o mică testare a rachetelor. Drept urmare, Statele Unite și Coreea de Nord au ajuns la un acord cadru în 1994 care a stopat înarmarea nucleară și care a fost mai mult sau mai puțin onorat de ambele părți. Atunci când George W. Bush a preluat președinția, Coreea de Nord avea probabil o singură armă nucleară și nu mai producea nimic în acest sens. Bush a lansat imediat politica sa militară agresivă, amenințând Coreea de Nord – axa răului – astfel încât Coreea de Nord a reluat programul său de armare nucleară. Până a părăsit Bush Casa Albă, aceștia aveau 10 arme nucleare și un sistem de rachete. Între timp, s-au mai întâmplat și alte lucruri. În 2005, Statele Unite și Coreea de Nord ajunseseră de fapt la un acord în care Coreea de Nord avea urma să încheie orice plan de proliferare a armelor nucleare și rachete. În schimb, Vestul, dar în special Statele Unite, urma să pună capăt oricărei activități agresive (urma să se încheie un pact de non-agresiune).

Era o situație care promitea mult, dar aproape imediat Bush a subminat-o. El a retras oferta și a inițiat programe pentru a obliga băncile să nu se ocupe de nicio tranzacție nord-coreeană, chiar de era perfect legală. Nord-coreenii au reacționat prin reactivarea programelor de înarmare nucleară. Astfel s-au desfășurat lucrurile. Este bine cunoscută metoda adoptată de Statele Unite: dacă faci un gest ostil în defavoarea noastră, vom răspunde cu unul și mai irațional la rândul nostru. Dacă faci un gest împăciuitor, vom răspunde și de asemenea manieră. Acest lucru, bineînțeles că reînvie amintiri din trecut. Ei își amintesc trecutul, astfel încât reacționează într-o formă extrem de agresivă. Ei bine, esența a tot ceea ce se întâmplă și care se vehiculează în Vest este că liderii nord-coreeni sunt extrem de răi. Da, așa sunt. Însă nu e asta întreaga poveste și așa funcționează lucrurile de când lumea.

Nu înseamnă că nu există alternative. Alternativele însă nu sunt luate în considerare. Acest lucru este periculos, astfel încât dacă ne întrebăm cum va arăta lumea în viitor, nu va arăta prea frumos, decât dacă oamenii se hotărăsc să acționeze. Întotdeauna o pot face.

Sursa – Gandeste.org

Alte postari similare:

10 războaie americane şi zece minciuni mediatice planetare

Proiectul Web-Bot – Marea pacaleala

Teoria conspiraţiei sau adevărul ascuns ?

Metode pentru Tâmpirea Populaţiei


manipulare-196x300

V-aţi întrebat vreodată de ce nu va ajung banii, de ce copiii dumneavoastră par de necontrolat, de ce plătiţi rate insuportabile la bancă, de ce nu vă mai place nimic din ce aveţi în casă, de ce vă vine mereu să vă certaţi cu toată lumea, de ce vă simţiţi neglijat, ignorat, umilit, strivit de cei care ar trebuiâ să vă servească, de ce nu sunteţi fericit şi nici măcar mulţumit, sau pur şi simplu de ce fetele poartă de aproape 2 ani cisme în miezul verii ? Sunt convins că v-aţi întrebat. Dar v-aţi întrebat de ce nu faceţi nimic pentru ca aceste nemernicii să nu mai continue? În cele ce urmează voi încerca să vă ofer 5 motive pentru care raspunsul la această ultimă întrebare este, de obicei, “Nu pot”.

Le-am numit Metode pentru Tâmpirea Populaţiei pe scurt MTP-uri. Precizez că în cele ce urmează cuvintele “citititor” , “telespectator” şi “cetăţean român” vor fi înlocuite cu “bizon” şi/sau “fraier”

MTP -1

În fiecare zi pe toate canalele media oferă-i fraierului un exemplu de personaj realizat d.p.d.v. financiar şi insistă pe câţi de mulţi bani are respectivul, câte chestii misto îşi cumpără în fiecare zi, cu ce femei sau bărbaţi bine umblă, în ce casă luxoasă trăieşte şi cât de simpatic e în discuţiile cu presa. În acest fel, puţin câte puţin, fraierul ajunge să fie, în mod real, interesat de viaţa acestui personaj. Apoi oferă-i informaţii despre situaţii conflictuale din viaţa acestui personaj realizat, de genul: divorţ cu scântei sau despărţire violentă, dispute pe moşteniri, corupţie, exprimări colorate. Nu la fel de bine dar destul de eficiente sunt şi informaţiile despre aspecte pozitive: căsătorie, o nouă cucerire, un act caritabil. Toate aceste situaţii au menirea de a fi comentate de către fraier împreună cu ceilalţi fraieri din lumea lui. Astfel bizonul se regăseşte în acele situaţii, iar distanţa între el şi acel personaj i se pare insignifiantă, deşi duhoarea de la ghenă îi ia nasul, rahaţii de câini din faţa blocului i se lipesc de tălpi, se sufocă în autobuz, şeful urlă la el ca la un animal, iar la cumpărături face calcule mai abitir decât Gheba.

MTP – 2

În fiecare zi pe toate canalele media explică-i bizonului de unde să îşi ia cel mai avantajos credit, care sunt bancile care au comisioane ascunse şi, prin excludere, care sunt cele mai sigure şi unde trebuie să dea fuga să ia bani. Apoi, spune-i ce lucruri rele i se pot întâmpla dacă nu îşi plăteşte ratele. După ce te-ai asigurat că a înţeles toate astea combină totul cu MTP -1 astfel: Dan Bitman, personaj de succes, consilier al Ministerului de Finanţe este garanţia pentru creditul tau imobiliar (deşi în reclama TV, el cântă şi se scălămbăie împreună cu o babă sclerozată şi cu nişte spălaţi pe creier), doctoriţa lu’ peşte este cea care te sfătuieşte să cumperi medicamentul de cap chiar dacă nu te doare atât de tare încât să te îndopi cu antinevralgice, Anna Lesko, cântăreaţa de succes (deşi o parvenită, complet lipsită de talent artistic) sau marele baschetbalist Gică Mureşan(un semianalfabet care abia zice două vorbe) îţi arată de ce trebuie să vorbeşti aiurea de sute de euro pe lună la mobil. Apoi nu uita să mănânci margarină de care Nadia Comăneci nu s-ar atinge în veci, dar pe care ţi-o recomandă cu căldură. După asta ia-ţi haine ca piţipoanca cu fruntea îngustă şi ţăţe mari la preţuri de trei ori mai mari decât în orice ţară din occident, dar produse sub franciză la noi.

MTP – 3

În fiecare zi pe toate canalele media dezvăluie-i bizonului prin ştiri repetitive sau talk-show-uri interminabile ce răutăţi fac autorităţile, cât de mult şi prin ce metode ingenioase fură banul public. După ce îi întipăreşti asta în minte uimeşte-l : fă un spectacol din orice realizare a ministrului sau primarului prezentat drept hoţ în zeci de rânduri. Arată-i de o sută de mii de ori ce bine se circulă pe podul sau şoseaua abia inaugurate, ce sisteme de siguranţă super-performante pentru siguranţa bizonului a cumpărat, ce evenimente artistice de înaltă ţinută şi popularitate va organiza. În acest mod, fraierul, deşi îndrăcit de zecile de nereguli prezentate în legătură cu acel politician, nu va simţi că e totul pierdut, ci dimpotrivă, că acolo sus, cineva lucrează şi pentru el. Totul se poate rezuma prin fraza cretinoidă: “A furat el dar şi face!” Prin această metodă, se legitimează deturnarea sistematică a banilor publici în buzunarele unora, prezentă în toate structurile de stat de la noi. Apoi, ca toate lucrurile să aibă un pic de sare şi piper arată-i fraierului câţiva barosani încătuşaţi, dar uită subiectul sau tratează-l cu superficialitate când aceştia sunt achitaţi de justiţie sau primesc pedepse cu suspendare.

MTP – 4

În fiecare zi pe toate canalele media arată-i fraierului informaţii ultra-detaliate despre clanuri de cămătari, tâlhari, bătăuşi, spărgători de banci, elevi bătuţi de alţi elevi sau de profesori, pietoni omorâţi de şoferi recalcitranţi. Arată-i bizonului că nu mai este în siguranţă nicăieri şi că nu mai trebuie să îşi lase copilul în faţa blocului. După aceea combină această metodă cu MTP – 2 şi MTP -3. Vei obţine un mesaj beton prin care fraierul va întreprinde treptat următoarele acţiuni : îşi va cumpăra o uşă metalică, va face contract de monitorizare cu o firmă de pază, îşi va lua pistol cu bile, îşi va asigura casa, maşina, partenerul de viaţă, copilul şi pe sine. Apoi, acesta aparent liniştit se va uita cu aviditate la cum îi explică Ciocan despre eficienţa oamenilor legii atunci când au descins în casa traficanţilor din Ferentari şi au confiscat “uriaşa” cantitate de 200 de grame de cocaină (deşi anual la noi se trafichează tone)

MTP – 5

În fiecare zi pe toate canalele media convinge fraierul că toată lumea este îngrijorată de soarta educaţiei. Apoi arată-i prin mii de alte exemple de ce în România nu are rost să faci şcoală. Combină cu MTP – 1 şi prezintă-i “vedeta” (o femeie independentă care ţine la principii) care are de toate pentru că a fost sponsorizată de “iubi” cel potent financiar, bătrân dar generos. Arată-i profesoare de română care dansează la bairamuri organizate de Vanghelie, sau care fac striptease la webcam. Apoi, îndrumă fraierul să se culturalizeze cu un roman imbecil de-al divei Mihaela Rădulescu şi să citească cărţi despre: cum să ajungi bogat, vedetă sau fotomodel când el e de fapt un sărăntoc, un nimeni şi un urât.

Aceste lucruri consider că descriu cel mai bine parteneriatul “stat + privat + media” care acţionează , de ani buni, pentru indobitocirea indivizilor din această ţară. Lista de MTP-uri poate continua aproape la nesfârşit dar sper că prin acestea am surprins o parte din esenţial. Aş dori să precizez că nu aş avea aroganţa să pretind că eu nu mă încadrez în această categorie a “fraierilor”. Ce îmi place să cred este însă că aceste metode nu m-au prins în totalitate. Mulţumesc “pe această cale” propriei mele conştiinţe care m-a ajutat să fiu măcar un “fraier conştient“. Dacă nu v-am plictisit deja, voi reveni pe viitor şi cu alte Metode pentru Tâmpirea Populaţiei şi vă invit şi pe dumneavoastră să povestiţi în ce mod v-aţi simţit fraieriţi. Unii vor spune că nu ajută la nimic să ne dăm seama. Eu zic că ajută, şi ajută chiar unde doare mai mult: la cap şi la buzunar.

Sursa – Angel.org.ro

Alte postari similare:

Monstrul din(tre) noi

Cand ne-am pierdut puterea ?

Manipularea prin reclamele la medicamente, difuzate la TV

Televizorul te face pasiv !

Stirile dauneaza grav sanatatii tale !

Teoria conspiraţiei sau adevărul ascuns ?


smallWorld_conspiracies_pyramid

Este uşor să observăm că, ori de câte ori guvernele lumii sau mass-media vor să denigreze un anumit punct de vedere care este incomod pentru „putere”, ei îl denumesc: „teorie a conspiraţiei”. Mesajul subtil, care nu este rostit, vrea să spună că „oamenii normali” nu vor crede niciodată acele „prostii” şi că, în plus, ei nu vor pune niciodată la îndoială propaganda oficială care le este servită de către „sursele oficiale”.

Ce se întâmplă însă dacă acele „surse oficiale” greşesc? Ce se întâmplă dacă ele au o agendă specială, pe care doresc să o promoveze cu orice chip? A devenit deja o crimă să punem întrebări, să vrem să aflăm adevrul? A devenit o crimă să gândim pentru noi înşine, fără a ne mai lasa influențați de incredibila manipulare ce infestează mass-media internaţională?

Chiar şi aşa-zisele „sondaje” care urmăresc să elucideze acest subiect sunt alcătuite de aşa natură, încât întrebările puse îi fac pe cei intervievaţi să pară că sunt proşti dacă ei acordă credit acelor situaţii sau aspecte. De obicei, la prezentarea rezultatelor unor astfel de sondaje se afirmă că „teoriile conspiraţiei” pot fi găsite doar „în cele mai ascunse colţuri ale internetului”, de parcă cine ştie ce nenorociri ar ascunde ele sau ce rău ar întruchipa. Problema este pusă într-un mod atât de pervers, încât indignarea pe care o provoacă nu are limite. Cu o nesimţire crasă, mass-media vrea să ne inducă ideea că a „crede” că uneori oameni răi fac lucruri rele este ceva greşit sau neadevărat. Totuşi, aceasta se petrece aproape zilnic şi chiar cu o frecvenţă alarmantă. O conspiraţie nu reprezintă altceva decât „un plan secret realizat de un grup de fiinţe umane în scopul de a face ceva nelegal”. Au loc astfel de conspiraţii? Bineînţeles că da. Ele au avut loc de când e lumea, aproape în toate epocile ei. Însă în zilele noastre, mass-media vrea să ne facă să credem, cu un tupeu incredibil, că toţi politicienii şi toate marile corporaţii ce domină societatea actuală sunt nişte „mieluşei” simpatici şi nevinovaţi, cărora nici prin cap nu le trece să ne facă nouă, oamenilor de rând, vreun rău sau neajuns.

Să luăm câteva exemple de „studii” statistice ale „teoriilor conspiraţioniste”. De pildă, „teoria încălzirii globale”. Planeta noastră s-a încălzit şi s-a răcit de multe ori de-a lungul istoriei sale şi cele mai multe dintre modificările ei climatice s-au datorat de fapt Soarelui. Chiar şi dacă efectul de seră a jucat un rol semnificativ în aceste schimbări, adevărul este că emisiile de carbon constituie cel mult 5% din toate gazele din atmosferă, astfel că a sugera că „încălzirea globală” ar putea fi vreodată influenţată în mod semnificativ prin reducerea emisiilor de carbon este de-a dreptul o idee hilară.

O altă „teorie sensibilă” este cea a morţii lui Osama Bin Laden. Dintre americani, 6% încă mai cred că acesta trăieşte. Trupele Navy Seals care au acţionat atunci au aruncat mai apoi repede trupul aşa-zisului „terorist” în apele oceanului, iar poporul american încă nu a văzut vreo înregistrare sau fotografie a celui despre care se spune că a fost ucis într-o „temerară acţiune de comando”. Să-i credem pe politicienii care ne spun că el a fost ucis? Ce credit mai au aceşti oameni, care pretind că ne conduc, când ei dovedesc aproape zi de zi că mint pentru a-şi asigura „supravieţuirea” politică? În plus, există o cantitate enormă de dovezi, care atestă că Bin Laden a murit acum mulţi ani în urmă (http://www.infowars.com/osama-bin-laden-pronounced-dead%E2%80%A6-for-the-ninth-time/).

Una dintre cele mai importante „teorii conspiraționiste” este aceea a existenţei un Guvern Ocult mondial, care doreşte să preia conducerea întregii lumi, având o agendă globală sub denumirea de Noua Ordine Mondială. Indiferent că ne vom referi la această structură ca „Noua Ordine Mondială”, sau ca „Iluminaţii”, ori ca „elita globală malefică”, un lucru este clar: nu se poate în niciun caz nega faptul că în lume există o mână de fiinţe umane incredibil de bogate, care încearcă să domine planeta noastră. Dacă ne mai îndoim asupra acestui aspect, atunci poate ar fi bine să consultăm următorul articol (printre altele): http://theeconomiccollapseblog.com/archives/who-runs-the-world-solid-proof-that-a-core-group-of-wealthy-elitists-is-pulling-the-strings.

O altă „teorie” care este în mod constant ignorată de mass-media este aceea a apei fluorurate. Cu alte cuvinte, „teoria conspiraționista” în această direcţie ne spune că guvernele lumii dau dispoziţie ca în apa de băut să fie adăugate în mod deliberat fluoruri, în scopuri sinistre (nu doar de afectare a sănătăţii dentare). Se ştie că acţiunea fluorului este foarte nociva pentru om. Studiile arată de fapt că el creează chiar probleme permanente la nivelul creierului şi determină de asemenea apariţia cancerului.
În aceeaşi „sferă de activităţi”, dar la alt nivel, se încadrează şi „teoria chemtrails-urilor”. Aici, problema reală este cea a scopului pentru care ele sunt răspândite de către avioane în atmosfera terestră, deasupra oraşelor. Multe dovezi şi declaraţii demonstrează faptul că oamenii sunt în mod direct şi puternic afectaţi de această realitate sinistră.

La modă este de asemenea şi „teoria industriei farmaceutice”, despre care se spune că inventează noi boli pentru a crea noi medicamente care să le vindece. De pildă, numai în acest an (2013) se presupune că americanii vor cheltui aproximativ 280 de miliarde de dolari pe medicamente. Interesant este însă că prescripţiile de medicamente din SUA omoară mai mulţi oameni decât consumul de droguri.

Nu este deloc comod să lăsăm guvernul sau alte organisme să judece în locul nostru şi să ia hotărâri în numele nostru. Şi totuşi, din nefericire mulţi oameni încă dau dovadă de o lene crasă, refuzând să judece pentru ei înşişi şi abandonându-se prosteşte acestei „orientări” smintite orchestrată de guverne, care îi conduce la pierzanie. Prin urmare, este necesar să ne păstrăm spiritul viu. Este necesar să facem propriile noastre investigaţii şi să tragem propriile noastre concluzii. Adevărul se afla aproape, dar este necesar să-l extragem din „matricea” sufocantă în care a fost învelit.

Edituradaksha.ro

Alte postari similare:

Informatia inseamna putere !

Guvernul Mondial

Teoria conspirației, realimentată cu sânge proaspăt.

Istoria religiilor – varianta alternativa


The_Heathens_Guide_to_World_Religions_(cover)

Există o istorie ascunsă şi secretă a religiilor? Există adevăruri ascunse dincolo de ceea ce suntem obişnuiţi să credem, teorii şi controverse care să demonteze convingerile care le avem cu privire la dogmele şi credinţele religioase? Cercetările şi investigaţiile din ultimul secol par să ducă la cu totul alte demonstraţii care relevă o parte diferită de ceea ce ştim cu toţii că ar fi adevărat. Biserica şi preoţii par că ne ascund ceva. Din multe cercetări şi studii făcute în ulmii ani, se pare că faptele au stat cu totul altfel pe vremea lui Iisus, dar preoţii – vicleni şi animaţi de motive oculte – au făcut ca lucrurile să pară aşa cum au vrut ei, reducându-i la tăcere pe opozanţi. Dovada? Au condamnat la moarte şi au ars pe rug pe toţi cei care se îndoiau. Una din cele mai detaliate scrieri despre istoria religiilor este în cartea scriitorului David Icke, “Secretul Suprem” din care am selectat fragmente din capitole care le-am considerat a fi mai importante.

Sorii lui Dumnezeu

Nici un alt instrument nu a slujit mai bine Agendei elitelor decât religia. Chiar şi la ora actuală religia controlează minţile a miliarde de oameni şi limitează gândirea Mişcării Patriotice Creştine, deşi aceasta a sesizat multe alte aspecte ale conspiraţiei Frăţiei. Singurul lucru pe care nu îl pot accepta aceştia este faptul că propria lor religie face ea însăşi parte integrantă din marea conspiraţie.
Eu nu doresc în nici un caz să-i condamn pe cei care se autonumesc creştini. Printre ei se numără destui oameni care îşi manifestă prin credinţa lor creştină o spiritualitate plină de iubire. Mă refer aici exclusiv la Instituţia creştinismului şi la îndoctrinarea arogantă pe care a practicat-o în masă, pornind de la incredibil de limitata ei viziune asupra vieţii, care a creat o veritabilă închisoare mentală pentru miliarde de oameni de-a lungul ultimilor 2000 de ani. Toate religiile majore ale umanităţii: hinduismul, creştinismul, iudaismul şi islamul s-au născut în aceeaşi regiune a Orientului Mijlociu şi Apropiat unde au apărut rasa ariană şi liniile genealogice încrucişate reptilo-umane, după marele cataclism de acum aproximativ 7000 de ani. Scopul acestor religii era să limiteze mintea oamenilor şi să controleze emoţiile acestora prin răspândirea sentimentelor de vinovăţie şi de teamă. Toate au avut la bază figura unui „Dumnezeu mântuitor” precum Iisus sau Mahomed, afirmând că numai cei care cred în acesta şi îi urmează poruncile îl pot găsi pe adevăratul „Dumnezeu” şi pot fi mântuiţi. Exact acelaşi lucru îl afirmau preoţii babilonieni despre Nimrod. Controlul maselor prin intermediul religiei a început în Babilon.
Cei care refuzau să creadă în aceste bazaconii erau condamnaţi să ardă pentru totdeauna în focul iadului. Într-un mod cu totul incredibil, miliarde şi miliarde de oameni au căzut de-a lungul timpului în capcana acestei scheme simpliste, lucru valabil inclusiv la ora actuală. Dacă nu ar fi dispuşi să renunţe decât la propria lor minte şi la propria lor viaţă, încă nu ar fi atât de rău, dar ei insistă ca toţi cei din jur să facă acelaşi lucru, iar acest lucru nu mai este normal. Chiar deloc! Întrucât majoritatea cititorilor acestei cărţi vor fi cu siguranţă din rândul creştinilor şi evreilor, voi lua exemplul acestor două religii, demonstrând cum nişte poveşti simbolice au devenit adevăruri literale şi cum manipularea acestora a dat naştere celei mai puternice arme de control în masă inventată vreodată în istoria omenirii.
Pentru a înţelege ce anume se ascunde în spatele apariţiei religiilor, va trebui să vedem care a fost baza primelor religii ale fenicienilor, babilonienilor şi altor civilizaţii mai vechi decât ale acestora. Esenţa acestor religii a fost Soarele. Ierarhia Elitei s-a concentrat dintotdeauna asupra Soarelui, căci, aşa cum am subliniat mai devreme, înţelegea puterea reală a acestuia ca generator de energie electromagnetică care ne afectează viaţa şi comportamentul în fiecare secundă a fiecărei zile. Soarele conţine 99% din materia sistemului solar. Este suficient să vă gândiţi la acest lucru. Cine înţelege aceste cicluri solare şi natura diferită a energiilor pe care le proiectează ele, poate anticipa cum vor reacţiona fiinţele umane la diferite evenimente şi în anumite momente. La fel ca în cazul scripturilor care reprezintă baza tuturor religiilor, religia Soarelui avea două nivele ale cunoaşterii (sau iniţierii). În lumea antică, ierarhia Elitei se concentra asupra Soarelui deoarece ştia că acesta are efecte profunde asupra conştiinţei umane, în timp ce masele adorau astrul solar datorită căldurii şi luminii pe care le primeau de la el şi care influenţau în mod crucial viaţa lor, în special prin faptul că le asigura coacerea unor recolte bogate. În mod similar, un iniţiat al cunoaşterii ezoterice va citi Biblia cu alţi ochi decât creştinul sau evreul mediu. Iniţiatul va recunoaşte simbolismul, numerologia şi codurile ezoterice, în timp ce credinciosul va accepta semnificaţia literală a textului. Altfel spus, acelaşi text are rolul de a permite trecerea pe un nivel superior de cunoaştere în cazul iniţiatului şi de a crea o închisoare mentală pentru masele largi, neiniţiate.

Mare scamatorie!

Înţelegerea marilor religii nu este posibilă fără înţelegerea simbolismului străvechi al Soarelui. Anticii foloseau în special un anumit simbol pentru călătoria anuală a Soarelui. Aşa cum vom vedea în capitolul următor, acesta rămâne şi la ora actuală simbolul fundamental al Frăţiei Babiloniene. El apare atât în ilustraţiile feniciene ale zeiţei Barati cât şi pe stema expresiei britanice a acesteia: Britania. Simbolul constă în împărţirea Zodiacului (cuvânt grecesc care înseamnă cercul animalelor) printr-o cruce care marchează cele patru anotimpuri. În centrul crucii se află Soarele. Din cauza acestui simbolism, foarte multe divinităţi ale anticilor erau născute pe data de 25 decembrie. În emisfera nordică, data de 21-22 decembrie corespunde solstiţiului de iarnă, când Soarele se află în punctul cel mai de jos al puterii sale în ciclul anual. În viziunea strămoşilor noştri, acesta era momentul în care Soarele „moare” din punct de vedere simbolic. La data de 25 decembrie (trei zile mai târziu), Soarele şi-a început deja călătoria simbolică înapoi către apogeul puterii sale din mijlocul verii. De aceea, anticii obişnuiau să spună că soarele „se naşte” pe data de 25 decembrie. După cum vedeţi, Crăciunul creştin nu este decât un festival păgân redenumit, aşa cum sunt de altfel toate sărbătorile creştine. Să luăm de pildă Paştele. În jurul datei de 25 martie (data fixă la care se sărbătorea mai demult Paştele), soarele intră în semnul astrologic al Berbecului sau al mielului. La această dată, anticii obişnuiau să sacrifice miei, convinşi că vor obţine astfel favorurile zeilor, dar mai ales ale zeului-soare, asigurându-şi astfel recolte bogate. Altfel spus, ei credeau că vărsarea sângelui mielului echivalează cu ştergerea păcatelor lor. Babilonienii antici credeau că Tammuz, fiul reginei Semiramida, a fost crucificat cu un miel la picioare, trupul său fiind înmormântat într-o peşteră. Când piatra de la intrarea în peşteră a fost dată deoparte trei zile mai târziu, trupul dispăruse. Cu siguranţă, aţi mai auzit această poveste! O altă manieră în care anticii îşi imaginau simbolic soarele era următoarea: un copil iarna, un tânăr de Paşti, un bărbat extrem de puternic vara, un om trecut de prima tinereţe, care îşi pierde puterile, toamna, şi un bătrân neputincios iarna (până la solstiţiu). Ilustraţia modernă care prezintă fazele evoluţiei omului de la copil la bătrân este o imitaţie a acestui simbol. Într-o altă variantă, soarele se năştea cu plete aurii lungi (razele) care deveneau din ce în ce mai scurte pe măsură ce îşi pierdea puterea, în lunile de toamnă. Să ne reamintim de povestea lui Samson (sau Sam-sun) din Vechiul Testament. Acesta era incredibil de puternic şi avea părul lung, dar şi-a pierdut puterea când părul i-a fost tăiat. Problemele sale au început când a intrat în „Casa Dalilei” – semnul astrologic al Fecioarei, prin care trece soarele în timp ce se apropie toamna. Cu o ultimă zvâcnire a puterii sale, Sam-Soarele trânteşte la pământ doi piloni, care reprezintă un alt simbol clasic al Frăţiei, pe care îl regăsim din Egiptul antic şi până la francmasonii moderni. Legenda lui Samson (Sam-sun) este povestea simbolică a ciclului anual al soarelui. În realitate nu a existat o asemenea Sun – soare, în limba engleză. Din câte înţeleg, în limba ebraică Samson înseamnă chiar „Zeul Soare”.
Pentru creştinii ortodocşi, Iisus este singurul Fiu conceput de Dumnezeu, care a murit pentru iertarea păcatelor noastre. Exact aceeaşi pretenţie au avut-o un lung şir de zei antici, cu mult timp înainte să se audă măcar de Iisus Christos. Expresia „Fiu al lui Dumnezeu” pare să dateze cel puţin din perioada regilor gotici arieni din Cilicia, care îşi asumau titlul de „Fii ai Zeului Soare”, tradiţie adoptată apoi de faraonii din Egipt. Mulţi adepţi New Age îl consideră pe Iisus una cu Sananda, un iniţiat de rang înalt dintr-o ierarhie spirituală care s-a întrupat pentru a infuza pe pământ aşa-zisa energie „christică”. Alţii cred că a fost un extraterestru cu o misiune similară. În sfârşit, sunt unii care afirmă că pretenţia sa de a fi „regele evreilor” se datora faptului că se trăgea din sângele regal al lui David.

Dar oare chiar a existat Iisus? Au existat Moise, Solomon şi regele David? Răspunsul meu este un categoric nu. Nu există dovezi credibile şi incontestabile ale existenţei nici unuia dintre ei în afara textelor biblice, iar acestea nu sunt deloc credibile. Dar cum au apărut ele?

În anul 721 î.Ch., Israelul a fost cucerit de asirieni, iar israeliţii (sau canaaniţii) au fost luaţi în captivitate. Triburile cunoscute de istoria oficială sub numele de Iuda şi Benjamin au supravieţuit timp de mai bine de o sută de ani, înainte de a fi cucerite şi capturate de prietenii noştri, babilonienii, în jurul anului 586 î.Ch. Istoria întreagă care ascundea adevărul a început să fie fabricată în Babilon, capitala antică a preoţimii şi ierarhiei reptilo-ariene, de către preoţii ebraici cunoscuţi sub numele de leviţi.

Vechiul testament

Gândiţi-vă puţin: dacă o Frăţie ar distruge întreaga cunoaştere a lumii antice, inclusiv bibliotecile acelei lumi, ce ar scrie ea în textele ei, istoria reală sau o variantă a acesteia pe care ar dori să o inoculeze în subconştientul colectiv? În timpul şi după şederea lor în Babilon, în care au aflat atâtea lucruri, inclusiv legendele Sumerului, preoţii leviţi au amestecat adevărul (de multe ori simbolic şi acesta) cu fantezia, iar acest amestec a devenit fundamentul Vechiului Testament. Nu „israeliţii” au fost cei care au scris aceste texte. Chiar dacă am accepta existenţa lor, ei ar fi trebuit să fie demult dispersaţi pe vremea când leviţii şi-au înmuiat penele în cerneală. Geneza, Exodul, Leviticul şi Numerele, care împreună alcătuiesc Torah „evreiască”, au fost scrise în totalitate de leviţi sau sub supravegherea acestora, în timpul şi după şederea lor în Babilon. Acest grup de oameni care practicau sacrificiile umane, magicieni negri şi fanatici care obişnuiau să bea sânge, sunt cei care au scris legea morală pe care evreii ar trebui să o urmeze până în zilele noastre. Eu n-aş avea încredere nici să-i întreb cât e ceasul! În schimb, creştinii fanatici iau aceste texte drept Cuvântul lui Dumnezeu! Nu sunt deloc Cuvântul lui Dumnezeu, sunt cuvintele leviţilor, scrise sub directa îndrumare a iniţiaţilor reptilieni pur-sânge sau cu sânge încrucişat din Frăţia Babiloniană. Tăbliţele Sumeriene dovedesc mai presus de orice îndoială că Geneza nu reprezintă altceva decât un text condensat al unor texte sumeriene mai vechi. Legenda sumeriană a Edinului a devenit povestea biblică a Grădinii Edenului. Vă mai amintiţi povestea lui Moise, găsit în stufăriş de o prinţesă egipteană? Exact aceeaşi poveste era relatată de sumerienii-babilonieni cu referire la regele Sargon cel Bătrân.
Povestea lui Moise este o invenţie, cum este şi „captivitatea” în Egipt, povestea Exodului (cel puţin în forma descrisă în Biblie) şi crearea celor 12 triburi prin intermediul lui Iacov. Toate aceste texte au fost scrise de leviţi, ai căror conducători erau iniţiaţi la şcolile misterelor reptiliene din Babilon. Poveştile lor sunt simbolice şi codificate, astfel încât să fie înţelese de iniţiaţi, dar nu şi de mase, care trebuiau să creadă în sensul lor literal. Potrivit leviţilor, Moise a primit legile şi poruncile de la Dumnezeu în vârful unui munte. Regăsim mereu şi mereu acelaşi simbolism al munţilor. Una din explicaţii este legată de faptul că vârful muntelui este mai aproape de simbolul Dumnezeului lor: Soarele. Muntele Sion înseamnă Muntele Soarelui. Chiar şi astăzi, soarele care răsare deasupra munţilor de la răsărit este unul din principalele simboluri ale Frăţiei. Povestea israeliţilor şi a evreilor este în cea mai mare parte o invenţie, un voal în spatele căruia a fost ascuns adevărul. Nici un alt popor nu a fost amăgit atât de tare ca cei care îşi spun „evrei”. Aceştia au fost terorizaţi, folosiţi şi manipulaţi în maniera cea mai grotescă şi mai lipsită de milă de propria lor Elită, pentru a implementa o Agendă pe care marea majoritate a evreilor nici măcar nu o cunosc. Nu există nici un exemplu mai elocvent în acest sens decât maniera în care clanul „evreiesc” al Rothschild-zilor (în realitate reptilieni pur-sânge) a sprijinit cu fonduri, şi nu numai, venirea la putere a naziştilor, lăsându-i pe semenii lor de rang inferior să suporte consecinţele. Povestea levită a Exodului nu este decât o perdea de fum menită să ascundă furtul cunoaşterii „ebraice” din şcolile misterelor egiptene după infiltrarea acestora de către Frăţia Babiloniană. Egiptenii au considerat revelaţia lui „Iehova” o crimă comisă împotriva ştiinţelor sacre.
Istoricul şi iniţiatul francmason Manly P. Hall afirmă că religia de stat din Egipt s-a transformat la un moment dat în magie neagră şi că activităţile spirituale ale oamenilor erau paralizate de obedienţa deplină faţă de dogmele formulate şi impuse de preoţime. Această descriere corespunde perfect modului de manipulare al leviţilor-babilonienilor, respectiv al tuturor religiilor care au apărut ulterior pe baza acestor minciuni, inclusiv creştinismul. Acest aspect este foarte important: iudaismul, creştinismul şi islamul îşi bazează credinţele pe aceleaşi poveşti scrise de leviţi după şederea lor în Babilon. Acesta a fost momentul istoric cheie care avea să permită controlul lumii de atunci şi până în prezent. Cunoaşterea furată de leviţi de la egipteni şi răspândită după şederea lor în Babilon a devenit cunoscută sub numele de Cabala (sau Kabala, Qaballa), termen care provine de la rădăcina ebraică QBL, care înseamnă „de la gură la ureche”. Aceasta este metoda folosită pentru a comunica informaţiile cele mai secrete iniţiaţilor. Cabala este ramura ezoterică a iudaismului, care nu reprezintă altceva decât o acoperire a Frăţiei Babiloniene, la fel ca şi Vaticanul. Cabala este cunoaşterea secretă ascunsă în codurile Vechiului Testament şi ale altor texte din vechime. Iudaismul nu reprezintă decât interpretarea literală a acestor texte. Aceeaşi tehnică este folosită de toate religiile. Un exemplu de codificare levită se referă la numele celor cinci scribi: Garia, Dabria, Tzelemia, Echanu şi Azrel, aşa cum apar acestea în cea de-a doua carte a lui Esdras sau Ezra. Iată care este adevărata semnificaţie a acestor nume:
•Garia: indiciu prin care scribii antici obişnuiau să atragă atenţia că textul este fals sau că are o altă semnificaţie.
•Dabria: cuvinte care alcătuiesc o frază sau un text.
•Tzelemia: imagini, poveste imaginară, sau adevăr indicat într-o formă obscură.
•Echanu: informaţie schimbată sau dublată.
•Azrel: numele lui Esdras/Ezra, la care se adaugă sufixul „el”.
Altfel spus, „lucrarea lui Ezra”.
Acestea sunt cele cinci nume ale „scribilor”, pe care un iniţiat le citeşte ca pe o singură frază coerentă: „Indiciu de avertizare – referitor la cuvintele – imaginate într-o manieră obscură – care au fost schimbate sau dublate – şi care reprezintă opera lui Ezra”. Există o carte intitulată Codul Bibliei care pretinde că a identificat un cod în varianta ebraică a Vechiului Testament care ar prezice viitorul. Dat fiind că unul din aceste coduri prezice asasinarea preşedintelui Kennedy de către Lee Harvey Oswald, îngăduiţi-mi să rămân sceptic în ceea ce priveşte credibilitatea acestei cărţi. Oare chiar mai crede cineva în lumea asta că Oswald l-a ucis pe Kennedy? Abstracţie făcând de această carte, există într-adevăr un cod al Bibliei, accesibil însă numai iniţiaţilor. Autorii Bibliei obişnuiau să inventeze anumite caractere care să corespundă simbolismului lor sau se foloseau de anumite personaje reale, a căror viaţă o falsificau. Iată câteva exemple de coduri din Biblie: una din temele cele mai comune în toate tradiţiile şcolilor misterelor se referă la cei 12 discipoli, cavaleri sau adepţi din jurul unei divinităţi. Numărul 12 este un cod, care simbolizează – printre altele – cele 12 anotimpuri şi cele 12 case zodiacale prin care trece soarele sau „zeul” – simbolizat prin numărul 13. Acesta este numărul sacru „12 + 1”, după cum îl numesc unii oameni, şi aşa se explică recurenţa cu care apar numele 12 şi 13 în toate textele iniţiatice. De pildă, avem 12 triburi ale lui Israel, 12 prinţi ai lui Ishmael, 12 discipoli sau apostoli ai lui Iisus, dar şi ai lui Buddha, Osiris şi Quetzalcoatl. Mai există apoi regele Arthur şi cei 12 Cavaleri ai Mesei Rotunde (care simbolizează cercul zodiacului), Himmler şi cei 12 cavaleri ai ordinului nazist SS, şi femeia (Isis, Semiramida) care poartă coroana cu 12 stele din Cartea Revelaţiilor (Apocalipsa). În Scandinavia şi în nordul Europei avem misterele lui Odin, inspirate de aceeaşi rasă ariană venită din Orientul Apropiat. În această tradiţie există 12 „Drottar-i” care prezidează misterele împreună cu Odin. De fiecare dată avem de-a face cu acelaşi număr 12+1. Toate aceste istorii nu sunt adevărate din punct de vedere literal, ci reprezintă un simbolism folosit de şcolile misterelor. Aceleaşi simboluri sunt folosite astăzi de societăţile secrete ale Frăţiei pe steagurile naţionale, pe însemnele militare, în publicitate şi pe logo-urile companiilor. Una din marile creaţii ale Frăţiei, Uniunea Europeană, are drept simbol un cerc alcătuit din 12 stele. Practic, avem de-a face numai cu numere sacre şi cu elemente de geometrie sacră. Proporţiile tuturor statuilor egiptene, indiferent dacă sunt mari sau mici, reprezintă multipli de 6 şi de 12. Alte coduri numerice din Biblie şi din mistere sunt 7 şi 40. De pildă, în Biblie avem şapte spirite ale lui Dumnezeu, şapte biserici din Asia, şapte lumânări din aur, şapte stele, şapte lămpi de foc, şapte sigilii, şapte trompete, şapte îngeri, şapte tunete şi dragonul roşu din Apocalipsă cu cele şapte capete şi şapte coroane ale sale. Legenda Ierihonului descrie marşul armatei lui Iosua în jurul oraşului timp de şapte zile, însoţit de şapte preoţi cu şapte trompete. În cea de-a şaptea zi ei au înconjurat Ierihonul de şapte ori, iar zidurile oraşului au început să se prăbuşească. În legenda lui Noe, acesta a încărcat arca sa cu şapte perechi din fiecare animal şi cu şapte perechi din fiecare specie de păsări. Între prezicerea potopului şi diluviul propriu-zis s-au scurs şapte zile, şi tot şapte zile au trecut între trimiterea perechilor de porumbei. Arca a atins pământul în cea de-a 17-a zi a celei de-a şaptea luni, iar Noe a părăsit arca în cea de-a 27-a zi. După potop el a atins vârsta de 700 de ani. Multe din numele divinităţilor simbolice, cum ar fi Abraxas al gnosticilor sau Serapis din Grecia aveau şapte litere. Avem apoi numărul 40. Adam a intrat în Paradis la vârsta de 40 de ani; Eva l-a urmat 40 de ani mai târziu. În timpul Marelui Potop a plouat timp de 40 de zile şi 40 de nopţi. Set este luat de îngeri la vârsta de 40 de ani şi nu este văzut timp de 40 de zile. Moise ajunge la Midian la vârsta de 40 de ani şi rămâne acolo timp de 40 de ani. Iosif are vârsta de 40 de ani când Iacov soseşte în Egipt. Iisus se retrage în pustie timp de 40 de zile. Chiar credeţi că Biblia este Cuvântul lui Dumnezeu? Nici vorbă. Ea este scrisă în codul ezoteric al şcolilor misterelor. Literatura arabă a fost scrisă tot de către şi pentru iniţiaţi, dovadă că regăsim în ea aceleaşi coduri. În cele 40 de poveşti din Arbaindt (care înseamnă 40) regăsim pretutindeni numărul 40, iar calendarul lor are 40 de zile ploioase şi 40 de zile cu vânt. Legile arabe se referă constant la numărul 40. O altă serie de cărţi arabe, numite Sebaidt, care înseamnă „şapte”, se învârt exclusiv în jurul acestui număr. Aceste coduri numerice au semnificaţii mult mai profunde decât cele evidente, cum ar fi numărul de zile ale săptămânii sau numărul de luni ale zodiacului.
Între altele, numerele reprezintă frecvenţe vibratorii. Orice frecvenţă rezonează cu un anumit număr, o anumită culoare şi un anumit sunet. Anumite frecvenţe, cu numerele, culorile şi sunetele lor corespondente, sunt extrem de puternice. Simbolurile reprezintă la rândul lor rezonanţe cu anumite frecvenţe şi influenţează subconştientul omului fără ca acesta să-şi dea seama. Aşa se explică prezenţa anumitor simboluri pe însemnele societăţilor secrete, pe steagurile naţionale, pe logo-urile companiilor, în reclamele de publicitate, şi aşa mai departe.
Nu există dovezi istorice ale existenţei unui om numit Moise. El nu apare decât în textele leviţilor şi în alte texte şi comentarii rezultate din acestea. Unii afirmă că acesta ar fi fost numele iniţiatic al faraonului egiptean Arkenaten. Acest lucru este posibil, dar varianta oficială referitoare la Moise nu are o bază istorică. Nu s-a ştiut nimic de povestea lui Moise şi de „blestemele” căzute asupra egiptenilor până când leviţii din Babilon nu au scris povestea Exodului, la câteva secole după perioada în care ar fi trebuit să se petreacă aceste lucruri. Potrivit legendei, toate animalele din Egipt ar fi trebuit să moară de trei ori! Cum or fi reuşit acest lucru – au murit şi au reînviat din nou? Nu a existat o asasinare a primului născut al faraonului egiptean, aşa că Sărbătoarea Paştelui evreiesc (mielului pascal) nu are nici o bază istorică, fiind inventată de leviţi. Referinţa la ungerea uşilor cu sânge de miel nu reprezintă decât un cod al vechiului simbolism al mielului. Nu a existat nici o carte ebraică oficială care să facă vreo menţiune la Pentateuh (legile lui Moise) înainte ca leviţii să ajungă în Babilon. Cât despre captivitatea israeliţilor în Egipt, până şi Deuteronomul îi descrie ca pe nişte „străini”, nu ca pe sclavi, în această perioadă. De unde a apărut atunci numele de Moise? Orice persoană iniţiată care atingea rangul suprem în ierarhia şcolilor misterelor egiptene era numită Muse, Mose sau… Moses. Istoricul egiptean Manetho, care a trăit în secolul III î.Ch., citat de istoricul evreu Josephus, afirmă că a existat un preot în Heliopolis sau ON (Locul Soarelui), care şi-a luat apoi numele de Mosheh sau Moses. Cuvântul Moise (Moses) înseamnă: cel care a fost răpit, care a fost scos din apă, care a fost făcut misionar, ambasador, sau apostol. Marele Preot în templele egiptene era numit EOVE sau EOVA, de unde şi apariţia numelui Iehova. În realitate, limba ebraică este limba sacră a şcolilor misterelor egiptene. Limba secretă a Egiptului era numită CBT sau QBT, fiind mai bine cunoscută astăzi sub numele de coptă. Limba secretă a şcolilor misterelor şi-a luat numele de la OBR sau ABR, care se referea în acele vremuri la trecerea dintr-un loc în altul, adică la un anumit tip de tranziţie. Într-adevăr, scopul tuturor şcolilor originale ale misterelor era tranziţia către iluminare. ABR a devenit apoi Ambres, numele sfintei doctrine rezervate iniţiaţilor, nume care se scria inclusiv: ambric, hebric, hebraic sau… hebrew (n.n. evreiesc). Alfabetul ebraic are 22 de litere, dar cel original, de dinainte de „Moise”, nu avea decât 10, iar adevărata lui semnificaţie nu era cunoscută decât de preoţi.
Ebraicii (sau cel puţin fondatorii lor) nu erau israeliţi sau evrei, ci iniţiaţi ai şcolilor misterelor egiptene. Nu este de mirare că la ora actuală este imposibil să identifici o „rasă” genetică ebraică sau evreiască. Cuvântul cohen, care înseamnă preot la evrei, provine de la cahen, pronunţia egipteană pentru preot şi prinţ. În limba engleză, Moses este numele lui Moise. Chiar şi circumcizia, acea tradiţie exclusiv „evreiască”, era practicată în şcolile misterelor egiptene de cel puţin 4000 de ani. Nici un adept nu putea fi iniţiat până când nu era circumcis. În Egipt nu a existat o religie ebraică, nici o lege ebraică, pentru simplul motiv că nu a existat o „rasă” ebraică. Singura religie era cea egipteană. Religia, limba şi rasa ebraică nu au apărut decât atunci când iniţiaţii misterelor egiptene, cunoscuţi mai târziu sub numele de leviţi, au scos cunoaşterea secretă în afara Egiptului şi au inventat această poveste pentru a ascunde astfel cu ce se ocupau în realitate, interesele cui le slujeau şi de unde proveneau. Termenii „ebraic” şi „iudaism” se traduc practic prin „egiptean”. Aşa se explică – între altele – de ce foloseşte Frăţia chiar şi la ora actuală atâtea simboluri egiptene, inclusiv piramida căreia îi lipseşte piatra din vârf. Aceasta reprezintă un simbol al Marii Piramide de la Gizeh şi al şcolilor misterelor egiptene, deşi ascunde şi alte semnificaţii, mai profunde. La intrarea în templul egiptean unde se ţineau misterele existau două obeliscuri masive. Acestea sunt reprezentate adesea de francmasoni sub forma a doi stâlpi şi apar în toate clădirile proiectate sau finanţate de iniţiaţi. Aceasta este inclusiv explicaţia celor doi stâlpi pe care i-a culcat la pământ Samson. Toţi iniţiaţii din şcolile misterelor primeau un nume iniţiatic, tradiţie care continuă până astăzi în cadrul Frăţiei. O eventuală conexiune cu ebraicii din Egipt ar putea fi legată de invazia populaţiei Hyksos, sau a Regilor Păstori. Istoricul egiptean Manetho descrie invadarea şi cucerirea Egiptului de o rasă ciudată de barbari. Când aceştia au fost respinşi în sfârşit, ei şi-au continuat călătoria prin Siria şi au construit un oraş pe care l-au numit Ierusalim. Hyksos ar putea fi totuna cu tribul numit Habiru, care a venit din fostele ţinuturi ale Sumerului, aşa cum se spune că ar fi făcut şi tribul lui Avraam (conform Vechiului Testament).
Povestea regelui Solomon şi a templului său reprezintă în cea mai mare parte simbolism curat. La fel ca şi în cazul lui Moise, nu există nici o dovadă că ar fi existat un rege cu acest nume. Înainte de scrierea textelor biblice de către leviţi, istoricul grec Herodot (485-425 î.Ch.) a călătorit în Egipt şi a studiat istoria acestuia şi a Orientului Apropiat. El nu a auzit nimic de vreun imperiu al lui Solomon, de exodul în masă al israeliţilor din Egipt sau de distrugerea armatei urmăritorilor egipteni pe malul Mării Roşii. Platon a călătorit în aceeaşi zonă, dar nu a auzit nici el nimic despre aceste subiecte. De ce? Pentru că sunt numai invenţii. Cele trei silabe care alcătuiesc numele lui Solomon: Sol-om-on, sunt nume ale soarelui în trei limbi diferite. Manly P. Hall scrie că Solomon împreună cu soţiile şi concubinele sale simbolizează planetele, lunile, asteroizii şi alte corpuri cereşti din casa sa – sistemul solar. Templul lui Solomon este un simbol al lumii soarelui. În legenda talmudică, Solomon este prezentat ca un maestru magician care înţelegea semnificaţia Cabalei şi putea să alunge demonii. Povestea sa este mai degrabă o expunere a simbolismului cunoaşterii secrete a leviţilor, sub acoperirea poveştii fabricate a „istoriei” ebraicilor. Cartea Regilor şi Cronicile, care povestesc construirea Templului lui Solomon, au fost scrise la 500-600 de ani după ce evenimentele pe care se presupune că le-ar descrie ar fi avut loc.
Exagerările din aceste texte sunt atât de mari încât sunt de-a dreptul hilare. Se afirmă că la construirea templului ar fi lucrat 153.600 de muncitori, timp de şapte ani. Arthur Dynott Thomson a calculat că în epoca noastră, costul unei asemenea lucrări ar fi de 7,9 miliarde de lire sterline! Iar Thomson a scris acest lucru în anul 1872! Oare la cât s-ar ridica el în zilele noastre? Aceste cifre sunt de-a dreptul ridicole, dacă ar fi înţelese într-un sens literal. În realitate, ele trebuie înţelese în sensul lor simbolic. Şi încă ceva: dacă Solomon nu a existat, ce ne-ar face să credem că „tatăl” său, regele David, a existat? Citesc tot felul de cărţi despre existenţa acestuia, dar singura sursă citată este Vechiul Testament scris de leviţi! Nu există nici o altă dovadă. Totul este o escrocherie, la fel ca şi ideea recentă (care face furori în ultimii ani) că linia genealogică a lui Iisus-David a ajuns în Franţa şi a dat naştere dinastiei Merovingienilor. După cum spune savantul şi cercetătorul L.A. Waddell: „Nu există nici o dovadă scrisă, nici o referinţă greacă sau romană, care să ateste existenţa lui Avraam sau a oricărui alt patriarh ori profet evreu din Vechiul Testament. Nu există dovezi că ar fi existat Moise, Saul, Solomon, sau oricare din regii evrei, cu excepţia ultimilor doi sau trei”.
Consecinţele acestui fapt asupra poporului care s-a auto-intitulat „evreu” şi asupra umanităţii în general au fost devastatoare. Legea Mozaică sau Legea lui Moise este legea leviţilor, a reptilienilor pur-sânge şi a celor cu sânge încrucişat din Frăţia Babiloniană. Ea nu are nimic de-a face cu Cuvântul lui Dumnezeu. Torah şi Talmudul, cele două texte care au fost compilate de leviţi în timpul şi după şederea lor în Babilon, reprezintă un veritabil bombardament mental alcătuit din legi extrem de detaliate despre ceea ce trebuie să facă omul în fiecare domeniu de viaţă. Ar fi imposibil ca „Dumnezeu” să fi dat aceste legi în vârful unui munte. Cei care le-au scris au fost leviţii, după care l-au inventat pe Moise, pentru a ascunde acest lucru. De atunci au mai fost adăugate şi alte „legi”, pentru a acoperi astfel toate posibilităţile rămase neexploatate. Paginile acestor texte levite conţin o temă recurentă şi aberantă, de un rasism extrem îndreptat împotriva ne-evreilor, şi necesitatea de a „distruge fără milă” pe toţi cei care încalcă aceste legi, adică exact ceea ce Manly Hall numeşte metodele de operare ale preoţilor care aplicau magia neagră.
Talmudul este probabil cel mai rasist document din câte s-au scris vreodată pe pământ. Iată câteva extrase din el, care atestă cât de departe poate merge aberaţia spirituală:
„Numai evreii sunt oameni; ne-evreii nu sunt oameni, ci vite”. Kerithuth 6b, pagina 78, iebhammoth 61
„Ne-evreii au fost creaţi pentru a le servi evreilor ca sclavi”. Midrasch Talpioth 225
„Actele sexuale cu ne-evreii sunt similare cu actele sexuale cu animalele”. Kethuboth 3b 97
„Ne-evreii trebuie evitaţi mai rău ca porcii bolnavi”. Orach Chalim 57, 6a
„Rata naşterilor ne-evreilor trebuie redusă dramatic”. Zohar 11, 4b
„Ne-evreii care mor trebuie înlocuiţi cu alţii, la fel cum înlocuiţi o vacă sau un măgar”. Lore Dea 377,1
Acest text nu reprezintă însă o simplă expunere grotescă de rasism. Dacă îl citim cu atenţie, regăsim în el însăşi atitudinea reptilienilor draconieni şi a acoliţilor lor faţă de rasa umană. Vă reamintesc că aceste orori nu au fost scrise de iudei sau de „evrei” ca popor. Aceştia sunt ei înşişi victime ale acestor convingeri impuse de autorii lor. Ele au fost scrise de leviţi, reprezentanţii Frăţiei Babiloniene alcătuite din reptilieni şi din rudele lor încrucişate, care nu au o simpatie mai mare faţă de poporul evreu decât a avut-o Adolf Hitler. Aruncarea vinei pe „evrei” este o prostie, dar este exact ce îşi doreşte Frăţia, căci acest lucru îi amplifică enorm posibilitatea de a diviza şi de a guverna, cele două fundamente ale politicii sale de control. La ce orori a condus în timp această manipulare, deopotrivă pentru „evrei” şi pentru „păgâni”! La fel stau lucrurile şi cu legea orală evreiască numită Mishnah, încheiată în jurul secolului II, era noastră. Israel Shahak, un supravieţuitor al lagărului de concentrare de la Belsen, este unul din puţinii oameni din rândurile celor care se pretind evrei, care a avut curajul să demaşte public Talmudul. În cartea sa, Istoria evreilor, religia evreilor, Shahak denunţă nivelul incredibil de rasism pe care este bazată legea „evreiască” (în realitate levită sau a Frăţiei). El povesteşte că în aspectul său extremist, reprezentat de rabinii ortodocşi moderni, această credinţă consideră o ofensă religioasă salvarea vieţii unui păgân, cu excepţia situaţiei în care evreii ar suferi consecinţe neplăcute dacă nu ar proceda astfel. Perceperea de dobânzi la împrumuturile acordate unui alt evreu este nepermisă; în schimb, unui ne-evreu trebuie să i se perceapă o dobândă oricât de mare. Talmudul le cere evreilor să rostească un blestem ori de câte ori trec pe lângă un cimitir păgân, iar dacă trec pe lângă o clădire păgână, să se roage lui Dumnezeu să o distrugă. Evreilor li se interzice să fure unul de la altul, dar legea nu se aplică şi în cazul păgânilor. Există rugăciuni evreieşti care îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru că nu i-a făcut păgâni pe evrei, şi altele care cer moartea imediată a creştinilor. Un evreu religios nu are dreptul să bea dintr-o sticlă de vin, dacă aceasta a fost atinsă de un ne-evreu după ce a fost deschisă. După ce a primit premiul Nobel pentru literatură, scriitorul evreu Agnon a spus la postul de radio al Israelului: „Nu am uitat că ne este interzis să le mulţumim păgânilor, dar acum am un motiv special: aceştia i-au acordat premiul lor unui evreu”. Acestea sunt legile sistemului de credinţe numit „evreu”, cel care se plânge tot timpul şi care condamnă rasismul împotriva evreilor! Însuşi sistemul lor de convingeri este bazat pe rasismul cel mai extrem care a fost întâlnit vreodată pe pământ. Şi totuşi, ei nu se sfiesc să strige: „Antisemiţii!” împotriva tuturor cercetătorilor care se apropie prea mult de adevărul referitor la conspiraţia globală.
Benjamin Freedman, un evreu care îi cunoştea pe sioniştii de rang înalt (sionist provine de la „cel care practică cultul soarelui”) din anii 30-40, a afirmat că expresia „antisemitism” ar trebui eliminată din limba engleză. Iată ce a spus el: „La ora actuală, antisemitismul nu serveşte decât unui singur scop: el este folosit ca o sperietoare. Atunci când evreii simt că cineva se opune adevăratelor lor obiective, ei îşi discreditează victimele numindu-le antisemite pe toate canalele pe care le au la dispoziţie şi care se află sub controlul lor”. Unul din aceste canale este o organizaţie cu sediul în Statele Unite, dar care operează în întreaga lume, cu scopul precis de a-i condamna ca rasişti pe cei care se opun Frăţiei. Numele ei este Liga Anti-Defăimare (ADL). Am fost eu însumi o ţintă a lor, lucru care m-a amuzat şi mi-a confirmat faptul că mă aflu pe calea cea bună. Liga este susţinută inclusiv de nişte sicofanţi ne-evrei, care încearcă să păstreze o imagine pură şi sfântă despre această instituţie. Personal, nu voi lua în serios nici o mişcare „anti-rasistă” de gen „eu sunt mai sfânt decât tine”, decât atunci când aceasta va condamna toate formele de rasism, şi nu doar pe cele care îi convin. Mirosul ipocriziei îmi repugnă. Din fericire, acest rasism levit nu este urmat de marea majoritate a populaţiei evreieşti şi mulţi membri din rândul acesteia s-au revoltat pe faţă împotriva legilor rasiale stricte care le impun să nu se căsătorească decât între ei. Mulţi oameni care se consideră „evrei” sunt crescuţi de mici în cultul fricii, devenind astfel simple păpuşi îndoctrinate ale acestei ierarhii levite atât de vicioase, care s-a metamorfozat între timp mai întâi în farisei, apoi în talmudişti şi în sioniştii extremişti din zilele noastre, controlaţi de rabinii fanatici care aplică „legea” leviţilor din Babilon în numele reptilienilor. Marea majoritate a celor care urmează religiile născute din Vechiul Testament nu cunosc care este adevărata lor origine şi Agenda care se ascunde în spatele lor. Această cunoaştere este privilegiul restrâns al unei Elite minuscule aflată în vârful ierarhiei unei reţele de organizaţii secrete, care a inventat şi manipulează aceste religii, inclusiv pe reprezentanţii lor. Ei nu sunt cu adevărat interesaţi de cei care îi urmează, fie ei evrei, romano-catolici, musulmani, sau ce-or fi. Nici un alt argument nu ilustrează mai perfect farsa pe care o reprezintă toate aceste religii şi rase ca cei care se autointitulează „evrei”.
Aşa cum au arătat chiar scriitorii şi antropologii evrei, nu există o rasă evreiască. Iudaismul este o credinţă, nu o rasă. Întreaga poveste a poporului „evreu” a fost inventată pentru a acoperi o altă realitate. Scriitorul şi cercetătorul evreu Alfred M. Lilenthal a scris: „Nu există nici un antropolog reputat care să nu fie de acord că ideea de rasă evreiască este o prostie la fel de mare ca şi ideea de rasă ariană… Ştiinţa antropologică divide umanitatea în numai trei rase recognoscibile: rasa neagră, cea mongoloidă sau orientală şi cea caucaziană sau albă (deşi unii vorbesc şi de o a patra rasă, cea australoidă)… Membrii Credinţei evreieşti se regăsesc în toate cele trei rase şi în subdiviziunile lor”.
Realitatea este că în interiorul credinţei evreieşti şi a altor culturi se ascunde o rasă care operează sub acoperire, alcătuită din liniile genealogice ale reptilienilor pur-sânge şi hibrizi. Aceste linii genealogice par să fie integrate în aparenţă în aceste credinţe şi culturi, dar scopul lor real este acela de a manipula şi de a controla. Din această categorie făceau parte şi leviţii. Farsa devine şi mai rizibilă, şi mai elocventă pentru perdeaua de fum în care s-a transformat această lume, dacă ţinem seama că majoritatea celor care se pretind evrei la ora actuală nu au nici o legătură genetică cu pământul pe care ei îl numesc Israel. Culmea este că tocmai această legătură a permis înfiinţarea cu forţa a statului modern Israel, în detrimentul poporului arab din Palestina! Alţi scriitori evrei, de talia lui Arthur Koestler şi alţii, au expus această realitate, potrivit căreia toţi cei care au creat şi au populat statul Israel sunt originari genetic din sudul Rusiei, nu din Israel. Nasul coroiat considerat atât de „evreiesc” este o trăsătură genetică întâlnită în sudul Rusiei şi în Caucaz, nicidecum în Israel. În anul 740 e.n., un popor numit khazar a trecut în masă la iudaism. Iată ce scrie Koestler în această direcţie: „Khazarii nu au venit din Iordania, ci de pe Volga. Ei nu au venit din Canaan, ci din Caucaz. Din punct de vedere genetic, ei sunt mai înrudiţi cu hunii, uigarii şi maghiarii decât cu sămânţa lui Avraam, Isaac şi Iacov. Istoria imperiului khazar, care iese treptat la iveală, începe să semene tot mai mult cu cea mai crudă festă pe care ne-a jucat-o vreodată istoria”.
Există două subdiviziuni majore ale aşa-zişilor evrei: şefarzii şi aşkenazii. Şefarzii sunt descendenţi ai evreilor care au trăit în Spania din antichitate şi până în secolul XV, când au fost expulzaţi. Prin anii `60 ai secolului XX, şefarzii au fost estimaţi la un număr total de circa o jumătate de milion, în timp ce aşkenazii numără circa 11 milioane. Aceştia din urmă nu au nici cea mai mică legătură de rudenie cu Israelul, dar ei sunt cei care au invadat Palestina, creând statul Israel sub pretextul că „Dumnezeu” le-a promis lor acest pământ în Vechiul Testament. Cine a scris Vechiul Testament? Preoţii lor, leviţii! Şi cine a scris Noul Testament, care a dat naştere creştinismului? Oamenii controlaţi de aceeaşi forţă care i-a controlat pe leviţi: Frăţia Babiloniană.

Şi acum, vă propun o mică ghicitoare. Despre cine vorbesc în continuare?

S-a născut dintr-o fecioară printr-o concepţie imaculată, în urma intervenţiei Duhului Sfânt. A împlinit astfel o veche profeţie. Când s-a născut, tiranul aflat la putere a dorit să-l ucidă. De aceea, părinţii săi au fost nevoiţi să fugă, pentru a scăpa. Toţi copiii de sex masculin cu vârste de până la doi ani au fost măcelăriţi din ordinul tiranului, care spera astfel să scape de copil. La naşterea lui au fost prezenţi îngerii, dar şi nişte păstori, şi a primit daruri în aur, smirnă şi tămâie. A fost adorat ca mântuitor al oamenilor şi a dus o viaţă morală şi umilă. A realizat miracole printre care s-au numărat vindecarea bolnavilor, dăruirea vederii orbilor, alungarea demonilor şi învierea morţilor. A fost ucis pe cruce, între doi tâlhari. A coborât în iad, dar s-a ridicat din morţi şi s-a ridicat la ceruri.

Noul Testament

Aţi putea crede că este povestea vieţii lui Iisus, dar vă înşelaţi. Aceasta este descrierea zeului mântuitor oriental Virishna cu 1200 de ani înainte de pretinsa naştere a lui Iisus. Dacă doriţi neapărat un zeu mântuitor care a murit pentru iertarea păcatelor noastre, aveţi de ales dintr-o multitudine de semenea personaje care au existat în lumea antică, toate avându-şi originea în aceeaşi rasă ariană şi reptilo-ariană care a provenit din Orientul Apropiat şi din munţii Caucaz. Iată numai câţiva din „Fiii lui Dumnezeu” care joacă rolul principal în legende asemănătoare celei a lui Iisus; aproape toţi au fost adoraţi cu mult timp înainte să se audă măcar de Iisus: Krishna în Hindustan; Buddha Sakia în India; Salivahana în Bermuda; Osiris şi Horus în Egipt; Odin în Scandinavia; Crite în Chaldea; Zoroastru în Persia; Baal şi Taut în Fenicia; Indra în Tibet; Bali în Afganistan; Jao în Nepal; Wittoba în Bilingonese; Tammuz în Siria şi Babilon; Attis în Frigia; Zamolxis în Tracia; Zoar în Bonzes; Adad în Asiria; Deva Tat şi Sammonocadam în Siam; Alcides în Teba; Mikado în Sintoos; Beddru în Japonia; Hesus sau Eros şi Bremrillham la druizi; Thor, fiul lui Odin, la gali; Cadmus, în Grecia; Hil şi Feta în Mandaites; Gentaut şi Quetzalcoatl în Mexic; Monarhul Universal al sibilelor; Ischy în Formosa; Învăţătorul Divin al lui Platon; Cel Sfânt al lui Xaca; Fohi şi Tien în China; Adonis, fiul fecioarei Io, în Grecia; Ixion şi Quirinus la romani; Prometeu în regiunea Caucazului; şi Mohamed sau Mahomet în Arabia.
Cu puţine excepţii, toţi aceşti „fii ai lui Dumnezeu” sau „profeţi” (inclusiv religiile lansate de ei) au provenit din ţinuturile ocupate sau influenţate de popoarele venite din Orientul Apropiat şi din Caucaz, pe scurt, ţinuturile ocupate de arieni şi de reptilo-arieni. Alţi „fii ai lui Dumnezeu” i-au inclus pe Mithra sau Mithras, zeul pre-creştin romano-persan, iar în Grecia şi Asia Mică pe Dionisos şi Bahus. Toţi aceştia au fost fii ai lui Dumnezeu care au murit pentru iertarea păcatelor noastre, născuţi din mame fecioare, şi datele de naştere ale tuturor au fost pe… 25 decembrie! Mithra a fost crucificat, dar s-a ridicat din morţi pe data de 25 martie – de Paşti! Iniţierile în misterele lui Mithra aveau loc în peşteri împodobite cu semnele Capricornului şi Racului, care simbolizau solstiţiile de iarnă şi de vară, respectiv punctul cel mai jos şi cel mai înalt de pe cer al soarelui. Mithra era ilustrat adeseori ca un leu înaripat, simbol al soarelui folosit şi la ora actuală de societăţile secrete. Referirile la leu şi la „lovitura cu laba a leului” care se fac în obţinerea gradului de maestro mason îşi au originea în acelaşi simbolism al şcolilor misterelor. Iniţiaţii în ritul lui Mithra erau numiţi lei şi erau marcaţi pe frunte cu crucea egipteană. Iniţiaţilor de gradul întâi li se punea pe frunte o coroană din aur, care reprezenta sinele lor spiritual. Aceeaşi coroană, care simbolizează razele soarelui, apare pe capul Statuii Libertăţii din Portul New York. Toate aceste ritualuri sunt vechi de mii de ani, din perioada Babilonului şi a legendelor lui Nimrod, ale Semiramidei şi ale lui Tammuz (versiunea corespondentă a lui Iisus). Mithra era considerat zeul-soare sau Fiul lui Dumnezeu care a murit pentru a salva umanitatea şi pentru a-i dărui viaţa eternă. Unul din simbolurile clasice ale lui Mithra a fost leul cu un şarpe încolăcit în jurul trupului său, care ţine cheile cerului. Acest simbolism stă la baza legendei Sfântului Petru care ţine cheile Raiului. Petru era numele Marelui Preot în şcoala misterelor din Babilon. După ce iniţiatul în misterele lui Mithra încheia ritualul, membrii cultului mâncau pâine şi vin, convinşi că se hrănesc cu trupul şi sângele lui Mithra. La fel ca o întreagă listă de zei pre-creştini, Mithra a fost vizitat la naştere de trei înţelepţi care i-au adus daruri de aur, tămâie şi smirnă. Acelaşi lucru l-a afirmat Platon despre maestrul său, Socrate, în Grecia antică.
Creştinismul nu este altceva decât o religie păgână a soarelui, a cărei adorare este condamnată de creştinism! Este simultan şi o religie a astrologiei, deşi chiar Papa condamnă această ştiinţă ca fiind opera „diavolului”! Ia-mă la tine, Doamne, căci aici jos e o nebunie! Desigur, ierarhia bisericii ştie foarte bine aceste lucruri. Ce nu doresc ei este să ştim şi noi! Cultul misterelor lui Mithra s-a răspândit din Persia până în Imperiul Roman şi la un moment dat această doctrină putea fi găsită pretutindeni în Europa. Actualul sediu al Vaticanului din Roma a fost unul din locurile sacre ale adepţilor lui Mithra, iar imaginea şi simbolurile acestuia au fost găsite cioplite în stânci şi pe tăbliţe din piatră în toate provinciile occidentale ale fostului imperiu roman, inclusiv în Germania, Franţa şi Britania. Creştinismul şi biserica romano-catolică au la bază cultul lui Mithra (Nimrod), regele-soare persan-roman, al cărui echivalent indian anterior a fost Mitra. Tammuz sau Adonis, adorat în Babilonia şi Siria, s-a născut de asemenea la miezul nopţii de 24 decembrie. Toţi aceştia au fost „fii ai lui Dumnezeu”.
Horus a fost „fiul” lui Dumnezeu în Egipt. El a derivat din babilonianul Tammuz, fiind la rândul său o sursă de inspiraţie pentru Iisus. Implicaţiile sunt devastatoare pentru credibilitatea bisericii creştine: Iisus a fost Lumina Lumii. Horus a fost Lumina Lumii. Iisus a afirmat că este calea, adevărul şi viaţa. Horus a afirmat şi el că este adevărul şi viaţa. Iisus s-a născut în Betleem, „casa pâinii”. Horus s-a născut în Annu, „locul pâinii”. Iisus a fost Păstorul cel Bun. Horus a fost şi el Păstorul cel Bun. Şapte pescari au urcat în barcă, alături de Iisus. Tot şapte adepţi au urcat în barca lui Horus. Iisus a fost considerat Mielul lui Dumnezeu. Horus a fost considerat şi el Mielul lui Dumnezeu. Iisus este identificat cu crucea. Horus a fost şi el identificat cu crucea. Iisus a fost botezat la vârsta de 30 de ani. Horus a fost botezat şi el la vârsta de 30 de ani. Iisus a fost copilul unei fecioare, pe nume Maria. Horus a fost şi el copilul unei fecioare, pe nume Isis. Naşterea lui Iisus a fost marcată de o stea. Naşterea lui Horus a fost şi ea marcată de o stea. Iisus a predicat în templu la vârsta de 12 ani. Horus a predicat şi el în templu la vârsta de 12 ani. Iisus a avut 12 discipoli. Horus a avut 12 adepţi. Iisus a fost considerat luceafărul de dimineaţă. Horus a primit şi el acelaşi nume. Iisus a fost tentat pe un munte de Satan. Horus a fost tentat pe un munte de Set. Iisus este considerat „judecătorul celor morţi”. Şi în această privinţă are numeroşi competitori. Acelaşi lucru s-a afirmat anterior despre Nimrod, Krishna, Buddha, Ormuzd, Osiris, Aeacus şi alţii. Iisus este numit Alfa şi Omega, cel dintâi şi cel din urmă. La fel au fost numiţi însă şi Krishna, Buddha, Lao-kiun, Bahus, Zeus şi alţii. Lui Iisus i se atribuie miracole precum vindecarea bolnavilor şi ridicarea din morţi. Aceleaşi lucruri le-au făcut însă Krishna, Buddha, Zoroastru, Bochia, Horus, Osiris, Serapis, Marduk, Bahus, Hermes şi alţii. Iisus s-a născut dintr-o linie genealogică regală. La fel şi Buddha, Rama, Fo-hi, Horus, Hercule, Bahus, Perseu şi alţii. Iisus s-a născut dintr-o fecioară. La fel şi Krishna, Buddha, Lao-kiun sau Lao-tse, Confucius, Horus, Ra, Zoroastru, Prometeu, Perseu, Apolo, Mercur, Baldur, Quetzalcoatl şi foarte mulţi alţii.
S-a spus că Iisus va renaşte din nou. Mă tem că cerul va fi destul de aglomerat, căci la fel s-a spus şi despre Krishna, Vishnu, Buddha, Qeutzalcoatl, şi alţii. „Steaua” de la naşterea lui Iisus nu este decât o altă legendă pe care o regăsim într-o multitudine de mituri, mergând cel puţin până la povestea babiloniană a lui Nimrod, care a văzut într-un vis o stea strălucitoare ridicându-se deasupra orizontului. Ghicitorii i-au spus că aceasta prezice naşterea unui copil care va deveni un mare prinţ. Toate aceste poveşti reprezintă reciclarea aceluiaşi mit. Iisus este un personaj mitologic.
Personajul inventat numit Iisus a fost un zeu solar… Lumina Lumii. Aceeaşi expresie: Lumina Lumii, a fost folosită de arieni-fenicieni pentru a-l simboliza pe „adevăratul Dumnezeu unic”, Soarele, cu mii de ani înainte de pretinsa naştere a lui Avraam, cel considerat astăzi creatorul conceptului de Dumnezeu unic. Fenicienii îşi simbolizau şi ei Dumnezeul unic pe „o cruce unică”. Creştinii îl portretizează pe Christos cu un halou în jurul capului. Aceasta este exact maniera în care reprezentau fenicienii razele soarelui în jurul capului zeului lor solar, Bel sau Bil, aşa cum arată coloana feniciană din piatră datând din secolul IV î.Ch. (vezi Figura 14). Soarele era esenţa religiei egiptene. La amiază, când el se afla la apogeul „călătoriei” sale zilnice, egiptenii se rugau „Celui Preaînalt”. Mamele fecioare asociate cu toţi aceşti zei solari au purtat de-a lungul timpului diferite nume, de la regina Semiramida şi Ninkharsag până la Isis, simbolul egiptean al forţei creatoare feminine fără de care nimic n-ar putea exista, nici chiar soarele. În timp, numele foştilor „zei” extratereştri au devenit concepte şi simboluri ezoterice, care au primit diferite nume, în funcţie de eră şi de cultură. Acelaşi lucru s-a întâmplat şi în cazul Evangheliilor. Horus a devenit Iisus, iar Isis s-a transformat în Maria, mama fecioară a lui Iisus – Soarele. Maria este întotdeauna pictată ţinându-l în braţe pe pruncul Iisus, dar şi această imagine este doar o repetare a portretelor egiptene ale lui Isis care îl ţine în braţe pe pruncul Horus (vezi Figura 15). Toţi aceşti oameni nu au existat în realitate. Ei nu reprezintă altceva decât nişte simboluri. Isis a devenit asociată cu semnul astrologic al Fecioarei. La fel şi Maria. Titlurile date lui Isis, de „Stea a mărilor” şi „Regină a cerului”, i-au fost acordate mai târziu şi Mariei, ambele ipostaze avându-şi originea în Babilon, unde regina Semiramida era numită „Regina cerului”.
Creştinismul şi iudaismul nu sunt altceva decât nişte religii babiloniene.
În întreaga lume regăsim aceleaşi religii şi ritualuri ale soarelui: în Sumer, Babilon, Asiria, Egipt, Insulele Britanice, Grecia, Europa în general, Mexic şi America Centrală, Australia… pretutindeni. Aceasta a fost religia universală inspirată de aceeaşi sursă extraterestră cu mii de ani înaintea creştinismului. Adorarea soarelui şi a focului a fost esenţa religiilor indiene, festivalurile acestora marcând ciclul anual al soarelui. Legenda lui Iisus prezintă aceleaşi referiri la astrologie şi la simbolismul şcolilor misterelor. Coroana de spini este ea însăşi un simbol al razelor soarelui, la fel ca şi coroana de pe capul Statuii Libertăţii din Portul New York. Crucea este de asemenea un simbol astrologic al soarelui, aşa cum am arătat anterior, când am vorbit de crucea care împarte cercul astrologic. Leonardo da Vinci, Marele Maestru al Prioriei Sionului (de la Sion = Sun = Soare) a folosit acelaşi simbolism în faimoasa sa pictură a Cinei cea de Taină . El i-a împărţit pe cei 12 discipoli în patru grupe de câte trei, cu Iisus, „Soarele”, în centru. Avem din nou de-a face cu un simbol astrologic pictat de un iniţiat de rang înalt al societăţilor secrete şi al şcolilor misterelor care cunoşteau adevărul. Nu este exclus ca Da Vinci să îl fi pictat pe unul din discipoli ca femeie, pentru a face astfel trimitere la divinitatea feminină Isis, Barati sau Semiramida. Simbolul acestei forţe feminine a devenit litera „M”, de la Maria sau Madonna (Semiramida). Se crede că Iisus s-a născut pe data de 25 decembrie, dată pe care creştinii au preluat-o din tradiţia lui Sol Invictus (Soarele Invincibil), din motive pe care le-am explicat deja. Se afirmă de asemenea că a murit de Paşti, pe o cruce. Este aceeaşi poveste antică, reluată la infinit. Egiptenii şi l-au reprezentat pe Osiris întins pe o cruce, ca un simbol astrologic. În viziunea anticilor, soarele are nevoie de trei zile pentru a învia din „moartea” pe care o suferă pe data de 21/22 decembrie. De câte zile a avut nevoie Iisus, potrivit Evangheliilor, pentru a „învia” din morţi? De trei! De tot atâtea a avut nevoie şi Fiul babilonian al lui Dumnezeu, Tammuz, pentru a învia din morţi. Iată cum descrie Evanghelia lui Luca ce s-a întâmplat atunci când Iisus (Soarele) a murit pe cruce: „Şi era pe la orele şase, când s-a lăsat un întuneric asupra pământului, care l-a acoperit până la orele nouă. Şi soarele s-a întunecat…”. (Luca 23: 44, 45) Fiul/Soarele murise, deci asupra pământului s-a lăsat întunericul. Şi câte ore a durat acest întuneric? Trei. Aceeaşi poveste despre întunericul care s-a lăsat asupra pământului au spus-o despre Krishna hinduşii, despre Buddha budiştii, despre Hercule grecii, despre Quetzalcoatl mexicanii, etc., etc., cu mult timp înainte de Iisus. Când a murit, Iisus a „coborât în iad”, la fel cum au procedat anterior Krishna, Zoroastru, Osiris, Horus, Adonis/Tammuz, Bahus, Hercule, Mercur, şi aşa mai departe. După cele trei zile, el s-a ridicat din morţi, la fel ca şi Krishna, Buddha, Zoroastru, Adonis/Tammuz, Osiris, Mithra, Hercule şi Baldur. Iisus a fost crucificat simbolic de Paşti deoarece acesta reprezintă momentul echinocţiului de primăvară, când Soarele (Iisus) intră în semnul astrologic al Berbecului, al lui Ram sau… al mielului. Mielul pomenit în Cartea Revelaţiei reprezintă acelaşi simbol. În jurul anului 2200 î.Ch., grupul cunoscut sub numele de Preoţii lui Melchisedek au început să-şi confecţioneze şorţurile din lână de miel, tradiţie continuată astăzi de expresia modernă a Frăţiei, francmasonii. Paştele sau echinocţiul este momentul în care soarele triumfă asupra întunericului, îndreptându-se către acea perioadă din an când ziua devine mai lungă decât noaptea. Lumea este restaurată astfel prin puterea Soarelui în momentul renaşterii acestuia, motiv pentru care echinocţiul de primăvară era unul din evenimentele cele mai sacre ale religiei egiptene. Regina Isis era portretizată adeseori cu un cap de berbec, pentru a simboliza astfel abundenţa specifică primăverii, marcată de intrarea în zodia Berbecului. Sărbătoarea Paştelui era la fel de importantă pentru primii creştini ca şi data de 25 decembrie. Legenda lui Mithra afirmă că acesta a fost crucificat şi a înviat din morţi pe data de 25 martie. La ora actuală, data Paştelui nu mai este fixată în prima zi a zodiei Berbecului, dar simbolismul rămâne acelaşi. Ziua religioasă a săptămânii creştine este… duminica (n.n. Sunday în limba engleză), adică SUN-day, ziua soarelui. Bisericile creştine sunt orientate de la est la vest, altarul fiind situat întotdeauna către est. Altfel spus, credincioşii privesc inevitabil către direcţia din care răsare soarele. Nici chiar ouăle de Paşti sau chiflele fierbinţi marcate cu cruce nu reprezintă o tradiţie creştină. Ouăle vopsite erau considerate ofrande sacre în Egipt şi Persia, printre altele.
Când te gândeşti că autorităţile de la Westmintster Abbey au ţinut o dezbatere publică, întrebându-se dacă e cazul să menţină tradiţia pomului de Crăciun, dar fiind că acesta reprezintă un simbol păgân! Păi… întreaga religie este păgână!
Alături de simbolismul soarelui, povestea lui Iisus şi a nenumăraţilor săi predecesori include de asemenea simbolismul iniţierii din şcolile misterelor. Crucea ca simbol religios poate fi întâlnită în toate culturile, de la nativii americani la chinezi, indieni, japonezi, egipteni, sumerieni, popoarele antice din Europa şi din America Centrală şi de Sud. Roata Budistă a Vieţii alcătuită din două cruci suprapuse şi păsările cu aripile deschise sunt folosite ca simboluri ale crucii în nenumărate logouri, însemne ale armatei şi insigne. Una din cele mai vechi forme ale sale este crucea Tau sau Tav, care seamănă cu litera T. Aceasta era crucea pe care erau atârnaţi disidenţii politici în Imperiul Roman, dar şi simbolul zeului druid Hu. Este folosită şi astăzi de francmasoni în simbolul echerului lor. Crux Ansata sau „crucea vieţii” era folosită de egipteni şi avea un arc de cerc adăugat deasupra. Atât Crux Ansata cât şi crucea Tau au fost găsite pe diferite statui şi alte opere de artă din întreaga Americă Centrală. Era asociată cu apa, iar babilonienii o foloseau ca emblemă pentru zeii apei, despre care spuneau că le-au adus civilizaţia. Apropo, despre Naga-şi, zeii reptilo-umani ai Indiei, se spunea de asemenea că trăiesc în apă. Conceptul Dumnezeului mântuitor care moare de dragul umanităţii este un alt simbol străvechi. Religiile indiene aveau o tradiţie a mântuitorului crucificat cu secole înaintea apariţiei creştinismului, tradiţie care s-a născut la arienii din Munţii Caucaz. Personajul „christic” hindus, Krishna, apare în anumite ilustraţii bătut în cuie pe o cruce, la fel ca Iisus mai târziu. Despre Quetzalcoatl se spune că a venit din mare purtând o cruce şi a fost reprezentat la rândul lui ţintuit pe o cruce. În simbolismul şcolilor misterelor, crucea de aur simbolizează iluminarea, cea de argint purificarea, cea dintr-un metal obişnuit reprezintă smerirea, iar crucea din lemn aspiraţia. Cea din urmă este asociată de asemenea cu simbolismul copacului, care apare pretutindeni în antichitate. Numeroase figuri de mântuitori sunt ilustrate ţintuite pe cruci din lemn sau pe copaci. Există mistere păgâne în care adeptul era legat de o cruce sau aşezat pe un altar în formă de cruce, care simboliza moartea trupului, adică a lumii formelor fizice şi a dorinţelor, precum şi trezirea sinelui spiritual. Bătutul cuielor şi curgerea sângelui sunt alte simboluri ale şcolilor misterelor. De fapt, crucificarea lui Iisus reprezintă o alegorie, un eveniment mitologic cu semnificaţii ascunse. Ea nu s-a petrecut în realitate, ci doar trebuie să lase impresia că s-a petrecut. Ce putem spune însă despre învierea din morţi a lui Iisus? Iată ce afirmă Sfântul Pavel despre acest eveniment în prima sa scrisoare adresată corintenilor:
„Dacă nu este o înviere a morţilor, nici Christos nu a înviat, şi dacă Christos nu a înviat, atunci într-adevăr este zadarnică propovăduirea noastră şi este zadarnică şi credinţa voastră. Ba încă suntem descoperiţi şi ca martori mincinoşi ai lui Dumnezeu, fiindcă am mărturisit cu privire la Dumnezeu că l-a înviat pe Christos, când nu l-a înviat, dacă este adevărat că morţii nu învie”.
(1 Corinteni 15: 13-16)
Altfel spus, el afirmă că dacă Iisus nu s-ar fi ridicat fizic din morţi, nu ar fi existat nici o bază pentru religia creştină. În acest caz, mă tem că această religie are probleme serioase. Mai întâi de toate, Evangheliile care povestesc evenimentul învierii prezintă numeroase contradicţii, căci fiecare relatează istoria originală într-o manieră diferită, sau îi schimbă scopul. În al doilea rând, învierea nu reprezintă decât un alt simbol al soarelui, practicat de toate religiile străvechi. Cu mult timp înainte de apariţia creştinismului, persanii aveau un ritual în care un tânăr aparent mort era readus la viaţă. El era numit Mântuitor şi se spunea că suferinţele sale au contribuit la salvarea poporului. Preoţii supravegheau mormântul până la miezul nopţii de echinocţiu, după care strigau: „Bucuraţi-vă, o, iniţiaţi sacri, căci Dumnezeul vostru a înviat din morţi! Moartea şi suferinţele lui v-au mântuit!” Aceeaşi poveste circula în Egipt în legătură cu Horus, sau în India în legătură cu Krishna, cu o mie de ani înainte de Iisus. Biblia afirmă că atunci când se va întoarce pe pământ, Iisus va reveni călare un nor. Cine răsare însă dintre nori? Soarele. Mormântul lui Iisus simbolizează întunericul în care a coborât soarele înainte de renaşterea lui şi aproape toate iniţierile din şcolile misterelor se fac în peşteri, încăperi subterane sau spaţii întunecate. Chiar şi povestea suliţei care a străpuns şoldul lui Iisus pe când se afla pe cruce reprezintă un simbol al şcolilor misterelor. Legenda creştină afirmă că suliţa a fost aruncată de un centurion roman orb pe nume Longinus şi că sângele curs din rana lui Iisus a curs pe ochii acestuia şi i-a vindecat. Longinus s-a convertit instantaneu şi şi-a petrecut restul vieţii spărgând idoli păgâni. Da, sigur!… În primul rând, era imposibil să fii centurion roman dacă erai orb, căci nu ţi-ai fi putut îndeplini îndatoririle. În al doilea rând, regăsim această poveste simbolică şi în alte versiuni anterioare. De pildă, mântuitorul scandinav Baldur, fiul lui Odin, a fost străpuns de o suliţă din vâsc aruncată de Hod, un zeu orb. Data de 15 martie sau Idele lui Marte a fost data la care au murit numeroşi mântuitori păgâni. Scandinavii au consacrat această zi zeului Hod, iar creştinii au proclamat-o mai târziu sărbătoarea „Binecuvântatului Longinus!” Să mori de râs, nu alta!
Simbolul peştelui este o altă temă care transpare în toate Evangheliile şi care reprezintă un simbol al lui Nimrod/Tammuz, tatăl şi fiul din religia babiloniană. Un alt motiv pentru care Iisus a fost eprezentat ca un peşte ar putea avea legătură cu semnul astrologic al Peştilor. Se presupune că în jurul datei când s-a născut Iisus pământul a intrat în casa astrologică a Peştilor. S-a născut astfel o nouă eră, iar Iisus ar fi putut fi simbolul ei.

La ora actuală intrăm într-o altă eră, cea a Vărsătorului, potrivit legii mişcării de precesiune a axei pământului. Când Biblia vorbeşte despre „sfârşitul lumii”, avem din nou de-a face cu o traducere greşită. Cuvântul grecesc aeon a fost tradus prin lume, dar el înseamnă mai degrabă eră sau epocă, nu lume. Prin urmare, nu ne aflăm în faţa unui sfârşit al lumii, ci al unei epoci, Era Peştilor, care a durat 2160 de ani.
Creştinismul nu a înlocuit religiile păgâne, căci este el însuşi o religie păgână. Persanii, care şi-au moştenit credinţa de la sumerieni, egipteni şi abilonieni, cunoşteau simbolurile botezului, confirmării, iadului şi raiului, al îngerilor luminii şi întunericului şi al îngerului căzut. Toate aceste simboluri au fost preluate mai târziu de creştinism, care a pretins că îi aparţin în exclusivitate. În timpul presupusei vieţi a lui Iisus, Frăţia eseniană îşi avea sediul la Qumran, pe coasta de nord a Mării Moarte, sau cel puţin aşa ni se spune. Cercetările lui Brian Desborough demonstrează că acest loc era în acele vremuri o colonie de leproşi şi că esenienii au trăit ceva mai departe de-a lungul coastei, într-un loc mult mai potrivit. Manuscrisele de la Marea Moartă, găsite în peşterile de lângă Qumran în anul 1947, le-au permis cercetătorilor să cunoască mai bine modul de viaţă şi credinţa esenienilor, cu toată opoziţia autorităţilor, care nu doresc ca adevărul să iasă la iveală, punând sub semnul îndoielii versiunea oficială a istoriei.
Manuscrisele au fost ascunse de romani în timpul revoltei iudeilor din jurul anului 70, care a fost înecată în sânge. Au fost descoperite circa 500 de manuscrise ebraice şi aramaice, care includ texte din Vechiul Testament, printre care şi o copie integrală a Cărţii lui Isaia cu câteva secole mai veche decât cea inclusă în Biblie. Există sute de documente care descriu obiceiurile esenienilor şi modul lor de organizare. Ele confirmă că esenienii erau fanatici care respectau invenţiile levite din Vechiul Testament în litera, nu în spiritul lor. Ei îi priveau pe toţi cei care nu gândeau la fel ca ei ca pe nişte duşmani şi se opuneau vehement ocupaţiei romane. Esenienii erau ramura palestiniană a unei secte egiptene încă şi mai extremistă, numită Therapeutae („Vindecătorii”, de unde se trage şi cuvântul modern terapie). Au moştenit cunoaşterea secretă din Egipt şi din întreaga lume antică. Therapeutae şi esenienii foloseau în egală măsură simbolul lui „messeh”, crocodilul „draconian” al Egiptului, cu a cărui grăsime erau unşi faraonii sub autoritatea Curţii Regale a Dragonului. Esenienii aveau o cunoaştere profundă a remediilor, inclusiv a celor halucinogene, folosite în iniţierile şcolilor misterelor şi pentru a intra în stări modificate de conştiinţă. Proprietăţile „ciupercilor sacre” sau ale „plantelor sfinte” făceau într-o asemenea măsură parte integrantă din viaţa organizaţiilor secrete încât preoţii evreieşti purtau chiar o bonetă în formă de ciupercă (vezi Figura 17), confirmând astfel importanţa acestei plante. Aveau chiar ritualuri speciale de pregătire şi folosire a ciupercilor. Până şi ciupercile căpătau conotaţii legate de „Fiul lui Dumnezeu” (dar ce simbol nu căpăta asemenea conotaţii?), fiind asociate cu ciclul solar. Ele erau culese cu mare devoţiune înainte de răsăritul soarelui, numeroase simboluri ale acestui ritual putând fi găsite în Biblie şi în alte texte antice. Ca de obicei, folosirea ciupercilor sacre şi a altor remedii, ca şi cunoaşterea secretă legată de proprietăţile lor, proveneau din cultura anterioară a Sumerului. Therapeutae aveau o universitate înfloritoare în Alexandria, de unde îşi trimiteau misionari pentru a crea noi ramuri şi filiale în întregul Orient Mijlociu. Aceasta este o altă conexiune pe care o putem stabili cu Egiptul şi cu şcolile misterelor.
Esenienii erau adepţi ai lui Pitagora, filozoful şi matematicianul grec care era un iniţiat de rang înalt atât al şcolii egiptene a misterelor cât şi al celei greceşti. Potrivit celui mai faimos istoric al vremii, Josephus, esenienii trebuiau să jure că vor păstra secrete numele puterilor care conduc universul. Acest secret era una din legile tuturor şcolilor misterelor. Esenienii-Therapeutae practicau ritualuri extrem de asemănătoare botezului creştin de mai târziu şi obişnuiau să marcheze frunţile iniţiaţilor cu o cruce. Acesta era simbolul iluminării indicat în Cartea lui Ezechiel din Vechiul Testament, fiind folosit şi în iniţierile misterelor lui Mithra şi ale altor zei solari ai vremii. Esenienii priveau cu dezgust funcţiile corporale naturale, inclusiv sexul, fiind şi în această privinţă precursorii Bisericii Romane, care avea să absoarbă multe din credinţele, terminologia şi practicile lor. Două manuscrise de la Marea Moartă, unul în ebraică şi celălalt în aramaică, conţin ceea ce am putea numi nişte horoscoape, care atestă convingerea că mişcările planetelor influenţează caracterul şi destinul omului. Esenienii practicau astrologia, al cărei simbolism poate fi găsit în toate cele patru Evanghelii şi în Vechiul Testament. Primii creştini, care erau urmaşii esenienilor-Therapeutae, făceau acelaşi lucru, la fel ca şi romanii şi celelalte naţiuni păgâne din jurul Iudeii. Scriitorul Philo, care a trăit în perioada atribuită vieţii lui Iisus, afirmă în lucrarea sa, “Tratat despre viaţa contemplativă”, că atunci când Therapeutae se rugau lui Dumnezeu, ei se întorceau către soare, dar şi faptul că aceştia studiau scripturile sacre pentru a le descoperi semnificaţiile (codurile) ascunse. Adaugă de asemenea că ei meditau asupra secretelor naturii, ascunse în aceste cărţi sacre sub vălul alegoriilor. Exact în acest fel este scrisă Biblia. La ora actuală, acest limbaj secret este folosit în logo-uri, însemnele armelor şi pe steaguri, precum şi în alte însemne ale companiilor şi altor organizaţii controlate de Frăţie.
Tot în legătură cu esenienii poate fi pusă şi existenţa unei societăţi secrete care se regăseşte atât în Vechiul cât şi în Noul Testament, numită secta nazariţilor sau a nazarinenilor. Se spune că anumite personaje din Vechiul Testament, precum Moise sau Samson, ar fi fost membri ai acestei grupări, la fel ca şi Iisus din Noul Testament, fratele său Iacov, Ioan Botezătorul şi Sfântul Pavel. Faptele Apostolilor fac următoarea afirmaţie în legătură cu Pavel: „Am descoperit că omul acesta este o ciumă; pune la cale răzvrătiri printre toţi iudeii de pe tot pământul şi este mai-marele partidei nazarinenilor”. Deşi nici unul din aceste personaje nu a existat cu adevărat, simbolismul nazarinean face trimitere la o conexiune cu o societate secretă, care se regăseşte în întreaga Biblie. Esenienii şi nazarinenii par să fie ramuri diferite ale aceleiaşi secte. Potrivit istoricului iudeu Josephus, esenienii purtau robe albe, în timp ce nazarinenii purtau robe negre, la fel ca şi preoţii lui Isis din Egipt.
Negrul este culoarea Frăţiei Babiloniene care a manipulat întreaga istorie a umanităţii. Nu întâmplător, el a devenit culoarea asociată cu autoritatea (priviţi robele judecătorilor şi ale avocaţilor) şi cu moartea. Reprezintă de asemenea culoarea tradiţională a meseriei de profesor, caz în care robei negre i se adaugă tichia cilindrică având deasupra un dreptunghi, un alt simbol francmason renumit. Cel mai mare miracol al lui Iisus trebuie să fi fost însă însăşi originea sa, căci Nazaretul nu existat deloc la vremea respectivă. Probabil că el a spus: „Să fie Nazaretul! Şi s-a făcut Nazaretul”. În realitate, acest nume nu apare în nici una din hărţile detaliate ale romanilor şi nu este pomenit în nici o carte, scriere sau document al vremii. Cu siguranţă, Iisus nu avea legătură cu o localitate numită Nazaret, ci cu societatea secretă a nazarinenilor. Esenienii-Therapeutae-nazarinenii reprezintă puntea de legătură între Vechiul Testament, Noul Testament şi apariţia creştinismului. Primii creştini au fost numiţi nazarineni înainte de a fi numiţi creştini. Ritualurile Frăţiei Nazarinene pot fi regăsite cu uşurinţă în cele ale Bisericii creştine de astăzi. Astfel, nazarinenii purtau robe negre, la fel ca şi majoritatea clericilor creştini. La Qumran se obişnuia să se practice baia rituală pentru spălarea „păcatelor”, tradiţie care s-a transformat în botezul creştin. În timpul slujbelor obişnuiau să mănânce pâine şi să bea vin, tradiţie care se regăseşte în misa catolică. W. Wynn Westcott a fost fondatorul Ordinului Satanic al Golden Dawn, din Anglia, care avea să joace un rol important în venirea la putere a lui Adolf Hitler şi a naziştilor. El ştia din interior întreaga poveste şi a afirmat în lucrarea sa, Masonul magic, că francmasonii de astăzi se trag din esenieni şi din alte grupuri similare din antichitate. Cuvântul modern prin care îi desemnează arabii pe creştini este nasrani, în timp ce Coranul musulman foloseşte termenul de nasara sau nazara. Aceste cuvinte îşi au originea în termenul ebraic nozrim, care a derivat din expresia nozrei ha-Brit – Păstrătorii Conventului (Contractului). Această expresie era folosită în perioada de timp atribuită vieţii lui Samuel şi lui Samson din Vechiul Testament. Samuel este prezentat ca un lider levit, adică al grupării care a pus la cale întreaga schemă a Bibliei-Talmudului, sub atenta supraveghere a Frăţiei Babiloniene. Conventul este sinonim cu Marea Operă francmasonă a tuturor timpurilor, respectiv cu Agenda de preluare a controlului planetar de către reptilieni.

Liniile genealogice („poporul ales” de zei) şi cunoaşterea secretă sunt simbolizate de „vinul” şi de „viile” pomenite în Biblie şi în nenumărate alte texte şi gravuri ale vremii. Vechiul Testament vorbeşte de „Vinul pe care l-ai adus din Egipt”. Tot aici ni se spune că: „Via Domnului Oştirilor este Casa lui Israel, iar planta plăcută lui sunt oamenii lui Iuda”. Convingerea mea fermă este că linia genealogică implicată aici nu se referă la casa regală a lui David. La urma urmei, acesta nici măcar nu a existat, lucru care confirmă această concluzie. Simbolismul vinului îşi are, ca de obicei, originea în Babilon şi în Egipt. În şcolile greceşti ale misterelor, zeii solari erau Bahus şi Dionisos, cei doi patroni ai viilor. De ce anume depind strugurii pentru a se coace, mai presus decât orice altă plantă? De soare. Vinul şi linia genealogică a lui Iisus sunt două teme care se amestecă cu simbolismul solar, făcând referire clară la liniile genealogice regale şi preoţeşti ale reptilienilor Anunnaki. O altă temă abordată de Noul Testament este nunta din Cana. Nici aceasta nu a fost o nuntă reală, ci un simbol al fuziunii soarelui cu pământul, adică a zeului cu zeiţa. În ţinutul Canaan se obişnuia ca primăvara să se sărbătorească anumite rituri sexuale şi de fertilitate numite „Festivalul căsătoriei din Canaan”. La această nuntă simbolică din Cana, Iisus a transformat apa în vin. Cele două elemente de care au nevoie strugurii pentru a se coace şi pentru a putea fi transformaţi în vin sunt apa pământului şi căldura soarelui. Bahus, fiul grec al lui Zeus şi al fecioarei Semele, este un alt personaj mitic care a transformat apa în vin. Au existat de asemenea ritualuri eseniene legate de vin şi de apă. Esenienii, Therapeutae şi gnosticii erau implicaţi în tot felul de ritualuri secrete, iar povestea lui Iisus nu este altceva decât o alegorie alcătuită din tot felul de simboluri asociate cu soarele, astronomia, astrologia, liniile genealogice, cunoaşterea secretă şi ritualurile şi numele folosite de şcolile misterelor. La fel ca şi Vechiul Testament, Noul Testament este un amestec de fapte reale şi imaginare (acestea din urmă mult mai numeroase), care conţine o sumedenie de coduri şi simboluri intercalate într-o naraţiune care nu poate conduce decât la confuzie şi rătăcire dacă este luată literal. Acest lucru transpare în fraza repetată obsesiv în Noul Testament: „Cine are urechi de auzit să audă”. Cine este iniţiat în cunoaşterea secretă să înţeleagă ce este de înţeles. Cât de spre ceilalţi, care nu sunt iniţiaţi, lăsaţi-i să creadă în prostiile astea.
Nu există dovezi credibile şi incontestabile ale existenţei unui personaj istoric numit Iisus, nici de natură arheologică, nici scrise – nimic. La fel stau lucrurile şi în ceea ce îi priveşte pe Solomon, Moise, David, Avraam, Samson şi nenumărate alte „vedete” biblice. Singurele texte pe care ne putem baza sunt cele levite şi diferitele versiuni ale Evangheliilor. Cât de disperaţi trebuie să fi fost manipulatorii dacă au încercat să introducă o referinţă la Iisus în opera istoricului „iudeu” Josephus, încercând să demonstreze astfel realitatea unei contrafaceri… Există mai mult de 40 de scriitori care au scris cronici despre evenimentele petrecute în această perioadă de timp în Iudeea, dar care nu fac nici o menţiune la Iisus. Să nu existe chiar nici o referire la un om ca el, după tot ce se presupune că a făcut? Philo a trăit în perioada atribuită vieţii lui Iisus şi a scris o istorie a iudeilor care a acoperit integral această perioadă. A locuit chiar în Ierusalim în anul în care ar fi trebuit să se nască Iisus şi când Irod ar fi trebuit să dea ordinul de ucidere a copiilor cu vârste de până la doi ani; şi totuşi, nu face nici o referire la acest eveniment. S-a aflat în Ierusalim când Iisus ar fi trebuit să îşi facă intrarea triumfală în oraş, apoi să fie crucificat şi să se ridice din morţi a treia zi. Ce credeţi că spune Philo despre aceste evenimente? Nimic. Nici un cuvânt. Nici celelalte documente romane ale vremii sau textele scriitorilor greci ori alexandrieni care cunoşteau foarte bine perioada şi ţinutul respectiv nu menţionează nimic despre aceste lucruri.

De ce? Pentru simplul motiv că ele nu s-au petrecut. Întreaga legendă a lui Iisus este o poveste simbolică, împănată de coduri şi simboluri ezoterice şi astrologice, cu scopul de a crea o nouă religie-închisoare pentru mase, pornind de la aceeaşi simbolistică a Frăţiei Babiloniene.

Rasa umană a fost amăgită din nou. A câta oară?

http://libercugetatorul.info/

 Alte postari similare :

Universul nu este constient de existenta ta! Relaxeaza-te !

Controlul mental asupra oamenilor

Vrei schimbare ? Fii schimbarea !!!

Stapanii din umbra

Supravegherea populatiei


dsa (1)

Orice companie care se respecta cunoaste piata, stie tendintele cumparatorului si inclinatiile acestuia in favoarea unui produs sau al altuia. Metoda clasica este sondajul de opinie, dar asta necesita timp si implica mai multi factori care nu pot reda cu o acuratete exacta raspunsurile asteptate. In ultimul timp tehnologia a inceput sa joace un rol vital in accesarea informatiilor despre clienti si a dorintelor acestora. Incet, incet corporatiile au invatat ca-si pot distribui marfurile pe anumite zone si segmente de populatie in functie de vanzari si de dorinta acestora. Ba chiar pot determina anumite persoane sa cumpere un produs pe care in mod normal nu l-ar fi achizitionat. Cine crede in ziua de azi ca mai are intimitate se inseala. Datele despre noi sunt vandute de la o corporatie la alta si asta in mod oficial.

Sistemele totalitariste erau obsedate de controlul oamenilor. Din motive lesne de inteles pentru ca majoritatea sistemelor constrangeau anumite drepturi ale populatiei. Din acest motiv controlul ajunsese ceva normal, banal. Cei ce au trait in timpul sistemului comunist stiau foarte bine ca telefoanele le sunt ascultate, ca nu pot avea incredere in majoritatea persoanelor din jurul lor si ca trebuie sa se conformeze regulilor Partidului pentru a nu fi catalogati drept tradatori.

Odata cu largirea sferei de influenta a democratiei pe tot intinsul globului, oamenii traiesc cu impresia ca astfel de intamplari sunt de domeniul trecutului. Guvernele noastre nu au de ce sa ne supravegheze iar motivele de suspiciune din partea lor sau a noastra ar fi nefondate. La urma urmei intr-un stat democratic o persoana are dreptul sa spuna si sa faca ce vrea atata timp cat se supune legilor acelui stat ( care de multe ori nu pot fi interpretate si sunt date, nu pentru a ajuta individul de rand, ci pentru a-l inrobi ). Insa guvernele din ziua de azi au gasit o modalitate si mai eficienta de a conduce individul pe cararea dorita de ei, oferindu-i iluzia libertatii !

Astfel am fost si suntem manipulati in aproape toate activitatile noastre. Si pentru a fi siguri ca marea masa a umanitatii isi vede de treaba, elitele au creat programe de urmarire a persoanelor, de ascultare a telefoanelor, de citire a e-mail-urilor, a convorbirilor „private” iar prin introducerea televizoarelor inteligente in casele oamenilor s-a dat lovitura de gratie. Aceste televizoare dispun de tehnologii „de ultima ora” ( tehnologii de care armata sua s-a folosit in trecut ) care permit ascultarea si inregistrarea chiar video a tuturor actiunilor individului, prin simplu motiv ca persoanele vor cu tot inadinsul un televizor cu webcam in casa.

Serviciile de informatii pot intercepta telefoane si avea acces deplin la calculatoarele conectate la internet, fara ca utilizatorii sa banuiasca nimic. Ca exemplu, un programator din Statele Unite ale Americii a demonstrat cum software-ul Carrier IQ, instalat pe ascuns in multe dintre telefoanele Nokia, Blackberry şi cele „insufletite” de sistemul de operarea Android (creat de compania Google), inregistrează toate actiunile utilizatorilor si le adună intr-o imensă bază de date. Software-ul nu poate fi oprit niciodata si functioneaza atat in cazul conexiunilor 3G, cat si in cazul celor WiFi. Nimic nu-i scapă software-ului menit sa spioneze posesorii de smartphone-uri: ce numere de telefon apelează, ce mesaje si emailuri trimit, ce site-uri accesează, scrie Wired.com. Inchipuiti-va ca toate telefoanele mobile au un astfel de program incorporat.

Majoritatea actelor de incalcare a intimitatii sunt facute in mod fatis si cu acordul oficial al organelor insarcinate sa ne ofere protectie. Banalele camere de supraveghere nu sunt altceva decat programe de recunoastere faciala create spre a despista anumite persoane ce nu se supun regulilor numite adesea „teroristi” sau „anarhisti” iar un termen mai bland fiind „rebeli”. Marea Britanie este cea mai supraveghetă video ţară din lume, iar capitala Londra deţine acelaşi record în rândul metropolelor. Potrivit “The Telegraph”, în Marea Britanie există o cameră de supraveghere la fiecare 14 cetăţeni. Ministerul de Interne din Marea Britanie a introdus monitorizarea locurilor publice prin mici drone dotate cu camere video. Ele s-au alătura milioanelor de camere de supraveghere cu circuit închis de pe străzile britanice, dar şi unor camere de luat vederi care au fost plasate în taxiuri. Sa nu credeti ca actele impotriva legilor s-au diminuat. Oamenii rau intentionati, care chiar vor sa incalce legea gasesc solutii sa pacaleasca sistemul.

O noua tendinta este introducerea dronelor militare sau civile in paralel cu supravegherea conventionala. Supravegherea aeriană constă de obicei în colectarea de imagini vizuale sau video, cu ajutorul unui vehicul aerian, respectiv un vehicul aerian fără pilot (UAV), elicopter, avion spion, etc. Aeronavele militare de supraveghere utilizează un set de senzori (de exemplu, radare) pentru a monitoriza câmpul de luptă. Tehnologia digitală pentru imagini, calculatoarele miniaturizate, precum şi numeroase alte aplicaţii tehnologice din ultimul deceniu, au contribuit la progrese rapide în aparatura de supraveghere aeriană, precum micro vehicule aeriene (MAV), sisteme în infraroşu direcţionate, şi imagini de înaltă rezoluţie cu ajutorul cărora se pot identifica obiecte de la distanţe extrem de mari . De exemplu, Reaper MQ-9, un avion american dronă utilizat pentru operaţiunile interne de către Departamentul pentru Securitate Internă, este dotat cu camere care sunt capabile să identifice un obiect de mărimea unei cutii de lapte de la altitudini de 15.000 de metri, şi are dispozitive în infraroşu direcţionate, care pot detecta căldura de la un corp uman la distanţe de până la 15 kilometri.

– Tarile Uniunii Europene preseaza tot mai mult SUA sa le vanda drone americane militare. Germania este interesata de achizitionarea dronelor, iar Franta a anuntat saptamana aceasta ca asteapta raspunsul SUA pentru a-si dota armata cu drone militare neinarmate. Italia este o alta tara in care se simte frustrarea de nu avea aceasta tehnologie in curtea lor. In Europa exista deja programe de cercetare si dezvoltare a tehnologiei americane de fabricare a dronelor dar sunt intr-un stadiu slab de dezvoltare. Germania si-a anulat programul Euro Hawk, lansat cu mare pompa in 2011, program similar cu cel al dronelor de supraveghere din sua. Intre timp in Marea Britanie se foloseste tehnologia americana achizitionata in 2007. Israelul ramane statul cu cele mai multe unitati vandute peste hotare, 40% din tehnologia dronelor din lume provenind de la ei. Bineinteles ca cele vandute sunt destul de neinsemnate si medii iar tarile ce beneficiaza de tehnologia lor sunt cele din Europa si America Latina. China a anuntat inceperea propriului program de construire a lor iar Iranul se presupune ca detine deja tehnolologia necesara producerii acestora, in special dupa capturarea modelelor avansate americane. – globalresearch.ca

– „…asa cum am mai scris mai demult, esti un sac de bani. Nu ai identitate, nu intereseaza pe nimeni cum te numesti sau ce aspiratii ai atat timp cat sacul tau de bani este incarcat. Apoi, importanta ta este redusa la 0. Intr-o conversatie purtata in urma cu mai multi ani cu un fost SRI-ist, mi s-a adus la cunostinta faptul, pe atunci o noutate, ca telefonul mobil inregistreaza tot, chiar si inchis. Pozitie si audio. Unicul mod de a te pazi de nasul autoritatilor e sa-i scoti bateria. Mi s-a parut ceva din domeniul fantasticului, pe vremea aceea, dar iata cum, intr-o era a internetului, esti privit la fiecare pas. Asa ca, daca mergi la o intalnire importanta cu oameni de incredere, dar care ti-ar putea dauna mai tarziu, sau urmeaza sa porti o conversatie extrem de sensibila fata in fata, ce trebuie sa ramana intre tine si interlocutor, scoate bateria telefonului.” – umbluliber.com

Subscriu la cele spuse mai sus. In urma cu ceva timp am avut norocul sa discut cu o persoana de afaceri de nivel international si mi-a confirmat cele presupuse de mine. Ba mai mult, omul in cauza nu a discutat astfel de subiecte atata timp cat am stat prin preajma vre-unui telefon mobil. Dupa spusele lui, noile tehnologii sunt atat de avansate incat chiar daca scoti bateria telefonului acesta are inca o baterie de rezerva ce are destula energie pentru a functiona cel putin 12 ore …

Vedem aşadar că tot ce facem este înregistrat: ce şi când vorbim, unde mergem, etc. Mai mult, divulgăm noi înşine date despre vieţile noastre, prin intermediul reţelelor de socializare: ce cărţi citim, ce muzică ascultăm, unde ieşim în oraş sau unde facem jogging în fiecare dimineaţă. La scară mică, la nivel de individ, informaţiile astea sunt lipsite de importanţă şi valoare. La scară largă, la nivel de populaţii, situaţia se schimbă radical.

Inchei cu un citat care ar trebui sa va dea de gandit :

– „După atâția ani de monitorizare „ascunsă” a publicului, am fost uimiți de faptul că atât de mulți oameni publică de bună voie date despre unde trăiesc, orientările religioase și politice pe care le au, liste cu prieteni și adresele lor de mail, numere de telefon; sute de poze cu ei înșiși, ba chiar și actualizări de stare, postând periodic informații despre ceea ce fac. Este un vis devenit realitate pentru CIA.” – Christopher Sartinsky, director reprezentant al CIA.

Alte postari similare :

Spionajul cu ajutorul telefonului mobil

Despre manipularea colectivă și societatea modernă

Televizorul te face pasiv !

Sfaturi practice pentru a rezista manipulărilor

Informatia inseamna putere !

Transa colectiva


manipulation  exclusiv

Motto: 

” Problema noastră nu este nesupunerea civică. Problema noastră este obedienţa civică. Problema noastră este că oamenii din întreaga lume s-au supus ordinelor unor lideri şi milioane dintre ei au fost ucişi din cauza acestei obedienţe. Problema noastră este că oamenii din întreaga lume sunt obedienţi în faţa sărăciei şi înfometării şi prostiei şi războiului şi cruzimii. Problema noastră este că oamenii sunt obedienţi atunci când închisorile sunt pline de hoţi mărunţi şi marii hoţi ne conduc ţara. Asta este problema noastră !”  – Howard Zinn (1922-2010)

Traim intr-o societate plina de paradoxuri in care medicina a avansat enorm dar bolile sunt mult mai numeroase, avem nenumarati experti in toate domeniile, dar si mai multe probleme decat aveam in trecut, avem acces la mai multa informatie, dar totusi atat de putina intelepciune in jur, traim in deplina libertate si totusi suntem atat de inrobiti.

Sistemul este complet corupt! Este corupt din orice punct de vedere: razboaiele sunt pornite intentionat, mancarea ne este otravita cu toxine, apa ne este umpluta cu deseuri toxice, tari intregi sunt ingenuncheate de dragul profitului, doctorii distrug sanatatea, judecatorii isi bat joc de justitie, universitatile distrug cunoasterea, ele nu educa studentii ci le spala creierele, guvernele distrug libertatea, mass-media distruge informatia distorsionand-o dupa anumite interese, in timp ce mare parte din oameni nu admit ca ar exista vreo problema. Teoriile conspirationiste sunt privite ca o gluma buna si nu ca o forma de informare alternativa.

Atata timp cat societatea ramane oarba, preocupata de lucruri marunte, cei de la varf nu au de ce sa se teama. Doar daca incepem sa gandim critic la tot ceea ce ne este bagat pe gat de catre sistem putem face diferenta intre realitatea adevarata si cea virtuala, cu care suntem manipulati. Sistemul este corupt… si nimic din ceea ce facem acum nu-l va schimba. Noi alegeri, proteste, editoriale, miscari de rezistenta, etc. sunt importante in intelegerea faptului ca sistemul este putred, dar nimic din cele enumerate nu va schimba sistemul. Pentru a deveni un obstacol pentru elite trebuie sa actionezi independent, trebuie sa devi independent de sistem. Din punct de vedere fizic, financiar, politic, intelectual si spiritual trebuie sa te indepartezi de controlul lor. Trebuie sa gandesti ca ei …”lasa-i sa demonstreze cat vor atata timp cat isi platesc taxele” – asa gandesc elitele!

Traiti intr-o transa permanenta! Majoritatea oamenilor nu constientizeaza sistemul, ei doar incearcă sa-si gasească locul intr-un sistem existent, fara a fi constienti ca astfel contribuie la dezvoltarea acestuia. Oamenii vin acasa, dau drumul la TV, se lasa prada mesajelor subliminale, isi petrec timpul colectand fleacuri inutile ignorand complet ceea ce se intampla in jurul lor, crezand ca lumea este ceea ce se intampla la televizor sau ce se scrie in ziare si reviste… Tot ceea ce se intampla in jurul nostru se intampla pentru ca noi dam voie sa se intample. O vorba inteleapta spune: „pentru ca raul sa triumfe e de ajuns ca oamenii buni sa nu faca nimic”. In realitatea noastra e de ajuns sa stam cuminti la televizor si sa privim linistiti la show-rile de 2 lei in timp ce se sprey-aza peste tot in lume, in timp ce se preia controlul asupra vietilor noastre. Dar asta nu o sa vezi la stiri… trebuie sa te informezi, trebuie sa faci un efort pentru a afla ce se intampla in jurul tau. Peste cativa ani va va parea rau. Copii vostri vor trebui sa traiasca intr-o societate si mai rea ca aceasta. Va va parea rau ca nu ati facut nimic cand inca se putea…

Traim intr-o societate in care „normalul” este stabilit de catre majoritate acest lucru fiind dezvoltat de catre elite tocmai pentru ca ele se pricep sa imprime in subconstientul colectiv notiunea de „normal”. In urma cu cateva sute de ani normalitatea avea alte repere decat astazi dar servea aceleasi interese. Stabilirea sistemului de normalitate nu este proportional cu idealul de viata. Oamenii aleg sa isi plece capul in fata autoritatilor tocmai pentru ca asa au fost educati. Am fost educati sa invatam si sa tocim, nu sa gandim critic; am fost invatati sa fim supusi legilor, chiar daca aceste sunt impotriva dezvoltarii noastre ca individ; am fost manipulati sa aprobam formele de autoritate, chiar daca atenteaza la libertatile noastre…

Prins in ghearele sistemului omul devine demoralizat (de multe ori pe buna dreptate). Munca asidua, rutina, lipsa de perspectiva, frustrarile alimentate de catre societatea din jur, plictiseala, lipsa unei educatii proprii adegvate, toate contribuie la aceasta demoralizare si adancire a individului in sistem. In locul trezirii colective, majoritatea aleg calea alcoolului, a depresiei, a drogurilor, a muncii, dar foarte putini incearca sa constientizeze sau sa iasa din labirintul realitatii virtuale in care traiesc. Gandirea „logica” cu care am fost invatati sa analizam lumea inconjuratoare nu face decat sa ne indoctrineze cu falsele realitati si sa ne trimita exact spre acele usi de care vrem sa scapam.

Oamenii asteapta un salvator, un mantuitor care sa lupte in locul lor si sa biruie fara ca ei sa-si asume vreo responsabilitate; asteapta ca cei din jurul lor sa faca ceva pentru ca ei sa traiasca mai bine; asteapta, cersesc solutii sau se complac in situatie spunandu-si ca sunt prea mici pentru a face ceva; stau rutinati in realitatea cenusie a muncii si traiesc doar pentru pauzele dintre lucru, week-end-uri libere si concediile de odihna, asteptand, salivand sarbatorile de iarna si de pasti si isi continua linistiti lucrul anost, dintr-un reflex conditionat, asemeni cainelui pavlovian, asteptand momentul suprem al anului: concediul de vara!

Daca pana acum ignoranta a fost cuvantul de ordine, daca realitatea inconjuratoare a fost o simpla stire la TV pentru voi, este momentul sa deschideti ochii, sa nu va mai lasati dusi de val, manipulati si inrobiti. Trebuie sa aveti curajul sa faceti ce trebuie atunci cand ceilalti dau bir cu fugitii! Nu renuntati atat de usor ! Nu fiti indiferenti ! Luati atitudine si spuneti NU !

Alte postari similare:

Cand ne-am pierdut puterea ?

Vrei schimbare ? Fii schimbarea !!!

Controlul mental asupra oamenilor

Iluzia libertatii

Solutii… pentru adormiti

Iluzia democraţiei


177649996

Democraţia a încetat deja să mai fie o realitate. Responsabilii organizaţiilor care exercită puterea reală nu sunt aleşi în mod democratic şi publicul nu e informat în ceea ce priveşte deciziile lor. Raza de acţiune a statelor este din ce în ce mai redusă datorită existenţei unor acorduri economice internaţionale în privinţa cărora care cetăţenii n-au fost nici consultaţi, nici informaţi.

Adevăraţii stăpâni ai lumii nu mai sunt guvernele ţărilor, ci conducătorii grupurilor multinaţionale financiare sau industriale şi ai unor instituţiilor internaţionale „opace” (FMI, Banca Mondială, OCDE, OMC, băncile centrale). Prin urmare, cei care conduc lumea nu sunt aleşi în mod democratic, în ciuda impactului deciziilor lor asupra vieţii populaţiei. Puterea acestor organizaţii se exercită la o dimensiune planetară, în timp ce puterea statelor e limitată la o dimensiune naţională. De altfel ponderea societăţilor multinaţionale în fluxurile financiare a depăşit-o de mult pe cea a statelor.

Suspendarea proclamată şi explicită a democraţiei n-ar fi exclus să provoace o revoluţie. Acesta e motivul pentru care s-a decis menţinerea unei democraţii de faţadă şi o deplasare a puterii reale către alte focare de putere. Cetăţenii continuă să voteze, dar votul lor a fost golit de orice conţinut. Ei votează pentru alegerea unor responsabili care nu mai deţin practic adevărata putere. Tot astfel, deoarece nu mai este nimic de hotărât, programele politice de “dreapta” şi de “stânga” au ajuns să se asemene atât de mult în toate ţările occidentale.

De la începutul anilor ’90 informaţia a dispărut în mod progresiv din media destinată marelui public. Ca şi alegerile, jurnalele televizate continuă să existe, dar ele au fost golite de conţinut. Un jurnal televizat conţine maxim 2-3 minute de informaţie reală. Restul este constituit din subiecte “de revistă”, din reportaje anecdotice, din fapte diverse, din mici bârfe şi reality-show-uri. Analizele jurnaliştilor specializaţi ca şi emisiunile de dezbatere a informaţiilor au fost aproape în totalitate eliminate. Informaţia se reduce de acum doar la anumite segmente din presa scrisă, citită de către o minoritate de persoane. Dispariţia informaţiei este semnul clar că regimul nostru politic şi-a schimbat deja natura.

Responsabilii puterii economice provin aproape în totalitate din aceleaşi cercuri, din aceleaşi medii sociale. Ei se cunosc între ei, se întâlnesc, împărtăşesc aceleaşi idei şi aceleaşi interese. Deci în mod natural ei toţi împărtăşesc aceeaşi viziune a ceea ce ar trebui să fie lumea viitoare ideală (pentru ei). În consecinţă este firesc ca ei să cadă de acord în privinţa unei strategii şi să-şi sincronizeze respectivele acţiuni către obiective comune, inducând situaţii economice favorabile realizării obiectivelor lor.

Organizaţiile multinaţionale private se dotează în mod progresiv cu toate atributele puterii statelor: armate, reţele de comunicaţii, satelite, servicii de informaţii, fişiere ale indivizilor, instituţii judiciare. Etapa următoare – şi ultima – pentru aceste organizaţii ar fi să obţină puterea poliţienească şi militară care corespunde noii lor puteri, creând propriile lor forţe armate, deoarece armatele şi poliţiile naţionale nu sunt adaptate pentru apărarea intereselor acestor organizaţii în lume. La un moment dat, armatelor li se va solicita să devină întreprinderi private, prestatoare de servicii, lucrând pe bază de contract cu statul, ca şi cu orice alt client privat capabil să le plătească serviciile. Dar, în etapa ultimă a planului, aceste armate particulare vor servi intereselor marilor organizaţii multinaţionale şi vor ataca statele care nu se vor plia pe regulile noii ordini economice. Deocamdată acest rol este asumat de armata Statelor Unite, ţara cea mai bine controlată de societăţile multinaţionale. Armatele particulare există deja în Statele Unite si mai nou in Uninunea Europeana.

Banii sunt astazi în mod esential virtuali. Ei au ca singura realitate un sir de 0 si 1 în computerele bancilor. Marea majoritate a comertului mondial are loc fara bani fizici si doar 10% din tranzactiile financiare zilnice corespund unor schimburi economice în “lumea reala”. Pietele financiare ele însele constituie un sistem de creatie a banilor virtuali, a unui profit care nu se bazeaza pe crearea unei adevarate bogatii. Gratie jocului pietelor financiare (care permite transformarea în beneficii a oscilatiilor cursurilor bancare), investitorii avizati pot fi declarati mai bogati , printr-o simpla circulatie a electronilor în computere. Aceasta creatie de bani fara a crea o bogatie economica corespunzatoare este însasi definitia crearii artificiale a banilor. Ceea ce legea interzice falsificatorilor de bani si ceea ce ortodoxia economica liberala interzice statelor este deci posibil si legal pentru un numar restrâns de beneficiari. Daca dorim sa întelegem ce este în mod real banul si la ce serveste el, e sufiecient sa inversam vechea zicala: “ timpul înseamna bani”. Banii înseamnă timp! Banii reprezinta ceea ce permite cumpararea timpului altora, timp care a fost necesar sa se creeze produse sau servicii de consum.

Mondializarea (sau globalizarea) nu este negativă prin ea însăşi. În mod potenţial ea poate să permită stabilirea unei păci mondiale durabile şi a unei mai bune gestiuni a resurselor. Dar dacă ea continuă să fie organizată în beneficiul unei elite şi dacă îşi păstrează orientarea non-liberală actuală, ea nu va întârzia să genereze un nou tip de totalitarism, transformarea completă a fiinţelor umane în mărfuri, distrugerea totală a naturii, forme inedite de robie. Pentru a rezuma, nu putem alege felul de mâncare, dar putem alege sosul. Mâncarea pe care suntem forţaţi s-o consumăm se numeşte “noul sclavagism”, asezonat cu sos picant – de dreapta – sau dulce acrişor – de stânga.

Sursa

Alte postari similare:

Iluzia libertatii

SFÂRŞITUL LIBERTĂŢII UMANE

Controlul mental asupra oamenilor

Despre manipularea colectivă și societatea modernă


images (8)

Ultimul lucru pe care peștele l-ar observa vreodată în habitatul său este apa. În mod similar, cele mai evidente și puternice realități ale culturii noastre umane pare, de asemenea, să fie de nerecunoscut. Societatea vrea oameni slabi și dependenți, pentru că asta dă puterea celor care conduc această lume. Dacă oamenii ar fi cu adevărat liberi și independenți, nu ar avea nevoie de elite sau guvernatori. Omul obișnuit este programat să se supună autorității, să se supună regulilor fără să pună întrebări.

Trebuie să ne conformăm. Suntem programați să ne îndatorăm prin cărți de credit, ipoteci, asigurări, rate. Clasa de jos este programată să fie dependentă de guvern sau să lucreze pentru el. Mănâncă fast-food și devin obezi și diabetici. Cred apoi că înrolarea este scăparea. Fetele sunt programate să rămâna însărcinate devreme. Politica este privită ca o pierdere de vreme, iar timpul este umplut cu distracții. Clasa de mijloc este pregatită pentru job-urile din corporații. Sunt băgați în datorii pentru a avea acces la “visul american”. Programați să vadă în obiecte un statut social, iar mijlocul de a-l avea, prin îndatorare. Excelează la repetarea informațiilor pentru accesul academic, și la vorbe pentru motive politice sau financiare. Corporațiile rup relațiile locale dintre oameni, creând o prăpastie între ei și rădăcinile lor. Sistemul este proiectat special doar pentru ca noi să fim suficienți de capabili să le manevrăm utilajele și să le facem birocrația. Dar nu suficienți de inteligenți pentru a ne pune întrebarea dacă asta este cu adevărat cel mai bun sistem pentru noi.

Societatea noastră produce narcisism patologic în masă. Fascinația față de celebrități. Frica de competiție. Inabilitatea de a crede. Relații personale efemere și superficiale. Cine beneficiază de asta? Puterea colectivă. În adâncul nostru știm că nu ne vom descurca. N-i se introduc “salvatori” care nu vor schimba sistemul sau rezolva problemele. Viitorul nu este sigur. Generația mea va fi prima generație care nu va avea același standard ridicat ca precedenta.

Din păcate așa a fost proiectat să se întâmple. Toată viața am fost programați să ne modelăm alegerile personale conform cerințelor societății. Asta poate veni sub forma autorității părinților, regulilor școlare, presiunile sociale sau legile și reglementările guvernului. Când ajungem adulți suntem deja prizonierii propriilor reglementări. Recunoaștem simptomele: nesiguranța pe noi înșine,lipsa de respect pentru persoana noastră, lipsa motivației personale, lipsa de idei originale. Credem că știm cauza acestor probleme: părinții, sistemul educațional, media, șefu’, etc. În realitate ele sunt victimele aceleiași dinamici.

Pe măsură ce opresiunea acaparează toate sectoarele vieţii, revolta ia forma unui război social. Manifestaţiile reapar, anunţând revoluţia ce va veni. Distrugerea societăţii totalitare de piaţă nu este o chestie de opţiune, ci este o necesitate, într-o lume care se ştie condamnată. Deoarece puterea este pretudindeni, ea trebuie combătută oricând şi oriunde. Reinventarea limbajului, revoluţionarea permanentă a vieţii cotidiene, nesupunerea şi rezistenţa reprezintă elementele cheie ale revoltei împotriva ordinii stabilite. Dar pentru ca din această revoltă să ia naştere o revoluţie, trebuie ca subiectivităţile să se unească într-un front comun. Trebuie să lucrăm la unirea tuturor forţelor revoluţionare. Asta nu se poate face decât pornind de la conştiinţa eşecurilor noastre trecute. Nici reformismul steril, nici birocraţia totalitară nu pot reprezenta soluţii la insatisfacţia noastră. Este necesar să inventăm noi forme de organizare şi de luptă.

Astăzi trăim într-un ocean cu valuri enorme de obsesii ale statutului – materialism, vanitate, egou și consumism. Viețile noastre au devenit foarte definite nu prin gândurile noastre productive, contribuții sociale și bună voință, ci printr-un set de superficialitate, delir de asociații cu țesătura societății noastre, care radiază acum un romantism ieftin, conectat la concurența zadarnică, consumul ostentativ și dependențele nevrotice de multe ori referitoare la frumusețea fizică, statut și bogăție superficială. Într-adevăr, este o conformitate socială deghizată ca individualism, cu virtuți de echilibru, inteligență, pace, sănătate publică și creativitate adevărată lăsate să lâncezească pe margine.

Sursa

Alte postari similare:

SFÂRŞITUL LIBERTĂŢII UMANE

Gândirea de grup

10 factori ce ne tin legati de sistem

Proiectul Web-Bot – Marea pacaleala


45   exclusiv

Inventat in 1997 si avand ca paravan prezicerea bursei de valori, proiectul Web Bot se refera la un software de internet ce urmareste anumite cuvinte cheie pe masura ce acestea apar pe internet, iar creatorii sai, Clif High si George Ure, afirma ca poate prezice evenimentele viitoare pe baza acestora. Tot acestia pretind ca acesta functioneaza folosindu-se de ”înțelepciunea mulțimii”, cu programe automate ce cauta pe internet aproximativ 300.000 de cuvinte cu incarcătura emotionala si inregistraza cuvintele precedente si anterioare acestora pentru a crea o ”imagine”. Practic acest program foloseste acelas sistem pe care il foloseste Google, spre exemplu. Datele obtinute sunt de fapt informatiile tuturor convorbirilor existente pe internet. Impresii, ganduri, opinii, bloguri, site-uri, comentarii, etc. Toate sunt stocate si analizate de catre acest program numit WEB BOT pentru ca mai apoi sa prezica evenimente importante ce se vor desfasura intr-o perioada de aproximativ 90 de zile.

Web Bot ar fi prezis mai multe evenimente importante, printre care și evenimentele de la 11 Septembrie 2001 asupra World Trade Center. In Iunie 2001 programul a prezis ca se va intampla un eveniment catastrofic in 90 de zile. In ianuarie 2003 proiectul a prezis ca se va intampla un dezastru maritim totul concretizandu-se cu dezastrul navetei spatiale Columbia ce a avut loc la 1 februarie 2003, cand naveta spatiala Columbia s-a dezintegrat deasupra Texasului în timpul reintrarii în atmosfera Pamantului, toti cei sapte membri ai echipajului murind.. Cutremurul din Oceanul Indian din 2004 a fost un seism submarin cu o magnitudine de 9,0 grade pe scara Richter desfasurat in estul Oceanului Indian pe 26 decembrie 2004. Cutremurul, care a avut epicentrul in mare, aproape de coasta nordica a insulei indoneziene Sumatra, a provocat o serie de valuri tsunami care au afectat regiunile costiere ale unui numar de opt tari asiatice si care au cauzat moartea a peste 120.000 de persoane. Acesta a fost al cincilea cel mai puternic cutremur din istoria moderna (de cand sunt înregistrate cu ajutorul seismografelor).Acest cutremur a fost „ghicit” se pare de miraculosul oracol cu cateva saptamani in avans. Atacurile cu antrax din 2001. Uraganul Katrina, deversarea de petrol BP din Golful Mexic sunt alte exemple din lista ce ii este atribuita faimosului program .

Trebuie spus ca WBP a facut si predictii false. A prezis, de exemplu, un cutremur puternic in Vancouver in decembrie 2008, prabusirea completa a dolarului incepind cu 2009, un atac terorist in iulie 2010, inceputul celui de-al treilea razboi mondial in noiembrie 2010. Nu putea lipsi de pe lista anul 2012 in care programul prevedea foamete in masa, catastrofe naturale, disparitii misterioase si razboaie mondiale cu implicari extraterestre.

Scepticii spun ca predictiile sunt atat de vagi, incat majoritatea celor care vor sa creada au tendinta de a potrivi faptele prezicerilor si nu invers. In opinia acestora, este posibil ca internetul sa ofere date despre miscarile de la bursa sau despre atacuri teroriste, intrucat acestea sunt produse de oameni, insa nimeni nu poate sti cu exactitate cand poate avea loc un cataclism natural.

Una dintre cele mai mari farse puse la cale de catre elite !

In opinia mea acest program (daca exista) este una dintre cele mai mari farse puse la cale de catre cei ce ne conduc lumea din umbra. Multe evenimente dintre cele mentionate mai sus, desi s-au intamplat si au fost „prezise” de catre Oracol, erau in planul elitelor la momentul predictiilor. Doar un neavizat sau un ignorant mai crede ca guvernul SUA nu a avut de a face cu atacurile teroriste din New York . Proiectul HAARP poate provoca pagube de care noi doar putem specula, asa ca a pezice un cutremur sau un tzunami nu este chiar asa de greu daca ai la dispozitie tehnologia necesara. Concret, acest proiect nu are nici o legatura cu piata de valori, ci mai curand cu supravegherea totala si globala a activitatilor pe Internet precum si cu colectarea informatiilor transmise prin intermediul acestuia. Insa trebuie sa urmarim acest fenomen pentru a sti ce ne pun la cale elitele in perioada imediat urmatoare.

Iata un mic rezumat al „predictiilor” pentru anul 2013 :

– intensificari ale placilor tectonice cu repercusiuni pe coasta de vest a SUA, Hawai, Chile, peru, Australia, Indonesia, Japonia etc…

– devalorizarea si colapsul dolarului american (din nou ?) si accentuarea crizei in anumite tari ale globului;

– inundatii majore pe tot cuprinsul globului, activitati vulcanice, eruptii solare majore, radiatii solare;

– un posibil impact cu un meteorit;

– intreruperea conexiunii la internet in anumite parti ale lumii pe o perioada determinata; etc

Alte postari similare:

Stirile dauneaza grav sanatatii tale !

Universul Holografic

O lume cu un singur creier

Exclusiv

Victimele si calaii lor dragi


calau1-300x291

Victime si calai au fost dintotdeauna, in cadrul fiecarei natii, insa poporului nostru ii este specifica victimizarea poate mai mult decat altor popoare din Europa si lume. Aparent, nu am mai putea vorbi in Romania de astazi, dupa peste 20 ani de la Revolutie despre victime si calai, insa din punct de vedere psiho-social nu incetam a ne pune problema existentei lor. Toate caracteristicile multimilor surprinse de Gustave Le Bon, precum si caracterizarea poporului roman de Draghicescu si Radulescu Motru sunt valabile si astazi pentru noi. “Nu nevoia de libertate, ci cea de supunere domina intotdeauna sufletul multimilor… Multimile respecta forta si sunt prea putin impresionate de bunatate, care e lesne luata drept o forma de slabiciune. Simpatia lor nu s-a indreptat niciodata catre stapani generosi, ci catre tirani care le-au dominat prin forta. Gata sa se razvrateasca intotdeauna impotriva unei stapaniri slabe, multimea se pleaca slugarnic in fata unei stapaniri puternice”, spunea Gustave Le Bon.

Constantin Radulescu Motru spunea, in “Psihologia poporului roman”, despre poporul nostru urmatoarele: “are spirit conservator si traditionalist, improvizeaza, nu are perseverenta lucrului inceput, munceste nedisciplinat, in salturi, nu are spirit comercial, nu cunoaste valoarea lucrurilor decat in mod subiectiv; nu pretuieste timpul, are spirit gregar, ii pasa foarte mult de gura lumii, e religios si nationalist de gura lumii, il preocupa politica, are un individualism egocentric si subiectiv” . “Tradare sa fie dar s-o stim si noi!” – vorba lui Caragiale.

Toti marii conducatori au avut ceva despotic in ei, de aceea au fost iubiti si temuti de popor: Napoleon, Hitler, Fidel Castro, Nero, Ceausescu, Saddam Hussein. Nu ne-am schimbat decat foarte putin mentalitatea de a cere de la Stat si Conducator… Nu s-a schimbat decat persoana, ideea a ramas. De altfel, nu intamplator comunismul a prins in tara noastra, popor docil, cu toleranta mare la frustrare, poate prea mare. In cazul in care Conducatorul, oricare ar fi el dezamageste poporul, acesta din urma se indreapta spre o alta institutie: cel mai adesea Biserica.

O relatie abuziva, de dependenta exista si intre poporul asuprit si despot si intre parintele abuziv – violent si copilul abuzat, intre femeia abuzata si barbatul violent. O chestiune sociala se transpune la nivelul relatiilor de familie. Pe timpul lui Ceausescu, nu te puteai exprima prea usor, insa aveai asigurata nevoia de baza. Acum, multi dintre romani se simt abandonati. Unii regreta siguranta materiala din timpul ceausist, cand insa nu aveai libertate de exprimare. Stramosii nostri aveau toleranta la frustrare prea ridicata (nu-si stiau drepturile, indurau o situatie neplacuta mult timp). Tinerii de acum insa sunt total opusi, nu mai tolereaza nimic, vor totul de-a gata, avand o toleranta foarte scazuta la frustrare. Acest aspect il observase si Radulescu Motru, spunand ca “Tinerimea noastra vrea munca in conditii speciale”.

Avem de-a face acum cu generatia trecuta, care inca spera sa se rezolve Totul de la Stat, sau de la unele institutii, o speranta irealist de optimista, si o generatie tanara care desconsidera orice valoare a trecutului, adoptand fara judecata tot ce vine din afara. Teama de “gura lumii” si gregarismul ne caracterizeaza si acum. Sunt putini romani care au curajul opiniei proprii si o spun raspicat. Multi carcotesc in interiorul lor, insa cand e vorba sa isi spuna parerea nu au curajul de a-si asuma propriile opinii. Aceasta atitudine ne mentine starea de victimizare. Si ce e o victima? O persoana care nu isi asuma raspunderea, o persoana care nu spune ce doreste si accepta un tratament neadecvat. Cati romani se recunosc oare in aceasta caracterizare? Poate multi. Pe de o parte, gregarismul nostru ne-a salvat veacuri de a randul, cand era chiar necesar. Acum, insa nu mai sunt aceleasi conditii dar noi ne purtam la fel, ca un adult care s-a maturizat si in anumite situatii de viata se simte ca atunci cand era copil si se comporta la fel ca in trecut.

Referitor la predarea religiei in scoli, Ceausescu a interzis-o radical, noi acum o introducem radical, fara toleranta si echidistanta. Victima se transforma in calau si calaul in victima. E usor sa iti lasi intreaga viata in mainile statului si sa nu fii responsabil de nici un aspect al ei. Este usor sa nu iti asumi responsabilitatea pentru faptele tale si cand e de tras la raspundere cineva sa fie de vina “Statul, vecinul, viata grea”, nu propria-ti mentalitate inchistata. Acest aspect se observa foarte bine in multe relatii: sef-subaltern, femeie-barbat, parinte-copil.

Femeia romanca traditionalista isi face un titlu de glorie de multe ori din faptul ca se lasa maltratata si violentata. Va intrebati ce castiga? Nu i se ridica statuie, insa a fi victima ii creeaza sentimentul de martira, de noblete. In lipsa de altceva, se multumeste cu acest sentiment. Femeia romanca se comporta ca o superfemeie, considerandu-l de foarte multe ori pe barbatul de langa ea un fel de “copil mare”, infantilizandu-l. A considera pe cineva incapabil de a fi responsabil pentru sine inseamna a-l desconsidera. Pe de o parte femeia romanca e victima a propriilor mentalitati (prin care se desconsidera), pe de alta parte e calau al barbatului si copilului. Cate femei nu ati auzit spunand “nu stie sa faca el curatenie, mai bine fac eu, nu stie sa isi spele rufele, mai bine fac eu”.

Prejudecati au toate popoarele, insa la noi sunt luate drept “litera de lege”. “Gura lumii” care cuprinde o mare parte din prejudecati este ridicata la rang de lege. Daca nu faci “ca toata lumea ” nu esti “in regula”. Miorita ni se potriveste atat de bine: spirit de oaie care merge la taiere. In loc sa priveasca inlauntrul sau romanul priveste la altul “la vecin”.

Multi romani nu isi cunosc drepturile, din ignorare, nu cunosc legile si au un comportament defensiv-pasiv-agresiv. De-a lungul vremii noi romanii ne-am comportat defensiv-agresiv: cu tendinta sa nu recunoastem si sa nu revendicam drepturile, sa nu exteriorizam emotiile, sa nu exprimam opiniile, sa ascundem adevaratele sentimente. Aceasta atitudine avea drept scop evitarea dezacordurilor, pentru a nu-l contrazice pe interlocutor (indiferent care e acela: individ care reprezinta institutiile statului, director, barbat, profesor, de obicei cineva cu un statut mai inalt decat noi si/sau pe care-l percepem ca atare). Astfel romanul dadea de inteles ca este neimportant, ca poate fi exploatat. Care ar fi fost mesajul? “Sunt neimportant, bate-ti joc de mine in continuare, parerea mea nu conteaza”. Aceasta atitudine de servilism o avem ca natie inca si fata de straini. Ne consideram inferiori, chiar daca realitatea arata altfel. Nerespectandu-ne, ii autorizam pe ceilalti sa faca la fel si sa ne manipuleze si/sau sa ne agreseze. Am intalnit romani care in alta tara fiind se rusineaza ca sunt romani, romani care emigreaza pentru a fugi de fapt de vreun parinte si simbolic fuge din tara. Acesti romani de obicei isi neaga radacinile deoarece se simt inferiori, nu-si cunosc adevarata valoare si nu-si afiseaza cu mandrie originea, tocmai pentru ca le e rusine de ea.

Responsabilitatea personala nu se va castiga niciodata daca privim la vecin in curte. Curajul de a fi responsabil inseamna a avea puterea de a spune lucrurilor pe nume cand nu iti convine, a avea ceea ce se numeste in literatura psihologica de specialitate: comportament asertiv. Nu inseamna sa fii agresiv, arogant, jignitor, sarcastic, ci afirmativ, echilibrat, sa-ti afirmi drepturile, sa stii ce drepturi ai, sa lupti pentru ele fara a fi incrancenat.

Cand vom scapa de mentalitatea de sclavi atunci vom fi liberi.

sursa

Alte postari similare:

SFÂRŞITUL LIBERTĂŢII UMANE

Stirile dauneaza grav sanatatii tale !

O lume cu un singur creier

Gândirea de grup


control

Succesul manipulărilor pe scară largă depinde, în primul rând, de modul în care individul a fost cufundat în anonimatul masei de manevră. Liderii sistemelor totalitare, precum şi conducătorii unor secte extremiste depun eforturi considerabile spre a inocula în minţile celor pe care îi manevrează sentimentul fidelităţii necondiţionate faţă de respectivul grup social. Repetând la nesfârşit preceptele teoriei bazate pe împărţirea oamenilor în „buni” şi „răi”, ei îi fac pe adepţi să creadă sincer că fac parte din grupul social „bun”, „corect”, în timp ce restul lumii este alcă­tuit din „răi” şi „ticăloşi”. Orice idee ce nu corespunde respectivei ideologii este calificată drept eretică sau drept o expresie a trădării.Manipularea se realizează în special prin controlul informa­ţiilor, dar şi prin izolarea grupului, pentru a evita orice contacte ale membrilor săi cu lumea exterioară. În capitolul dedicat sistemelor totalitare am văzut, pe larg, în ce mod se face controlul informaţiilor, pentru a permite accesul oamenilor obişnuiţi numai la ştirile ce susţin politica regimului. De asemenea, am văzut cum se redefînesc istoria, morala, filozofia, limba, cum se modifică sistemul educaţional, cum se dă o nouă înfăţişare oraşelor, satelor ş.a.m.d., totul pentru a-l rupe complet pe individ de influenţele vechiului mod de viaţă (de „mentalităţile burghezo-moşiereşti”, „reacţionare”) şi pentru a-l transforma în „omul nou”.

Aceleaşi tehnici se aplică, la scară redusă şi în diverse variante, în orice sectă religioasă extremistă.O dată ce individul nu mai are nici un contact cu exteriorul şi nici o posibilitate de acces la surse alternative de informaţie, identitatea lui se evaporă şi el va fi integrat grupului. Compor­tamentul, gândirea şi chiar sentimentele lui se vor adapta noilor standarde, sisteme de valori, legi şi regulamente. Pentru a scăpa de chinul interior, determinat de fenomenul disonanţei cognitive, el va ajunge să creadă sincer în noua ideologie sau viziune asupra vieţii, în noile reguli de grup şi va fi mult mai preocupat de alinierea la modul de gândire general, decât de exprimarea unor păreri critice sau de analiza obiectivă a situaţiilor. Cu timpul va avea chiar impresia că participă efectiv la luarea deciziilor, că hotărârile luate „în unanimitate” sunt cele „corecte”, că noua lume în care trăieşte este „cea mai bună dintre toate”. Şi chiar dacă nu este totalmente supus noii ideologii, izolarea faţă de lumea exterioară, intoxicarea cu informaţii aşa-zis „corecte” şi contactul permanent cu o politică ce împarte totul în „alb” şi „negru”, „bun” şi „rău”, „corect” şi „incorect” îi vor forma un mod de gândire foarte greu de readus la normalitate.
Izolarea este aplicată şi în situaţii dintre cele mai comune, pentru a influenţa individul să facă un lucru sau altul. Poliţia îşi interoghează suspecţii în camere goale, fără nici un fel de mobilier; puşcăriile, spitalele de boli nervoase, centrele de ree­ducare sunt locuri izolate, sectele extremiste se retrag în cam­pusuri unde contactul cu lumea exterioară este inexistent.Tehnica inoculării unei „gândiri de grup”, atunci când ea este aplicată unui întreg sistem social, e greu de sesizat, dar nu imposibil.
Greu în special din cauza faptului că cel care sesizează la un moment dat că „nu merge ceva”, se vede pus în situaţia de a se aşeza „împotriva curentului general”. Şi totuşi, dacă în sistemele totalitare o astfel de atitudine ar atrage după sine pedepse severe, în sistemele democratice ea este posibilă fără ur­mări, iar în sistemele democratice în curs de cristalizare (precum cele din statele postcomuniste) este chiar bine venită, pentru a impulsiona formarea unei mentalităţi noi, deschise confruntării autentice de idei.Cum putem sesiza dacă suntem victime ale acestor tehnici de impunere a unei „gândiri de grup”? În primul rând printr-o analiză la rece a comportamentului, a gândirii şi a sentimentelor noastre. Dacă am ajuns să credem necondiţionat în anumite idei, deşi suntem puşi în faţa a numeroase fapte concrete ce le contrazic, dacă îi considerăm proşti sau duşmani pe cei care au alte păreri decât ale noastre, dacă ne limităm numai la anumite surse de informaţie, ce ne susţin concepţiile, dacă ajungem să dăm răspunsuri standard, al căror înţeles profund nici măcar nu ne este prea clar, înseamnă că ne aflăm sub influenţa totală a manipulatorilor ce ne-au inoculat politica împărţirii tuturor fap­telor şi ideilor în „albe” şi „negre”, în „corecte” şi „incorecte”. În viaţa reală există nenumărate tonuri de gri, nenumărate variante şi nimeni nu se poate crede deţinătorul adevărului absolut.Dialogul autentic, schimbul de idei, recunoaşterea greşelilor, analiza lucidă a faptelor sunt paşi importanţi spre evadarea din mrejele unui asemenea tip de manipulare pe scară largă. Gândiţi-vă atunci când luaţi o decizie dacă ea reprezintă opţiunea dum­neavoastră intimă. Nu cumva aţi luat-o pentru că „aşa trebuie” sau pentru că o asemenea hotărâre aşteaptă de la dumneavoastră cei care deja vă manevrează aşa cum vor ei?
Ataşamentul necondiţionat faţă de anumite idei, în ciuda tuturor evidenţelor ce demonstrează contrarul, nu reprezintă un semn al loialităţii, ci o dovadă de rigiditate şi chiar de succes al manipulării la care este supus individul.Acceptaţi în cadrul discuţiilor, nu doar formal, şi părerile celorlalţi şi analizaţi-le cu atenţie, atunci când sunt susţinute de argumente concrete. De multe ori vă pot oferi soluţii la care poate chiar şi dumneavoastră v-aţi gândit, dar le-aţi respins pentru că nu erau „pe linie” sau nu conveneau „politicii generale”. Încercaţi să ieşiţi de sub influenţa celor care judecă doar în „alb” şi „negru”, a celor care îi consideră duşmani personali pe toţi cei care au păreri diferite de ale lor. Ieşiţi de sub influenţa celor care susţin până în pânzele albe idei contrazise de realitate, care nu acceptă dialogul, care se erijează în deţinători ai adevărului absolut.Cristalizaţi-vă propriile dumneavoastră opinii prin obser­varea atentă a realităţii, prin culegerea informaţiilor din cât mai multe surse.
Nu uitaţi că premisa fundamentală a democraţiei este asigurarea accesului tuturor cetăţenilor la surse alternative de informaţie. Numai astfel omul obişnuit poate să-şi aleagă reprezentanţii în deplină cunoştinţă de cauză. Numai astfel alegerile generale pot fi considerate libere şi corecte. Amintiţi-vă cu câtă înverşunare, ani de zile după revoluţia din România a fost refuzată acordarea licenţelor de emisie unor posturi particulare de televiziune, ce nu puteau fi controlate de autorităţi. Amintiţi-vă cât de uşor au fost chemaţi minerii la Bucureşti, din cauza controlului informaţional total exercitat de puternicii zilei. La şase ani după revoluţie, când televiziunile şi posturile de radio particulare au început să se dezvolte, asemenea manipulări de anvergură nu mai sunt posibile (sau, oricum, ar fi posibile cu mult mai mult efort din partea autorităţilor).Învăţaţi din greşelile trecutului, pentru a nu mai greşi din nou.(Bogdan Ficeac)
Alte postari similare:

Noua Ordine Mondiala


Noua-Ordine-Mondiala-web

Motto :

 – Aceia care nu învaţă din istorie sunt condamnaţi să o repete – George Santayana

Daca luam o broscuta testoasa si o vom arunca intr-o oala cu apa clocotita, aceasta va incerca din toate puterile sa iasa din oala si daca conditiile ii sunt propice (nivelul apei este destul de aproape de buza vasului), testoasa chiar va reusi sa se salveze. Daca insa vom pune broscuta in oala cu apa rece iar apoi vom incalzi incetisor apa, pana la punctul de fierbere, experienta a aratat ca in 99% din cazuri broasca ramane in oala si nu face nici o tentativa de a se salva, murind fiarta. In 1% din cazuri insa, unele broscute par sa sesizeze incalzirea apei si cu ultimele puteri, molesite de caldura ies din apa clocotita. Acest experiment (pe care, din compasiune fata de bietele animale, nu va indemn sa il reproduceti), are o semnificatie profunda pentru fiecare dintre noi. Asa cum organismul testoasei nu detecteaza incalzirea apei – si implicit pericolul de moarte in care ea se afla, daca incalzirea apei se petrece suficient de lent, la fel si in cazul oamenilor, acestia isi pierd capacitatea si puterea de a spune NU cu fermitate, respectiv de a face un efort volitiv de a se sustrage unor circumstante sau conditii de viata daunatoare lor. Este un subiect la care merita sa meditam, respectiv sa ne analizam prezentul, actiunile, crezurile si convingerile noastre actuale prin comparatie cu cele din trecut. S-ar putea sa constatam, intr-un moment de luciditate, ca in momentul de fata ”innotam in apa clocotita” si ca e probabil ultima sansa, ultimul moment pentru a actiona, pentru a schimba ceva in viata noastra.

Adevăraţii stăpâni ai lumii nu mai sunt guvernele ţărilor, ci conducătorii grupurilor multinaţionale financiare sau industriale şi ai unor instituţiilor internaţionale „opace” (FMI, Banca Mondială, OCDE, OMC, băncile centrale). Prin urmare, cei care conduc lumea nu sunt aleşi în mod democratic, în ciuda impactului deciziilor lor asupra vieţii populaţiei. Puterea acestor organizaţii se exercită la o dimensiune planetară, în timp ce puterea statelor e limitată la o dimensiune naţională. De altfel ponderea societăţilor multinaţionale în fluxurile financiare a depăşit-o de mult pe cea a statelor. La dimensiune transnaţională, mai bogate decât statele şi reprezintând principalele surse de finanţare ale partidelor politice de orice orientare în majoritatea ţărilor, aceste organizaţii se situează de fapt mai presus de legi şi de puterea politică, mai presus de democraţie.

Pentru a înţelege cum funcţionează lumea cu adevărat, trebuie să înţelegem întâi diferenţele care există între puterea formală (guvernele şi preşedinţii statelor naţionale) şi puterea reală (structurile globaliste suprastatale). Informaţiile făcute publice şi propagate de mass media în fiecare zi pe posturile tv şi pe reţelele de radio şi în ziare se referă în mare parte la acţiunile realizate de structurile puterii formale, mai ales acelea ale guvernelor naţionale şi ale infrastructurilor tehnologice, financiare şi corporative/colective. În schimb, puterea reală, care de fapt controlează tot ce se petrece, acţionează asupra evenimentelor mult prea puţin vizibil. În realitate, structurile globaliste şi elita au planificat ce se va întâmpla în lume, când, unde se va petrece şi cine va duce planul la împlinire, chiar dacă nouă ni se prezintă efectele în contextul lor local limitat. Puterea formală operează pe termene scurte şi în mare măsură transparent faţă de public. Puterea reală lucrează în interior pe scheme de lucru pe termen lung şi nu este aproape deloc accesibilă publicului. În zilele noastre, puterea formală este în general „publică”, iar puterea reală este fundamental „privată”. Aceasta reflectă faptul că instituţiile Naţiunilor Unite (prima dintre entităţile puterii formale) a devenit subordonată intereselor private (adică puterea reală este condusă de interese materiale).

Democraţia a încetat deja să mai fie o realitate. Responsabilii organizaţiilor care exercită puterea reală nu sunt aleşi în mod democratic şi publicul nu e informat în ceea ce priveşte deciziile lor. Raza de acţiune a statelor este din ce în ce mai redusă datorită existenţei unor acorduri economice internaţionale în privinţa cărora care cetăţenii n-au fost nici consultaţi, nici informaţi. Toate aceste tratate elaborate în ultimii cinci ani (GATT, OMC, AMI, NTM, NAFTA) vizează un scop unic: transferul puterii statelor către organizaţii non-alese, cu ajutorul unui proces numit “globalizare”. Suspendarea proclamată şi explicită a democraţiei n-ar fi exclus să provoace o revoluţie. Acesta e motivul pentru care s-a decis menţinerea unei democraţii de faţadă şi o deplasare a puterii reale către alte focare de putere. Cetăţenii continuă să voteze, dar votul lor a fost golit de orice conţinut. Ei votează pentru alegerea unor responsabili care nu mai deţin practic adevărata putere. Tot astfel, deoarece nu mai este nimic de hotărât, programele politice de “dreapta” şi de “stânga” au ajuns să se asemene atât de mult în toate ţările occidentale. Pentru a rezuma, nu putem alege felul de mâncare, dar putem alege sosul. Mâncarea pe care suntem forţaţi s-o consumăm se numeşte “noul sclavagism”, asezonat cu sos picant – de dreapta – sau dulce acrişor – de stânga.

Responsabilii puterii economice provin aproape în totalitate din aceleaşi cercuri, din aceleaşi medii sociale. Ei se cunosc între ei, se întâlnesc, împărtăşesc aceleaşi idei şi aceleaşi interese. Deci în mod natural ei toţi împărtăşesc aceeaşi viziune a ceea ce ar trebui să fie lumea viitoare ideală (pentru ei). În consecinţă este firesc ca ei să cadă de acord în privinţa unei strategii şi să-şi sincronizeze respectivele acţiuni către obiective comune, inducând situaţii economice favorabile realizării obiectivelor lor. Iată câteva elemente ale strategiei lor. Slăbirea statelor şi a puterii politice. Destabilizare. Privatizarea serviciilor publice. Dezangajarea totală a statelor din economie, incluzând aici sectoarele educaţiei, cercetării, şi la un moment dat al poliţiei şi al armatei, destinate să devină sectoare exploatabile de către întreprinderi private. Îndatorarea statelor cu ajutorul corupţiei, a lucrărilor publice inutile, a subvenţiilor date întreprinderilor fără justificare, sau a dispenselor militare. Când se acumulează un munte de datorii, guvernele sunt constrânse la privatizare şi la desfiinţarea serviciilor publice. Cu cât un guvern este mai mult sub controlul “Stăpânilor lumii”, cu atât mai mult el trebuie să mărească datoria ţării sale. Sărăcirea angajaţilor şi menţinerea unui nivel de şomaj ridicat, întreţinut prin dislocarea şi mondializarea pieţei muncii. Aceasta măreşte presiunea economică asupra salariaţilor, care sunt atunci gata să accepte orice salariu şi orice condiţii de muncă. Reducerea ajutoarelor sociale, pentru a creşte motivaţia şomerilor de a accepta orice muncă pentru orice salariu. Ajutoare sociale prea ridicate împiedică şomajul să facă presiune în mod efectiv asupra pieţii muncii.

Împiedicarea creşterii revendicărilor salariale în Lumea a Treia, menţinând aici regimuri totalitare sau corupte. Dacă lucrătorii din Lumea a Treia ar fi mai bine plătiţi, acest lucru ar contraveni principiului însuşi al dislocării şi al pârghiei pe care ei îl exercită asupra pieţei muncii şi al societăţii în Occident. Acesta este deci o cheie strategică esenţială care trebuie păstrată cu orice preţ. Faimoasa “criză asiatică” din 1998 a fost declanşată cu scopul de a păstra această cheie.

În mod ironic, elita puterii Noii Ordini Mondiale ştie că nu există vreo ameninţare politică mai mare în continuitatea şi consistenţa proiectării şi execuţiei unor astfel de strategii globale pe termen lung, decât implicarea lor (a membrilor elitei) în structurile puterii formale „democratice”. Democraţia impune o anumită transparenţă către public a liderilor, care trebuie (sau ar trebui) să asculte de „vocea poporului” la fiecare pas pe care îl fac. La aceasta se adaugă discontinuităţile periodice de putere pe care orice proces electoral democratic îl impune, prin realegerea periodică a liderilor. Pentru elită este mult mai avantajos să opereze discret, din organisme care pot fi descrise cel mai bine ca fiind nişte cluburi private (cum este de exemplu CRE), în care persoane puternice şi influente pot fi funcţionari, directori şi preşedinţi pentru decenii fără ca să trebuiască să dea vreo socoteală în faţa nimănui, cu excepţia egalilor lor. În această manieră, 4.500 de indivizi puternici pot exercita un control uriaş asupra mediului politic, economic, financiar şi asupra mass-mediei, iar prin intermediul acestora, pot controla şi conduce nenumărate milioane de persoane de pe întreaga planetă.

Tehnicile folosite sunt de a ne ţine pe toţi prea ocupaţi şi fascinaţi ca spectatori pasivi ai acestei vâltori a evenimentelor care au loc în fiecare zi în lume. Aceasta îi asigură că aproape nimeni nu se gândeşte să privească altundeva pentru explicaţii potrivite pentru gravele crize din zilele noastre. Asta ne va face pe noi incapabili să identificăm, nu atât de mult efectele şi rezultatele şocante, cât mai degrabă originile, organizarea şi obiectivele lor reale şi concrete. Pentru ca acest război psihologic de masă – pentru că despre asta este vorba în realitate – să reuşească, mass-media joacă un rol vital care nu poate fi subestimat. Mass-media este un instrument al cărui scop este să submineze şi să neutralizeze capacitatea de a gândi independent a populaţiei lumii. De la începutul anilor ’90 informaţia a dispărut în mod progresiv din media destinată marelui public. Ca şi alegerile, jurnalele televizate continuă să existe, dar ele au fost golite de conţinut. Un jurnal televizat conţine maxim 2-3 minute de informaţie reală. Restul este constituit din subiecte “de revistă”, din reportaje anecdotice, din fapte diverse, din mici bârfe şi reality-show-uri. Analizele jurnaliştilor specializaţi ca şi emisiunile de dezbatere a informaţiilor au fost aproape în totalitate eliminate. Informaţia se reduce de acum doar la anumite segmente din presa scrisă, citită de către o minoritate de persoane. Dispariţia informaţiei este semnul clar că regimul nostru politic şi-a schimbat deja natura.

Banii sunt astazi în mod esential virtuali. Ei au ca singura realitate un sir de 0 si 1 în computerele bancilor. Marea majoritate a comertului mondial are loc fara bani fizici si doar 10% din tranzactiile financiare zilnice corespund unor schimburi economice în “lumea reala”. Pietele financiare ele însele constituie un sistem de creatie a banilor virtuali, a unui profit care nu se bazeaza pe crearea unei adevarate bogatii. Gratie jocului pietelor financiare (care permite transformarea în beneficii a oscilatiilor cursurilor bancare), investitorii avizati pot fi declarati mai bogati , printr-o simpla circulatie a electronilor în computere. Aceasta creatie de bani fara a crea o bogatie economica corespunzatoare este însasi definitia crearii artificiale a banilor. Ceea ce legea interzice falsificatorilor de bani si ceea ce ortodoxia economica liberala interzice statelor este deci posibil si legal pentru un numar restrâns de beneficiari. Daca dorim sa întelegem ce este în mod real banul si la ce serveste el, e sufiecient sa inversam vechea zicala: “ timpul înseamna bani”. Banii înseamnă timp. Banii reprezinta ceea ce permite cumpararea timpului altora, timp care a fost necesar sa se creeze produse sau servicii de consum.

Din punct de vedere tehnic banii reprezinta o unitate de calcul intermediara pentru schimbul timpului contra timp, fara a fi posibila compararea directa a timpului unora cu al altora. Deoarece fiecare conversie între bani si timp se face pe baza unei estimari subiective, care variaza în functie de raportul fortei economice si informationale între cumparator si vânzator. În practica acest raport de forte este întotdeauna defavorabil consumatorului – salariat. Când un individ dintr-o categorie medie cumpara un produs el plateste timpul care a fost necesar pentru a fabrica acest produs la un pret mai ridicat decât salariul care îi este lui platit pentru o fractiune echivalenta din propriul lui timp. De exemplu, daca o masina este produsa în 2 ore de 20 de salariati (întelegându-se aici munca comerciantilor si munca depusa pentru echipamentele de productie folosite), salariul fiecarui salariat pentru aceste doua ore ar trebui sa fie egal cu 1/20 din pretul masinii, adica 500 E daca masina a costat 10000 E. Ceea ce înseamna un salariu orar teoretic de 250 E (1600FF). Pentru cea mai mare parte a salariatilor, suntem foarte departe de aceasta socoteala. Când un salariat occidental presteaza 10 ore din timpul lui, el primeste numai echivalentul unei ore. Pentru un salariat din Lumea a Treia, raportul scade la 1000 contra unu. Acest sistem este versiunea moderna a sclavagismului. Beneficiarii timpului furat salariatilor sunt întreprinderile, precum si statele atâta timp cât banii preluati prin impozite si taxe nu sunt utilizati în interesul general.

Pe măsură ce devenim conştienţi de aceste realităţi, drumul pe care e nevoie să păşim devine din ce în ce mai clar. În realitate, lucrurile atunci nu mai par atât de complexe sau inexorabile cum am crezut la început. Este de fapt o chestiune de a gândi cu mintea ta, nu cu minţile adversarilor; de a începe să evaluezi şi să aperi interesele naţionale, care implică a avea propria noastră viziune asupra evenimentelor, intereselor şi forţelor lumii şi apoi să luăm măsuri inteligente care să răspundă nevoilor noastre, posibilităţilor reale şi idiosincrasiei (comportamentului specific al nostru ca grup).În acest sens avem un avantaj pentru că nu trebuie să „reinventăm roata”, dat fiind că elitele ne oferă proiecte briliante şi de succes pentru planificarea politică, economică, financiară şi socială şi pentru administrarea puterii naţionale. De ce să nu învăţăm de la ei? De ce să nu creăm propria noastră reţea, aducând împreună o gamă largă de interese locale şi regionale de acelaşi gen, jucători şi gânditori din diferite domenii? De ce să nu-i punem pe toţi să lucreze pentru a promova interesele naţionale ale ţării noastre şi ale vecinilor noştri, astfel încât să recâştigăm suveranitatea şi autodeterminarea pentru poporul nostru într-o manieră consistentă şi coerentă, independent de ceea ce jucătorii puterilor mondiale vor să ne impună?

Dar ca să facem aceasta trebuie în primul rând să înţelegem că în realitate globalizarea este: o serie largă de ameninţări pe care avem nevoie să le evităm şi oportunităţi de care ar trebui să ne bucurăm. Privitor la orice subiect cu potenţial de impact asupra noastră, avem nevoie să înţelegem care sunt, din punctul nostru de vedere, punctele tari şi slabe, pentru a fi capabili să ne confruntăm cu ele cu succes; dacă nu azi atunci cu siguranţă în viitor. Aceasta presupune planificare propice pe termen mediu şi pe termen lung. Aceasta solicită să încercăm să fim mereu cu un pas înaintea adversarului, să realizăm şi să păstrăm un vârf şi un avantaj mai presus de evenimente.

Citeste si

Cum combatem Noua Ordine Mondiala ? (I)

–  Cum combatem Noua Ordine Mondiala ? (II)

surse – Badpolitics , Yogaesoteric , Rapcea.ro 

Alte postari similare :

Mic istoric al atentatelor conducatorilor impotriva oamenilor

Teoria conspirației, realimentată cu sânge proaspăt.

Stapanii din umbra

SFÂRŞITUL LIBERTĂŢII UMANE


iGuard

Trăim într-o lume în care toată creaţia devine o înşiruire enormă de informaţii. Se numără, se codifică şi se înmatriculează totul, inclusiv oamenii: Totul, deci, devine numar, devine informaţie. Care informaţie trebuie să curgă, firesc, spre un centru de date, prin intermediul unei reţele mondiale de comunicaţii. Controlul se poate deţine doar avându-se un centru, aşa cum păianjenul se afla în mijlocul plasei. Dar, pentru ca reţeaua să fie acceptată de opinia publică, trebuia să i se creeze un cadru legal corespunzător şi să i se dea un aspect de “protecţie socială”. Lucru care s-a petrecut nu de mult, întregul sistem fiind prezentat în mass-media cu un machiaj perfect şi un nume pe masura: “L.U.C.I.D. Project – A Universal information Identification System”.

Proiectul L.U.C.I.D.

Proiectul a fost dat publicitatii într-un periodic al politiştilor din sectorul stupefiante al Ministerul de interne SUA, “Narc Officer”, din septembrie – octombrie 1995 şi a aparut în urma votarii noii legi antiterorism din anul 1994 întitulată “Omnibus Anti-Crime Bill”. Specific şi demn de reţinut pentru noua hotărâre legislativă este faptul că împuterniceşte reprezentanţii legii să aresteze şi să încarcereze imediat orice “suspect” de acţiuni teroriste. Acest tip de lege care încalcă flagrant principiul de baza al justiţiei internaţionale şi al libertăţii umane – principiul prezumţiei de nevinovăţie – a stat la baza creării unei copii fidele a sistemului L.U.C.I.D., sau mai bine zis a unei anexe a acestuia: este vorba de sistemul european de informaţii Schengen, de care ne vom ocupa mai tarziu.

Dar ce este de fapt L.U.C.I.D.? Este un sistem gigantic, planetar, de colectare şi prelucrare a datelor privind identitatea fiecărei fiinţe umane. La prima vedere ar părea că acest proiect s-ar aplica doar infractorilor, însă scopul sau devine limpede dacă vom afla că principiul de baza al L.U.C.I.D. constă în eliberarea, pentru fiecare individ, încă de la naştere, a unei cartele electronice de identitate multifuncţională: va cuprinde adică buletinul de identitate, paşaportul, contul bancar, cartea de sănătate, permisul de conducere, cartea de munca, livretul militar – într-un cuvânt, toate actele de folosintă socială ale unei persoane. În plus, puterea uriaşă de înmagazinare a datelor va crea acestei cartele posibilitatea deţinerii unui număr foarte mare de informaţii despre viaţa particulară a individului: istoricul familiei, comportamentul social, optiunile politico-religioase, etc., date pe care posesorul nu le va putea citi ori modifica, aceasta făcându-se “de la centru”. Sistemul L.U.C.I.D. va avea un centru de stocare şi prelucrare a datelor, alimentat cu informaţii “de la toate sursele” conectat la un sistem automat de traducere poliglotă. Ce înseamnă “de la toate sursele”? Înseamnă că informaţiile vor curge în mod continuu către acest centru de la orice agenţie de informaţii, birou, companie, societate, banca, statie de poliţie, magazin, unitate militară, universitate, centru de cercetare, de peste tot. Aceste date sunt culese prin intermediul computerelor şi transmise printr-o reţea informaţională (Internet) către centru. Deoarece în proiect se specifică că vor exista traduceri poliglote, înseamnă că sistemul va avea surse de alimentare cu informaţii peste tot în lume. Dealtfel, cartela de identitate va avea răspândire mondiala. L.U.C.I.D. devine astfel un sistem mondial de control, o “supermagistrală informaţională” ce va putea controla toate aspectele vieţii private, în orice moment.

Inima sistemului

Centrul de stocare, de prelucrare şi analizare a datelor este denumit oficial Universal Computerized Identification Clearing-house Resource Center şi se află lângă Washington, la Fort Meade, Maryland. Pentru un necunoscător, numele acesta nu înseamna nimic. Acest centru este însă, încă din anul 1954, sediul celui mai puternic for politico-militar al SUA, prea puţin cunoscut opiniei publice române. Este vorba de Agentia Nationala de Securitate (National Security Agency – NSA), inima şi creatoarea agenţiilor de informaţii interne CIA şi FBI. Totodată NSA este a doua bază ştiinţifico-militară (ca mărime) după Pentagon, însă pe primul loc în deţinerea de tehnici militare secrete, de concepţie tehnologică revoluţionară, care depăşeşte cu 15 ani cercetările ştiinţifice “laice”. Baza de la Fort Meade, datorită tainelor şi tehnologiilor uimitoare deţinute, este denumită de americani “Curtea Misterelor” (Puzzle Palace). Echipamentele digitale ale NSA ar putea părea unor profani ca fiind de domeniul ştiinţifico-fantasticului. Toate acestea au fost însă realizate printr-un efort financiar uriaş şi printr-un program de cercetare aprobat de Congresul SUA şi intitulat DARPA (Defence Advanced Research Projects Agency).

Astfel, programul DARPA a luat fiinţă încă din anul 1970, şi s-a ocupat îndeosebi cu crearea arsenalului războiului rece: sateliţi de spionaj, diverse tipuri de arme laser, arme pentru influentarea condiţiilor atmosferice, arme psihoelectronice etc. Multe din acestea sunt încă necunoscute multor membri ai Congresului SUA.

NSA a luat fiinţă pe 4 noiembrie 1954. Este singura agenţie de stat care nu are conducere superioară proprie, ci este dirijata de un consiliu de conducere denumit COMSEC, alcătuit din membri ai diferitelor ministere (de externe, justitie, comerţ, economic) şi comandanţii fiecarei arme ale forţelor armate SUA. NSA este cea care a creat şi celelalte trei mari agenţii militare de informaţii care, împreună, formează încă din anii ’60 un uriaş sistem de reţele informaţionale: CIA (Central Intelligence Agency – Agenţia Centrală de informaţii), AFSS (Air Force’s Security Service – Serviciul de Securitate al Forţelor Aeriene) şi NIS (Navy’s Intelligence Service – Serviciile de informaţii ale Marinei). Un alt “braţ” al NSA este NASA (National Aeronautical and Space Administration), folosită îndeosebi pentru scopurile militare ale SUA, “oamenii de pe luna şi celelalte fiind doar o faţadă”. Prin intermediul NASA, NSA deţine controlul absolut al spaţiului datorită sateliţilor şi al iniţiativei de Apărare Strategică “Star Wars”.

Dar NSA are un scop bine determinat. Crearea ei s-a produs în urma semnării în anul 1947 a unui acord (UKUSA PACT) între Marea Britanie, SUA, Canada, Noua Zeelanda, Australia, ţările NATO, Japonia şi Corea de Sud, acord ce stabilea crearea de către aceste ţări a unui sistem informaţional comun pentru supraveghere civilă cu centrul la Fort Meade. Acum putem înţelege perfect de ce L.U.C.I.D. şi-a ales ca sediu tocmai baza strategică a Agenţiei Naţionale de Securitate şi ce consecinţe are controlul efectuat de NSA asupra tuturor cetăţenilor lumii.

Deja aplicarea proiectului L.U.C.I.D. a început mai înainte de publicarea sa în “Narc Officer”. Congresmenul Neal Smith declara în octombrie 1993 ca la Fort Meade s-au vărsat 392 milioane $ pentru Centrul Naţional de Identificare ce urmează a intra deplin în functiune în 1998. Totodată, s-au creat structurile informaţionale ce vor deservi sistemul, printre care amintim:
– National Reconnaissance Office (Biroul Naţional de Recunoaştere) care cuprinde sistemul sateliţilor de spionaj,
– National Crime Informational Center (Centrul Naţional de informaţii criminalistice),
– IAFIS (Integral Automated Fingerprint Identification System (Sistemul integral de identificare automată a amprentelor) etc.

Toate aceste anexe şi legătura funcţională dintre ele au fost dezvăluite în periodicul “Federal Computer Week” din 1995. În plus, se urmăreşte crearea până în 1999 a unei reţele computerizate fără fir pentru interconectarea acestor centre, reţea denumită Federal Law Enforcement Wireless Users Group, după modelul fără fir WWW folosit astăzi în internet.
Ce înseamna deci crearea şi punerea în funcţiune a acestor centre?
– automatizarea şi computerizarea tuturor unităţilor social-economice şi judiciare şi legarea lor în reţea;
– crearea bazei de date mondiale privind identitatea şi cazierul cetăţenilor;
– plasarea de automate publice (gen ATM) pentru recunoaşterea identităţii prin intermediul cartelei electronice şi pentru supravegherea populatiei.

Cartela universală biometrică

Elementul cheie al întregului sistem este cartela universală biometrică de identitate. Prin conectarea acestei cartele la computerul central din Fort Meade, absolut toată activitatea zilnică a unei persoane poate fi înregistrată şi analizată. În acest scop, proiectul prevede dotarea internaţională cu centre de emitere a cartelelor, centre înzestrate cu o minusculă cameră video digitală, pentru producerea cartelelor unice pentru fiecare individ. Mai mult, chiar maternitătile vor avea astfel de centre pentru fixarea identităţii nou-născuţilor, fiecăruia atribuindu-i-se un cod care nu se va putea modifica pe toata durata vieţii.

Cartela universală biometrică este o cartelă inteligentă (smart card) de mărimea unei cărţi de credit obişnuită, din plastic, având însă încorporat un puternic computer cip cu o putere de stocare mai mare de 5 giga-bytes (adică aproape 2000 de pagini de informaţii despre fiecare persoană!) dispunând şi de bandă magnetică. Prin intermediul unităţilor de citire a cartelei (fixe ori mobile, dotate cu scaner şi ecran cu cristale lichide – gen unităţi ATM), orice individ se conectează direct la superordinatorul din Fort Meade. Totodată, microcipul permite şi înscrierea informaţiilor pe cartela.

Denumirea cartelei este Universal Biometric Card (UBC) – cartela universală biometrică. Ce înseamnă “universală”? Înseamna ca va îndeplini funcţiile tuturor documentelor ce stabilesc legătura individului cu societatea: buletin de identitate, carnet de conducere, carte de munca, de sănătate, cont bancar, într-un cuvânt, totul. Se prevede chiar ca automobilul, calculatorul personal şi orice alt sistem electrocasnic să nu poata fi pus în funcţiune decât la recunoasterea posesorului cartelei. Este un sistem de îngrădire totală a libertăţii umane.

Ce înseamnă “cartela biometrică”? Înseamnă că UBC va putea stoca elemente de recunoaştere obţinute prin măsurători biologice, adică: codul genetic ADN, anticorpi specifici, fotografii digitale faţă şi profil precum şi fotografia irisului, amprentele digitale şi plantare (ale tălpii piciorului), eşantioane sonore ale vocii, etc. Toate acestea demonstrează cât se poate de limpede că scopul acestei cartele este controlul şi supravegherea strictă a persoanei. Aceste date vor servi la recunoasterea posesorului cartelei atunci când doreşte s-o întrebuinteze.

În prezent exista deja în aplicaţie următoarele metode de recunoastere:
– recunoaşterea amprentelor digitale. Astăzi aproape toate aparatele de utilizare a cartelelor de credit bancar (ATM) au în partea inferioară un sistem de recunoaştere a amprentei digitale. Sunt folosite de asemenea şi pentru accesul personalului bancii în trezorerie.
– recunoaşterea geometriei palmare. Un scanner laser citeşte configuraţia geometrică a palmei şi o compară cu cea de pe cartelă. Exemple de utilizare curentă: pentru personalul diferitelor aeroporturi (ex. San Francisco); pentru Parlamentul Columbiei – spre a fi asigurat votul complet şi individual al tuturor parlamentarilor; la băncile din Rusia, etc.
– recunoaşterea amprentei plantare (a tălpii). Este una din cele mai sigure metode de recunoaştere şi este folosită îndeosebi de FBI.
– recunoaşterea acustică. Metoda de identificare a vocii posesorului. Este folosită în prezent în ţările occidentale pentru înalţii funcţionari de stat.
– recunoaşterea optică. Aici sunt mai multe posibilităţi. În primul rând este vorba de recunoaşterea feţei şi compararea imaginii obţinute de camera video digitală cu fotografia de pe cartelă. Este tehnologia Face Recognition.
Astăzi, firma americana Mirror Inc. pune în vânzare echipamentul numit Face-to-Face, dotat cu cameră digitală şi computer, echipament ce poate recunoaşte identitatea unei persoane chiar dacă este machiată sau poartă ochelari. Se apreciază însă că unităţile de citire a cartelei vor fi dotate şi cu tehnologia intelligent Video a companiei Integrated Systems, Inc. (Norcross, Georgia, SUA), ce poate recunoaşte nu numai fizionomia, ci şi “limbajul trupului”, caracteristicile de mişcare proprii fiecărui individ. Mii de astfel de camere vor putea supraveghea locurile publice (si nu numai), putând recunoaşte (fără contact direct) orice individ.
Astăzi, astfel de camere sunt instalate în majoritatea ţărilor vestice pentru controlul arterelor publice (în Marea Britanie nu mai puţin de 300.000 de camere video inteligente). Totodata, aceasta tehnologie s-a folosit de către politia SUA pentru supravegherea şi controlul Jocurilor Olimpice de la Atlanta, 1996. În plus, pe lângă cele două metode de recunoaştere optică (a feţei şi a mişcărilor trupului), este în utilizare astăzi metoda Iris Scan de recunoaştere a configuraţiei irisului, unică pentru fiecare individ. O microcameră scanner digitală înregistrează imaginea irisului şi o transformă într-un cod (Iris Code). Apoi se compară cu cel înscris pe cartelă şi se face identificarea. Camera poate fi ascunsă, citind de la distanţă irisul şi recunoscând într-o secundă peste 400 de caracteristici irisologice.
– recunoaştere genetica. Tehnologiile de vârf asigură astăzi recunoaşterea rapidă a ADN, unic pentru fiecare persoană. Statele Unite au zeci de bănci ADN folosite îndeosebi de către FBI, care a alcătuit un catalog general ADN pentru cetăţenii SUA. Este o metoda ce poate produce mari discriminări (de pildă, un individ poate fi refuzat la angajare pe motivul “necorespunderii” codului genetic).

Aşadar, dacă ne închipuim că UBC este o cartelă pusă în slujba noastră, ne înşelăm amarnic. Scopul eliberării sale este în primul rând supravegherea non-stop a posesorilor. Cum non-stop, din moment ce nu o vom folosi decât ocazional, puteţi întreba? Ei bine, proiectul L.U.C.I.D., prevede eliberarea, în scopul obţinerii datelor “necesare recunoaşterii”, a diverselor tipuri de “senzori biometrici cu acţiune de la distanţă şi senzori ai cartelei biometrice”! Între astfel de senzori cu acţiune de la distanţă sunt incluse şi camerele intelligent Video de care am vorbit, ce pot fi instalate oriunde. Un alt tip de senzori telecomandaţi sunt cei pentru detectarea prezenţei. Cu alte cuvinte, un control total, cu înnăbuşirea completă a libertăţii umane.

După cum am văzut, un organism anexă al LUCID este NRO – National Reconnaissance Office, adică sistemul sateliţilor de supraveghere. Ne putem imagina ce control înfricoşător urmează a fi efectuat asupra civililor dacă amintim numai că tehnologia din 1997 permitea identificarea precisă pe fotografii a unor obiecte de dimensiunile unei mingi de golf aşezate pe sol, sau citirea unui text cu aceleaşi dimensiuni. În plus, detectorii electronici ai sateliţilor vor localiza semnalul acelor “senzori ai cartelei biometrice”, stabilind cu precizie poziţia fiecărui individ, în orice moment, oriunde în lume.
Iar dacă vom arunca cartela, nu vom putea nici măcar deschide uşa automobilului personal, nefiind recunoscuţi. Închipuiţi-vă că mii de oameni vor “pierde” aceste cartele, datorită fobiei ce se va declanşa sub amenintarea acestei superputeri înfricoşătoare. Altele se vor fura şi astfel, încet dar sigur, se va ajunge la unica soluţie “sigură şi rezonabilă”: plasarea microcipului pe corp.

Stadiul actual al L.U.C.I.D.

Vom încerca să vedem care este situaţia actuală privind eliberarea cartelelor de identitate în lume. Trebuie remarcat că, datorită unor incompatibilităţi naţionale, unicitatea cartelei încă nu întruneşte un consens global, aflându-se în circulaţie însă tipuri asemănătoare între ele, pentru obişnuirea populaţiei cu sistemul şi acceptarea fără probleme a unei cartele unice mondiale. Un exemplu tipic în acest sens este, după cum vom vedea, cartela Schengen de uz european. Dar să analizam întâi situaţia altor ţări ale lumii, începând cu:

– Statele Unite ale Americii.
În SUA, introducerea unei cartele electronice de identitate s-a propus pentru prima data în 1981, îndată după lansarea în anii 70 a “noului sistem economic”. Astfel, la propunerea FBI, CIA şi a Ministerului de Exteme al SUA, Ronald Reagan a introdus un proiect de lege în acest sens. În ultimul moment însă, mişcat de întervenţia de protest a lui Martin Anderson, mâna dreapta a presedintelui, care comparase noua cartela (cu cod unic) cu tatuajele făcute de nazişti deţinuţilor din lagărele de concentrare, preşedintele a uzat de dreptul de veto şi, pe toată durata administraţiei Reagan, problema nu a mai fost readusă în discuţie.
După alegerea lui Bill Clinton în 1993, s-a lansat programul de ocrotire medicală ce prevede dotarea fiecărui cetăţean SUA cu o cartelă medicală de identitate, de fapt o cartela UBC lansata într-un mod diplomatic, abil.
Cartela de sănătate este o cartelă “smart card” ce poate stoca până la 2000 de pagini de date personale, folosind tehnologii recente de înregistrări biometrice: date, imagini vizuale, amprente digitale şi vocale, etc. Nu poate fi stearsă, nu e înfluenţată de câmpuri electromagnetice şi rezistă la temperaturi de până la 200o F (94o C). Este produsă de firmele Laser Card Systems Corporation şi Drexler Technology Corporation.
Faptul că s-a impus deţinerea amprentei vocale denota clar scopul cartelei care nu este deloc “medical”, ci de control şi supraveghere: specialiştii apreciază că orice persoană poate fi identificată (datorită băncii de amprente vocale de la sediul central) în chiar momentul răspunderii la telefon!”
În paralel, alte două programe pentru eliberarea cartelelor “smart cards” au pus în circulaţie cartele pentru studenţii şi elevii SUA, precum şi pentru muncitorii angajaţi de stat.
Vedem deci că americanii sunt obişnuiţi încet-incet cu ideea cartelei biometrice, existând deja pe piaţă astfel de smart cards pentru diverse scopuri sociale, urmând ca UBC să înglobeze toate funcţiunile acestora. De pildă, în majoritatea statelor SUA s-au pus de câţiva ani în circulaţie şi “cartelele de conducere auto”, care conţin date biometrice. Un alt tip de cartelă biometrică multifuncţională este cea folosită de armata americana: cartela MARC (nume sugestiv, MARK în engleza însemnând “semn”, în analogie cu “semnul fiarei”). Această cartelă a stârnit vii proteste chiar şi printre înalţii ofiţeri ai armatei datorită posibilităţii de control ce se poate efectua prin intermediul ei asupra posesorului. Unii ofiteri au ajuns chiar în faţa Curtii Martiale. De pildă, capitanul Joel Kirk, condamnat pentru refuzul de a dona sânge în vederea înscrierii ADN pe cartelă, declara la proces:
“Devii sclavul acestui sistem. Există foarte puţine diferenţe între o “MARC-are” pe care o ţii în mână şi o altă “MARKare” pe care ţi-o vor implanta pe mână!”
Cât priveşte însă UBC, din 1994 şi până în 1996 au avut loc două iniţiative de lansare a cartelei universale de identitate. De curând însă (1996), proiectul de lege nr. 999 (666 întors!) prezentat de senatorul Texasului (dl. Hutchinson) este ultimul proiect legislativ legat de UBC, care prevede eliberarea unei cartele biometrice de identitate ce conţine, pe lângă computer chip, şi un cod magnetic barat.

–  Alte state ale lumii
Sistemele electronice de supraveghere a identităţii prin intermediul smart cards aplicate de guvernele diferitelor ţări nu sunt decât experienţe ale SUA în vederea unui rezultat cât mai sigur la introducerea UBC în propria ţară. Astfel:
– în 1994, în Mexic s-au pus în circulaţie (de către CIA şi omonima ei mexicană NAFTA) 46 de milioane de cartele smart cards de identitate pentru a se asigura “votări libere”, fără posibilitatea de manipulare a voturilor. Firmele implicate au fost Polaroid, IBM, Booz-Allen & Hamilton şi firma Oracle.
– tot în anul 1994 în Singapore s-a încheiat un program de dotare obligatorie a fiecărui cetăţean cu o cartelă inteligentă ce conţine: fotografie aplicată, amprenta digitală, cod numeric matricol unic pentru stabilirea identităţii, codul de asistenţă medicală, contul bancar şi oricare altă informaţie” considerată necesară” de către guvern. (Sunday Magazine, October 1994, Sydney, Australia).
– în Thailanda s-a introdus unul dintre cele mai moderne şi sofisticate sisteme de control a identităţii, cu echipamente digitale care în ţările occidentale sunt prohibite, realizându-se o supraveghere strictă asupra activităţii zilnice a cetăţenilor.
– în Australia este deja cunoscut cazul mult discutatului “centru telefonic” Deakin care s-a dovedit în realitate a fi una dintre cele mai puternice baze informaţionale computerizate pentru prelucrarea datelor de identitate privind ţările răsăritene şi australe, având legătura nemijlocită prin satelit cu “baza-mama” de la Fort Meade.
– Alte sisteme de supraveghere cu ajutorul “smart cards” sunt deja funcţionale în Taiwan, Guatemala, precum şi în tarile din nordul Africii.

Citeste articolul integral pe Piatza.net

Alte postari similare :

O lume cu un singur creier

Controlul mental asupra oamenilor

Iluzia libertatii

Mituri despre apa îmbuteliată contrazise de specialişti


apa-plata

 

 

Două treimi din băutorii de apă îmbuteliată consideră că aceasta este mai sănătoasă, 55% au afirmat că o preferă din comoditate, iar o treime din respondenţi au încredere în asigurările date de producători că apa este tratată şi provine din sursă controlată. Evident, situaţia variază de la caz la caz, companiile au propriile standarde de calitate, există şi situaţii de fraudă dovedită, în care loturi întregi de apă îmbuteliată sunt retrase de pe rafturi după ce s-a descoperit că nu corespund consumului uman, însă există câteva opinii larg răspândite, chiar mituri de marketing, care nu corespund realităţii şi sunt contrazise de specialiştii citaţi de banthebottle.net. Chiar dacă multe din concluziile studiului par mai potrivite în America decât în România, unde starea tehnică a reţelelor de alimentare cu apă este adesea precară, iar calitatea apei de la robinet nu se ridică – de multe ori – la înălţimea aştepărilor, ele merită cunoscute, măcar pentru a şti către ce realităţi ar trebui să tindem şi noi.

Mitul 1 – Un izvor de sănătate

Credem că apa îmbuteliată este cea mai sănătoasă alegere, care ne măreşte vitalitatea şi ne aduce în organism cea mai curată apă disponibilă în mod curent.

În realitate ea poate fi chiar dăunătoare sănătăţii. Potrivit unor studii, dacă apa stă mult timp în ambalajul PET, plasticul eliberează anumite cantităţi de substanţe chimice care trec în apă şi, apoi, în organismul uman. Cu cât petrece mai mult timp în PET, cu atât apa va avea un conţinut mai mare de substanţe nocive.

Potrivit unui studiu realizat de Universitatea din Heidelberg pe 132 de sortimente de apă din 28 de ţări, îmbuteliate în sticle de plastic, concentraţia unor elemente chimice – cum ar fi antimoniul – creşte pe măsură ce apa stă mai mult timp în recipient, deoarece plasticul reacţionează cu apa şi eliberează substanţele componente. Antimoniul, de exemplu, este un metal similar plumbului, care în cantităţi mici provoacă ameţeală şi depresie, iar în concentraţii mari poate fi chiar letal.

În plus, plasticul ambalajului ţinut la temperaturi mai mari de 30 de grade Celsius eliberează o serie de substanţe toxice, cum ar fi bisfenol A, despre care cercetări efectuate în SUA au demonstrat că este cancerigen. Iată de ce pe etichetele sticlelor de apă minerală, suc sau bere se specifică expres „A se feri de razele solare!”

 

Mitul 2 – Are gust mai bun

Credem că apa îmbuteliată are întotdeauna un gust mai bun decât cea de la robinet, deoarece conţine enzime care ne stimulează papilele gustative şi ne dau o senzaţie de prospeţime.

În realitate lucrurile sunt mai nuanţate. Situaţia depinde foarte mult de sursa de apă din care se alimentează reţeaua publică şi de starea conductelor. Chiar dacă în România situaţia lasă mult de dorit şi multe oraşe sunt deficitare în această privinţă, în acele locuri unde autorităţile insistă pe respectarea regulilor sanitare, apa de robinet este chiar mai bună decât cea la PET.

Să facem abstracţie, pentru un moment, de ştirile binecunoscute despre apa de robinet infestată cu germeni, de lichidul maroniu care curge de multe ori de la robinetele noastre de bloc sau de ţevile care nu au mai fost schimbate din anii 1950 şi să vedem cum stau lucrurile în ţările civilizate.

În America, de exemplu, participanţii la câteva teste realizate de Corporate Accountability International nu au putut simţi diferenţa de gust între apa îmbuteliată şi cea de la robinet.

După cum afirmă experţii în sociologie, gustul mai bun pe care mulţi consumatori îl asociază cu apa îmbuteliată este de fapt… un factor psihologic indus de reclamele agresive difuzate în mass-media. Între 10% şi 15% din preţul unei sticle de apă este reprezentat de cheltuielile cu reclama. Nu doar cumpărăm miturile producătorilor, dar şi plătim în plus pentru aceasta.

Un interesant studiu realizat de postul TV Showtime ajunge la concluzia că 75% dintre locuitorii oraşului New York preferă apa de la robinet în locul celei la PET, dacă ambele variante sunt prezentate pentru degustare în carafe identice, neindividualizate.

Venind mai aproape de noi, un test realizat de Legambiente în 6 oraşe din Italia dovedeşte că, gustând apa din carafe identice şi bazându-se numai pe gust, nici măcar 2 voluntari din 10 nu au reuşit să sesizeze diferenţa dintre apa îmbuteliata şi cea de la robinet.

 

Mitul 3 – Este ieftină şi uşor de procurat

Credem că apa îmbuteliată este ieftină şi uşor de procurat.

În realitate apa îmbuteliată costă de la 240 la peste 10.000 de ori mai mult decât apa de la robinet. La San Francisco, de exemplu, apa din reţeaua publică a oraşului provine din Parcul Naţional Yosemite şi este atât de pură încât municipalitatea nici măcar nu trebuie să o trateze.

Evident, şi în România există zone unde apa îşi păstrează puritatea naturală şi, dacă ar fi captată în condiţii adecvate, ar putea fi o alternativă de preferat produsului la PET. Borsec, Avrig, Borşa sau Baia Mare sunt doar câteva exemple de oraşe unde apa de la robinet este foarte bună, iar locuitorii o consumă fără probleme.

 

Mitul 4 – Conţine mai puţine substanţe chimice şi este mai sigură

Credem că apa îmbuteliată are un conţinut redus de substanţe chimice, mai ales de compuşi nocivi.

În realitate, lucrurile iarăşi nu stau chiar aşa şi au fost situaţii în care anumite mărci sau loturi de apă la PET au avut probleme, chiar serioase, privind prezenţa unor germeni patogeni. În Statele Unite, de exemplu, apa îmbuteliată intră în categoria „alimentelor” şi este controlată pe baza standardelor Food and Drug Administration (FDA), în timp ce apa de robinet intră sub incidenţa Environmental Protection Agency (Agenţia de Protecţie a Mediului), care operează cu standarde mult mai stricte decât FDA, având drept rezultat o apă de robinet mai pură chiar decât cea la PET. Aproximativ o cincime din sortimentele de apă îmbuteliată din SUA au avut, în decursul timpului, probleme privind un conţinut mărit de substanţe nocive.

Mitul a fost invalidat şi în România, unde UBB Cluj Napoca a efectuat în urmă cu câţiva ani, un studiu privind calitatea chimică a apei îmbuteliate şi comparaţia cu apa potabilă a analizat 30 de mărci de ape îmbuteliate (25 româneşti şi 5 străine). Au fost prelevate probe de apă potabilă din reţeaua de alimentare din Cluj-Napoca şi Zalău, o probă de apă de izvor natural din Cluj şi două probe de apă de izvor natural din Blaj şi Zalău.

Pentru toate aceste mostre a fost stabilită compatibilitatea cu legislaţia apelor potabile din România, reglementată de Legea 458/2002 şi completată de Legea 311/2004. Rezultatele obţinute arată că doar 26 din cele 35 de probe analizate respectă în linii mari legislaţia.

De asemenea, există cazuri destul de recente în care sortimente de apă la PET au fost retrase de la consum din cauza impurificării cu substanţe biologice nedorite. Un astfel de incident a avut loc în decembrie 2011, când un lot de apă Saguaro a fost retras exact din acest motiv. Un altul, datând din martie 2011, a fost cauzat de apa‘San Terra Aqua’ infestată cu germeni fecali şi bacili coliformi, distribuită în mai multe oraşe din ţară – Braşov, Galaţi, Ploieşti etc.

 

Mitul 5 – Nu mai trebuie să ne facem griji privind PET-urile goale, deoarece acum se reciclează

Credem că sticlele de plastic, binecunoscutele PET-uri nu mai reprezintă o problemă pentru mediu, deoarece sunt reciclate în proporţie tot mai mare.

În realitate PET-urile reprezintă o problemă serioasă chiar şi în ţările care au sisteme bine organizate de reciclare a deşeurilor. În Statele Unite, de exemplu, aproximativ 4 miliarde de astfel de ambalaje ajung la groapa de gunoi în fiecare an, generând costuri de ecologizare de aproximativ 70 de milioane de dolari. Chiar şi în acele situaţii când sticlele de plastic sunt reciclate, procesul tehnologic este reprezentat de topire (consum de energie) şi tratare cu noi substanţe, din care multe multe sunt toxice, iar plasticul rezultat este de calitate mai slabă decât cel din care provine şi eliberează mai mulţi compuşi nocivi.

Cu atât mai gravă este situaţia în România, unde sistemele de reciclare a deşeurilor sunt încă într-un stadiu incipient chiar şi în oraşele mari, iar în localităţile mai mici toate ambalajele PET ajung la groapa de gunoi… în cel mai bun caz, atunci când nu ajung direct pe câmp sau în râuri şi lacuri. Nu degeaba, în urmă cu câţiva ani, un ofiţer NATO aflat în vizită la noi a afirmat, după un drum cu maşina pe şoselele din sudul ţării: “Am aflat de unde provin PET-urile… Eu credeam că se fabrică, dar am văzut că ele cresc pe câmp în România.”

 

Mitul 6 – Unităţile de îmbuteliere creează locuri de muncă în comunităţile mici

Credem că unităţile de îmbuteliat apa stimulează economia zonelor în care sunt amplasate şi creează locuri de muncă.

În realitate corporaţiile multinaţionale cumpără dreptul de control şi exploatare a rezevelor subterane de apă, oriunde pot, iar industria de îmbuteliere pe care o susţin limitează ceea ce mulţi consideră ca fiind un drept inalienabil: accesul la o sursă de apă sigură şi necostisitoare. Apa mai este numită şi „aurul albastru al secolului XXI”. Urbanismul, poluarea, încălzirea globală şi creşterea populaţiei terestre transformă rapid apa potabilă într-o resursă tot mai disputată şi valoroasă.

Pe ansamblu, industria de îmbuteliere a apei creează puţine locuri de muncă,media pe plan mondial fiind de 24 de salariaţi pentru o unitate de mărime medie. În plus, sunt studii care demonstrează că, atunci când o fabrică de îmbuteliere se construieşte într-o localitate, majoritatea salariaţilor acesteia provin din afara comunităţii care şi-a cedat controlul asupra resurselor sale de apă, în schimbul promisiunii unor noi locuri de muncă.

 

Mitul 7 – Apa îmbuteliată provine din izvoare de munte, sau de mare adâncime

Credem că apa pe care o cumpărăm la sticle provine din cele mai cristaline izvoare „din inima munţilor”, sau – cel puţin – din puţuri de mare adâncime, neatinse de poluarea lumii moderne.

În realitate, autorii studiului citat în deschidere estimează că minimum 25% din apa îmbuteliată provine, de fapt, din reţeaua de alimentare, fiind cel mult tratată suplimentar, uneori. Chiar şi în SUA, unde a fost realizat studiul, sortimente de apă recomandată ca fiind „de izvor” sau „pură din inima gheţarilor” proveneau, de fapt, din puţuri urbane unele situate chiar în apropierea unor gropi de gunoi.

Nici România nu a fost scutită de astfel de incidente. În 2005, de exemplu, ANPC a închis mai multe fire din judeţul Braşov care vindeau apă de robinet pe post de „apă de izvor.”

Şi în Bucureşti au fost descoperite situaţii similare. De atunci, sporadic, apar ştiri sau informaţii neconfirmate despre diverse sortimente sau loturi de apă îmbuteliată care fie provin din alte surse decât cele menţionate pe ambalaj, fie adâncimea la care sunt situate prizele de captare nu este cea specificată de producător.

Ca soluţie generală la această problemă, ar trebui ca LAREX (Laboratorul de Analiză a Apei) să testeze prin sondaj provenienţa şi calităţile tuturor celor aproape 100 de sortimente de apă îmbuteliată prezente pe piaţa românească, pentru a creşte gradul de încredere a consumatorilor.

Deşi aceste teste sunt obligatorii pentru a intra pe piaţă, după ce o firmă obţine certificatul de conformitate există, cel puţin teoretic, posibilitatea ca ea să îmbutelieze apă din alte surse, pe care să o vândă în baza certificatului obţinut iniţial.

  • Şi totuşi ce apă să alegem?

Confruntat cu atâtea argumente în defavoarea apei îmbuteliate, consumatorul român îşi va pune, în mod firesc, întrebarea: „Şi totuşi eu ce apă ar trebui să beau?” Greu de răspuns, având în vedere că soluţia sugerată de studiul menţionat, şi anume apa de robinet, poate că este valabilă peste ocean, dar în multe locuri din România nu reprezintă o alternativă.

Mai degrabă putem vorbi de „răul cel mai mic,” care pare să fie… chiar apa la PET, cel puţin în zonele cu reţele de apă învechite, sau din surse nerecomandabile. Cel puţin în Capitală, avem o confirmare foarte recentă, venită tocmai din insulele britanice. Printre alte recomandări adresate suporterilor echipei de fotbal Chelsea care au venit să vadă meciul cu Steaua, guvernul Majestăţii Sale îi sfătuieşte să nu bea apa de robinet din Bucureşti, care nu ar fi tocmai bună pentru consumul uman. Nu ştiu cât adevăr este în acest sfat, având în vedere că personal l-am auzit, zilele trecute, pe un director de la Apa Nova recomandându-le bucureştenilor să bea apă de la robinet fără grijă, deoarece şi el consumă doar astfel de apă.

Oricum, pentru cei care se îndoiesc de calitatea apei din reţea, dar şi de cea îmbuteliată, există şi o a treia alternativă, poate cea mai recomandabilă. Există pe piaţă o varietate de filtre care se montează pe robinet, sau sunt fixate chiar în interiorul ţevii de alimentare. Majoritatea acestor filtre se bazează pe carbon activ, care elimină parţial sedimentele şi impurităţile din apă, exclusiv prin procedee mecanice, dar au dezavantajul major că permit trecerea metalelor grele (plumb, cupru, cadmiu etc.) şi a altor substanţe toxice din apă (nitraţi, nitriţi etc.)

Mai nou, au apărut filtrele cu osmoză inversă, care elimină problemele întâlnite la sistemele pe bază de cărbune activ. Firmele producătoare afirmă că osmoza inversă este cea mai eficientă metodă de purificare a apei potabile, principiul lor de funcţionare fiind bazat pe presiunea osmotică necesară în filtrare.

Chiar dacă sistemele de filtrare prin osmoză inversă, fără pompă de presiune au şi inconveniente, cum ar fi randamentul scăzut şi viteză redusă de filtrare, ele rămân totuşi cele mai eficiente dispozitive de acest gen.

Ca în întotdeauna, consumatorii sunt cei mai în măsură să se informeze, să calculeze avantajele şi dezavantajele tuturor opţiunilor disponibile şi să aleagă varianta pe care o consideră cea mai adecvată. Important este să fie informaţi asupra tuturor opţiunilor, cu plusurile şi minusurile fiecăreia. Cu atât mai atentă trebuie să fie analiza în ce priveşte un produs atât de important cum este apa pe care o bem – izvor de sănăte pentru organism.

Financiarul.ro

Alte postari similare :

Pentru sanatatea dumneavostra consumati cel putin 2 litri de apa pe zi ! – FALS !!!

Despre alimente nesanatoase si organisme modificate genetic

Hrana noastra cea de toate zilele

Manipularea prin reclamele la medicamente, difuzate la TV


e69e34d0ea70a06a357797cf7b513937

Sunt din ce în ce mai multe ţări care iau măsuri împotriva acţiunilor de promovarea a medicamentelor la televizor şi nu este foarte greu să înţelegem de ce se întâmplă acest fenomen. Reclamele la medicamente conduc la un nivel ridicat al supradiagnosticării şi al tratamentului în exces, scrie Mercola.com. Într-un sondaj din 2009 realizat de Harris Poll, 51% dintre respondenţi s-au arătat convinşi că reclamele la medicamente îi încurajează să pună întrebări atunci când merg la doctor, iar 44% dintre ei cred că publicitatea la pastile îi ajută să afle mai multe informaţii despre afecţiunea de care suferă. Recent, un nou studiu care a evaluat efectul reclamelor la medicamente “direct către consumator” a concluzionat că reclamele la TV pentru statine ar putea fi un factor principal al supradiagnosticării afecţiunilor legate de colesterolul mărit şi al tratamentului excesiv cu medicamente.

Motivul este clar. Oamenii care îşi întreabă doctorii despre un medicament promovat la televizor ajung de obicei să obţină o reţetă pentru acel produs. Nu este de mirare că, în SUA de exemplu, unul din patru americani cu vârsta de peste 45 de ani ia un medicament cu statine, în ciuda faptului că există peste 900 de studii care dovedesc efectele adverse ale acestor pastile, ce variază de la probleme musculare la diabet şi până la un risc crescut de cancer.

Reclamele TV pentru statine conduc la o supradiagnosticare şi la un tratament în exces

Au fost luate măsuri pentru a determina relaţia dintre expunerea la reclamele care promovează medicamentele cu statine şi două variabile clinice: diagnosticul colesterolului mare şi utilizarea statinelor. Studiul a utilizat tehnica de regresie logistică pentru a analiza sondajele aplicate pe 106.000 de persoane, acestea fiind corelate cu datele privind frecvenţa reclamelor care au apărut la televiziunea naţională, prin cablu şi cea locală, între 2001 şi 2007.
În mod suprinzător, cei care au afirmat că au văzut la TV reclame care promovau medicamentele cu statine erau:
– cu 16%-20% mai predispuşi să fie diagnosticaţi cu un colesterol mare;
– cu 16%-20% mai predispuşi să ia un medicament cu statine.
Aceste rezultate reflectă foarte clar modul în care reclamele influenţează oamenii, chiar şi atunci când vine vorba despre un produs care are şanse să provoace mai multe probleme decât beneficii, aşa cum este şi cazul statinelor. În rândul celor diagnosticaţi cu un colesterol ridicat, cât şi al celor care utilizau statinele în mod frecvent, majoritatea era formată din cei care aveau un risc redus de a suferi viitoare evenimente cardiace, indicând faptul că supradiagnosticarea şi tratamentul inutil cu medicamente sunt două aspecte destul de reale.

Reclame cu risc de a pune în pericol sănătatea a milioane de persoane

Statinele sunt inhibitori HMG-CoA de reductază, adică, aceştia acţionează prin blocarea enzimelor din ficat, responsabile cu realizarea de colesterol (reductază HMG-CoA). Faptul că medicamentele de tipul statinelor provoacă mai multe efecte secundare este un lucru bine cunoscut, deoarece există peste 900 de studii care dovedesc efectele lor adverse, ce variază de la probleme musculare şi până la un risc crescut de dezvoltare a cancerului. Să nu uităm că statinele sunt clasificate drept “medicamente de sarcină de Categoria X”, ceea ce înseamnă că pot cauza defecte serioase la naştere şi nu ar trebui să fie utilizate niciodată de o femeie care este însărcinată sau care îşi doreşte să rămână însărcinată. Dacă în aceste situaţii statinele sunt recomandate de medic, acest lucru este o dovadă clară de neglijenţă extremă şi de malpraxis.
De asemenea, statinele cresc riscul de dezvoltare a diabetului, prin intermediul unor mecanisme diferite. Cel mai important este acela că statinele cresc rezistenţa la insulină, care poate fi extrem de dăunătoare pentru sănătatea organismului. O rezistenţă crescută la insulină contribuie la inflamaţia cronică, cea care este numitorul comun al majorităţii bolilor. De fapt, o rezistenţă crescută la insulină poate conduce la afecţiuni cardiace care, în mod ironic, sunt motivul principalul pentru care iei un medicament de reducere a nivelului colesterolului. De asemenea, statinele favorizează grăsimea de pe abdomen, o presiune arterială mare, atacuri de cord, oboseală cronică, perturbarea tiroidei şi boli precum Parkinson sau Alzheimer.

În al doilea rând, statinele cresc riscul de diabet prin creşterea efectivă a nivelului de zahăr din sânge. Medicamentele de tipul statinelor interferează şi cu alte funcţii biologice şi cu traseul mevalonatului, care reprezintă calea centrală pentru gestionarea steroizilor din organism. De-a lungul acestui traseu, elementele care sunt afectate în mod negativ de statine includ:
– toţi hormonii sexuali
– cortizon
– dolicoli, care sunt implicaţi în activitatea de a păstra sănătoase membranele din interiorul celulelor
– toţi sterolii, inclusiv colesterol şi vitamina D (care este produsă din colesterolul din piele)
99 de persoane din 100 nu au nevoie de statine

Faptul că, pe piaţă, cota acestor medicamente a crescut la un nivel incredibil este odovadă a eficienţei marketingului direct către consumator, a corupţiei şi a lăcomiei corporative, din cauză că sunt şanse foarte mari ca, în cazul în care iei o statină, să nu ai cu adevărat nevoie de ea. Singurul subgrup care ar putea beneficia de statine sunt persoanele care s-au născut cu un defect genetic numit hipercolesterolemia familială, din moment ce această afecţiune îi face rezistenţi la măsurile clasice de normalizare a nivelului colesterolului.
Este important să reţinem: colesterolul nu este cauza afecţiunilor cardiace. Dacă doctorul recomandă să-ţi verifici colesterolul total, atunci ar trebui să ştii că acest test nu îţi va spune practic nimic despre riscul tău de a suferi de o afecţiune cardiacă, cu excepţia cazului în care valoarea este de peste 330. Procentajul HDL este un indicator mult mai potent pentru riscul de afecţiuni cardiace.

Iată cele două aspecte la care ar trebui acordată o atenţie mai mare:
Raportul HDL/Colesterolul total: Ideal ar trebui să fie peste 24%. Dacă este sub 10%, atunci eşti supus la un risc semnificativ mai mare de dezvoltare a unor afecţiuni cardiace.
Raportul Trigliceride/HDL: Ar trebui să fie sub 2.
Să nu uităm că organismul are nevoie de colesterol, deoarece acesta este important în producţia de membrane celulare, hormoni, vitamina D şi acizi biliari, care ne ajută să digerăm grăsimea.
De asemenea, colesterolul ajută creierul să creeze amintiri şi este vital pentru funcţia neurologică. În acelaşi timp, există dovezi puternice care spun că dacă ai un colesterol prea mic, atunci creşte riscul de pierdere a memoriei, al bolii Parkinson, al dezechilibrelor hormonale, dar şi riscul de accidente vasculare, depresie, suicid şi al unui comportament violent.
Gândiţi-vă de două ori înainte de a deschide televizorul
Din moment ce întâlnim aceste reclame peste tot – la TV, în reviste şi pe Internet – , este dificil să eliminăm complet expunerea la acest tip de informaţii. Totuşi, ceea ce putem face este să ne păstrăm o doză de scepticism oricând vedem o reclamă la un medicament. Să ne informăm cu privire la efectele secundare şi să ne întrebăm dacă dezvoltarea cancerului este un risc acceptabil pentru un medicament care tratează o afecţiune a pielii, de exemplu.

Un medicament obişnuit vine “la pachet” cu o listă de 70-100 de posibile reacţii, potrivit cercetătorilor care au utilizat un program pe calculator pentru a analiza 5600 de etichete ale medicamentelor. Având în vedere acest lucru nu este de mirare că atât de multe persoane ajung la serviciul medical de urgenţe în fiecare an, ca rezultatal reacţiilor adverse ale medicamentului.
Doar câteva întrebări, înainte de a lua un medicament
De fiecare dată când luăm un medicament, indiferent dacă am cedat în faţa unei reclame seducătoare sau doctorul ne-a prescris o reţetă pentru diverse afecţiuni, ar fi bine să nu uităm că toată responsabilitatea ne aparţine nouă. În locul unei atitudini “orbeşti”, prin care acordăm încredere deplină reclamelor şi doctorilor, putem prelua controlul asupra sănătăţii noastre, punând anumite întrebări legate de medicamentul prescris, cum ar fi:
– Chiar am nevoie de acest medicament?
– Este prescris în mod corespunzător?
– Care sunt efectele secundare?
– Creează dependenţă?
– Care sunt alternativele naturale?

În majoritatea cazurilor există mari şanse să descoperim că putem preveni sau remedia problema de sănătate urmând anumite principii de bază ale unei sănătăţi optime şi nu cu ajutorul unui medicament:
1. Prin adoptarea unei alimentaţii sănătoase, concentrată pe alimente integrale proaspete (ideal ar fi să fie organice şi/sau crescute la nivel local). Pentru a menţine nivelul insulinei la o cotă normală, trebuie eliminat zahărul şi cerealele de toate tipurile, iar carbohidraţii trebuie înlocuiţi cu grăsimi sănătoase. O alimentaţie bogată în grăsimi sănătoase, cu un aport moderat de proteine şi cu puţini carbohidraţi are mari şanse să îmbunătăţească sănătatea oamenilor.
2. Prin consumul grăsimilor sănătoase. Ştiinţa este clară în acest sens: grăsimile omega-3 sunt esenţiale pentru o sănătate optimă. Din păcate, majoritatea peştilor comercializaţi în ziua de azi sunt poluaţi cu mercur, PCB şi alte substanţe toxice, de aceea specialiştii recomandă un supliment, cum ar fi uleiul de krill. Alte grăsimi sănătoase includ uleiul de cocos, avocado, măsline, ulei de măsline, unt şi nuci macadamia. Toate aceste grăsimi au un conţinut redus de proteine şi nu afectează nivelul de insulină, leptină sau mTOR.
3. Principalul lichid pe care îl bem ar trebui să fie apa curată, pură.Recomandarea doctorului Mercola este să stăm cât mai departe de toate băuturile îndulcite şi/sau cu diferite arome, inclusiv cele care conţin îndulcitori artificiali.
4. Aplicarea unor practici şi metode de gestiune corespunzătoare a stresului zilnic (ex: meditaţia, lectura, cursuri de dezvoltare personală, rugăciunea).
5. Practicarea de exerciţii fizice în mod regulat. Ideal ar fi un regim de fitness complet care include întinderi, antrenament de intensitate mare, exerciţii de întărire a musculaturii etc.
6. Să ne asigurăm că stăm un timp suficient la Soare pentru a ne optimiza, într-un mod natural, nivelul de vitamina D din organism. Potrivit unei serii impresionante de studii ştiinţifice, vitamina D este esenţială pentru a sănătate generală bună.
7. Limitarea nivelului de expunere la toxinele de toate tipurile.
8. Respectarea perioadei de somn. Oamenii de ştiinţă au descoperit că ritmurile circadiene reglează nivelurile de energie din celulele. În plus, proteinele implicate în ritmul circadian şi în metabolism sunt asociate şi dependente unele de altele. De aceea, atunci când ritmurile noastre circadiene sunt tulburate, sănătatea fizică poate fi afectată într-un mod semnificativ.

Este nevoie de o implicare personală pentru a rămâne sănătos într-un sistem bolnav

În cele din urmă, este vorba despre corpul nostru, iar decizia de a lua medicamente pentru o anumită afecţiune este o decizie strict personală. Totuşi, specialiştii ne recomandă să facem o cercetare în ceea ce priveşte medicamentele prescrise de doctor. Majoritatea doctorilor au foarte puţine informaţii pe care le pot oferi despre un anumit medicament, doar pe cele pe care le ştiu de la reprezentanţii farmaceutici. De asemenea, ar fi bine să reţinem că niciun medicament nu este complet sigur.Chiar şi în cele mai bune circumstanţe – cum ar fi un medicament care a trecut printr-un proces de testare obiectivă, de lungă durată -, atunci când acesta ajunge în corpul tău, poate produce efecte necontrolabile.
Reclamele sunt realizate cu scopul de a naşte în noi dorinţa de a cumpăra un produs. Nu sunt anunţuri de interes public! Trebuie să înţelegem că, în afară de situaţia în care suferim de o hipercolesterolemie familială, nu avem nevoie de un medicament pentru a normaliza colesterolul. Acest lucru poate fi obţinut cu uşurinţă prin intermediul unei alimentaţii şi a unui regim de exerciţii fizice corect, recomandă în încheiere dr. Mercola.

sursa

Alte postari pe aceiasi tema:

Pentru sanatatea dumneavostra consumati cel putin 2 litri de apa pe zi ! – FALS !!!

Despre alimente nesanatoase si organisme modificate genetic

Hrana noastra cea de toate zilele

Ziua în care clasa de mijloc se va ridica


Orgosolo-revolution-francaise

Contrar credinţei populare, nu săracii şi nefericiţii sunt cei care fac revoluţiile în Occident, ci clasa de mijloc. A fost cazul în toate revoluţiile, începând cu Revoluţia Franceză, dar poate doar cu excepţia Revoluţiei din Octombrie, care a fost o lovitură de stat într-o situaţie de extremă dezordine politică.

Şi când decide această clasă de mijloc să înceapă revoluţia? În primul rând, nu este vorba despre clasa de mijloc în ansamblu, şi nici măcar de un grup organizat, sau de o comunitate, ci de liderii clasei de mijloc, cei care astăzi câştigă alegerile în Europa şi sunt trataţi de iresponsabili (fiindcă nu fac parte din clasa politică tradiţională geriatrică), dar care se revelează deodată a fi nu numai populari, ci de asemenea surprinzător de eficienţi.

Cetățeni de mâna a doua

În cazul clasic al Revoluţiei Franceze, rolul de avangardă revoluţionară a fost jucat de avocaţi, antreprenori, angajaţi ai administraţiei publice de la vremea respectivă şi de o parte din ofiţerii armatei. Factorul economic era important, dar nu primordial. Elementele declanşatoare ale mişcării revoluţionare au fost în primul rând lipsa de deschidere în viaţa publică, precum şi imposibilitatea de avansare socială. Atunci când aristocraţia a încercat să limiteze cu orice preţ influenţa avocaţilor şi oamenilor de afaceri, aceasta a condus la revoluţie. În toată Europa, cu excepţia cuminţicăi Anglii, noua clasă de mijloc, cu cetăţeni de categoria a doua, nu era în măsură să-şi croiască propria soartă.

Cum a rămas cu discriminarea astăzi? Ea este diferită şi asemenea deopotrivă. Desigur, aristocraţia nu mai monopolizează procesul decizional, dar bancherii, speculatorii bursieri şi cadrele superioare care câştigă sute de milioane de euro, împing deoparte cu măiestrie clasa de mijloc, care suferă consecinţe severe. Cipru este cel mai recent exemplu, şi foarte grăitor.

Dominația fosilelor

Dar există multe alte exemple. Să luăm de exemplu academicienii, care nu numai în Polonia, ci şi în întreaga Europă, tremură pentru locurile lor de muncă, mai ales dacă au ghinionul de a preda materii declarate de slabă utilitate de către Uniunea Europeană, statele membre şi multinaţionalele care dictează pieţei muncii.

În Slovacia, de exemplu, ştiinţele umaniste au fost practic nimicite, astfel încât specialiştii în istorie, gramatică, etnografie sau logică pot să-şi facă griji serioase. În curând, vor urma şi alte categorii profesionale. Precum şi funcţionarii administraţiei publice, al căror număr a crescut enorm în trecut. Este vina lor? Bineînţeles că nu. Şi ce poate face un funcţionar concediat cu 15 de ani de experienţă, care a cunoscut întotdeauna siguranţa locului de muncă? Probabil că nu mare lucru. La fel pentru tinerii absolvenţi lăsaţi pe marginea drumului pieţei muncii, precum şi pentru artişti, jurnalişti şi alte meserii fragilizate de sectorul digital.

Revoluţiile sunt zămislite din excluderi, profesionale, decizionale, şi din deficitul democratic. Precum şi din dorinţa de a abate bariera generaţională, sau cu alte cuvinte dominaţia moşilor.

Într-adevăr nu este o coincidenţă faptul că liderii Revoluţiei Franceze aveau în jur de 30 de ani, în timp ce vârsta medie a celor prezenţi la Congresul de la Viena (1815), care a restabilit orânduiala conservatoare în Europa, era de peste 60 de ani. Conducătorii europeni de astăzi au în mare parte între cincizeci şi şaizeci de ani, dar, având în vedere progresele medicinei, este probabil ca în 20 de ani, dna Merkel şi domnii Cameron, Tusk, şi Hollande să se învârtească încă pe lângă cârmă. Doar dacă nu sunt măturaţi de o revoluţie.

Strigătul revoluției

Toate căile de evoluţie ale actualei clase de mijloc, majoritar tânără, sunt blocate fie de miliardari, fie de bătrâni, sau în orice caz persoane care par astfel în ochii celor de 25 de ani. Această situaţie este explozivă. Greşim crezând că tinerii porniţi împotriva sistemului, dar lipsiţi de limbajul obişnuit al partidelor politice şi al mişcărilor politice structurate, nu vor putea ajunge la o revoltă organizată. Revoluţiile nu s-au făcut niciodată în numele unei anumite măsuri, ca de exemplu o supraveghere bancară mai strictă, ci fiindcă într-un moment dat nu se mai putea trăi astfel. Revoluţiile, în opoziţie totală cu metodele partidelor politice, nu folosesc limbajul politic. Revoluţiile ţipă, urlă, sunt prin natură dezordonate, şi pârjolesc pe unde trec.

Deci vrem sau nu o revoluţie? Pentru mine, probabil că nu, pentru că revoluţia înseamnă distrugere totală înainte de construirea unei noi ordini. Şi totuşi, politicienii noştri încă nu-şi dau seama că stau cu şezutul pe un butoi cu pulbere. Ei nu înţeleg, prea năuciţi de ideea fixă care-i obsedează: să se întoarcă la stabilitatea de acum zece, sau chiar treizeci de ani. Ei nu ştiu că în Istorie nu există întoarcere în urmă iar intenţiile lor corespund prea bine expresiei lui Karl Marx: Istoria se repetă, dar ca o farsă.

presseurop.eu

Mic istoric al atentatelor conducatorilor impotriva oamenilor


71472_376826672430779_976725195   exclusiv

Se spune ca oamenii nu cred ca guvernul ar putea planui crime impotriva propriilor cetateni. La urma urmei sunt alesi de catre noi pentru a promulga legi in favoarea noastra si pentru a conduce tara spre o crestere economica si stabila asigurand astfel un trai de viata mai ridicat cetatenilor.Dar asta doar intr-o societate perfecta sau care cauta perfectiunea, ceea ce nu e cazul niciunei democratii de pe Terra. In Roma antica se stia ca daca cetatenii nu au ce manca se vor rascula si astfel a fost inventat sistemul numit „paine si circ” pentru ca oamenii erau distrasi de la activitatile senatorilor si imparatilor de mai tarziu. Pornind din orasul celor sapte coline voi incerca sa enumar cateva situatii ce demonstraza fara echivoc faptul ca guvernul ar face orice pentru a-si atinge scopul, chiar ar complota impotriva propriilor cetateni.

Marele foc din Roma

In noaptea de 18-19 iulie 64 e.n. in Roma izbucneste un mare incendiu care arde aproximativ o treime din oras. Istoricul Dio Cassius a scris ca imparatul Nero a fost responsabil pentru arderea Romei. Incendii catastrofale avusesera loc nu rareori in Roma antica, dar nici unul din cele din trecut nu a avut repercusiuni mai mari asupra politicii. Se spune ca, cu cateva luni inainte, Nero tot vorbea ca orasul fusese rau construit si ca ar trebui refacut in intregime dupa un plan urbanistic mai bine gandit. Sa fi provocat Nero incendiul Romei? Oamenii erau consternati… Agitatia populara se potoleste intr-adevar rapid atunci cand este lansata o acuzatie oficiala impotriva unei mici secte religioase, crestinii, ale căror rituri misterioase i-au putut nemulţumi pe zeii tutelari ai Romei. Nero altceva nu mai stia despre acesti oameni atunci cand a pus sa fie arestati toti cati i-au căzut in mana si, dupa un proces sumar, i-a trimis in camera de tortura. Unii din ei au fost aruncati la fiare, altii rastigniti, iar altii unsi cu rasină si transformati în torte vii. Acum, imparatul putea, in sfarsit, sa construiasca o capitala asa cum ii placea.

Razboiul spaniolo-american

Razboiul a inceput dupa ce Statele Unite au intervenit diplomatic pe langă Spania in favoarea cubanezilor, cerand acesteia rezolvarea pasnică a problemei independentei Cubei fata de fosta mare putere colonială a ambelor Americi. SUA avea interese majore in zona datorita capitalului investit in afaceri cu zahar, tutun si fier din insule. Rascoalele din Havana ale asa-numitilor Voluntarios prospanioli au dat Statelor Unite motiv de a trimite nava de razboi USS Maine in Ianuarie 1898. Trei saptamani mai tarziu, devreme in dimineata zilei de 15 februarie, o explozie a distrus nava ancorata in portul Havana, omorand 266 de marinari americani. Tensiunile in randul opiniei publice americane au fost exacerbate din cauza exploziei de pe USS Maine si a ziarelor de scandal care acuzau Spania de atrocitati, agitand spiritele în SUA. Desi nu a existat nici o dovada concreta, Spania este acuzata de sabotarea navei si moartea marinarilor. Au existat mai multe explicații alternative privind cauzele exploziei. O serie de istorici si cercetatori au sustinut mai tarziu ca nava a fost aruncata in aer de catre Statele Unite pentru a oferi un pretext steag fals pentru a invada Cuba și expulza Spania. In urmatoarele doua luni, ziarele americane patronate de William R. Hearst duc o campanie vehementa impotriva Spaniei, inflamand populatia. Razboiul s-a terminat dupa victoriile navale decisive ale Statelor Unite în Filipine si în Cuba. La doar 109 zile de la izbucnirea razboiului, tratatul de la Paris, care a pus capat conflictului, a dat Statelor Unite fostele colonii spaniole Porto Rico, Filipine și Guam. Sub jurisdicția Guvernului Militar al Statelor Unite, SUA a ocupat Cuba până în 1902.

Pretextul SUA de a se alatura primului razboi mondial

RMS Lusitania a fost un pachebot englez ce a apartinut companiei Cunard Line. A fost cea mai mare nava la începutul secolului XX. Lusitania a fost scufundata la 7 mai 1915 de catre submarinul german U-20, pe timp de ceata, la numai 10 Mm in apropierea coastei Irlandei, 6 zile după ce a plecat din New York cu destinatia Liverpool. Inainte de scufundare, Ambasada Germaniei la Washington a emis un avertisment. Ziare din Statele Unite au refuzat publicarea acestuia pentru ca implica recunoasterea faptului ca nava transporta munitii de razboi Desi nu era Inarmata, nava transporta 60 de tone de munitie pentru Aliati (1.242 lazi cu proiectile, 1.000 cutii cu cartuse și 10,5 tone fulminat de mercur).Din cei 1.959 de oameni aflati pe nava, 128 erau cetateni americani. Au fost recuperate doar 289 de cadavre. Scufundarea navei Lusitania a dus in scurt timp la intrarea S.U.A. in primul razboi mondial.

Dictatura fascista a lui Hitler: Focul Reichstagului

In seara zilei de 27 februarie 1933, dupa ora 21.00, pompierii berlinezi au fost alertati ca edificiul Parlamentului german, Reichstag, era în flacari. Incendiul a izbucnit în sala dezbaterilor si, pana la sosirea pompierilor, flacarile au cuprins si Camera Deputatilor. In cladire a fost gasit Marinus van der Lubbe, un revoluţionar comunist olandez, un caramidar somer. Nazistii s-au folosit de incendiu ca sa-i invinuiasca de complot antiguvernamental pe comunisti. Ca urmare, 4.000 de comunisti au fost arestati. Cu mai putin de o luna mai devreme, numitul cancelar Adolf Hitler a insistat pe langa presedintele Germaniei, Hindenburg, sa promulge un decret împotriva Partidului Comunist. Hitler a cerut apoi presedintelui Hindenburg sa emita o ordonanta de urgenta care limiteaza libertatea persoanei, inclusiv dreptul la libera exprimare si libertatea presei, limitari cu privire la drepturile de asociere si intrunire, perchezitii fara mandat de case, confiscare de proprietate, precum si incalcari ale intimitatii postale, telegrafice si telefonice comunicatii admise dincolo de limitele legale prevăzute altfel.( va pare cunoscut ? ) Multumita succesului obtinut de Partidul nazist si aliatii sai din timpul scrutinului, avut loc dupa incendiere, liderul si cancelarul Germaniei, Adolf Hitler a promulgat Actul de Imputernicire, care ii dadea efectiv puterea unui dictator.

Afacerea Lavon

Afacerea Lavon se refera la o operatiune sub acoperire israeliana ce nu a reusit, cu nume de cod Operatiunea Susannah, desfasurata în Egipt, in vara anului 1954. Ca parte a operatiunii , un grup de evrei egipteni au fost recrutati de serviciile secrete israeliene pentru planurile de bombardare in interiorul Egiptului, a obiectivelor americane si britanice. Atacurile au fost puse pe vina Fratiei Musulmane, a comunistilor egipteni, sau a nemultumitilor locali, cu scopul de a crea un climat de violenta și instabilitate, suficienta pentru a induce guvernului britanic dorinta de a mentine trupele de ocupatie in zona canalului Suez. Operațiunea nu a provocat victime, cu exceptia acelor membrilor celulei care s-au sinucis dupa ce a fost capturati. Operatiunea in cele din urma a devenit cunoscuta sub numele de Afacerea Lavon dupa ministrul israelia Pinhas Lavon, ce fost nevoit sa demisioneze ca urmare a incidentului. Dupa ce Israelul a negat public orice implicare in incident timp de 51 de ani, agentii care au supravietuit au fost onorati in mod oficial in anul 2005, fiind acordate certificate de apreciere de catre presedintele israelian Moshe Katzav.

Operatiunea Northwoods

Sefii Armatei Americane propuneau in mod oficial planificarea si desfasurarea de catre Pentagon a unor actiuni teroriste pe teritoriul SUA si, in afara tarii, impotriva cetatenilor americani, actiuni care urmau sa fie puse pe seama lui Castro si a Cubei. Aceste actiuni urmau sa creeze in America si în lume „impresia de imprudenta si de iresponsabilitate la scara mare din partea Cubei fata de alte tari si mai ales fata de Statele Unite”. Revolta starnita in SUA si in lume fata de aceste actiuni iresponsabile ar fi indreptatit Administratia americana sa declare razboi Cubei. In 13 martie 1962, documentul e prezentat spre aprobare Secretarului Apararii al SUA, Robert McNamara. Cum ministrul respinge Planul, trei zile mai tarziu, conflictul e arbitrat de preşedintele J.F. Kennedy. Acesta nu e de acord cu documentul pe motiv ca interventiei militare deschise împotriva Cubei el îi preferă actiunile clandestine desfasurate de CIA. In noiembrie 1963, Kennedy a fost asasinat in Dallas, Texas.

In Golful Tonkin

Dupa asasinarea lui Kennedy, SUA intensifica razboiul cu Republica Vietnam pe baza unei rezolutii aprobate in Congres, Rezolutia Golfului Tonkin. In Incidentul din Golful Tonkin, petrecut pe 2 august 1964, doua distrugatoare americane au atacat trei nave vietnameze si au scufundat una dintre ele. Apoi, pe 4 august, americanii au declarat ca au fost atacati din nou de nave vietnameze, ceea ce a facut Congresul sa aprobe continuarea razboiului. Singura problema e ca, asa cum o arata documente declasificate in 2005, vietnamezii nu aveau nici o nava in Golful Tonkin pe 4 august! Asadar, CIA distorsionase adevarul cum bine demonstrasera, inca din 1981, asa-zisii conspirationisti. . Până în 1969, peste 500.000 de soldati au luptat în Asia de Sud-Est. Conform unor marturii, in 1965, presedintele Johnson ar fi comentat in particular: „Din cite stiu, marina noastra tragea dupa balene pe-acolo“!

Operatiunea Gladio

Colaborand cu numeroase agentii de spionaj din Europa de Vest via NATO, CIA a creeat dupa al doilea razboi mondial, o retea de armate secrete „in spatele liniilor” . Scopul principal al acestor structuri paramilitare a fost destabilizarea organizatiilor de stanga din statele respective, prin operatiuni sub acoperire .Cea mai renumita dintre acestea, prima despre care au fost facute dezvaluiri complete, a fost Operațiunea Gladio. Depasindu-si rapid misiunea sa initiala a devenit o retea de teroare sub acoperire formata din militanti de extrema dreapta, elemente de crima organizata si unitati militare secrete. Operatiunea a fost activa in Italia, Franta, Belgia, Danemarca, Olanda, Norvegia, Germania și Elveția. In luna august a anului 1980, militantii Gladio au bombardat o statie de tren din Bologna, omorand 85 de persoane. Initial, s-a dat vina pe Brigazile Rosii, mai tarziu a fost descoperit ca elementele fasciste din cadrul politiei secrete italiene si Licio Gelli, seful P2 Masonic Lodge, au fost responsabili pentru atacul terorist. Operațiunea Gladio a susținut în cele din urmă viețile a sute de oameni din intreaga Europa.Existenta structurii Gladio a fost dezvaluita abia la începutul anilor 1990 de catre fostul premier italian Giulio Andreotti care a confirmat ca „armata italiana din spatele frontului numita Gladio” a existat incepand cu 1958 cu aprobarea guvernului italian.

etc…

Acestea nu sunt teorii conspirationiste ci fapte istorice. Am expus aici doar cateva exemple. Adunandu-le pe toate la un loc se poate scrie o carte. Unii chiar au scris, trebuie doar sa cautati. Pentru cei ce privesc la televizor si se minuneaza cum de 9000 de forte de ordine au facut tot posibilul de a prinde doi suspecti in cazul atentatelor din Boston, poate ca micul meu articol va va trezi putin la realitate. Poate ca acum va veti intreba ce planuri are guvernul cu voi. Oare aceste planuri sunt impotriva noastra sau pentru bunastarea populatiei ? Sa fie facute planurilepentru a satisface nevoile unor persoane obscure din umbra puterilor sau sunt doar aberatii ale unui alt adept al teoriei conspiratiei ?

Articol editat din Infowars.com

Alte postari la tema:

Teoria conspirației, realimentată cu sânge proaspăt.

Stapanii din umbra

Iluzia libertatii

Statul Orwellian


544208_379582212149105_1705318115_n

Intotdeauna am considerat SUA un experiment. In paralel cu acest experiment s-au mai desfasurat si altele. Scopul a fost de a combina concluziile in ceva concret, ceva ce va pune stapanire definitiv pe omenire. Daca in Statele Unite, cei aflati in spatele experimentului au mizat pe libertatea de care beneficia individul, in alte parti ale lumii se punea accentul pe panica si control. Nazismul si comunismul au fost alte piese principale in stabilirea centralizarii puterii intr-un singur pilon central. Tehnicile folosite de catre cei din urma erau diametral opuse celor de peste ocean, tocmai pentru a se vedea reactia oamenilor la aceste tratamente. Si s-a vazut … omul este docil.

Daca tratamentul este asigurat de cu regularitate, oamenii nu se pot organiza in opozitii, nu pot comunica unii cu ceilalti de teama opresiunii si a tradarii . Dupa „caderea” blocului comunist s-a aflat ca o prea mare parte a populatiei facea rapoarte secrete catre militiile locale. In aceiasi categorie intra si nazismul. Hitler a inteles foarte bine ca e mai usor sa mobilizezi oamenii impotriva a ceva decat pentru ceva. Astfel si-a creat armatele civile care au terorizat oponentii sistemului inca dinainte de a veni la putere. Cei mai multi au inteles ca au doar doua optiuni, sunt de partea lui sau morti.

Tot mai multi oameni ( nu doar adeptii teoriei conspiratiei ) sunt de acord ca exista un complot ascuns si la vedere pentru o centralizare a puterilor. In Europa este oficial de mult faptul ca se doreste ca toate statele comunitare sa fie vasale Parlamentului European. Un fel de ev mediu modernizat. Globalizarea la nivel planetar s-ar realiza astfel in decursul a ( cel putin ) o suta de ani. Statele mai dezvoltate isi vor disputa locul in randul din fata iar restul vor sta umile la coada listei pana cand numele de stat independent va dispare din dictionarele limbilor.

Insa in ultima perioada lucrurile se misca prea repede…cel putin in SUA. Nu a trecut mult timp de la promulgarea si punerea in aplicare a legii ce prevede interzicerea detinerii armelor de calibru mare in „cel mai democratic” stat al lumii. Evenimentele din Boston par sa pregateasca un control si mai mare asupra cetatenilor de rand, iar panica nu face decat ca acestia sa nu riposteze deloc. Elietele au invatat din sistemele precedente cum sa combine nevoia de libertate a individului cu frica de autoritai si s-a ajuns la …democratie capitalista.

Evenimentele din ultimele saptamani confirma banuielile multor persoane ca ne indreptam sigur catre un stat de tip Orwellian. Supravegherea se va face mai agresiv si in mod oficial, controlul fiind facut „pentru siguranta cetateanului”. Populatia deja a inceput sa se comporte ca cei din regimurile comuniste, conduita civica atingand cote de record. In ultimele luni firmele private de securitate au achizitionat armament militar mai mult decat suficient si in mod suspect, iar multi au fost cei ce s-au intrebat impotriva cui o sa-l foloseasca.

Sa nu uitam de Posse Comitatus – legea federala a SUA ce nu permite armatei sa actioneze pe teritoriul tarii. Modificata in 1981, legea da voie doar Garzii Nationale sa asigure ordinea in stare de urgenta. Deocamdata !

Trucuri folosite de supermarketuri pentru a te face sa cheltui mai mult


supermarket-604-cristi-vatavu

Printre aceste elemente care ne influențeză deciziile de cumpărare se numără culoarea. Există numeroase studii care arată că psihologia culorilor chiar funcționează și în ceea ce privește alegerea produselor pe care le consumăm, iar Kit Yarrow, psiholog specializat pe fenomenul consumului, explică pentru Lifehacker: ”Poate fi vorba de culoarea unui produs sau de faptul că acesta este expus în anumite grupe de culori, cu efect emoțional puternic. De pildă, roșul este culoarea asociată cu vânzările, deoarece îi inspiră pe oameni să acționeze, fiind stimulantă. Negrul este, aproape mereu, asociat cu prețurile ridicate și cu luxul, iar albastrul ne poate face să credem că magazinul respectiv are prețuri rezonabile.”

Apoi, intervin traseele concepute de fiecare magazin în parte între raioanele cu diferite produse. Dacă, spre exemplu, avem de cumpărat numai lapte, dar acesta se află tocmai în spatele supermarketului, până la el vom ”naviga” printre numeroase tipuri de produse, iar șansele de a achiziționa mai multe produse cresc. Intenția multor lanțuri de magazine este să-l ”rătăcească” pe cumpărător printre rafturi, pentru a-l determina să achiziționeze mai mult decât are nevoie, iar singura soluție pentru a evita aceste capcane este să ne orientăm strict pe cele necesare.

Multe branduri, cum sunt, de exemplu, Ikea sau Apple, creează totodată o imagine mult mai complexă, asociată unui stil de viață. ”Și toate numai pentru a vă face să vă simțiți într-un fel anume. Din câte am observat, funcționează foarte bine ca un brand să creeze o tematică sau imaginea unui stil de viață, pentru ca oamenii să se imagineze pe sine trăind după acele imagini. Iar asta îi determină să cumpere lucrurile respective — de aceea Ikea a conceput expunerea în camere: mergi să cumperi o veioză, dar îți dai seama că ai vrea și o canapea,” spune Yarrow pentru publicația americană.

Un alt aspect de luat în calcul sunt asocierile de produse. Dacă mergem într-un magazin de haine, vedem o pereche de pantaloni asortată unor pantofi sau o geantă potrivită cu o curea. Aceste conexiuni prefabricate ne determină să cumpărăm ”pachete” de produse, crezând că la mijloc intervine propria decizie, când, de fapt, brandurile au analizat atent felul în care își structurează oferta.

Potrivit specialiștilor, atunci când mergem la supermarket, atingerea diferitelor produse ne face să vrem să cumpărăm mai multe. ”Atunci când plasezi obiectele în așa fel încât cumpărătorii să le poată atinge, cresc șansele de vânzare. Asta presupune rafturi perfect poziționate, de unde oamenii pot lua cu ușurință obiectele. Dacă, de exemplu, mergem într-un magazin unde hainele sunt împăturite atent în rafturi, oamenii au tendința să nu le ia în vizor, pentru a nu perturba ordinea,” arată o cercetare condusă de psihologul Paco Underhil.

Mirosurile și parfumurile sunt, de asemenea, gândite astfel încât să ne influențeze deciziile de cumpărare la nivel subconștient. Ținând cont de legăturile puternice între miros și memoria afectivă, ele sunt o componentă de bază în strategiile de vânzare. Un exemplu citat de Adweek arată că ”firma Hugo Boss a lucrat două luni la găsirea formulei perfecte pentru mirosul ei specific. Reprezentanții au descris mirosul drept o combinație de nuanțe pale de fructe și citrice, cu un aer de vanilie, asezonate cu o notă florală de gardenie, iasomie și lăcrămioare, pe un fond de vanilie, lemn de santal, cedar și ambră.” Nu e nevoie de formule atât de sofisticate în supermarketurile obișnuite, unde sistemele de aerisire sunt concepute pentru a ademeni clienții – raioanele de brutărie sau de bucătărie sunt adesea puternic parfumate, pentru a ne stimula pofta.

Nu în ultimul rând, muzica este esențială în vânzarea anumitor tipuri de produse. Pe lângă studiile care arată că muzica tare din baruri îi face pe clienți să consume mai mult, există cercetări care arată că, de exemplu, muzica clasică aduce un aer mai sofisticat produselor scumpe. ”După mine, muzica are abilitatea de a crea sentimente puternice. Așa că magazinele încearcă să marșeze pe sentimente. Muzica are forță evoacatoare și vânzătorii asta vor să facă: să evoce. Vor ca oamneii să nu mai gândească, ci să simtă,” spune Yarrow, pentru Lifehacker. Totodată, un studiu din European Journal of Scientific Research arată că muzica la volum ridicat îi determină pe oameni să se miște mai repede prin magazin, în vreme ce melodiile lente îi încetinesc. Fără să ne dăm seama, muzica dintr-un magazin ne poate face să cedăm impulsurilor shopoholice și ne influențează deciziile de consum.

Desigur, suntem în epoca în care cu greu putem intui strategiile din spatele aparent banalelor așezări de produse. Suntem în epoca unde creierul e noul cumpărător.

sursa T.O.T.B.

Alte postari la tema:

Sfaturi practice pentru a rezista manipulărilor

Stirile dauneaza grav sanatatii tale !

Televizorul te face pasiv !

Un popor de oi merită un guvern de lupi !


186900gdi_libertate_financiara

Trecem prin clipe grele. Realitatea pe care o trăim sfidează bunul simţ, logica, raţiunea, sănătatea mintală. Preocupaţi de supravieţuire, alergăm buimaci şi derutaţi după niscai resturi de la masa bogaţilor, pentru a ne îngriji de noi şi de apropiaţii noştri. În furnicarul bezmetic în care ne mişcăm, am uitat să privim în jur pentru a-i observa pe cei care ne controlează mintea şi raţiunea. De peste două decenii România este privită ca un vânat profitabil, ca un „pământ al făgăduinţei”. Impostorii politicii din România, umile slugi postdecembriste, servile Înaltei Porţi a Noii Ordini Mondiale, au distrus Ţara şi ne-au dat înapoi cu un secol, practicând ca politici de stat, minciuna, genocidul economic, jaful şi crima împotriva poporului român.

Democraţia, o simplă iluzie

Astăzi, la un secol de la prima cruntă mare încrâncenare a lumii, ne aflăm într-un altfel de război planetar. Prinsă în colimator, pe post de ţintă a „radarelor” şi dronelor inamice, România a fost târâtă într-un război invizibil, nedeclarat. Un război fără convenţii, fără reguli, fără limite, un război de cotropire şi îndobitocire, mai dur, mai distrugător decât cel al cizmei sovietice din anii ’40-’50. Un grup „elitist” de oameni super-bogaţi, super-potentaţi, a cărui existenţă este atent ocultată, se erijează în dumnezeii Noii Ordini Mondiale.

Mulţi dintre dumneavoastră poate că nici nu aţi auzit de aşa ceva sau, dacă da, consideraţi a fi rodul „teoriei conspiraţiei”. Inexact! Minuţios pregătit şi experimentat, a fost construit un diabolic păienjeniş cu mii de interconexiuni, prin intermediul căruia „licuricii” planetei manipulează omenirea după bunul lor plac şi interes. Grupul „Bilderberg”, F.M.I., Banca Mondială, Council of Foreign Relations – C.F.R. (Consiliul pentru Relaţii Externe), Comisia Trilaterală…, doar câteva din principalele „instrumente” organizaţionale. Complotiştii acaparării controlului total al planetei urzesc distrugerea statelor naţionale, apoi unirea rămăşiţelor acestora în conglomerate statale asemenea U.E.

Manipulare si minciună

În mod continuu, suntem agresaţi cu spectacole electorale de proastă factură, regizate în interesul „baronilor” şi „mogulilor”, interpretate de nişte papagali incompetenţi, sfertodocţi şi necinstiţi, care se rotesc la butoanele de comandă. „Pâine şi circ!” Asta ni s-a servit în permanenţă după decembrie 1989! Priviţi şi dumneavoastră!

Aceiaşi „actori”, traşi parcă la o rotativă imbecilă, au trecut, încă o dată, cu circul electoral prin târgurile şi oraşele patriei. E vremea să înţeleagă aceşti „coate goale” că nu au ajuns acolo pentru a-şi etala, în faţa camerelor de televiziune, ceasurile din aur, inelele ostentative, costumele de firmă, cravatele şi ordonanţele emise împotriva propriului popor, ci pentru a rezolva problemele extrem de dureroase ale românilor, pentru a permite renaşterea sentimentului naţional, sedat şi atrofiat la ordinele „licuricilor” planetei, aceşti „dumnezei” de conjunctură.

Istoricul Florin Constantiniu a riscat să atingă orgoliul unanim, afirmând: „Românii sunt un popor de oi conduşi de un guvern de lupi.”Afirmaţia a stârnit nemulţumiri, însă, din păcate, a grăit mult adevăr. Mai aproape de realitate, generalul Gheorghe Văduva susţine că românii sunt „o turmă de oi mânată de nişte ciobani tâmpiţi, într-o prăpastie”, dar, în continuare, îşi exprimă optimismul, argumentând: „Ne vom trezi la timp, nicio grijă, şi ne vom păstra ţara aşa cum e acum, pentru că aşa e mai bine şi pentru Europa şi pentru noi şi pentru pământul ăsta. […], sper că ne vom maturiza după ce am traversat o perioadă extrem de grea, un examen cumplit… Ar trebui ca şi politicienii să înţeleagă că vremea clanurilor care se bat pentru putere, precum ţiganii, a apus şi că sunt reprezentanţii acestui popor, slugile acestuia…”

Trezirea oamenilor

Eu spun că a sosit momentul să scoatem capul din nisipul în care am fost îngropaţi vreme de aproape un sfert de secol! Nu mai putem trăi în umbra amintirilor şi a poveştilor când în România se putea Trăi, nu Supravieţui. Automatismele îndelung experimentate asupra noastră, imbecilizarea prin mass-media, tentativele hedoniste de relaxare şi de tumefiere a senzorilor noştri de alertă, de ignorare a răului absolut, care ne strâng nemilos în cercul de oţel al globalizării trebuiesc spulberate.

Ştiu că se poate! Piesele de puzzle ale „jocului” hegemonist trebuiesc identificate, puse la locul potrivit, astfel încât imaginea rezultată să deschidă ochii românilor, şi, ca o sirenă de alarmă, să sune trezirea Neamului Românesc, înainte de a fi prea târziu, pentru a ne apăra şi păstra curate şi intacte Ţara şi Neamul. Pentru că în România mai trăiesc, încă, Oameni!

Acesta este un extras editat dintr-un eseu, publicat pentru prima dată la Agero Stuttgart

Alte postari la tema:

Solutii… pentru adormiti

Cand ne-am pierdut puterea ?

Sfaturi practice pentru a rezista manipulărilor

Schimbarea vine de la voi, sau de la ei ?


light-bulb.sxchu_

Este sistemul actual cel mai bun sistem ? Exista ceva mai performant ce zace in ideologiile ganditorilor nonconformisti care sa redea speranta umanitatii ? Putem noi oare schimba paradigma actuala, cu una pe masura cerintelor tuturor ? Putem oare sa ne ridicam si sa strigam ca nu ne convine cum suntem condusi ? Avem oare curajul acesta ? Stim sa facem diferenta intre anumite masuri luate pentru bunastarea noastra si manipulari ale elitelor ? Suntem oare convinsi ca revolutiile ideologice care au dus la aceasta societate, au venit din randul oamenilor de rand ? Sau au fost impregnate in mentalitatile colective ce au dus la „schimbari” de-a lungul istoriei ? Suntem siguri ca actualele indoctrinari nu fac altceva decat sa ne impinga catre o schimbare majora ? Suntem convinsi ca vrem aceasta schimbare, ba chiar, stim ce fel de schimbare va fi ? V-ati pus vreodata intrebarile astea ?

Incepand cu anii ’70, filmele science-fiction incepeau sa patrunda in casele oamenilor. Seria Star Trek prezenta o lume utopica, in care toata lumea ar fi vrut sa traiasca. Fara sisteme monetare, fara grija viitorului material si fara sisteme politice ce se zbateau sa iasa din impas sau sa se compromita intre ele fara razboaie intre neamuri etc. Populatiei ii era clar ca acei oameni erau cu adevarat fericiti. Se gasise solutia care sa asigure bunastare, pace si prosperitate. Privind in urma observam ca acesta a fost un prim pas in manipularea populatiei in acceptarea noului. Toate se petreceau dupa cel de-al treilea razboi mondial. Un razboi atomic devastase rasa umana dar se regrupase mai si inviase asemeni pasarii Pheonix. Mesajele subliminale prezentate in film si succesul extraordinar pe care l-a avut filmul a facut ca Elita sa poata actiona in liniste. Am ales acest film doar ca un mic exemplu pentru a intelege cum se desfasoara lucrurile din spatele cortinei. Seria originala a filmului isi incepea epopeea in 1966 si a continuat sa fascineze oamenii pana in prezent.

La 10 Octombrie 1984 isi avea premiera in Marea Britanie filmul „O mie noua sute optzeci si patru”. Capodopera prezenta un viitor vazut de catre scriitorul George Orwell, ce a scris romanul intre anii 1944 – 1948. viziunea acestuia despre viitor era oarecum diferita. Desi un razboi atomic se intamplase, urmarile erau radical diferite fata de viziunea lui Gene Roddenberry in Star Trek. Aceasta lume are tot o singura sursa a puterii – Partidul. Partidul hotaraste cine a existat, cine exista si cine va exista. Partidul hotaraste ce si cum a existat, exista si va exista. Partidul hotaraste ca dintr-odata cineva sau ceva care a existat, de fapt nu a existat. Si acel cineva sau ceva dispare în „gaurile de memorie” pentru totdeauna. De aceea, trecutul este permanent rescris in functie de comandamentele Partidului. In Oceania totul este o minciuna. O viata noua şi fericita. Dragostea este o iluzie. Increderea şi solidaritatea sunt niste iluzii. Toata lumea va trada pe toata lumea mai devreme sau mai tarziu. Orwell a demascat utilizarea limbii ca mijloc de dominare, control, spalare a creierelor si imbecilizare de catre regimurile totalitare. Cine controleaza limbajul, controleaza gandirea oamenilor. „Cine controlează trecutul controlează viitorul. Cine controlează prezentul controlează trecutul”.

La prima vedere se observa o mare discrepanta intre cele doua metode de manipulare dar daca le combinam obtinem ceva asemanator cu ceea ce se va concluziona in viitorul apropiat. Tehnologia din Star Trek s-a facut simtita inca de la aparitia primului telefon mobil iar despre tehnicile de manipulare brutala folosite in comunism suntem toti la curent. Combinand aceste concepte ajungem la o societate controlata prin toate metodele posibile. Intimitatea noastra este grav incalcata prin tot ceea ce tehnologia ne-a pus la dispozitie: prin camere video, prin telefonul mobil, prin telefonul fix, prin calculator, prin e-mail, prin Facebook, prin Google, Street View, prin accesarile tale de pe net, prin cardurile tale, prin GPS, camere de supraveghere, etc.

Si acum intrebarile de mai sus capata un alt inteles. Viitorul va fi la fel de sumbru ca in viziunea lui Orwell pentru a se dezvolta in societatea utopica atat de mult asteptata.De asta o sa aiba grija generatia viitoare. Insa daca invatam din greselile trecutului putem sa facem o lume mai buna pentru copii nostri. O sa va prezint un citat de George Carlin, citat care se poate pune in aplicare in majoritatea familiilor. Iar daca vrem sa producem o schimbare, sa incepem cu copii nostri:

– Nu este important să faci copiii să citească. Copiii care vor vrea să citească vor citi. Copiii care vor vrea să învețe să citească o vor face. Mult mai important decât să înveți copiii să citească este să chestioneze ceea ce citesc. Copiii trebuiesc învățați să chestioneze orice. Să chestioneze tot ceea ce citesc și tot ceea ce aud. Copiii trebuie să învețe să chestioneze autoritatea. Părinții nu-i învață niciodată să pună la îndoială autoritatea, pentru că părinții sunt ei înșiși “autoritatea”. Nu vor să-și submineze propriile prostii în propria casă. Copiii trebuiesc avertizați că vor întâlni multe prostii de acum încolo. Cel mai bun lucru pe care-l poți face este să le spui cum este viața în această țară. Este despre o grămadă de prostii care trebuiesc detectate și evitate. –

” Natura nu a creat nici stapani nici sclavi. Iar eu nu doresc nici sa dau, nici sa primesc legi.” – Denis Diderot

Alte postari la tema:

Stapanii din umbra

Cand ne-am pierdut puterea ?

De ce vor Elitele să reducă populaţia

Iluzia libertatii


8245_626649970695148_1781188871_n    exclusiv

”Războiul e pace. Libertatea este sclavie; Ignoranţa e putere”, George Orwell

Suntem bombardati zi de zi cu mesaje despre libertate, democratie, egalitate . Media face tot posibilul sa ne informeze despre regimurile totalitariste ca o comparatie cu faptul ca noi traim intr-o lume libera. Suntem invatati de mici ca avem puterea sa ne decidem singuri soarta iar drepturile noastre sunt respectate si garantate de catre stat. Avem chiar dreptul de a ne alege conducatorii in majoritatea situatiilor si tot ce trebuie sa facem in continuare este sa muncim. Dreptul la intimitate este garantat in toate statele democtatice la fel ca dreptul la libera exprimare. Oare?

In primul rand tarile si-au pierdut suveranitatea. In momentul in care esti inglobat in datorii, te supui vointei celui ce practic te detine. Chiar daca nu oficial, toate legile ce vor fi promulgate vor fi dictate de catre noul stapan. Sistemul a fost creat in asa masura incat fara arme sau armate, fara pierderi omenesti, fara opunerea populatiei sau a claselor conducatoare, toate tarile sa fie datoare unui sistem economic. Cei aflati in spatele sistemului vor fi numiti in continuare „Elita”. Acestia au experimentat de-a lungul secolelor forme de manipulare asupra populatiilor si au convenit ca iluzia libertatii este cea mai buna. SUA a fost cel mai reusit experiment si l-au folosit ca model pentru UE, pentru ca mai tarziu sa fie folosit la nivel global. In urma cu cava timp Elita a hotarat ca este timpul sa distruga tarile Europei. Sub pretextul cresterii economice si diminuarii puterii Statelor Unite ale Americii, Uniunea Europeana s-a infiintat tocmai pentru a se distruge singura. Diferenta e ca va trage in jos o lume intreaga. Oamenii nu cunosc aceste detalii pentru ca mass-media are grija de cei ce platesc contractele de publicitate si astfel, in vazul lumii se va dezvolta acel stat la care Hitler nici nu visa.

Teoria conspiratiei este un subiect foarte bun pentru a ridiculiza aceste afirmatii. Se stie ca stapanii din umbra sunt foarte bine pregatiti in aceste tehnici de control si manipulare. Dar nu este nici o teorie ci doar o conspiratie a lor impotriva voastra. Vor sa va subjuge si vor reusi! Poti doar sa constientizezi si sa incerci sa te separi de sistem sau macar sa ne educam generatiile viitoare sa o faca. Daca se va realiza o trezire colectiva la realitatea inconjuratoare, Elita isi va amana planul iar noi putem inca spera.

Planul Elitei este de a ne revolta impotriva tiraniei si de a lupta cu armele cum am facut si in trecut. Sistemul nu poate fi invins asa. Sistemul e facut sa faca fata unei asemenea revolte, ba chiar o asteapta. Trebuie sa invatam sa luptam cu aceleasi arme cu care lupta si ei, trebuie sa folosim puterea Elitei impotriva ei. Nu te impotrivesti unui val punand ceva in calea lui ci ocolindu-l, ridicandu-te pe culmi mai inalte. Daca ei vor sa privim la televizor show-rile mondene, daca ei vor sa mancam chimicalele existente pe piata, daca ne vor sclavi la banci, daca vor sa stam cuminti in case in timp ca altii militeaza impotriva corporatiilor ce pun stapanire pe tara, etc. sa nu le facem pe plac !

A existat odata o lume mai agreabila, fara camere care spioneaza populatiile, in care calatoriile pesteocean erau placute, iar intimitatea era un drept al omului. In prezent, guvernele, sub pretextul ca fac ce e mai bine pentru cetatenii lor exercita un control tot mai mare asupra vietii acestora. Din pacate, chiar cetatenii faciliteaza erodarea propriei lor libertati, in principal pentru ca nici macar nu sunt constienti de ce se intampla. Oamenii sunt indoctrinati sa se teama de azilanti, de schimbarea climatica, de teroristii nebuni, de nicotina, calorii si Al Qaida, de extraterestrii si chiar unii de altii. Guvernele occidentale perfecteaza politicile fricii, deoarece populatiile infricosate se vor supune controlului lor fara a pune intrebari.

Va mai amintiti de „Politia Orwelliana a Gandirii”, care a folosit metode de supraveghere si profiluri psihologice pentru a interpreta viitoarele obiective ale potentialilor disidenti si deviati? Se intampla deja in Marea Britanie si SUA unde oamenii se asteapta sa fie prinsi in imaginile camerelor de 300 de ori pe zi iar convorbirile lor telefonice si mesajele pe Internet le sunt monitorizate ca activitate de rutina. Deja sistemul si-a intins tentaculele in majoritatea statelor democratice iar opunerea populatiei a fost… zero. E ciudat cum mii de oameni pot milita pentru drepturile animalelor, dar cand vine vorba de drepturile lor … Cipurile biometrice au pus stapanire pe actele de identitate ale oamenilor in schimb la TV au fost aratati cativa preoti ce vorbeau despre Anticrist. Ridiculizare la forme maxime. Primim raspunsuri de genul „suntem ingrijorati de amenintarile eroriste” insa au fost destule cazurile in care s-a demonstrat ca in spatele celor mai multe retele de terorism se afla aceiasi influenta malefica a Elitei.

Oare de ce nu observam ca aceasta libertate democratica in care traim este doar o iluzie? Oare de ce nu vad masele ca suntem vazuti ca si consumatori, statistici, roboti, in nici un caz fiinte umane? Elita a constientizat ca sclavul perfect e cel care se crede liber iar faptul ca suntem bombardati cu lozinci gen „esti minunat asa cum esti”, „totul se intampla cum ar trebui sa se intample” ” esti cel mai norocos om” nu fac decat sa completeze manipularea la care suntem supusi in visul nostru despre libertate.

„Nimeni nu este mai inrobit decat cel care crede in mod gresit ca este liber.” – Johann Wolfgang von Goethe

Alte postari la tema:

Teoria conspirației, realimentată cu sânge proaspăt.

Sfaturi practice pentru a rezista manipulărilor

Despre manipulare

De ce vor Elitele să reducă populaţia


Bilderberg-Group-web

Referitor la existenţa unui plan al Elitelor de reducere a populaţiei la nivel planetar există două opinii în rândul maselor. Unii consideră că acest lucru este doar o teorie a conspiraţiei, motivând că bogaţii au nevoie de oameni pentru a munci, pentru a plăti taxe şi pentru a consuma produsele corporaţiilor şi deci, dacă vor fi mai puţini oameni, atunci şi profiturile acestora ar scădea. Cealaltă tabără susţine teoria oficială, aceea că suntem prea mulţi şi planeta nu ne mai poate hrăni şi susţine pe toţi, aşa că trebuie să ne mai împuţinăm, „ca să salvăm planeta”.

Amândouă opiniile nu sunt greşite. Elitele doresc într-adevăr să reducă populaţia, dar nu pentru a salva planeta, care nu are nevoie de noi pentru a se salva şi nici nu este în vreun pericol, ci dintr-un calcul pur economic. Pe vremuri forţa de muncă umană era indispensabilă; cu cât existau mai mulţi sclavi, atunci şi productivitatea muncii era mai mare, civilizaţia putea să meargă înainte şi cei bogaţi puteau trăi în luxul pe care epoca respectivă îl permitea. Chiar şi după începutul erei industriale, numărul muncitorilor era determinant pentru economie şi pentru creşterea producţiei de bunuri. Dar, pe măsură ce tehnologia a avansat şi munca umană, chiar şi cea calificată, a fost înlocuită cu cea a maşinilor şi mai nou a roboţilor, atunci o parte din oameni au cam rămas pe dinafară.
Şi pentru că lăcomia patronilor cere optimizarea permanentă a profitului, aceştia au căutat mereu soluţii de a executa munca într-o firmă cu un număr cât mai redus de personal, astfel că a apărut şomajul şi creşterea continuă a celor care nu mai puteau fi absorbiţi de „piaţa muncii”.

Dacă am trăi într-o lume utopică, ca aceea descisă în unele cărţi şi filme SF, într-un viitor nu prea îndepărat, toată munca ar trebui să fie făcută de maşini, iar oamenii nu ar mai trebui să muncească decât într-o foarte mică măsură, dedicându-şi viaţa activităţilor, cultural-artistice, ştiinţifice şi spirituale.
În realitate lucrurile nu stau aşa. Capitalismul este un sistem care a fost creat de către cei bogaţi şi doar pentru folosul celor bogaţi, aşa că aceştia îi consideră pe foştii muncitori, care acum, din punct de vedere economic, sunt în plus, reprezentând doar nişte „consumatori inutili”. După cum cred că v-aţi dat seama, capitalismul nu tratează omul ca pe o persoană, ci ca pe o „resursă umană”, o piesă într-un angrenaj economic, iar munca salariată este considerată o marfă, care în ultimul timp a devenit tot mai ieftină şi nevandabilă.

Deci Elitele vor să păstreze numai acel număr de indivizi care sunt strict necesari sistemului, pe restul având în plan să îi reducă fie prin controlul naşterilor („educaţie sexuală”, contracepţie, homosexualitate, distrugerea familiei), fie prin creşterea prin diverse metode a mortalităţii (chimicale în hrană, vaccinuri, virusuri, catastrofe provocate, războaie, crize etc.)
Dacă sunteţi atenţi pe piaţa muncii la locurile de muncă, ce încă „sunt sigure”, veţi vedea că predomină slujbele în domeniul serviciilor, adică bucătar, chelner, vânzător, şofer, al divertismentului, cântăreţi, actori, moderatori de televiziune, profesiile bazate pe „creier”, adică cercetător ştiinţific, medic, avocat, profesor, la care se mai adaugă munca de birou în corporaţii şi posturile din administraţia de stat, serviciile publice şi armată. Sectorul industrial şi agricol, unde în trecut erau cei mai mulţi angajaţi sau mici antreprenori, sunt într-o continuă scădere, aici munca fiind tot mai mult automatizată şi robotizată.

Dacă aruncăm o privire la nivel global, observăm că aproape toate corporaţiile occidentale şi-au mutat producţia industrială în Asia, unde populaţia este foarte mare, în vreme ce statele vestice se confruntă cu o scădere tot mai accentuată a populaţiei din cauza reducerii natalităţii, ca efect al stilului de viaţă modern şi al scăderii ratei fertilităţii.
Acest fenomen nu este întâmplător, ci este efectul planului Elitelor de reducere a populaţiei. Vestul va fi depopulat pentru că aici vor trăi doar cei foarte bogaţi, care au nevoie de spaţii largi, nelocuite, unde să se distreze doar ei, iar Orientul va mai fi folosit o perioadă ca sursă de sclavi pentru producţie, până cât robotizarea şi automatizarea economiei va fi aproape de 100%. După aceea, singurele locuri de muncă vor mai fi doar cele de servitori pentru bogătaşi şi personal de supraveghere pentru roboţi, maşinării şi infrastructuri de comunicaţii şi control social electronic. Reproducerea pentru săraci se va face probabil doar în laborator şi pe bază de autorizaţie de la Guvernul Mondial.

Deci, în concluzie, la întrebarea, de ce vor Elitele să reducă populaţia planetei, răspunsul e foarte simplu: pentru că nu mai au nevoie de atât de mulţi sclavi!

Dan Tănăsescu

Alte postari la tema:

Al treilea razboi mondial – scenarii

Controlul mental asupra oamenilor

Solutii… pentru adormiti

10 războaie americane şi zece minciuni mediatice planetare


war2

1. Vietnam (1964-1975)
Minciună mediatică: August 2-3, 1964, Pentagonul afirmă că forţele militare ale Vietnamului de Nord atacă două distrugătoare americane aflate în Golful Tonkin.
Ulterior s-a aflat: Nici un vas nu a fost vreodată atacat. Casa Albă a inventat povestea.
Obiectivul real: Anularea independenţei vietnameze şi menţinerea dominaţiei americane în Asia de Sud-Est.
Consecinţe: Milioane de victime (numărul lor exact nu este cunoscut, evaluările sunt cuprinse între 2 şi 4), malformaţii genetice (Agentul Orange), probleme sociale masive.

2. Grenada (1983)
Minciună mediatică: Mica insulă din Caraibe este acuzată că instalează o bază militară sovietică şi ameninţă vieţilor studenţilor medicinişti americani.
Ulterior s-a aflat: Complet fals. Preşedintele american Reagan a inventat totul fără nici un fundament.
Obiectivul real: Oprirea reformelor sociale şi democratice ale primului-ministru Bishop (care a fost asasinat). Reagan spunea: “Nu putem permite apaşilor comunişti să se infiltreze în grădina noastră…”
Consecinţe: Invazia puşcaşilor marini, represiunea brutală şi restaurarea controlului Washingtonului.

3. Panama (1989)
Minciună mediatică: Scopul invaziei puşcaşilor marini era arestarea preşedintelui Noriega pentru trafic de droguri.
Ulterior s-a aflat: Noriega, care beneficiase anterior de sprijinul CIA, ceruse canalul Panama pentru ţara pe teritoriul căreia se afla, şi terminarea închirieri americane. Intolerabil pentru SUA.
Obiectivul real: Menţinerea controlului american asupra rutelor maritime strategice.
Consecinţe: Bombardamentele americane au ucis între 2000 şi 4000 de civili. Ignorate de mass-media.

4. Iraq (1991)
Minciună mediatică: Iraqienii au furat incubatoare din maternităţile kuweitiene.
Ulterior s-a aflat: Emirul Kuweitului a plătit agenţia de publicitate Hill & Knowlton, care a inventat minciuna.
Obiectivul real: Anularea rezistenţei Orientului Apropiat în faţa Israelului şi a înaintării independenţei în raport cu dominaţia americană.
Consecinţe: Nenumărate victime de război, urmate de un embargou de lungă durată, care a vizat şi medicamentele.

5. Somalia (1993)
Minciună mediatică: Kouchner apare ca erou al campaniei umanitare în Somalia.
Ulterior s-a aflat: Patru companii americane au cumpărat drepturile asupra unui sfert din petrolul somalez.
Obiectivul real: Controlarea militară a unei regiuni strategice.
Consecinţe: Incapabil să controleze Somalia, Washingtonul menţine această ţară în haos prelungit.

6. Bosnia (1992-1995)
Minciună mediatică: Ruder Finn şi Bernard Kouchner vorbesc despre “lagărele de exterminare sârbeşti”.
Ulterior s-a aflat: Ruder Finn şi Kouchner au minţit. Lagărele respective conţineau prizonieri de război în vederea schimburilor ulterioare. Preşedintele bosniac musulman Iţenegovic a admis acest lucru.
Obiectivul real: Distrugerea Yugoslaviei socialiste, a sistemului ei de securitate socială, în vederea instaurării controlului multinaţionalelor, a controlării fluviului Dunărea şi a drumurilor strategice din Balkani.
Consecinţe: Patru ani de război înfiorător pentru toate naţionalităţile (bosniaci, sârbi şi croaţi). Provocat de către Berlin, prelungit de Washington.

7. Yugoslavia (1999)
Minciună mediatică: Sârbii comit genocid împotriva albanezilor kosovari.
Ulterior s-a aflat: Pură invenţie, aşa cum purtătorul de cuvânt oficial NATO, Jamie Shea, a admis.
Obiectivul real: Transformarea NATO într-o forţă poliţienească globală şi impunerea controlului NATO în Balkani. Instalarea unei baze militarea americane în Kosovo.
Consecinţe: 2000 de victime ale bombardamentelor NATO. Purificare etnică în Kosovo pusă în practică de către UCK, sub acoperirea NATO.

8. Afghanistan (2001)
Minciună mediatică: Bush vrea să se răzbune după 9/11 şi să-l captureze pe Bin Laden.
Ulterior s-a aflat: Nici o dovadă n-a existat despre Al-Qaida. În orice caz, talibanii propuseseră să-l extrădeze pe Bin Laden.
Obiectivul real: Controlarea militară a acestei regiuni asiatice strategice, în vederea construirii unei conducte de-a lungul Afghanistanului care să controleze rezervele de petrol din Asia de Sud.
Consecinţe: Ocupaţie pe termen lung, creştere masivă a producţiei şi a traficului de opium.

9. Iraq (2003)
Minciună mediatică: Saddam posedă arme de distrugere în masă. A afirmat-o Colin Powel la Naţiunile Unite.
Ulterior s-a aflat: Casa Albă a ordonat agenţiilor de spionaj să falsifice rapoartele sau să le inventeze pur şi simplu (afacerea Libby).
Obiectivul real: controlarea tuturor resurselor pentroliere şi abilitatea de a îndepărta rivalii: Europa, Japonia, China…
Consecinţe: Iraqul a fost scufundat într-un haos sângeros.

10. Venezuela (2008?)
Minciună mediatică: Chavez sprijină terorismul, importă arme, este un dictator (pretextul definitiv nu a fost încă ales).
Ce ştim acum: Mai multe baloane mediatice au fost deja înţepate şi s-au dezumflat: Chavez trage în propriul popor, Chavez anti-semit, Chavez militarist… Încercările de demonizare continuă.
Obiectivul real: Multinaţionalele americane doresc să menţină controlul asupra petrolului şi a celorlalte resurse sud-americane, temându-se de eliberarea socială şi democratică a Americii Latine.
Consecinţe: Washingtonul duce un război global împotriva tuturor ţărilor Americii Latine: lovituri de stat, sabotaj economic, jaf, amplasarea bazelor militare lângă resursele naturale…

Concluzie:
O campanie masivă de minciuni mediatice precede orice război. Iar lista este departe de a fi completă! Pentru a opri războaiele, trebuie mai întâi să demascăm aceste minciuni mediatice cât mai repede cu putinţă, şi la cea mai mare scară. În războiul informaţional, tu eşti un luptător!

sursa

Guvernul Mondial


steme_masonice

 

Cele mai mari puteri ale lumii au încercat, după Al Doilea Război Mondial, să conducă celelalte state, supunându-le economic, prin oameni de afaceri cărora nu le-au fost îngrădite sferele de influență și care au fost puternic susținuți de organizații de lobby. Liderii globali au cumpărat cele mai importante industrii ale diverselor state și au impus pe piețe alimente și alte produse internaționale în detrimentul celor autohtone, au creat legi și directive mondiale, ceea ce a condus la o puternică influență politică a conducătorilor lumii; prin companiile de lobby au influențat sau chiar dictat politicile naționale ale țărilor, iar cu ajutorul ONG-urilor au creat un anumit tip de „om nou”.

Guvernul Mondial funcționează ca un organism bazat pe o legătură ombilicală între statele membre ale Grupului celor Opt (Rusia, Germania, Franța, SUA, Italia, Marea Britanie, Canada și Japonia), instituții bancare ale acestora, organisme internaționale, organizații de lobby, politicieni, mass-media, afaceriști, servicii secrete, grupări de crimă organizată, instituții de învățământ, ONG-uri, fundații, cluburi și reprezentanți ai principalelor industrii în dezvoltarea unui stat. ZIUAnews vă prezintă harta Guvernului Mondial, constând în țările membre ale Grupului celor Opt și relațiile dintre acestea, personalități politice reprezentative ale lor și altor state, pentru a se înțelege concret modul în care se produc dezvoltarea economică, implementarea politicilor fiscale, importanța rețelelor mafiote în creșterea bugetară a unui stat și parteneriatele dintre țări, dar și puterea de decizie pe care anumiți lideri din statele membre G8 o au dincolo de granițele țărilor, prin implicarea acestora în diverse afaceri.

„Terapia de șoc”, susținută de Soros

Unul dintre cei utilizați este omul de afaceri George Soros care a fost un partizan înfocat al așa-numitei „terapie de șoc” susținută de fostul premier Margaret Tatcher și ex-președintele George Bush Senior, după căderea Zidului Berlinului. Fundațiile conduse oficial de George Soros au avut un rol marcant în a influența statele est-europene – precum Polonia și Rusia – să adopte politici și economii neoliberale. Bucurându-se de sprijinul fostului președinte sovietic Mikhail Gorbachov și ex-premierului Margaret Teatcher, Soros a atins apogeul influenței sale în Uniunea Sovietică, în momentul în care i s-a cerut să înființeze o echipă – din care să facă parte șeful Institutului Pământului din America, Jeffrey Sachs, și fostul președinte al Comisiei Europene, Romano Prodi – care să critice planul Shatalin, bazat pe stilul FMI de introducere a „terapiei de șoc”.

Prețul aurului, fixat în banca familiei Rotschild

George Soros a cooperat de-a lungul timpului cu familia Rotschild, în sediul unei bănci a acesteia fixeându-se zilnic prețul aurului. Mai exact, compania NM Rotschild găzduiește întâlnirile dintre reprezentanții sistemului bancar de investiții la nivel mondial: Deutsche Bank, HSBC, Scotia Mocatta și Société Générale. Președintele acestei comisii care stabilește zilnic prețul metalului prețios este desemnat prin tradiție de banca Rotschild, cu toate că instituția este, în cea mai mare parte a ei, retrasă din sistemul de tranzacționare. Originară din Germania, familia Rotschild a instituit o dinastie bancară europeană începând din secolul al XVIII-lea, ce a depășit unele dintre cele mai puternice familii bancare ale timpului, precum Baring și Berenberg. În anii 1800 afacerile familiei Rotschild au cunoscut cea mai mare dezvoltare, averea lor fiind considerată a fi una de neîntrecut în istoria lumii moderne.
James Wolfersohn este cel care face legătura dintre familia Rotschild, Banca Mondială și think tank-ul acesteia din urmă – Institutul Băncii Mondiale. Banca Mondială derulează diverse tranzacții cu Banca Asiatică de Dezvoltare, Banca Africană de Dezvoltare și Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare.

George Bush Sr., implicat în dispariția firmei Yukos

Un alt exemplu al legăturilor puternice între conducători politici ai marilor puteri mondiale, organizații și oameni de afaceri îl reprezintă fărâmițarea celei care a fost cea mai mare companie de petrol din Rusia. George Bush Senior face parte din grupul Carlyle – una dintre principalele firme globale cu capital privat. În 2003, gruparea a organizat un dineu la care au fost invitați și doi membri ai Consiliului Director al Fundației „Deschide Rusia” – fostul secretar de stat Henry Kissinger și Mikhail Hodorkovsky (președintele firmei petroliere rusești „Yukos”). Evenimentul a reprezentat un prilej pentru Bush de a propune cumpărarea grupului Alfa (Alfa Bank – cea mai importantă bancă privată din Rusia), contra sumei de 500 de milioane de dolari. În același weekend, fostul președinte american s-a întâlnit cu Vladimir Putin, încercând să-l convingă pe acesta din urmă să vândă cel mai important producător de petrol rusesc – Yukos. Ajutorul pe care Putin i l-a acordat lui Bush a constat în încarcerarea lui Hodorkovsky, ceea ce a condus la împărțirea acțiunilor pe care acesta le deținea în Yukos între lordul Jacob Rotschild – membru al fundației „Deschide Rusia” și care face parte din familia Rotschild, prezentată anterior – și americanii din grupul Carlyle.

Banca Germană, active la JP Morgan

Forumul Economic Davos – de sprijinul căruia se bucură și regina Rania a Iordanului și lordul Carey of Clifton – este organizația de lobby de care este legată Banca Germană, prin președintele Comitetului Executiv Josef Ackemann. Instituția bancară deține active la compania J.P. Morgan, cea despre care ZIUAnews a dezvăluit că a încercat să medieze datoria istorică pe care Irakul o are pentru România. Printr-o legătură ombilicală formată între instituții și reprezentanți ai acestora, numele companiei J.P. Morgan este asociat cu cel al producătorului farmaceutic GlaxoSmith Klein, cel al băncii centrale newyorkeze Federal Reserve, think tank-ului Nixon, precum și alte instituții bancare – Citigroup Inc, State Street Coorporation, Fidelity.

Liderii lumii au învățat după două războaie mondiale că cel mai ușor poți să pui în genunchi un stat nu cu AKM-ul, cu tunurile sau cu bombele nucleare, ci luându-i tot ce are, cu permisiunea doar de a supraviețui.

sursa

Stapanii din umbra


images

Lumea in care traim este condusa de anumite forte despre care omul de rand poate doar sa-si imagineze. Tot mai multi oameni nu mai sunt multumiti de variantele oficiale oferite de catre media. Evenimentele ce se intampla pe mapamond tind sa degenereze in conflicte tot mai mari iar cei aflati la putere nu par a face nimic spre a remedia acest lucru. Din contra, stirile alternative la care avem acces relateaza o realitate cu totul diferita de ce vedem in jurul nostru. In ultimul rand chiar si faptele istorice care erau de necontestat par sa se clatine. Vedem cum pe zi ce trece sistemul incearca sa ne subjuge pana si in modul de gandire; mai nou daca nu gandesti ca majoritatea esti proscris. In aceasta mare de oameni sunt persoane care refuza sa se supuna sistemului oficial si cauta sa caute dovezi spre a le prezenta multimii in speranta ca odata acoperita o arie cat mai mare a populatiei adevarul va fi aflat.

Trebuie sa recunoastem ca suntem o rasa de roboti. Spunand asta, ma refer la faptul ca majoritatea oamenilor au ganduri care le-au fost puse de cineva sau altceva. Societatea a fost bazata pe ideia de supunere si aprobare totala. Am devenit o rasa cu minti programate care pot fi pacalite sa creada si sa faca orice. Picatura de minciuni si dezinformari continua sa ne bombardeze prin intermediul sistemului politic, media, religie, scoli, universitati. Dar, incet, la inceput, si acum si mai repete, robotii se trezesc. In schimbul acceptarii unei diete zilnice de control mental, din ce in ce mai multi oameni privesc lumea intr-o noua lumina si pun intrebari pe care inainte nu le-au mai pus.

Asadar, stim ca lumea este controlata de mii de ani de catre anumite grupuri de interese religioase, politice si financiare ce ne manipuleaza. Stim ca ei fac legi si revolutii, ei instaureaza guverne, ei hotarasc ce tari dispar pentru ca altele sa le ia locul. Ei „fabrica” noi ideologii si chiar religii. Au creat toate ideologiile politice de la fascism trecand prin comunism si capitalism, aducandu-ne in ce-a de-a doua criza economica inaintea unui nou razboi mondial . Au eliminat comunismul din istorie ca pe o masea stricata atunci cand au considerat ca nu mai corespunde cu planurile lor. Ei fauresc tratatele militare si economice internationale, ei schimba regimuri politice si presedinti de state, ca pe niste simple piese uzate ale unei masini. Toate marile evenimente ale trecutului – de la revolutiile politice si culturale pana la marile inventii si realizari stiintifice si chiar la cataclismele asa-zis naturale – sunt opera Lor. Pentru ei, Lojile Masonice de orice rit, N.A.T.O., Grupul Bilderberg, O.N.U., Comisia Trilaterara, defuncta U.R.S.S. si alte organizatii pe care le-am vazut sau le vedem inca defiland pompoase la televizor, nu sunt altceva decat „terenul de lucru” al stapanilor din umbra.

Intrebarea este de ce ? Cat poate trai un om sa se bucure de placerile vietii? Cateva zeci de ani? Planurile lor se intind pe secole, de ce? Pentru urmasi? Ar putea niste oameni atat de egoisti sa se gandeasca la viitorul copiilor lor? Ce stiu ei? Cred oare ca viata este numai una si atunci merita traita din postura unui zeu, caci dupa ea nimic nu mai conteaza? Este putin probabil sa fie atat de naivi, de vreme ce nu vor ca noi sa aflam de puntile spre lumea spirituala. Stiu ei mai multe decat ne inchipuim, care le sunt resorturile? Este intr-adevar o conspiratie sau doar un curs evolutiv firesc, natural ? Oare poti primi raspunsuri la intrebarile astea dintr-o masina luxoasa, cu un telefon performant in mana si cu o vestimentatie la moda pe trup?

Alte postari la tema:

Despre manipulare

Solutii… pentru adormiti

Schimbarea vine de la voi, sau de la ei ?

Manipularea prin intermediul extraterestrilor


billederall-seeing-eye

Nu vreau sa discreditez ideea existentei extraterestrilor prin acest material, nici nu afirm ca e imposibil ca ei sa viziteze constant acest colt de galaxie. Pur si simplu cred ca oamenii pot fi manipulati foarte usor, in special cu fenomene pe care nu le stapanesc. Elitele au inteles asta foarte bine, din cele mai vechi timpuri.

In istoria moderna, cel mai controversat subiect il reprezinta extraterestrii. Fiinte apartinand altor planete, sau mai nou altor planuri paralele cu al nostru, ne-au vizitat si continua sa ne supravegheze constant din oarece motive. In timp ce unele tabere sustin ca suntem un fel de gradina zoologica a acestor fapturi extradezvoltate tehnologic, altii sunt de parere ca ne vor binele si doresc ca noi sa atingem acel nivel spiritual si tehnologic cu al lor. Teoriile conform carora am fost creati de catre ei abunda inca din anii ’60 prin aducerea de dovezi, unele mai fantastice decat altele. Cele mai concludente teorii, inspirate din vechile mitologii, alaturi de anumite descoperiri arheologice ignorate de catre comunitatea oficiala in domeniu, par a fi surse pentru mai multe persoane ce au demonstrat, mai mult sau mai putin, existenta acestor creaturi pe planeta noastra in trecutul indepartat.

Mesajele anticilor, desi aflati la mii de kilometrii distanta unii de altii, par a afirma acelas scenariu. Legendele locale din Africa pot fi comparate cu miturile Indiene sau cu povestirile amerindienilor. Toate indica faptul ca am fost creati asemanator zeilor iar majoritatea regulilor de conduita civica si morala se intrepatrund. Insasi religiile aparute in urma acestei „convietuiri” cu zeii par sa se asemene, desi unele s-au ramificat insa baza dogmatica a ramas ceiasi. Asemanarile merg mai departe si descriu ca zeii au plecat, sau au disparut din peisajul autohton, promitand insa o intoarcere in forta.
De peste o jumatate de secol am fost antrenati in cursa vanarii omuletilor verzi sau gri. Nave cu forme ciudate au aparut de nicaieri, cutrierand intreaga planeta, punand pe jar autoritatile si inducand spaima in randul populatiei.la inceput toata lumea era de acord ca aceste fapturi sunt aici sa ne distruga. Treptat, treptat aceasta teama s-a transformat in curiozitate, ca mai tarziu adoratia fata de aceste fiinte, devenite ulterior spirituale, sa atinga cote ridicole. Sectele ce promovau noua religie au inceput sa adune mii de adepti, unele ajungand la ordinul milioanelor, rivalizand cu alte religii aparute de sute de ani.

Pentru mine asta este doar un exemplu ca rasa umana nu a evoluat deloc fata de cei ce isi confectionau arcuri si se aruncau la pamant ori de cate ori un fulger isi facea loc printre nori. Teama de necunoscut ne face sa fim vulnerabili. In alta categorie se incadreaza cei ce au vazut o modalitate de profita de pe urma gloatei necunoscatoare. De parca nu era de ajuns, renumiti oameni de stiinta au cazut in aceiasi capcana si au elaborat teorii care mai devreme sau mai tarziu s-au dovedit a fi false. Cum spuneam la inceput, pe parcursul istoriei a existat un grup exclusivist de elite care a controlat marea majoritate a oamenilor. Desi in trecut aceste grupuri existau in paralel in parti diferite ale globului, pe parcurs s-au omogenizat, sau o ramura a preluat conducerea celorlalte, continuand planul. Ceea ce majoritatea oamenilor nu realizeaza este ca deja traim intr-o teocratie nedeclarata. Lucrurile s-au petrecut pe tacute, in secret. Ceea ce nazistii, cu al lor cult, nu au putut realiza pe fata, se face acum pe ascuns. Este o continuare a celui de-al Doilea Razboi Mondial. Oamenii vor sa auda asa ceva, sunt constient de acest lucru.

Intr-o era tehnologica, povestile cu zei si zane isi ating scopul doar in cazul oamenilor educati in mod strict dogmatic sau cu un coeficient de inteligenta redus. Pentru asta trebuie elaborate planuri care sa demonstreze stiintific existenta materialelor ce se vor implementate. In plus oamenii sunt fascinati de o posibila intalnire cu extraterestri. Orice lumina difuza de pe cer devine, in ochii unora, motiv de conspiratii si povesti cu OZN-uri misterioase si extraterestri care ne invadeaza planeta. Extraterestrii au fost mereu o reteta comerciala de succes. Este important sa intelegem ca in jurul intregii problematicii extraterestre exista o enorma si sofisticata campanie dedezinformare: cel putin 90% din imaginile si informatiile oferite publicului sunt selectate pentru a evoca frica urmata de ura fata de tot ceea ce este extraterestru. Filmele, emisiunile TV si cartile referitoare la subiect demonstreaza acestpunct de vedere: daca cineva ar lua in seama toate aceste gunoaie, s-ar putea crede ca in America o persoana din douae rapita din casa sa in mijlocul noptii si torturata. Pur si simplu nu este adevarat. Frica si groaza se vand cel mai bine, siunii beneficiaza de pe urma unei populatii terifiate si gresit informate. Stim ca exista operatiuni paramilitare clandestine,controlate de un grup din umbra, ce insceneaza evenimente OZN false.

De-a lungul istoriei teoreticienii conspirationisti au „descoperit” mai multe proiecte ce urmau, sau urmeaza, schimbarea de mentalitate colectiva pentru atingerea anumitor scopuri.

Proiectul Blue Beam este o teorie a conspiratiei propusă de Serge Monast care sustine că NASA împreună cu Natiunile Unite incercă sa implementeze pe scara globala religia New Age prin intermediul unei simulari tehnologice 3D a celei de a doua veniri a lui Iisus Hristos. Aceste acuzatii au aparut într-o prezentare audio din 1994 publicata ulterior în cartea sa „Proiectul Blue Beam (NASA)”. Sustinatorii acestei teoriei sustin ca Monast și un alt ziarist, care au murit amandoi de atacuri de cord în 1996, au fost, de fapt, asasinati. Incă din 1994 el spunea intr-un interviu ca a fost amenintat in mod repetat de primul ministru canadian si de Vatican. Sub pretextul că nu are voie sa isi educe copiii acasa, autoritatile l-au arestat si i-au sechestrat familia. Intors acasă, Serge Monaste, care nu suferise niciodată de probleme cardiace, a avut un atac de cord în urma caruia a murit.
“Blue Beam (raza albastră) este un proiect al NASA care presupune patru direcţii de parcurs pentru implementarea noii religii mondiale New Age. Această religie este chiar baza noului guvern mondial, pentru că fără aducerea omenirii în această sclavie spirituală dictatura Noii Ordini Mondiale nu ar fi posibilă.“ afirma Serge Monast in cartea sa.
“Primul pas în acest proiect vizează discreditarea sau re-evaluarea tuturor cunoştinţelor religioase de până acum. Prin crearea unor cutremure artificiale în locaţii precise de pe planetă, în care s-a presupus mereu că se ascund secrete importante, se va urmări scoaterea la lumină a unor aşa-zise noi descoperiri arheologice prin intermediul cărora se va “dovedi” că doctrinele marilor religii sunt false.“
„Al doilea pas al proiectului NASA presupune organizarea unui gigantic spectacol holografic proiectat chiar pe cer, astfel încât să fie vizibil pe întreaga planetă, care va simula venirea lui Mesia. Prin emisia unor unde care acţionează direct asupra creierului, fiecare om va vedea în această hologramă pe Mântuitorul specific religiei sale şi îl va auzi vorbindu-i în limba lui.”
„A treia direcţie de dezvoltare a proiectului Blue Beam care vizează comunicarea telepatică şi electromagnetică prin unde de joasă, foarte joasă şi extrem de joasă frecvenţă care îi va face pe oameni să creadă că îl aud pe propriul lor Dumnezeu vorbindu-le. Astfel de unde generate de computer vor fi transmise prin intermediul sateliţilor şi vor interacţiona cu gândirea naturală, făcând să apară ceea ce se numeşte „vorbire artificială”.
„A patra dimensiune a proiectului Blue Beam include controlul total asupra planetei. Pentru aceasta se va simula o invazie extraterestră în marile oraşe ale lumii. Se mizează pe faptul că ţările care deţin armament nuclear îl vor utiliza pentru a se apăra de acest pericol, devenind apoi total vulnerabile faţă de adevăratul atac, ce va fi realizat ulterior de guvernul din umbră.”

Proiectul Ummo reprezinta cel mai bun exemplu de manipulare in masa in domeniul OZN. Jose Luis Jordan Pena a fost un psihiatru de origine spaniola care a elaborat o teorie conform careia in jur de 79% dintre oameni, apartinand oricarei paturi sociale pot fi manipulati la scara mare tocmai datorita fenomenului paranoic ce se afla in subconstientul nostru. Comunitatea stiintifica nu a fost de acord cu teoria sa asa ca omul a trecut la demonstrarea conceptiilor sale.
Pena si-a inceput planul referitor la Raportul UMMO lansand un zvon neadevarat cu privire la prabusirea unui OZN intr-o zona rau famata a capitalei Madrid. Pentru a da autenticitate spuselor sale si a crea confuzie si panica in randul populatiei, el a venit si cu dovezi palpabile: monstre dintr-un material plastic obisnuit care se foloseste in cazul programelor spatiale desfasurate de NASA si care era cu totul necunoscut in Spania. Ba mai mult, Pena a declarat ca a gasit bucata de obiect extraterestru el insusi la locul prabusirii si ca acesta are o compozitie chimica inexistenta pe Pamant, fiind deci de provenienta extraterestra. Avand calea pavata inainte, psihiatrul isi continua planul si dezvaluia identitatea rasei extraterestre vizitatore: ummitii, descendenti de pe indepartata planeta UMMO.Raportul prevede si corespondente ce ar fi avut loc intre psihiatrul spaniol si extraterestrii dintr-o alta lume. Scrisorile fac parte din dosarul UMMO, fiind scrise chiar de psihiatrul ce isi aratase in timpul acestei farse si un deosebit talent scriitoricesc.
Extraterestrii povesteau despre societatea, obiceiurile, organizarea si credintele lor „de acasa”. Fiecare epistola era anonima, scrisa – in mod ciudat – de mana, si se pare ca Pena le trimitea, pesemne dupa ce le primea de la extraterestri, catre oameni reputati de stiinta, filosofi, ziaristi si cercetatori.Pe deasupra, el mai facea parte si dintr-o asociatie pro-extraterestri care se intalnea in mod frecvent prin cafenelele din Madrid unde discuta si emitea ipoteze cu privire la civilizatii extraterestre. Povestea ia o turnura cu totul dramatica in acest punct, caci in urma scrisorilor primite, Sesma incepe sa emita propriile mesaje in care spune ca a fost contactat telefonic de ummiti, care i-au transmis ca este vointa extraterestrilor ca acestia sa se faca cunoscuti Terrei. In plus, el declara ca a primit vesti referitoare le diferentele incredibile dintre ummiti si pamanteni, insa si asemanari referitoare la perioadele istorice de conflict. Desi povestea se vedea de la o posta ca era cusuta cu ata alba, cei care doreau cu ardoare sa creada in extraterestri luau de bun tot ce li se aducea pe tava.
Raportul UMMO spune ca Sesma continua sa povesteasca din cele ce ii spuneau ummitii, ajungand si la istoria acestora, una tiranica in care doua femele ummite au distrus toata civilizatia, scufundand-o in teroare si genocid. Centraele nucleare, bazele de date si bibliotecile fusesera toate distruse pana cand un mesia a izvorat si a propovaduit existenta – surpriza, sau nu! – a unui singur dumnezeu drept. Deci si omuletii verzui cu antenute ar fi avut propriul reformator religios care a salvat lumea proprie! In acest punct, isteria ajunsese deja si in Franta si Italia, acolo unde erau publicate orice amanunte din ce se mai intampla cu extraterestrii. Mii de oameni ce proveneau din culturi diferite si cu pregatiri educationale diferite priveau cu aviditate si sorbeau orice informatie referitoare la extraterestrii anonimi inventati de un psihiatru spaniol care nu mai stia cum sa se spele pe maini de isteria pe care o provocase.
Raportul UMMO a ridicat semne mari de intrebare ale oamenilor de stiinta cu privire la reactia opiniei publice in cazul unui contact real cu fiinte din alte lumi. Daca la scara colectiva oamenii au reactionat in acest fel, cine stie cum vor reactiona la nivel individual? Elitele au invatat ceva din asta si spera totusi ca, pe viitor, in cazul in care un contact cu extraterestrii ar avea loc, oamenii sa reactioneze mult mai calm.Tocmai de aceea emit teoria careia majoritatea fenomenelor supranaturale pot fi puse pe seama manipularii.

Razboiul lumilor – Poate cel mai cunoscut precursor al isteriei UFO e actorul, regizorul, producatorul si scenaristul american Orson Wells. Cu o zi inainte de Halloween, pe 30 octombrie 1938 a avut loc una dintre cele mai interesante transmisii radio din istorie. Reteaua de radio CBS a difuzat o versiune radiofonica a romanului science-fiction al lui H.G Wells “Razboiul Lumilor”,avandu-l in rol principal pe Orson Welles. Autenticitatea transmisiunii a fost realizata prin numeroase tehnici utilizate de creatori cu scopul de a capta pe cat posibil atentia publicului.CBS anuntase la inceptul emisiunii de radio ca ce va urma este doar o o piesa de teatru radiofonic, insa multi ascultatori au pierdut primele secunde ale emisiunii.Emisiunea radio fusese integrata intr-un program aparent obisnuit,cuprinzand printre care si un buletin meteorologic.Aceasta transmisie a fost la un moment dat perturbata de “o stire de ultima ora” privind o invazie martiana.La auzul descrierii unor creaturi martiene cu tenatacule,multi oameni au iesit pe strada,s-au ascuns in pivnita,si-au incarcat armele, unii chiar si-au invelit capetele in prosoape ude ca protectie impotriva gazului otravitor martian.Conform unui studiu,din totalul ascultatorilor circa 6 milioane au crezut ca invazia martienilor chiar are loc.Aceasta a fost un bun exemplu de isterie in masa si totodata un exemplu concret care arata ca acest experiment a fost unul planuit pentru a interpreta perceptia oamenilor simpli si comportamentul lor in cazuri extreme.Fenomenul produs de psihoza in masa a fost denumit contagiune si consta in transmiterea rapida la nivelul grupurilor de indivizi a emotiilor,a manifestarilor.Din moment ce panica si confuzia s-a instaurat la nivelul multimilor de oameni, individul reactioneaza prin a se adapta reactiilor celorlalti.In 30 octombrie ‘38, printr-o emisiune radiofonica ce a adaptat „Razboiul Lumilor“ pentru a suna ca o transmisiune de stiri, in care era anuntata o invazie extraterestra, populatia din New Jersey a fost adusa la stadiul de panica.

Exemplele de mai sus nu reprezinta imaginea de ansamblu si nu demonstreaza ca aceste fiinte extraterestre nu exista, ci doar capacitatea elitelor de a folosii acest subiect in interes propriu. In ultimul timp asistam la o agresivitate din partea acestor entitati care, in loc sa aterizeze in anumite locuri de pe glob, ( dupa logica multora ) prefera sa se „ascunda” in diferite puncte ale mapamondului. Pana si elevii sunt pregatiti, mai nou, cum sa reactioneze in cazul unei intalniri de gradul trei, cum sa investigheze singuri cazul si cum sa raporteze de urgenta autoritatilor ceea ce se intampla. Astfel de demonstratii au loc cu regularitate inca de anul trecut, doar numarul lor din ce in ce mai mare demonstrand ca este o situatie cat se poate de serioasa. Numarul fenomenelor care implica OZN-uri a crescut simtitor in Marea Britanie in ultimii doi, situatii similare intalnindu-se si in China, SUA sau Rusia.
Agentiile de informatii secrete din intreaga lume au declasificat mai multe sute de rapoarte ce confirma existenta, sau contactul sub diferite forme, cu rase din afara spatiului cosmic. Oare de ce se fac tot mai multe documentare cu privire la invaziile extraterestrilor? Suntem pregatiti. Suntem impinsi sa credem ceea ce era deja evident. Peste 77% din americani cred ca exista dovezi despre existenta extraterestrilor si a vizitelor lor pe planeta noastra. Contrar intelepciunii si logicii conventionale, oamenilor le place sa creada in „lucruri ciudate” si au tendinta de a cauta si interpreta dovezile in sensul favorabil existentei extraterestrilor.

„Exista un grup restrans de oameni care conduc programele secrete despre OZN-uri.In ceea ce priveste cunoasterea completa a lucrurilor si autoritatea operationala – adica autoritatea executiva – aceasta nu are chiar nimic de-a face cu Presedintele SUA sau cu Congresul. Cu ajutorul arsenalului de arme electromagnetice si psiho-operationale si prin constructia de nave extraterestre dupa modele originale capturate, guvernul din umbra s-a implicat in scenarii de rapiri false si e posibil sa puna la cale un fals atac extraterestru” – Steven Greer

Alte postari la tema:

Extraterestrii in epoca moderna

Extraterestrii in istorie

“PROGRAMUL TERRA”

Despre manipulare


image-manipulation-3

Mulţi oameni se îndoiesc că ar putea exista o conspiraţie pe o scară largă.Unii cer probe, dar atunci când li se aduc le neaga existenţa sau le consideră irelevante. Alţii rămân indiferenţi, spunând că au probleme mai importante de rezolvat.Toţi aceştia reacţionează exact aşa cum sunt programaţi, în timp ce neagă în continuare existenţa programării. Manipularea este una dintre armele de temut folosită de conspiratori pentru a-şi ascunde scopurile reale şi pentru a controla publicul larg. pentru a supravietui într-o societate concurenţială.
“Şocurile viitorului”cu stiri negativist /teroriste sunt descrise ca serii de evenimente care se produc atât de rapid, încât creierul omenesc nu poate asimila toate schimbările de situaţii. Ştiinţa a arătat că există limite clar demarcate ale numărului şi naturii schimbărilor cărora le poate face faţă mintea omenească. Astfel, după un şir continuu de şocuri, grupul vizat nu mai vrea să aleaga între variantele existente care i se par incerte. În urma confruntării cu prea multe posibilităţi ambigue, populaţia este astfel derutată şi demoralizată, cuprinsă de o violenţă necugetată, determinând astfel apariţia ucigaşilor în serie, a violatorilor şi a răpitorilor de copii, generându-se sentimente de frică, angoasă şi teroare. Ulterior, se instalează o stare de apatie generală, de inerţie şi de indiferenţă faţă de orice altă schimbare. Un asemenea grup devine uşor de controlat şi va urma docil ordinele, fără să se opună.
În consecinţă, utilizează două principii importante: prin repetiţia nesfârşită a aceloraşi sloganuri, imagini, sonorităţi ritmice obsedante, se creează o stare de oboseală mentală, care este propice supunerii la voinţa celui care a iniţiat acest proiect; al doilea principiu constă în faptul că majoritatea oamenilor sunt înclinaţi să creada în lucrurile pe care le-ar dori realizate, chiar dacă acestea nu au la bază nici o motivaţie reală, ci sunt doar de factură emoţionala. Ne aflăm astfel în faţa unei adevărate imposturi psihice, un adevărat viol psihic exercitat asupra individului şi a maselor de oameni. Atunci când un ziarist scrie un articol politic, când un om de stat semnează un decret, când un cetăţean depune un buletin de vot în urnă, când adversarii politici se ceartă şi se atacă reciproc, toate aceste acte, fără excepţie, nu sunt altceva decât reflexe condiţionate de diverse grade. E firesc ca, din când în când, să fie obligaţi să recurgă la manifestaţii zgomotoase, în care exploatează şi fac să se dezlăntuie forţele inerente mulţimilor.”
O altă premisă pe care se bazează unele tehnici de manipulare este aceea că numai o parte dintre oameni au capacitatea de a înţelege şi de a observa ceea ce se petrece, spre deosebire de majoritatea, care îsi formează doar opinii superficiale şi trecătoare; aşa stau lucrurile în privinţa tuturor problemelor societăţii. Reiese astfel că iraţionalitatea este predominantă la nivelul conştiinţei publice. Manipulatorii au profitat de această constatare pentru a submina şi distrage atenţia oamenilor de la perceperea stării reale de fapt. Cu cât devin mai complexe problemele societăţii industriale moderne, cu atât este mai uşor să se introducă diversiuni tot mai mari, astfel încât s-a ajuns în situaţia absurdă ca opiniile absolut nefundamentate ale maselor, create de nişte manipulatori abili, să dobâdească aparenţele unor realităţi ştiinţifice.
Prin intermediul publicităţii se urmăreşte influenţarea omului obisnuit – numit consumator, prin declanşarea unor reflexe condiţionate în sensul dat de cel care face publicitatea prin intermediul sugestiei. Publicitatea încearcă să creeze celui căruia i se adresează o nevoie prin utilizarea unor scheme de reflexe condiţionate abil ascunse. Sub masca unui caracter informativ, publicitatea urmăreste mai mult să “frapeze” decât să convingă, să sugestioneze mai mult decât să explice. Apoi apare obsesia şi nevoia stringentă de a avea acel lucru căruia i se face publicitate, chiar dacă cel manipulat nu este conştient de aceasta şi, mai ales, nu are nevoie de lucrul respectiv. Publicitatea, ca şi propaganda politică care se adresează maselor, speculeaza intens faptul că nivelul intelectual al maselor de oameni este destul de scăzut.
Influenţa propagandistică se realizează cu un succes evident folosind mass-media. Prin intermediul “actualităţilor” de la televiziune, al ziarelor, al revistelor pentru femei (foarte eficiente în a prezenta cât mai dramatic lucrurile), etc sunt aduse în casele şi minţile oamenilor stiri negativiste, dezarmante, ideile dorite de manipulatori. Iar atunci când trebuie să se promoveze un lucru pe care publicul n-a fost complet convins să-l accepte, cineva scrie un articol, abordând acel subiect din toate punctele de vedere şi dându-i o importanta deosebită. Apoi procesul este repetat până când rezistenţa publicului este învinsă pe toate planurile. Un ziarist trebuie să fie înainte de toate un “muzician al sufletelor”, el trebuie să cunoască perfect instrumentul la care cântă – claviatura pulsiunilor şi instinctelor umane, străfundurile şi sublimările lor.El trebuie să poata provoca deliberat în mase reflexele condiţionate, să le inhibe pe unele şi să dezinhibe altele, să creeze unele noi, să declanşeze noi acţiuni. Pentru a atinge aceste scopuri, el se foloseşte de presă. Printr-o informaţie mai mult sau mai puţin tendenţioasă se crează o stare emoţională, sunt atinse anumite corzi sensibile ce evocă reflexele condiţionate pe care ziaristul urmăreşte să le direcţioneze pentru a-şi atinge scopul.
Controlul social prin intermediul mass-media
O altă metodă de manipulare constă în a organiza talk-show-uri de televiziune live, în care un grup de experţi promovează produsul şi / sau ideea, sub pretextul “dezbaterilor”. Se recrutează participanţi pro şi contra, discutând în punct şi contrapunct şi exprimându-şi sprijinul sau opoziţia. Când totul se termină fără a se ajunge la nicio concluzie pentru că nici nu se dorea aceasta, subiectul promovat a fost imprimat în mintea telespectatorilor. Această practică, nouă la începutul anilor şaizeci, a devenit în prezent o metodă standard.Sondajele au de fapt rolul de a forma opinii. În afară de mass-media, o altă zonă importantă de intersecţie dintre experimentele programării mentale şi ceea ce devine politică publică este cea a “sondajelor de opinie”. Campaniile de sondare a opiniei publice au, de fapt, sarcina de a modela şi manipula opinia publică în modurile care le convin conspiratorilor. O mare parte din ceea ce citim în ziare sau vedem la televizor a fost mai întâi validat prin campanii de sondare a opiniei publice.
Această procedură se numeşte “făurirea opiniei publice”. Aceasta este perla “olimpienilor” căci, cu ajutorul miilor de specialişti în noile ştiinţe sociale aflaţi la discreţia lor şi ţinând strâns în mână toată mass-media şi în special agenţiile de ştiri, se pot crea NOI opinii publice despre aproape orice subiect, pentru a fi apoi diseminate prin lume în mai puţin de două săptămâni. Ideea simplă care stă la baza acestei metode de condiţionare socială este aceea de a afla cât de receptiv este publicul faţă de directivele politice trimise de Comitetul celor 300 (Comitetul celor 300 este SINGURA ierarhie de putere din lume care transcende toate guvernele şi indivizii, oricât de puternici şi de siguri pe sine s-ar crede aceştia. Ea acoperă finantele, domeniul apărării şi partidele politice de toate culorile şi orientările. Nu există nici o entitate pe care Comitetul să n-o poată depista şi controla, inclusiv religiile organizate ale lumii. Oamenii sunt numiţi “grupuri-ţintă ale populaţiei”, iar sondajele de opinie măsoară de fapt rezistenţă acestora faţă de ceea ce apare la ştiri – care reflectă directivele transmise de la nivelul cel mai înalt al guvernului invizibil.
Mai recent, am văzut cât de bine funcţioneaza procesul de condiţionare , când într-un mod similar americanii au fost condiţionaţi să perceapă Irakul ca pe o ameninţare şi pe Saddam Hussein ca pe un duşman personal al Statelor Unite. Aceasta s-a petrecut când George Bush (subordonat Comitetului celor 300) a primit ordin să atace Irakul. În două saptamâni, cu ajutorul mass media, nu numai Statele Unite, ci aproape întreaga opinie publică mondială s-a întors împotriva Irakului. La fel stau lucrurile acum cu asmuţirea lumii împotriva Iranului. Evenimentul catalizator a fost mereu unul de tip “şoc al viitorului/stiri teroriste”. Demolarea deliberată a celor două turnuri World Trade Center de către americani pentru a crea pretextul invadării Irakului este similară înscenării de la Pearl Harbor, care le-a oferit pretextul de a ataca Japonia. Vedem deci cum istoria se repetă, iar oamenii orbiţi prin manipulare si programare par să nu înveţe nimic din ea.
Ameninţarea cea mai gravă a manipulării se adresează libertăţii individuale şi colective a omenirii. Odată cu apariţia Guvernului Mondial Unic şi a Noii Ordini Mondiale, se vor pune în aplicare experimente cu rază lungă de acţiune, în scopul de a-i eradica omului din minte, trup şi suflet dorinţa de libertate.
sursa

Codex Alimenarius


images

De peste 70 de ani, omul este otravit lent, fara ca autoritatile sa intreprinda mai nimic pentru a-l proteja. Iar atunci cand este nascocita cate o reglementare noua, aceasta are darul de a-i proteja pe marii investitori in sfera chimiei alimentare.
Codex Alimentarius a intrat in vigoare in Romania la 31 decembrie 2009 iar oamenii nu stiu ca este cel mai mare dezastru pentru sanatatea lor. Documentul stabileste standardele de siguranta alimentara, regulile si reglementarile in vigoare in peste 160 de tari, adica 97% din populatia lumii. Oficialii spun ca documentul are doar un rol consultativ, de corectare. Insa, daca ar fi sa fie astfel, de ce ar fi nevoie ca tarile din intreaga lume sa adopte legi si sa creeze organisme de aplicare? In Romania, perceptele Codexului au patruns prin Legea 215/2004, iar acum sunt in lucru noi prevederi legale de completare.

Denumirea Codex Alimentarius provine din limba latina si se traduce prin legea produselor alimentare sau codul produselor alimentare. Comisia de comert Codex Alimentarius este acum finantata si condusa de Organizatia Mondiala a Sanatatii (OMS, ce apartine Natiunilor Unite, ONU) si FAO (Organizatia pentru Alimente si Agricultura a SUA). Codex Alimentarius nu este altceva decat o colectie de standarde alimentare adoptate la nivel international, care au ca scop declarat protectia sanatatii consumatorilor si asigurarea practicilor corecte in comertul alimentar. Cea ce este aratat publicului este ca acest document cuprinde standarde pentru toate alimentele, fie ele preparate, semipreparate sau crude si pentru distributia catre consumator, prevederi in ceea ce priveste igiena alimentara, aditivi alimentari, reziduuri de pesticide, factori de contaminare, etichetare si prezentare, metode de analiza si prelevare. Ceea ce publicul nu va afla este ca prin acest document se intentioneaza sa se puna in afara legii orice metoda alternativa in domeniul sanatatii cum ar fi terapiile naturiste, folosirea suplimentelor alimentare si a vitaminelor si tot ceea ce ar putea constitui mai mult sau mai putin un potential concurent pentru industria chimiei farmaceutice.Comisia Codex Alimentarius este un organism international, interguvernamental, creat sub egida Organizatiei Mondiale pentru Agricultura si Alimentatie (FAO) si a Organizatiei Mondiale a Sanatatii (OMS) in 1962. Fiecare tara membra are un Punct Codex Alimentarius National. In Romania, acest organism a fost infiintat prin Legea 215/27 mai 2004, care la articolul 51 precizeaza ca se infiinteaza Comitetul National Codex Alimentarius fara personalitate juridica, in coordonarea presedintelui Autoritatii Nationale Sanitar-Veterinare si pentru Siguranta Alimentelor (ANSVSA). In planul de activitate al ANSVSA se specifica faptul ca unul dintre obiectivele autoritatii este imbunatatirea contributiei Romaniei la activitatile Codex Alimentarius si participarea activa la Subcomitetele Codex Alimentarius si Comisia Codex Alimentarius si alte evenimente organizate la nivel Codex/FAO.Pe langa Romania, la Codex Alimentarius au mai aderat alte 165 de tari, ai caror reprezentanti se intalnesc alternativ fie la sediul FAO de la Roma, fie la sediul OMS de la Geneva. Obiectivele stabilite sunt promovarea unor cadre solide de reglementare a activitatilor, si anume un sistem solid national de control si sisteme de reglementare le­gislative pentru intregul lant alimentar.

Codex Alimentarius intentioneaza sa puna in afara legii orice metoda alternativa in domeniul sanatatii cum ar fi terapiile naturiste, folosirea suplimentelor alimentare si a vitaminelor si tot ceea ce ar putea constitui mai mult sau mai putin un potential concurent pentru industria chimiei farmaceutice. Starea de spirit care predomina in cazul mondializarii chimiei farmaceutice explica in mare parte desfiintarea sistematica a inovatorilor stiintifici independenti din ultimii 50 de ani. Aceasta industrie foloseste orice mijloc pentru a-si pastra locul pe piata in ceea ce priveste tratamentul cancerului, al SIDA, al maladiilor cardio-vasculare etc. De zeci de ani este posibila tratarea si vindecarea in majoritatea cazurilor a acestor maladii prin terapii naturiste alternative, dar sunt aplicate procedee de dezinformare in forta pentru a se ascunde publicului aceste adevaruri.

Scoaterea in afara legii a oricarei informatii referitoare la medicina alternativa va bloca eradicarea anumitor maladii, asigurand astfel profituri si mai mari acestei industrii mondiale care trateaza doar simptomele bolilor, fara a se ingriji de cauze. Adevaratul scop al industriei farmaceutice mondiale este de a castiga bani pe seama bolilor cronice, si nu de a se ocupa de prevenirea sau eradicarea acestor boli… Industria farmaceutica are un interes financiar direct in perpetuarea acestor maladii, pentru a-si asigura mentinerea si chiar cresterea pietei de medicamente. Pentru acest motiv medicamentele sunt facute pentru a alina simptomele si nu pentru a trata adevaratele cauze ale bolilor… Trusturile farmaceutice sunt responsabile de un genocid permanent si raspandit, ucigand in acest mod milioane de oameni…

Incepand cu iulie 2005, directivele Codex-ului Alimentarius enuntate de catre Directiva Europeana in ceea ce priveste suplimentele alimentare constau in:
1) Eliminarea oricarui supliment alimentar natural. Toate aceste suplimente vor fi inlocuite de 28 de produsi de sinteza farmaceutica (asadar toxici), care vor fi dozati si vor fi disponibili numai in farmacii, pe baza de prescriptie medicala. Clasificate ca toxine, vitaminele, mineralele si plantele medicinale vor fi pe piata numai in doze care NU au impact asupra nimanui. Magazinele noastre de produse naturiste si suplimente alimentare vor ramane pe raft numai cu 18 produse, atatea cate sunt pe lista Codex-ului. Tot ceea ce NU este pe lista, de exemplu coenzima Q10, glucosamine etc., vor fi ilegale si asta nu inseamna ca vor fi numai cu prescriptie, ci vor fi ilegale adica foloseste-le si te duci la inchisoare.
2) Medicina naturista cum ar fi acupunctura, fitoterapia etc, va fi progresiv interzisa.
3) Agricultura si alimentatia animalelor vor fi reglementate conform normelor fixate de trusturile chimiei farmaceutice, interzicand din principiu asa numita agricultura bio. Aceasta implica, de exemplu, ca fiecare vaca de lapte de pe planeta sa fie tratata cu hormonul de crestere bovin recombinat genetic produs de Monsanto. Mai mult, potrivit Codexului, orice animal de pe planeta folosit in scopuri de hrana trebuie tratat cu antibiotice si cu hormoni de crestere. Regulile Codexului permit ca produsele ce contin organisme modificate genetic (OMG) sa nu mai fie etichetate corespunzator. Mai mult, in 2001, 12 substante chimice despre care se stie ca sunt cauzatoare de cancer, au fost interzise in mod unanim de 176 de tari, inclusiv de SUA. Ei bine, Codex Alimentarius aduce inapoi 7 dintre aceste substante interzise, precum hexachlorobenzene, dieldrin, aldrin etc, care vor putea fi folosite la liber din nou.
4) Alimentatia umana certificata legal va trebui sa fie iradiata cu Cobalt. Sub regulile Codexului, aproape toate alimentele trebuie iradiate. Si nivelurile de radiatie vor fi mult mai mari decat cele permise anterior.

Printre alte aberatii, Codexul postuleaza utilizarea pe scara larga a organismelor modificate genetic. Efectele acestora asupra organismului nu sunt pe deplin intelese, insa cert este ca nu pot aduce nimic bun. Spre deosebire de experimentele din laboratoare, care prezinta o siguranta mai mare datorita faptului ca se desfasoara intr-un mediu inchis unde intreg procesul poate fi controlat, organismele modificate genetic (OMG), o data iesite in natura nu mai pot fi controlate. Cu alte cuvinte, din acel moment oamenii devin cobai.

Dincolo de impunerea utilizarii organismelor modificare genetic, Codex Alimentarius intervine si in utilizarea aditivilor alimentari. E-urile nu sunt nici pe departe combatute de Codex, ba mai mult se recomanda folosirea acestora. Cu toate ca omul de rand a invatat sa se fereasca singur de E-uri, autoritatile mai arunca din cand in cand praf in ochi, interzicand utilizarea unora, dar ignorand folosirea celor mai otravitoare dintre ele.Ministerul Sanatatii a elaborat recent o lista cuprinzand cateva zeci de E-uri care nu ar fi periculoase pentru sanatatea populatiei. Dar exista peste o mie de astfel de substante ce sunt introduse in alimente si bauturi, in special racoritoare. In vreme ce in state din UE, SUA, Canada si tari foste componente ale URSS multe dintre acestea au fost interzise, la noi sunt folosite fara nici o restrictie. Iar alimentele importate nici macar nu sunt controlate – pe etichetele acestora nemaifiind mentionat continutul de E-uri -, de vreme ce provin de la firme cu un renume international mai mare sau mai mic. O vreme, legislatia romaneasca a prevazut ca toate E-urile sa fie inscriptionata pe etichete. La aceasta decizie s-a revenit ulterior, in urma protestelor si presiunilor exercitate de producatorii si importatorii de astfel de produse. Moment in care s-a apelat la publicitatea, care induce in eroare cumparatorul. In loc de litera E urmata de un numar (indicativ prin care consumatorul poate afla despre ce aditiv alimentar este vorba si ce riscuri implica consumarea acestuia), pe etichete a inceput sa se mentioneze doar afanatori”, arome identic naturale”, conservanti” si alti asemenea termeni mincinosi.

Avem de a face cu o lupta intre doua conceptii antagoniste. Pe de o parte ideologia francmasonica a lui Rockefeller, in care unicul obiectiv este de a vinde fara scrupule, de a instaura hegemonia si o unica putere mondiala. A reface totul in molecule sintetice, a nega orice alta medicina, este ideea de progres sustinuta de catre toate trusturile farmaceutice. Aceasta politica nu are nimic democratic si vizeaza modelarea maselor dupa voia ei si in functie de propriile necesitati (fundatii, educatie, false norme stiintifice, propaganda, desfiintarea diferitelor forme de medicina naturista ancestrala). Elita francmasonica crede ca poate nega opinia populatiei, deoarece crede ca poate modela masele dupa vointa ei.

Pe de alta parte exista adevaratii biologi, medici autentici, adevarati terapeuti sau cercetatori, adesea violentati de aroganta cartelului chimiei farmaceutice. Acestia au stabilit conceptul de bio-individualitate fondat pe libertatea pacientului de a-si alege singur terapia. Acest concept trezeste in pacient spiritul de cercetare, ii ofera alternative in maniera de a se vindeca. Aceasta abordare se adapteaza mai degraba individualitatii specifice a fiecarui pacient, decat impunerea unui protocol terapeutic de masa neindividualizat. Maladia are o conotatie specifica in viata fiecarui individ; fara sa se tina cont de acest lucru, fiinta umana este adusa la rangul de masina fizico-chimica. Ori fiinta umana este mult mai mult decat asta…

Dincolo de toate aceste consideratii, ne aflam in fata a doua conceptii umane, pe de o parte a omului-robot, parte integranta a unui sistem, iar pe de alta parte a fiintei holistice, reflexie microcosmica a intregului univers.
Gandhi spunea despre occidentali: omul alb (un occidental) nu traieste, ci functioneaza.

sursa

Universul nu este constient de existenta ta! Relaxeaza-te !


images     exclusiv

Pentru multi romani religia nu mai e la moda, e invechita, imbracata in haine de epoca cu iz de feudalism amestecat, in mica masura, cu modernism. Preotii nu prea ajuta la schimbarea imaginii. Cu limbajul scos din vocabularele stravechi si cu aspectul dur, ce aminteste mai degraba de barbarii descrisi de latini in operele lor, decat de osteni ai Domnului ce impart fericire in jur, acesti „cavaleri ai luminii” par sa departeze oamenii de partea spirituala. Faptele insa, mai presus de aspect si de mesajul din ce in ce mai fantastic, imping multimile sa se reorienteze. Daca oamenii nu mai cred in povesti cu serpi vorbitori sau in Feti Frumosi coborati din cer, trebuie gasit ceva ce ii va indemna sa „creada”. Locul lasat gol de Biserica trebuie umplut, pentru ca omul este nesigur pe reusita sa, trebuie sa apeleze la „cineva” care sa ii faca treaba, sa il ajute cumva.

Ca de obicei, cand se intrevede posibilitatea manipularii unor mase de oameni, si cand castigul rezultat de pe urma lor este destul de motivant, solutii exista. Pentru orice si oricine. Credinta uneste ! Plecand de la sintagma asta, „baietii destepti” au gasit o noua forma de a manipula mintea umana si de a trage beneficii, de cele mai multe ori materiale, de pe urma unor creduli. Noile forme de manipulare nu difera prea mult de cele vechi, dar sunt imbracate in mesaje ce se pliaza cu gandirea moderna. Bineinteles ca nu mai trebuie sa te supui unor ritualuri feudale sau sa ai un program constant de a discuta cu Divinitatea, dar trebuie respectate si aici cateva reguli. La urma urmei, o turma lasata fara reguli se va indrepta catre haos…

Diferenta dintre religie, in care stim foarte bine care e pretul cerut pentru a fi mantuit, si spiritualiate nu pare a fi chiar asa mare. Vechile cuvinte arhaice ca „atins de duh sfant”, vor fi inlocuite cu unele ce rezoneaza mai bine in noul context, anume „iluminare”, „iluminat”, „trezit”, caci acesti oameni au atins Nirvana dupa cateva sedinte de terapie de grup.

Bietul Budda, a trebuit sa indure ani de zile…Daca ar fi cunoscut un iluminat si daca ar fi avut cateva monede de aur ar fi scutit ceva timp. Si pentru ca in traditia noastra nu trebuie sa contestam cum de altii au asa mult iar unii se lupta de pe-o zi pe alta, tocmai datorita invataturilor ce ne lumineaza si ne aduc aminte ca dupa aceasta viata fiecare isi va primii rasplata, noua paradigma trebuia sa se incadreze in acest model.

Explicatia e mai la indemana noastra si abia acum intelegem: -suntem aici sa experimentam. Ba unii chiar si-au ales viata mizerabila pe care o traiesc si nu trebuie ajutati, caci face parte din acelas plan Divin, din care face parte si cel ce ne asupreste. O sa dau cateva exemple pentru cei „neavizati”, cei ce nu au avut norocul sa ia la cunostinta noile tendinte spirituale :

– „nu exista bine sau rau, totul nu este decat experienta”,

-„toate se intampla asa cum ar trebui sa se intample”,

-„esti minunat/a asa cum esti, nu trebuie sa schimbi nimic”, etc.

Exemplele ar putea continua dar n-ar face decat sa ocupe prea mult spatiu.

Manipularea pe care o vedeam la religia standard s-a mutat intr-o forma mai cizelata si mai ascutita. Oamenii din spatele acestor curente au studiat elementele new age aparute in SUA in anii ’70 si le-au combinat cu elementele ortodoxe pentru a putea patrunde pe piata romaneasca. Banii curg din ce in ce mai mult caci in aceasta noua sfera nu intra orice biet muritor de rand ce si-a ales o soarta potrivnica. El trebuie sa-si invete lectia pentru care a venit aici pe Pamant, in timp ce altii, care au trecut de aceasta treapta, se vor contopi cu Nirvana dupa ce vor fecventa anumite cercuri si dupa ce vor da curs invitatiilor la work-shop-uri, platind bineinteles in avans.

Tin sa precizez ca este doar o parere personala… sper ca cei iluminati si treziti la realitate vor impartasi cu noi toti cunostintele ezoterice obtinute prin cai secrete in departatele locuri din Amazon sau pe varfurile muntilor din Tibet, gratis. Ceea ce n-o sa se intample niciodata.

Cel mai mare control al multimii s-a numit Crestinism. Omul a fost manipulat sa creada tot ceea ce i se spune fara vreo putere de a se opune, ba chiar au fost aprinse destule ruguri spre a demonstra asta. Mari diferente intre mesajul trimis acum o mie de ani si cel de astazi, cand toti par a spune „multumeste-te cu viata pe care o ai si nu te interesa de ce altul are si tu nu !”, nu prea vad.

Este posibil ca mintea mea sa vada peste tot manipulare si control… Insa cand tragi linie si analizezi concluziile, beneficiile spiritualitatii nu sunt de partea celor multi ci de partea celor care isi permit sa plateasca. In concluzie : –  nu aspira la mai mult !  – nu te revolta ! – nu te implica!  – nu pune prea multe intrebari ! – nu gandi ! …o facem noi pentru tine.

%d blogeri au apreciat asta: